Pe scurt despre mix-ul electoral rusesc
În perioada 18-20 septembrie se desfășoară alegeri legislative (doar pentru camera „inferioară”, Duma de Stat). Pare lipsit de rost să vorbim despre sistemul electoral (în sens strict: scrutin, decupaj, formulă electorală) într-un regim care, eufemistic, poate fi numit „autoritarism electoral”. Ce mai contează tehnicalitățile de calcul când puterea face tot posibilul pentru a asigura hegemonia parlamentară a „partidului puterii”? Contează, căci sistemul electoral este instrumentul formal prin care se potențează ceea ce se obține prin manipulări și fraude electorale. E un levier care reduce energia consumată pentru realizarea majorității. Sistemul electoral singur nu asigură succesul, dar îl facilitează și/sau îl consolidează. E adevărat, uneori el se poate întoarce împotriva celui/celor care l-au ales/creat – după cum am văzut, nu demult, în Ungaria.
Concret: aranjamentele formale a făcut ca partidul putinist, Rusia Unită, să aibă, în 2021, supermajoritatea de 72% din Dumă pentru doar 49,82% din voturi (în 2016, când s-a apropiat de 55% din voturi, a obținut chiar peste 75% din deputați). O dovadă că sistemul electoral contează este chiar istoria sa în Rusia.
Încă de la primele alegeri postsovietice (1993), s-a optat pentru un sistem mixt, chiar mixt, paralel, fără legături între cele două componente, ca în Ungaria, de exemplu – gândite ca forme de compromis între neo– și anti-comuniști, sistemele mixte au fost răspândite în întreaga Europă de Est, la începutul anilor ʼ90. 225 de deputați erau aleși prin scrutin majoritar în circumscripții uninominale (ca în SUA și Anglia) și 225 prin proporțional de listă.
Cu acest sistem a obținut Rusia Unită prima victorie, în 2003 – aproape jumătate din Dumă, pentru sub 38% din voturi. Putin a considerat-o insuficientă. A fost nemulțumit că, la jumătatea majoritară, a strâns doar 103 mandate din 225 (oricum, aproape jumătate din mandate, pentru sub 30% din voturi – față de peste 38%, la proporțional). Situația a fost cu totul bizară, căci, în epocă, pe întreg cuprinsul Rusiei s-au afirmat o mulțime de independenți. Soluția a fost eliminarea componente majoritare, așa că în 2007 și 2011 toți cei 450 de deputați au fost „aleși” prin proporțional – e adevărat majoritarizat prin ridicarea pragului de la 5 la 7%. Cum în 2011, RU a strâns doar 49% din voturi, s-a trezit cu o firavă majoritate de cam 53% (238/450), dar nu s-a resemnat. Pentru alegerile din 2021 a fost reinstituit sistemul mixt, care funcționează și acum.
Se vede clar cum componenta majoritară favorizează puterea: în 2021, la proporțional, RU a luat 50,88% din voturi și 126 din 225 deputați (56%), iar la majoritar, 47,46% și 198 din 225% (88%). În total, deci, 324/450 și un avantaj de peste 20%.
Cea mai recentă „reformă”, din 2025, care se va aplica la alegerile din aceste zile, pare măruntă: privește doar decupajul circumscripțiilor pentru scrutinul majoritar. Pentru a se face loc în Dumă și noilor „republici” anexate de la Ucraina, cu păstrarea totalului de 225, evident că au fost desființate circumscripții din alte regiuni. În altele, s-au operat noi delimitări, observându-se pe alocuri renunțarea la organizarea de tip „petală” (teritorii urbane unite cu teritorii rurale din apropiere), considerată o formă gerrymandering (stabilire geografică ciudată a circumscripțiilor în favoarea unui competitor). Există suspiciuni însă că și noul aranjament reprezintă tot o încercare de gerrymandering. Observăm că în 2021 RU a înregistrat o scădere față de 2016. În 2026, multe sondaje indică o scădere și mai puternică (uneori până la puțin peste 30%), care, cu siguranță, ar însemna ceva pagube și la scrutinurile majoritare, adică exact acelea menite să aducă „bonusul”. Nu cumva noile demarcații sunt gândite pentru a compensa/minimiza pierderile? Vom afla foarte curând.
