În timpul celui de-al doilea război mondial, când bombardierele americane se întorceau din misiunile de luptă împotriva Germaniei și Japoniei, multe erau pline de găuri de gloanțe. Pierderile de avioane și echipaje ajunseră la o rată alarmantă. Analiștii militari au marcat pozițiile găurilor și daunele produse și au remarcat că acestea nu erau distribuite în mod uniform pe toate avioanele: erau mai multe găuri de gloanțe în fuzelaj și coadă, dar nu la fel de multe în zona motoarelor sau a carlingii (Fig. 1).
Plecând de la aceste constatări, analiștii din cadrul Marinei și Aviației Militare au ajuns la concluzia că adăugarea de blindaj în zonele marcate cu chenar roșu (coadă, fuzelaj și aripi) ar îmbunătăți șansele de supraviețuire ale echipajelor și bombardierelor. Dar avioanele trebuie să mențină un echilibru între masa aparatelor, echipajelor, muniției, și carburanților. Iar adăugarea blindajelor ar fi îngreunat aparatele care, devenind mai lente, ar fi constituit o țintă mai ușoară pentru forțele inamice și ar fi avut și probleme la decolare.
Care era procedura cea mai bună de blindare? Soluția, neașteptată, a venit din partea unui matematician, evreu maghiar, care activa în cadrul așa-numitului Statistical Research Group (SRG) de la Universitatea Columbia. Născut în 1902 în Kolozsvár (astăzi Cluj Napoca), Abraham Wald a făcut studii în orașul natal, pe care le-a continuat cu succes la Viena, unde a obținut și un doctorat în matematică. Invadarea Austriei și persecutarea evreilor au forțat pe Wald și familia lui să se refugieze în Statele Unite, unde a fost angajat profesor de statistică la Universitatea Columbia.
Când i-au fost prezentate datele despre daunele suferite de bombardierele americane care s-au întors din misiunile lor și propunerile militarilor de a consolida prin blindaje părțile cele mai vulnerabile (zonele cu cadran roșu din Fig. 1), Abraham Wald a avut revelația unei greșeli tragice, care ar fi provocat și mai multe pierderi umane și materiale.
Prin reprezentarea grafică numai a datelor obținute de pe avioanele care s-au întors, analiștii militari omiteau sistematic datele privind un subset critic și informativ: avioanele care au fost lovite și nu s-au mai întors. Revelația lui Wald a fost simplă, dar genială: Avioanele care s-au întors suferiseră avarii care le-au permis să supraviețuiască focului inamic. Avioanele care nu s-au mai întors suferiseră daune de pe urma cărora nu au mai supraviețuit. Concluzia lui Wald, bazată pe o logică profundă, a fost neașteptată: Blindajele trebuie adăugate în părțile nevătămate ale avioanelor care supraviețuiseră (Fig. 2). Pe baza concluziei sale, armata americană a consolidat motoarele și alte părți vulnerabile, crescând semnificativ siguranța echipajelor în timpul luptelor și salvând astfel numeroase vieți.
Munca de pionierat a lui Abraham Wald a scos la iveală o eroare cognitivă, cunoscută astăzi sub numele de „prejudecata supraviețuirii” (survivorship bias). Această prejudecată apare atunci când ne concentrăm sistematic asupra experiențelor supraviețuitorilor (succese), în timp ce ignorăm victimele (eșecurile celor care nu au supraviețuit). Această prejudecată, înrădăcinată într-o altă prejudecată, cea a selecției, ne poate conduce la convingeri excesiv de optimiste și eronate, deoarece probabilitățile reale de succes sunt artificial crescute prin obliterarea, conștientă sau nu, a ratei eșecurilor.
Exemplele curente în care se manifestă prejudecata supraviețuirii sunt diverse și relativ bine (re)cunoscute: afaceri, finanțe, economie, istorie, arhitectură, construcții, cercetări medicale, strategii culturale etc. Mai puțin cunoscute/discutate sunt prezențele acestei erori logice in știința climei și studiile aferente pe care le produce.
*
Știința climei este un domeniu care se confruntă cu sarcina imensă de a înțelege dinamica complexă a mediului în continuă schimbare al planetei noastre. În centrul acestui efort se află analiza datelor climatice din trecut, care sunt absolut necesare pentru validarea prezentelor modele climatice. Cu toată importanța lor deosebită, aceste date pot fi susceptibile la o capcană critică – prejudecata supraviețuirii.
