Cine are nevoie de o Ucraină destabilizată?
Marile puteri occidentale nu au abandonat Ucraina! Armand Goșu face o analiză a situației în Contributors, pe care o recomand cititorilor nefamiliarizați cu poziționarea internațională a Ucrainei.
Am scris destul de mult despre patternul agresiunii rusești, pe care îl repet de câte ori pot:
- șantajul energetic
- dezvoltarea unui sistem corupt – cumpărarea sau impunerea unor personaje politice controlabile de la Kremlin
- ocuparea spațiului mediatic și al rețelelor de socializare – asaltul „fake – news” începând de la rețelele de socializare și până la presa quality, generat de „fabricile de troli” atașate serviciilor de informații rusești
- crearea de forțe politice revizioniste și favorabile Kremlinului
- intruziunea în alegeri
- achiziția de active în industriile strategice, în special din industria energetică
- impunerea unui sistem autocratic
- apariția „omuleților verzi” pe teritorii încă „neexplorate” de aceștia
Șantajul energetic exercitat de Federația Rusă asupra Ucrainei începe încă de la destrămarea Uniunii Sovietice, având vârfuri în 2005, 2009, 2014 și 2020 – 2021. Pe teritoriul Ucrainei s-au construit începând cu anii ’70 o serie de conducte care au avut ca scop alimentarea cu gaze a fostelor țări din spațiul sovietic începând cu anii ’80 și a RFG-ului (pentru curioși, am scris o istorie a conductelor de gaz din Europa, ce se găsește aici). Dupa 1991, Ucraina a rămas proprietara a conductelor de pe teritoriul său și a început să primească o plată pentru transportul gazului către occident, plată ce se face tot prin gaze, gaze care alimentează populația și produc energie electrică și termică. Din figura de mai jos, extrasă din radiografia industriei energetice ucrainene , observăm că gazul ocupă 27% din mixul energetic primar și 26% din mixul electric, deci este esențial în asigurarea energiei electrice și termice, împreună cu cărbunele și energia nucleară. Cum majoritatea acestor gaze provin din Rusia, împreună cu combustibilul nuclear destinat centralelor atomo-electrice, la care se adaugă cărbunele aflat preponderent în depozitele din zonele ocupate din Donbas, rezultă că o diminuare cât de mică a aprovizionării sau o creștere de preț ar perturba situația internă, generând o destabilizare socială puternică.
Planurile Kremlinului sunt să ocolească Ucraina, dar acest ocol prin nord – North Stream I și II și sud – Turk Stream și Blue Stream, creează „cleștele energetic rusesc”, care de fapt face posibil ca toată Europa să fie șantajată cu arma energetică.
Cu toate că după întâlnirile Biden – Merkel și Merkel – Zelensky, Ucraina a primit asigurări că fluxul de gaze nu va fi perturbat, este destul de greu de crezut că Federația Rusă se va ține de cuvant.
Vis-a-vis de celelalte puncte ale patternului agresiunii rusești, putem spune că sunt îndeplinite pas cu pas și sârguincios: sistemul corupt este moștenit de pe vremea URSS, mulți politicieni ucraineni având un preț sau un schelet într-un dulap dosit din Kremlin, ocuparea spațiului mediatic ucrainean este deja în manualele ce prezintă războiul hibrid, despre forțele revizioniste și „omuleții verzi” din Donetk, Lugansk și Crimeea s-au scris tone de materiale, nu are rost să discutăm despre referendumul și alegerile din Crimeea sau cât de democratice sau autocratice sunt conducerile revizioniste din teritoriile ocupate.
Situația regională este tensionată și Ucraina face tot posibilul să-și salveze statul și democrația încă fragilă. După 24 de ani de la declararea independenței, Ucraina realizează o acțiune de conștientizare a capitalelor occidentale prin „Platforma Crimeea”, o acțiune (mai mult) de PR care este posibil să fie o reușita (despre PR-ul ucrainian am scris acum doi ani aici) .
