Speranța de viață în sănătate bună în anii 2000-2024 • Când creșterea speranței de viață nu duce și la creșterea speranței de viață în sănătate bună? • Speranța de viață și durata medie a vieții active
Noi date permit completarea aspectelor tratate în articolul anterior asupra speranței de viață în sănătate bună, articol dedicat analizei indicatorului în țările europene în anii 2015 și 2023. Completarea se referă la evoluțiile paralele ale speranței de viață la naștere și la vârsta de 65 ani (indicatori demografici) în anii 2000-2024, pe de o parte, și la evoluțiile din aceiași ani ale speranței de viață în sănătate bună la naștere și la vârsta de 65 ani (indicatori ai stării de sănătate), pe de altă parte. Putem astfel vedea în ce mod au evoluat paralel indicatorii menționați. Era firească asocierea dintre creșterea speranței de viață în sănătate bună și ascensiunea speranței de viață la naștere, fără a ști însă măsura suprapunerii.
Cititorul care nu a văzut articolul menționat poate avea informații utile înțelegerii subiectului din acest articol parcurgând pasajul care urmează, preluat din acel articol: „Introducerea, alături de datele asupra mortalității pe vârste, a informațiilor asupra autoevaluării personale a stării de sănătate pe vârste (proporția persoanelor care declară Stare foarte bună și bună) permite determinarea speranței de viață la naștere sănătoasă (healthy life expectancy at birth). Este numărul de ani pe care o persoană este de așteptat să-i trăiască în condiții de sănătate bună. Evident, nivelul acestui indicator nu poate fi decât inferior nivelului speranței de viață la naștere absolute din tabela de mortalitate. Fără îndoială, în comparații internaționale rezultatele se cuvin a fi privite cu o anumită prudență. Răspunsurile prin autoevaluare a populației asupra stării sănătății pot fi afectate de nivelul cultural al populațiilor (cultural background)”. Și felul cum sunt organizate și efectuate anchetele asupra stării de sănătate își pune amprenta pe calitatea rezultatelor anchetei.
Vom vedea mai întâi cum au evoluat valorile speranței de viață la naștere și la vârsta de 65 ani, valori absolute, din tabelele de mortalitate (în figura 1), și valorile speranței de viață la naștere și la vârsta de 65 ani în stare bună a sănătății. Atrage atenția în figură cât de brutal și profund a fost regresul speranței de viață la naștere în anii Pandemiei Covid-19, întrerupând ascensiunea indicatorului după anul 2015. Să nu omitem, este un impact aspra întregii populații a țării, tineri, adulți, vârstnici și având toate stările de sănătate. La populația în stare bună a sănătății impactul negativ al pandemiei a fost prezent dar cu intensitate mai redusă. Ce se poate remarca la această populație este stagnarea nivelului speranței de viață sănătoasă până în anul 2021, la aproape de 60 ani. Este ceea ce a fost comun și întregii populații, speranța viață la naștere având un progres minor. Au fost deci ani în care dezvoltarea societății românești nu a cuprins ori a cuprins în măsură modestă acei factori calitativi capabili de progres al indicatorului.
După anul 2022 speranța de viață, și cea absolută (SVN) și cea în sănătate bună (SVNSB), s-au înscris pe curbe ascendente ferme, recuperând. Recuperarea a fost mai importantă la speranța de viață în sănătate bună, vizibilă în zonele A și B. Evoluțiile din anii 2023 și 2024 au diminuat sensibil diferențele dintre SVN și SVNSB, contribuția venind de la creșterea speranței de viață sănătoase (zonele C din figurile mici de la subsolul figurilor mari.
Dacă vom coborî la figura 2, la starea lucrurilor la vârsta de 65 ani, vârstă tipică de pensionare în Uniunea Europeană, regăsim caracteristici de la speranța de viață la naștere dar și particularități. Regresul temporar al speranței de viață în sănătate bună la vârsta de 65 ani (SV65SB) a survenit după anul 2019 prin recrudescența mortalității provocate de infecția cu virusul Covid-19 și a fost mai profund deoarece suntem în prezența unei populații vârstnice unde morbiditatea, îmbolnăvirile sunt mai frecvente și mai periculoase.
Speranța de viață la femei (SW65) este mai ridicată, atinge vârste superioare celor de la bărbați, vârste cu risc mai mare de îmbolnăvire și în zona B a figurii se poate constata că speranța de viață în sănătate bună nu este superioară celei de la bărbați. În schimb, diferența dintre speranța de viață la 65 de ani (SW65) și speranța de viață la 65 ani în sănătate bună (SV65SB) este superioară la femei, în figurile mici din subsolul figurilor mari, prin nivelul mai ridicat al SV65. Se observă și la bărbați și la femei după anul 2019 o contractare a diferențelor, mai importantă la femei, prin ascensiunea chiar spectaculoasă a speranței de viață sănătoase.