Capcana apare atunci când presupunem în mod eronat că un subgrup de succes reprezintă întreaga populație, deoarece observăm doar „supraviețuitorii” și neglijăm restul. În studiile climatice, acest lucru se traduce prin concentrarea exclusiv pe evenimentele climatice din trecut care au permis anumitor ecosisteme sau specii să persiste. Datele „nevăzute” – cele care reprezintă ecosistemele sau speciile care au dispărut în urma schimbărilor climatice din trecut – se pierd în arhivele trecutului. Această perspectivă distorsionată poate duce la subestimarea severității schimbărilor climatice viitoare.
De exemplu, studierea perioadelor glaciare din trecut ar putea dezvălui că anumite specii s-au adaptat și au prosperat în climatele mai reci. Dar această poveste de succes trece cu vederea nenumăratele specii care nu s-au putut adapta și au dispărut. O viziune selectivă ne-ar putea face să credem că speciile viitoare vor prezenta o rezistență similară, ceea ce ar putea minimiza riscurile de dispariție pe care le prezintă schimbările climatice rapide. Modelul de mai sus se poate aplica și la studiul perioadelor interglaciare, precum cea în care trăim acum, și care ar putea arunca o lumină mai clară asupra șanselor de supraviețuire în condițiile unui climat mai cald.
Registrul paleontologic, o comoară de rămășițe fosilizate, poate răspunde acestei provocări. Fosilele reprezintă doar o mică parte din organismele care au trăit cândva. Marea majoritate – cele care nu au avut caracteristicile necesare pentru fosilizare – sunt pur și simplu absente din arhivă. A ne baza doar pe această imagine incompletă ar putea duce la subestimarea impactului real al evenimentelor climatice din trecut asupra biodiversității.
O manifestare obișnuită a prejudecății supraviețuirii în studiile climatice apare în analiza datelor de temperatură. De exemplu, înregistrările istorice ale temperaturii se concentrează adesea pe datele provenite de la stațiile meteorologice care au fost operaționale pentru perioade lungi de timp. Aceste stații sunt situate de obicei în zone populate și este mai probabil să aibă o colectare de date constantă și neîntreruptă în timp. Cu toate acestea, luând în considerare doar datele de la aceste stații, cercetătorii pot trece cu vederea tendințele temperaturii din regiunile îndepărtate sau mai puțin populate, ceea ce duce la o înțelegere incompletă a modelelor de temperatură la nivel global.[1] De asemenea, operațiunile de ajustare (omogenizare) a datelor de temperatură post-măsurare creează oportunități pentru modificarea temperaturilor maxime și minime locale în funcție de calitatea stației meteo. Detalii despre această eroare logică pot fi citite în articolul meu din 2019 Când vremea devine climă…
În plus, prejudecata supraviețuirii poate avea un impact asupra studiilor care examinează influențele schimbării climei asupra populațiilor de specii. De exemplu, cercetătorii pot studia distribuția și abundența speciilor în zone care au fost relativ stabile sau rezistente la schimbările de mediu. Cu toate acestea, prin excluderea populațiilor care au dispărut deja sau au fost grav afectate de schimbarea climei, aceste studii pot subestima adevărata amploare a pierderii de specii și a declinului biodiversității.
Pe un alt palier, prejudecata supraviețuirii poate influența eforturile de modelare climatică prin distorsionarea selecției datelor de intrare. Modelele climatice se bazează pe date istorice pentru a simula scenariile climatice viitoare, dar dacă sunt incluse doar date din anumite perioade de timp sau regiuni, este posibil ca modelele rezultate să nu reprezinte cu acuratețe condițiile climatice viitoare. Acest lucru poate duce la previziuni eronate ale tendințelor climatice viitoare și poate împiedica eforturile de elaborare a unor strategii eficiente de atenuare și adaptare.
Un exemplu proeminent de prejudecată a supraviețuirii în studiile climatice se referă la evaluarea rezistenței ecosistemelor. Studiile care se concentrează pe ecosistemele care au rezistat la evenimente meteorologice extreme sau la schimbări climatice treptate pot oferi o imagine înșelătoare a robusteții ecologice globale. Nu sunt luate în considerare ecosistemele care au cedat în fața presiunilor exercitate de schimbările climei, ceea ce duce la o evaluare prea optimistă a capacității de adaptare a naturii. Această prejudecată poate împiedica eforturile eficiente de conservare și poate ghida greșit deciziile politice privind protecția mediului.