Platforma Crimeea urmărește:
- să susțină sancțiunile existente în legătură cu Crimeea și să „mărească” costurile Rusiei cu sancțiuni suplimentare ce se așteaptă a fi date de occidentali;
- să mențină intacte titlurile de suveranitate ale Ucrainei în peninsulă și zona economică maritimă exclusivă ucraineană corespunzătoare;
- sa susțină libertatea navigației internaționale în Marea Neagră și Marea Azov;
- să atragă atenția asupra militarizării Crimeii de către Rusia;
- să sprijine menținerea identităților culturale și religioase ale ucrainenilor și tătarilor din Crimeea.
Situația se agravează în regiune prin militarizarea peninsulei care este transformată într-o imensă bază militară. (Vă rog să citiți analiza intitulată „Portavionul Crimeea” a domnului amiral Romulus Hâldan aici și publicată în Revista Geopolitica, acum un an.)
Anexarea Crimeei a schimbat și ecuația platoului continental al Mării Negre, rezultanta fiind creșterea pretențiilor Rusiei asupra unei mari părți din depozitului de gaze aflat în apropiere dar și o posibilă blocare a extracției gazelor din platoul românesc, despre care am scris aici.
Concluzia ce se poate trage este că astăzi Federația Rusă poate destabiliza definitiv Ucraina iar unul din instrumente este șantajul energetic. Iar o Ucraină destabilizată poate contamina orice vecin al său și Rusia știe acest lucru.
În România nu s-a auzit de contaminare geopolitică!
Chiar dacă Ucraina nu este membru al platformei politice informale „Inițiativa celor 3 Mari” (I3M) deoarece numai cele 12 țări componente UE au inițiat-o, au fost invitati și reprezentanții săi. I3M are și o componentă energetică care se dorește a fi o posibilitate de contraatac la agresiunea energetică a Moscovei asupra Europei, componentă despre care a vorbit și Președintele Klaus Iohannis. Și Statele Unite sprijină consolidarea infrastructurii energetice regionale inițiată de I3M. Rezultanta logică este că Ucraina poate veni cu propuneri în această problemă deoarece se presupune că ar avea interlocutori.
Am aflat că acum un an la întâlnirea ministrului ucrainean de externe Dmytro Kuleba cu cel român, Bogdan Aurescu, acesta a propus părții române crearea unui grup de lucru pe probleme de energie, culmea chiar pe problema despre care am scris acum trei săptămâni, fără a ști de această inițiativă ucraineană. Săptămâna trecuta, aflat într-o delegație la Kiev, un oficial mi s-a plâns că de un an de zile Ministerul Energiei de la București nu a dat nici niciun răspuns. Dacă propunerea, înaintată de MAE la Ministrul Energiei (știu și de către cine), s-a rătăcit prin sertarul din stânga al biroului ministrului, pot să-i pun la dispoziție o copie a acestui document.
Problema Ministerului Energiei este că tot ce a făcut până astăzi este doar de a demonta bucată cu bucată industria energetică românescă și de a scumpi energia ajungând la recorduri istorice ce sperie orice consumator (săptămâna trecută s-a tranzacționat pe electric 1000 de lei / MW pe PZU și pe gaz 450 lei / MW pe BRM) . Dar și importurile au crescut: pe electric avem un sold în favoarea importului de 104 GWh iar la gaze importurile din Gazprom au crescut de 4 ori.
Făcând o analiză comparativ – istorică pe ultimii 15 ani, deducem că perindații prin Ministerul Energei nu sunt preocupați de lupta împotriva agresiunii energetice rusești, ci din contră, de apropierea de Rusia. Reluăm punctul doi din patternul cu care am început acest articol: dezvoltarea unui sistem corupt. Amintindu-ne de ceea ce scria profeorul Petrișor Peiu, acum doi ani despre toți oamenii președintelui OMV, și știind cine este acționar în OMV și cui vrea să vândă Petromul, lucrurile se clarifică de ce propunerile înaintate de Ucraina nu sunt băgate în seamă: se fac jocurile Rusiei.