E firesc să ne întrebăm de ce Kremlinul nu a crescut componenta majoritară a sistemului (mai mulți deputați aleși uninominal) sau chiar de ce nu a instituit un majoritar pur. Nu știu politica rusească atât cât să dau explicații clare, dar avansez trei ipoteze: (1) în plan extern, o astfel de variantă ar fi percepută ca o manevră de întărire a autoritarismului – or, Rusia face alegeri tocmai pentru a se pretinde democratică; (2) un număr mai mare de mici circumscripții, pe un teritoriu enorm, ar fi mai greu de controlat de la centru; (3) ar putea duce la excluderea aproape completă a „opoziției” – or, comuniștii lui Ziuganov și naționaliștii coborâtori din Jirinovski reprezintă o opoziție intra-sistemică, „miluită”, care sprijină Kremlinul în multe (inclusiv în privința războiului) și dă, cât de cât, impresia de pluralism.
În final, ceva despre partea proporțională! Aici, într-o primă fază, uriașa Rusie seamă cu micile Olanda și Israel. Funcționează ca o circumscripție unică națională. Primele calcule se fac centralizat, prin metoda coeficientului natural cu cele mai mari resturi. Totalul voturilor – de la Vladivostok la Kaliningrad – pentru toate partidele care trec pragul de 5% se împarte la 225 și se obține la coeficient. Apoi, voturile fiecărui partid se împart la coeficient aflându-se câte mandate primește fiecare. Dacă rămâne ceva, se alocă în ordinea descrescătoare a părților zecimale. Ar fi foarte proporțional dacă nu ar exista pragul. Ciudățenia începe de aici încolo. Legea impune ca fiecare partid să depună liste cu între 200 și 400 de candidați. Acestea pot cuprinde o „parte federală” (0-15 candidați) și obligatoriu cel puțin 35 de „părți regionale”, care să acopere întreg teritoriul. Cele din urmă au geografie variabilă: partidele le stabilesc decupajul, fără a fi condiționate de limitele unităților administrative, cu singura condiție de a se suprapune unui număr întreg de circumscripții uninominale. După calculul național, se alocă mai întâi mandate candidaților de pe lista federală, apoi, în interiorul partidului, celor regionale, după metoda descrisă mai sus. În 2026, RU are o listă federală mică (cinci candidați, în frunte cu Lavrov) și 57 de părți regionale; comuniștii însă au listă federală mare (15 candidați) și 36 de liste federale (aproape de minimul legal). Astea sunt chestiuni de strategie/tactică electorală. În general, sunt evidente centralizarea și gerrimandering-ul în interiorul partidelor. Stabilind numărul, decupajul și candidații părților regionale, conducerea de la Moscova stabilește, de fapt, cine e „ales” și cine nu.
Cum votează rușii? Fiecare alegător primește două buletine: (1) pentru majoritar, pe care sunt înscriși candidații individuali din circumscripția respectivă; (2) pentru proporțional, pe care, pentru fiecare partid, sunt înscrise toate numele celor din partea federală și numele primelor trei din partea regională corespunzătoare respectivei circumscripții. Repet: geografia părților regionale e variabilă. Simplificând, în aceeași cabină, dacă votezi cu un partid, votul tău se însumează cu cele dintr-o localitate apropiată; dacă votezi cu alt partid, se însumează cu voturile din altă localitate.
Da, pare o mare ciudățenie, dar dacă e să comparăm efectele cu cele ale sistemului românesc, mai ales la Senat, observăm destule asemănări! Poate o voi face în vremuri mai liniștite!
Surse
Derek Hutcheson, „Russian Electoral Engineering from Perestroika to Putin”, 2023, https://www.diva-portal.org/smash/record.jsf?pid=diva2%3A1819128&dswid=6929.
https://www.kommersant.ru/doc/58137.
https://lyubarev.narod.ru/elect/encyclop/1993.htm?utm.
https://www.vedomosti.ru/politics/articles/2025/05/05/1108432-zakonoproekt-o-narezke?utm.
https://www.kommersant.ru/doc/7694471.
https://politpro.eu/en/russia#google_vignette.
https://en.wikipedia.org/wiki/2026_Russian_legislative_election.
Sistemul rus a fost gresit.
Apoi a venit Putler (si Hitler avea in jur de 33%, initial), care a vegheat ca partidul sau sa obtina supermajoritatea. Si el sa fie vioara I perpetua, in partid.
Trebuie sa semnalam, energic, faptul ca Putler este un dictator si sistemul electoral rus actual, este ridicol si doar pentru a masca dictatura lui.
In mod normal, nici un politician NU AR TREBUI SA DETINA MAI MULT DE 2 MANDATE! Si cand termina mandatele, nu mai trebuie sa detina nici o functie de conducere!