Creșterea speranței de viață, și cea absolută (SV65) și cea în sănătate bună (SV65SB), la nivelul întregii perioade 2015-2024 este mai modestă. Nu surprinde, avem doar populația vârstnică, nu avem și populație tânără și adultă unde a avut loc cu predilecție reducere mortalității. Și după 65 de ani existat regres dar modest, ca în toate populațiile europene la aceste vârste.
A doua și ultima problemă tratată în articol este cea a proporției speranței de viață în sănătate bună la naștere în întreaga speranță de viață la naștere în anul 2024 în țările UE-27, Elveția și Norvegia. În figura 3 poate fi examinată clasarea țărilor după proporția menționată. Clasamentul ridică multe semne de întrebare asupra pozițiilor ocupate de multe țări și în partea superioară și în cea inferioară a clasamentului, dacă ne referim doar la pozițiile țărilor post-comuniste, inclusiv România, și pozițiile Elveției, Finlandei, Olandei, Austriei, Danemarcei ori Norvegiei. Este de admis că în țările dezvoltate și nivelul cultural și resursele financiare ale populației favorizează atenția acordată propriei sănătăți prin consultații/controale regulate la medic și tratarea îmbolnăvirii încă de la primele semne pentru prevenirea agravării stării sănătății. Situația nu se regăsește în figură.
Condiția de sănătate bună înseamnă viață fără limitări în diverse tipuri de activități. Datele asupra stării de sănătate provin din anchete standardizate asupra sănătății populației, Organizația Mondială a Sănătății fiind instituția internațională desemnată cu asigurarea metodologiilor și recomandărilor de organizare a anchetelor. Anchetele sunt însă organizate de organisme naționale. Starea de sănătate a persoanelor din eșantioanele naționale provine din autoevaluări în raport cu cele 5 răspunsuri posibile: Foarte bună, Bună, Satisfăcătoare, Rea și Foarte rea. Calitatea răspunsurilor depinde de organizarea anchetelor, profesionalismul și disciplina personalului care efectuează interviurile și, evident, de calitatea răspunsurilor populației.
Dacă privim clasamentele din figura 3 putem judeca varietatea autoevaluărilor ținând cont de dezvoltarea economică, socială și îndeosebi culturală a țărilor. Reiau un pasaj din articolul anterior, plin de semnificație în acest context: În ediția 2025 a excelentului studiu Health at a Glance 2025 OECD Indicators (OECD-Organizația de Cooperare Economică pentru Dezvoltare) se fac câteva precizări clare asupra problemei autoevaluării și vom prelua unele aprecieri din studiul OECD 2025: „ …comparațiile internaționale sunt îngreunate de diferențele socioculturale, precum și de cele privind caracteristicile socioeconomice și demografice (în special, persoanele mai sărace și cele în vârstă sunt mai predispuse să raporteze o stare de sănătate precară (în condiții similare) dar și de modul de formulare a întrebărilor în cadrul anchetelor”.
Pozițiile Elveției, Finlandei, Olandei, Austriei și Danemarcei sunt în mod nefiresc la sfârșitul clasamentului în timp ce pozițiile Bulgariei, Lituaniei, României, Poloniei, Ungariei, Croației sunt, în același mod, în partea superioară a clasamentului. Ele rezultă din răspunsurile populațiilor din țările respective când au ales să declare una din cele cinci stări ale sănătății prevăzute în chestionarul anchetei asupra sănătății: Foarte bună, Bună, Satisfăcătoare, Rea, Foarte rea. Este evident că în țările din prima parte a clasamentului proporția persoanelor care au declarat o stare Foarte bună și Bună a stării sănătății a fost excesiv de ridicată. Nu și la populațiile din partea a doua a clasamentului. În afara anchetelor selective nu există însă un alt mijloc de a afla starea de sănătate a întregii populații a unei țări. Gruparea țărilor postcomuniste în partea superioară a clasamentului proporției speranței de viață în sănătate bună la naștere în întreaga speranță de viață la naștere ar putea proveni, ca ipoteză, dintr-o cunoaștere mai puțin bună a stării reale a sănătății personale prin resurse financiare mai limitate alocate sănătății în familie ori prin locul problemelor sănătății în cultura generală a persoanei (inclusiv la tinerețe). Este dificil de adăugat anumite reminiscențe din timpuri trecute asupra importanței și prețului sănătății bune.