O relație energetică win – win se poate construi?
Orice român știe că relația România – Ucraina nu este tocmai stânsă. Sunt diferențe culturale: oricât de occidentali se doresc astăzi ucrainienii, se recunoaște imediat „gena” slavă. Nu discutăm de istoria comună ci doar de relațiile din ultimii 30 de ani. Totuși în Ucraina trăiesc aproximativ 500.000 de români destul de nemulțumiți de statutul de minoritate văduvită de drepturi. Se discută de românii din Bucovina și Transcarpatia, dar de cei de pe malul stâng al brațului Chilia, nu. Măcar cea mai sensibilă problemă, cea a minorității românești, putea fi rezolvată pentru a se schimba ceva substanțial la București. O intensificare a relațiilor economice probabil ar fi creat o presiune și din lumea afacerilor, dar neexistând o cursă aviatică București – Kiev, tragem concluzia că nu există interes la nici una din părți. Nu are rost să mai amintesc de povestea deja tranșată a Insulei Șerpilor, care se pare că este noua țintă a Federației Ruse, după Crimeea!
Nu cred că între cele două capitale nu se poate găsi o limbă comună care să ducă la o întărire a relațiilor diplomatice, la un schimb comercial substanțial sau la o colaborare în vederea investițiilor reciproce. (Nu pot să nu amintesc de experiența Krivoi Rog, chit că această aventură a început din vremea URSS – RSR.)
În energie lucrurile se simplifică: în fiecare stat există o câte o companie națională care se ocupă de gaz sau de energie electrică. Dacă există vointă politică, companiile respective vor respecta această voință.
Dacă luăm primul punct al propunerii ucrainiene de colaborare în vederea extracției hidrocarburilor din Marea Neagră, lucrurile devin interesante. Interconectarea conductelor de gaze ar face cu adevarat România un hub energetic: Ucraina va rămâne la un moment dat fără gazul rusesc și România ar putea să o aprovizioneze. Și pentru energia electrică lucrurile sunt similare pentru ambele sensuri de transport. Poate România să fie interesată de capacitățile de stocare de gaz natural aflate în Ucraina? După o analiză se poate afla! Știind interesele statelor din flancul estic (o parte în vecinătatea Ucrainei) care sunt membre în I3M (Polonia și Țările Baltice) este posibilă realizarea unei piețe comune interesantă și puternică, adăugând la socoteală existența terminalelor de gaz natural lichefiat din Polonia și conductele ucrainiene, care ar putea aduce gazele naturale americane în România. România, oricât de distrusă ar avea industria energetică (distrusă de grupuri de interese nelegitime), tot are specialiști și experiență. Numai să ne gândim la reconversiile cetralelor de pe cărbune pe gaz. Enumerarea poate continua. Problema este că oamenii noștri nu au auzit (sau nu vor să audă) de smart dependency în energie.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Rusia a pierdut un imperiu si e hotarata sa il refaca prin orice mijloace singurul lucru pe care putem sa il facem e sa ii invatam modul in care incearca sa o faca si sa ne ferim.
Va asteptati de la politrucul Popeacu sa faca ceva? Omul e pus sa sifoneze prin orice mijloace bani pentru el si partid. Ministerul Energiei nu este capabil sa termine Iernutul care e o centrala noua daramite sa reconverteasca grupurile pe carbune in grupuri pe gaz.
E o alta tehnologie, nu poti pastra mai nimic din centrala veche, poate cate ceva din partea electrica si din sistemul de racire. In rest la fier vechi cu cazanul, turbina (trebuie reproiectata) ventilatoare de aer si VGA, PRA, PIP, PJP, etc.