În mod similar, studiile care analizează impactul schimbărilor climei asupra distribuției și abundenței speciilor pot deveni victime ale tendinței de supraviețuire. Concentrându-se pe speciile care au supraviețuit în ciuda condițiilor climatice în schimbare, cercetătorii riscă să treacă cu vederea dispariția sau migrația speciilor vulnerabile în alte habitate. Acest lucru poate duce la o subestimare a pierderii biodiversității și la o înțelegere distorsionată a adevăratei dimensiuni a impactului schimbărilor climatice asupra lumii naturale.
De asemenea, prejudecata supraviețuirii poate influența studiile care investighează consecințele economice și sociale ale schimbării climei. Concentrarea asupra comunităților care s-au adaptat aparent la provocările legate de climă, cum ar fi creșterea nivelului mării sau fenomenele meteorologice extreme, fără a lua în considerare pe cei care au fost strămutați sau au suferit dificultăți economice, poate duce la o evaluare inexactă a costurilor societale ale schimbării climei.
Un exemplu foarte recent de manifestare și rezolvare a prejudecății supraviețuirii a fost prezentat în studiul Implications for ozone control by understanding the survivor bias in observed ozone-volatile organic compounds system, Nature, 2022. Grupul internațional de autorii au fost interesați de contribuțiile compușilor organici volatili asupra formării ozonului O3, un gaz care afectează clima Pământului și sănătatea oamenilor.
Compușii organici volatili (COV), care contribuie în mare măsură la formarea O3, prezintă un interes deosebit. În general, concentrațiile măsurate de COV (M-VOC) și O3 prezintă tendințe neliniare sau chiar opuse în timp. Cercetători au atribuit fenomenul acesta unei prejudecăți de supraviețuire: lipsa de înțelegere a COV consumați fotochimic (C-VOC), care sunt emiși din surse în mediul ambiant și care se dedică formării O3, în timp ce există o preocupare excesivă pentru COV măsurați (M-VOC) la locul de observație. Atât rezultatele observațiilor, cât și cele ale modelelor oferă dovezi că C-VOC sunt cheia formării O3 prin emisii biogenice, evaporarea benzinei, activități industriale, utilizare de solvenți etc. și că impactul acestora asupra formării O3 evită cu succes identificarea eronată a surselor dominante de COV, provenite din prejudecata supraviețuirii aplicate datelor observate. Prejudecata supraviețuirii constatată în acest studiu evidențiază faptul că concentrarea directă asupra COV-M este insuficientă și demonstrează necesitatea de a capta sursele de COV-C care contribuie la formarea O3 (Fig. 3).
Fig. 3. Această diagramă explică prejudecata supraviețuirii pentru sistemul O3-VOCs (ozon-compuși organici volatili). La locul de observare, concentrațiile scăzute de M-COV în timpul verii corespund unor concentrații ridicate de O3, în timp ce concentrațiile ridicate de COV în timpul iernii corespund unor concentrații scăzute de O3. Odată cu intensificarea reacției fotochimice (în timpul verii), COV cu reactivitate ridicată vor suferi o reacție fotochimică (vor fi consumați, devenind C-VOC) și vor participa la acumularea de O3, rezultând astfel concentrații M-COV-M mai puțin „supraviețuitoare”. În schimb, un număr mic de COV s-au pierdut în timpul iernii, iar concentrațiile M-VOC „supraviețuitoare” au crescut treptat. Prin urmare, din perspectiva controlului poluării cu O3, ar trebui să ne concentrăm mai mult asupra surselor de C-VOC. (Sursa)
Atenuarea prejudecății supraviețuirii în studiile climatice necesită un efort conștient de a încorpora în analiză și date de la „ne-supraviețuitori”. Acest lucru poate implica:
Analiză de date istorice: Investigarea evenimentelor de extincție din trecut sau a prăbușirii ecosistemelor pentru a înțelege vulnerabilitățile diferitelor specii și ecosisteme.
Folosirea extinsă de date paleoclimatice proxy: microfosile oceanice, sedimente, carote de gheață, inelele copacilor (dendrocronologie), variațiile polenului (palinologie) etc. Aceste date oferă o imagine mai cuprinzătoare a condițiilor de mediu din trecut, cuprinzând nu doar „câștigătorii”, ci și „perdanții” schimbărilor climatice. Studii bazate pe aceste date din climatul trecut al Pământului vor putea fi utile pentru a evalua impactul pe termen lung al schimbărilor climei asupra diferitelor sisteme.
