În acest weekend, Rusia organizează alegeri pentru Duma de Stat, inclusiv în părți din Ucraina pe care le ocupă și pe care pretinde că le-a anexat. Kremlinul va prezenta spectacolul votului drept dovadă a normalității constituționale. Contrastul cu dezbaterea care se desfășoară în Ucraina arată însă diferența dintre a organiza un scrutin și a păstra democrația.
În Rusia, competiția reală a fost stinsă. Curtea Supremă a eliminat lista federală a partidului Iabloko de pe buletinul de vot, excluzând singurul partid înregistrat care se opunea războiului. Celelalte partide parlamentare acționează, în mare parte, în limitele stabilite de Kremlin. Rusia nu a invitat observatori ai OSCE, a cărei monitorizare independentă a ales din nou să o evite.
Votul va fi organizat și pe teritoriu ucrainean suveran aflat sub ocupație militară. Uniunea Europeană a anunțat deja că nu va recunoaște astfel de „alegeri” și nici rezultatele lor. Un scrutin nu capătă legitimitate doar pentru că se deschid urnele și se numără voturile — cu atât mai puțin atunci când este impus de o putere de ocupație.
În Ucraina, tabloul este cu totul altul. Alegerile rămân suspendate sub legea marțială, pentru că țara luptă pentru supraviețuire. După demiterea sa din funcția de ministru al apărării, Mihailo Fedorov a cerut organizarea de alegeri în timpul războiului. Propunerea lui a fost dezbătută public și respinsă inclusiv de organizatorii protestelor care îl susținuseră.
Iar acest dezacord nu este dovada unui eșec democratic. Este dovada că politica democratică rezistă sub o presiune extraordinară. Iată că un fost ministru cu greutate poate contesta poziția președintelui. Societatea civilă îl poate susține într-o privință și i se poate opune în alta. Autoritățile electorale, parlamentarii și experții pot analiza deschis cum ar urma să fie reluat votul.
Ar fi tentant să tragem concluzia că, de vreme ce Rusia pune în scenă alegeri, și Ucraina ar trebui să organizeze rapid unele — fie și numai pentru a-i refuza Moscovei un argument de propagandă. Ar fi o lecție greșită. Democrația nu este o întrecere în care câștigă cine anunță primul o dată a alegerilor. Un scrutin credibil presupune securitate, pluralism politic, presă independentă, competiție reală, administrare imparțială, control public și participarea suverană a cetățenilor. Rusia încalcă aceste principii, folosind totodată ritualurile electorale pentru a-și legitima războiul.
Ucraina ar risca să submineze exact aceleași principii dacă s-ar grăbi să voteze. Milioane de cetățeni sunt strămutați în interiorul țării sau în străinătate. Mulți sunt în rândurile forțelor armate. Alții trăiesc sub ocupație. Atacurile cu rachete și cu drone ar pune în pericol alegătorii și lucrătorii din secțiile de votare, iar campania și accesul la presă ar fi profund inegale.
Dar amânarea alegerilor nu poate însemna amânarea pregătirii democratice. Puterile de urgență își trag legitimitatea din faptul că sunt excepționale și temporare. Cei care le exercită trebuie să păstreze condițiile pentru ca deplina competiție politică să poată reveni de îndată ce circumstanțele o permit cu adevărat.
Comisia Electorală Centrală a Ucrainei și un grup de lucru parlamentar au elaborat deja propuneri pentru primele alegeri de după război. Munca lor tehnică ar trebui să devină acum parte dintr-o discuție națională mai largă, care să implice puterea și opoziția, societatea civilă, forțele armate, autoritățile locale și presa independentă.
Această discuție ar trebui să abordeze condițiile de securitate ale votului, participarea militarilor și a cetățenilor din străinătate, registrul electoral, finanțarea campaniilor, pluralismul mediatic, votul în teritoriile care ies de sub ocupație și garanțiile împotriva ingerințelor rusești. Acordul ar trebui căutat înainte de fixarea unei date a alegerilor — și înainte ca actorii politici să știe ce aranjamente i-ar putea avantaja.
Obiectivul Rusiei la viitoarele alegeri din Ucraina s-ar putea să nu fie victoria unui candidat preferat. După ani de agresiune, așa ceva ar putea fi imposibil. Ar putea urmări, în schimb, să convingă diferite părți ale societății ucrainene că procesul a fost manipulat sau furat. Construirea din timp a unui acord larg nu ține, așadar, doar de buna organizare a alegerilor; este o chestiune de securitate națională.
Europa ar trebui să întărească această distincție. Ar trebui să respingă votul ilegal organizat de Rusia în Ucraina ocupată și să sprijine Ucraina în crearea condițiilor pentru o revenire democratică credibilă. Aderarea la UE nu este doar un proces legislativ sau economic. Este și un proiect de securitate, așezat în jurul pluralismului politic, al instituțiilor responsabile și al dreptului cetățenilor de a-și alege liber conducătorii.
Rusia încearcă să arate că alegerile pot legitima o cucerire. Ucraina trebuie să arate că o amânare legală și temporară, dublată de o pregătire transparentă, poate proteja suveranitatea democratică. Linia întâi a democrației nu începe în ziua în care se anunță o dată a alegerilor. Ea se vede deja astăzi: în Ucraina, prin dezbatere, control public și pregătire; în Rusia, cu secții de votare deschise, dar cu opțiunea politică e închisă.