Cat despre specialisti, usor cu pianul pe scari, oameni plecati multi afara pe contract care nu mai vor sa munceasca aici pe bani putini pentru ca multi au peste 40 si s-au obisnuit sa fie liberi in lumea larga. Nu mai avem proiectare iar cei din centralele vechi sun deprofesionalizati si sastisiti de deceniile petrecute intr-un loc de munca fara provocari.
Deva a primit de la rusi pt Krivoi Rog un grup pe care trebuiau doar sa-l monteze, azi e in faliment cu grupul in magazie la vaselina. Asta e Ministerul Energiei!
Nu are cine derula proiectele termo in tara asta, cele 3 EPC-uri care lucreaza in energie sunt: turc, grec si spaniol. Spaniolii au dat o teapa si se retrag, vedem ce vor face turcii si asa exista doar grecul care a demonstrat ceva. Nu exista nicio firma romaneasca capabila sa duca un proiect de anvergura, ultima firma Romelectro pare pe moarte, iar galbenii Popescului, GSP Power, au facut doar ppt-uri.
Concluzia: investitiile private vor salva sistemul energetic pentru ca statul e incapabil sa faca ceva in acest domeniu si asyltavnubde ieri de azi de 30 de ani.
Investiţiile în energie costă mult, mai ales că există şi un imperativ ecologic.
Sigur ca costa si aduce riscuri dar si castigurile pot fi substantiale.Petromul cu Brazi si-a scos bani fara probleme
Există în text o acuzaţie pentru care cineva trebuie să dea o explicaţie. Şi anume, acuza autorului că Ministerul Energiei de la Bucureşti lucrează în favoarea Rusiei. Este grav, cineva trebuie să se sesizeze.
Ai un fix, cu „reconversia centralelor de carbune pe gaz”! Decat sa „reconvertesti” o vechitura, mai bine faci una noua!
Cat despre „Krivoy Rog”, aia a fost de la inceput o super-tzeapa! Exploatarea aia pur si simplu NU PUTEA fi eficienta!
Ai perfecta dreptate, poti sa faci, pentru ca ai destul spatiu, o centrala noua in zona centralei vechi, si sa folosesti partial ceva din amanajarile existente pentru evacuarea energiei si a sistemului de racire. E ca si cand ai incerca sa faci dintr-o motocicleta o masina pentru ca ambele au motor!
Singurul atu pentru folosirea amplasamentului unei centrale vechi este racordul cu statia Transelectrica.
Pina una alta, autoritatile care nu au avertizat poporul la timp sunt trimise in judecata pt ucidere prin culpa. Unii spun ca au avut incredere in stiinta si stiinta nu a prevazut scenariul ploilor. Deci poate ar trebui acuzati oamenii de stiinta.
Da ei nu prea stiu ce se va intimpla miine, ci doar peste o suta de ani.
In principiu, tot ce se intimpla si nu a fost prevazut de marii climatologi, sau chiar ii contrazice, intra sub incidenta schimbarilor globale produse de om, mai ales de mine!
DACA si cu parca.
Problema numarul 1 a Romaniei este societatea complet disfunctionala, tribalizata, needucata si fara intelegerea conceptului de „delayed gratification”. In plus, situatia e agravata si de hemoragia constanta a resursei umane, imi pare rau sa o spun dar majoritatea elitelor (da, un instalator priceput si etic face parte dintr-o elita) din majoritatea domeniilor profeseaza in afara granitelor.
DACA ar mai fi existat o masa critica de patrioti si cetateni interesati de binele comun, Romania ar fi avut de multa vreme independenta energetica si ar fi fost o societate de imigratie, nu de emigratie. Am fi avut probabil si capabilitati MAD. Iar intr-o societate de cetateni patrioti, ingerintele straine ostile ar fi avut zero tractiune.
Asa cum suntem, supravietuim si avem parte de un trist „scapa cine poate” cu toate consecintele care deriva din asta, economice, demografice, ecologice, energetice…