Modelare și simulări: Elaborarea de modele care să ia în considerare pierderea potențială de specii și ecosisteme în diferite scenarii de schimbări climatice.
Incorporarea cunoștințelor locale și indigene: Implicarea comunităților care au experimentat direct impactul schimbărilor climatice poate oferi informații valoroase cu privire la consecințele pentru populațiile și ecosistemele care nu mai supraviețuiesc.
Prin abordarea activă a prejudecăților de supraviețuire, cercetătorii în domeniul climei pot asigura o înțelegere mai precisă și mai cuprinzătoare a impactului cu multiple fațete al schimbărilor climatice. Acest lucru, la rândul său, va permite elaborarea unor strategii mai eficiente de atenuare și adaptare, contribuind în cele din urmă la un viitor mai durabil pentru planeta noastră și locuitorii săi.
Prejudecata supraviețuirii reprezintă o provocare semnificativă în studiile climatice și poate denatura înțelegerea noastră privind schimbarea climei și impactul acesteia. Recunoscând și abordând această prejudecată, cercetătorii pot îmbunătăți acuratețea și fiabilitatea cercetărilor climatice, permițând în cele din urmă un proces decizional mai bine informat și elaborarea de politici în fața provocărilor de mediu.
Pe scurt, prejudecata supraviețuirii reprezintă o provocare semnificativă pentru interpretarea corectă a datelor climatice din trecut și pentru prezicerea tendințelor viitoare. Recunoscând limitările înregistrărilor noastre istorice și utilizând o gamă mai largă de surse de date și tehnici de modelare, oamenii de știință din domeniul climei se pot strădui să creeze o imagine mai completă a trecutului, prezentului și viitorului planetei noastre. Numai atunci vom putea dezvolta strategii eficiente pentru a atenua efectele schimbării climei și pentru a asigura supraviețuirea diverselor ecosisteme ale planetei noastre.
Concluzie
Să nu uităm: Ceea ce nu se vede are adesea la fel de multă valoare ca și ceea ce se vede.
[1] Peterson, T. C., and Vose, R. S., 1997, An Overview of the Global Historical Climatology Network Temperature Database, Bull. of the American Meteorological Society, vol. 78, no. 12, pp. 2837–2850.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Off-topic: link-ul pentru a treia imagine este eronat, imaginea aceea e de la un articol al lui Cristian Felea.
https://www.contributors.ro/wp-content/uploads/2024/05/Imagine3-2.jpg
Vă mulțumesc pentru observație. Eroarea nu îmi aparține, dar am putut s-o repar.
Și eu vă mulțumesc pentru articol. Nu știam despre exemplul lui Abraham Wald și s-a întâmplat de mai multe ori să nu găsesc exemple convingătoare pentru ”survivorship bias”.
O explicatie logica la fig. 1 este ca fotografiile cu majoritatea gaurilor in fuselajul si coada avionului erau facute la bombardierele americane care se INTORCEAU la baza. Bombardierele cu gauri multe in zona motoarelor si a carlingei erau DOBORATE si zaceau in craterul de impact cu pamantul sau pe fundul oceanului. Deci analistii nu aveau cum sa aiba poze cu gaurile in motoare si/sau carlinga.
@exeget, explicatia mata mi se pare absolut genitala! Mai ales majusculele sunt extrem de semnificative. You make my day!
Fa-bu-los!
În lumea inginerească de aviatie modernă se vorbește despre „safe live“, „fail safe“, sau „damage tolerance“, notiuni evoluate fata de naivitatile de atunci.
Dar desigur ideea „prejudecatii supraviețuirii” ramine incrustata in moralul unora, mai ales cind e vorba de stiinte volatile, cum e stiinta climei, acolo unde chiar si cei mai fanatici sustinatori isi dau seama ca nu au argumente solide si incep cu prejudecati.
Exemplu, eu am o piele de reptila, pot sta la soare neprotejat, si chiar stau, zile si nopti intregi, nu am nici o problema si-mi place la nebunie. Concluzia, a sta la soare e sanatos. Alte persoane din familia mea sufera, si consecintele pot fi chiar dramatice, doar daca a scapat o raza prin perdea. Concluzia, soarele e daunator, chiar mortal.
Orientarea catre succes se vede si-n alte domenii, Bill Gates nu a facut fac deci fara fac ai succes, Beethoven era surd, deci sa fi componist.. daca-ti tai o ureche esti pictor.
Un alt exemplu de prejudecată a supraviețuirii poate fi observat în modul în care oamenii percep siguranța zborului. Statisticile arată că zborul este un mod de transport foarte sigur, dar multe persoane se tem totuși să zboare. Acest lucru se datorează probabil faptului că suntem mai predispuși să auzim despre accidente aviatice decât despre zborurile care decurg fără probleme. Prejudecata supraviețuirii ne poate face să supraestimăm riscul de accidente aviatice și să subestimăm siguranța zborului.
Noaptea-i mai nociv, sa aveti grija
Interesant. Dar cred ca cel mai frecvent ”bias” este ”information bias”. Este evident că datele noastre precise despre mediu sunt mult prea puține pentru a surprinde complexitatea reală a fenomenului climatic. Ca să fiu sincer, nu cred că emisiile de CO2 despre care se vorbește atât sunt măsurate cu precizie nici în prezent. prin urmare se fac predicții cu estimări combinate cu alte estimări.
Pe de altă parte, natura realmente vrea să ne omoare. Supraviețuirea este în ciuda naturii, mai degrabă decât datorita ei. Cine nu mă crede nu are decât să aleagă o locație oarecare și să trăiască fără instrumentele civilizației. Mă îndoiesc că după un an se întoarce să povestească cineva cum a fost. Fără civilizație probabil 99% din oameni ar muri într-un mediu natural, cei 1% care ar supraviețui ar reinventa instrumentele civilizației măcar parțial.
”natura realmente vrea să ne omoare. Supraviețuirea este în ciuda naturii, mai degrabă decât datorita ei.”
Nu e chiar așa. Africa și Asia sunt pline de oameni care trăiesc fără ”instrumentele civilizației” sau fără majoritatea lor, cel puțin. Chiar ieri citeam despre populațiile de pigmei din Africa, în afară de foc ei nu prea folosesc alte instrumente ale civilizației. Se pare că zeci de mii dintre ei au ajuns masacrați în războiul civil din Rwanda, deși nu aveau nimic de-a face cu conflictul, nu erau nici Hutu, nici Tutsi și nici nu luptau în vreun fel.
Cimpanzeii trăiesc și ei fără ”instrumentele civilizației”, deci natura e surprinzător de iertătoare. Probabil așa apar religiile animiste, atunci când oamenii încep să conștientizeze că supraviețuiesc prin bunăvoința naturii și încearcă să capteze această bunăvoință într-un mod mai organizat.
de unde eventual ar putea rezulta prejudecata ca pigmeii or sa supravietuiasca in arealul laponilor, laponii in arealul pigmeilor si blocatarii in jungla sau pustiu;
Stimate Bolos, nu comparati europenii sau americanii cu miliardele de oameni din Africa, Asia sau Ameica de Sud care n-au uitat ce inseamna natura si pot supravietui cu un minim necesar.
Pana acestia nu vor avea acces la cel putin apa curata, destule alimente si energie ieftina orice discutie despre clima in lumea civilzata este de prisos, legatura intre energie ieftina si bunastare fiind cat se poate de directa,
Activistii de mediu bine hraniti, care se lafaie in bunastarea creata de generatiile dinaintea lor dau lectii acestor populatii si ii indeamna sa renunte la arderea resurselor fosile !!! in ce film traim sau mai bine spus, acesti fumatori de marihuana cu pot primi destula „marfa” pt satisfacerea viselor ecologiste.
Cu cat coboram mai jos pe scara dezvoltării cu atât natalitatea este mai ridicata, mortalitatea este mai ridicată și speranța de viață mai redusă. Si, da, consumul de energie și de apă sunt indicatori de civilizație. Da, trebuie să controlăm emisiile de noxe, prafuri, substanțe periculoase, toxice, poate chiar și dioxid de carbon, dar asta se face prin dezvoltare tehnologică nu legi si norme arbitrare construite pe oportunități și doctrine politice.
Asta nu înseamnă să facem mediul praf fără nici un discernământ sau responsabilitate, dimpotrivă, înseamnă să modelăm mediul pentru nevoile umanității pe termen lung.
Dom Bolos,
Camioanele TIR care trec granita Canada US sunt pe diesel. Sunt 30 000/zi.
Realizati ce-i asta?
Hai, va rog sa gasim o solutie.
Exista o singura varianta de electrificare care este tehnologic si economic fezabila pentru transportul de marfa: Cai ferate electrificate si transport de mărfuri pe cai ferate. Un tren electric poate transporta zeci sau sute de containere cu viteza ridicata, pe distante mari, cu consum optim de energie.
@Bradut Bolos
„Cai ferate electrificate si transport de mărfuri pe cai ferate.”
O idee f buna impracticabila din multe motive.
1. Imposibilitatea aplicarii strategiei „just in time”.
2. Lipsa traseelor electrificate, mai ales pt livrarea la destinatie.
3. Trenurile de marfuri sunt extrem de galagioase, poluare sonora masiva.
4. Transportul animalelor, a produselor perisabile e imposibil.
Caile ferate exista insa sistemul este fezabil pe distante lugi, pe cele scurte tot camionul este solutia, camion care poate circula cu hidrogen sau asa cum au inventat niste baieti intr-un garaj din SUA in sistem care elimina CO2 si alte noxe din gazele de esapamanet.
Bradut Bolos 17/05/2024 la 1:44:
… asta se face prin dezvoltare tehnologică nu legi si norme arbitrare construite pe oportunități și doctrine politice.
Brigada climatică atacă China… pentru că produce tehnologie verde
Statele Unite și Europa preferă să impună tarife pentru vehiculele electrice produse în China decât să obțină reducerea emisiilor pe care o susțin cu ardoare
Autorul articolului: Kelly McParland
Publicat: 14 mai 2024
Ceva nu e în regulă în războiul pentru salvarea lumii. Caravana climatică se calcă pe picioare. Ideologia se bate cu succesul. Răul este bun, binele este rău. Misiunea a luat-o razna rău de tot.
Statele Unite și Uniunea Europeană sunt foarte supărate pentru faptul că China face ceea ce SUA și UE au recomandat cu voce tare de o eternitate, și o face cu succes. Națiunea din Asia de Est construiește mașini electrice, vinde tone de astfel de mașini, reducând dependența de combustibilii fosili și reducând emisiile periculoase. Concluzia de la Washington și Bruxelles este fără echivoc: China trebuie oprită.
Universitari, activiști, jurnaliști de bună credință și „progresiști” de toate felurile sunt de acord că schimbările climatice sunt existențiale. Aceștia insistă asupra faptului că trebuie eliminate toate obstacolele care împiedică încetinirea acestui fenomen. Nu putem permite ca imperativele economice să intervină. Este vorba de salvarea planetei, de conservarea vieții, de asigurarea unui viitor. Așa că nu trebuie construite conducte. Petrolul nu trebuie să fie extras. Combustibilii fosili nu trebuie să fie arși. Metodele de transport care utilizează oricare dintre aceste elemente trebuie blocate, împiedicate sau înlocuite. Progresiștii sunt uniți în privința acestor directive, tratându-le ca fiind imune la contestare din punct de vedere moral și etic. Dacă în acest proces se pierd locuri de muncă, se reduc activitățile industriale, se distrug sursele de venit, acesta este prețul progresului uman.
Dar ceva a luat-o razna. Este aproape ca și cum ideologia s-ar fi întors împotriva ei însăși, ca într-unul dintre acele thrillere SF în care robotul își atacă creatorul. Tot ce ne trebuie este ca Arnold Schwarzenegger să joace rolul principal.
În loc să aclame acest miracol, reacția Occidentului a fost de profundă îngrijorare. Membrii săi au o mulțime de fabrici, dar nu pot produce aceleași lucruri la același preț. La ce bun să salvezi planeta dacă altcineva face salvarea? Se pare că, deși Occidentul vrea cu adevărat să salveze planeta, să salveze lumea, ar vrea să fie și cel care face profituri.
China nu pare să fi înțeles mesajul. Poate că nu a înțeles întreaga complexitate a gândirii culturale occidentale. Poate că ne consideră pe toți un pic ciudați. După ce a supărat guvernele din Europa și America de Nord, a mers mai departe și a înrăutățit lucrurile. Din moment ce fabrica deja toate componentele, s-a gândit, de ce să nu le pună împreună și să le asambleze în produsul finit?
Deoarece acest lucru este perfect logic, a mers mai departe. Fabricile au început să producă mașini. După un timp, au avansat până la fabricarea de mașini bune. Au făcut mașini bune care funcționează cu baterii. Au făcut mașini bune care funcționează cu baterii și sunt populare. Au făcut mașini bune care funcționează cu baterii, sunt populare și accesibile. Apoi au început să le exporte în țările care doresc mașini bune, accesibile, populare și care funcționează cu baterii.
(…)
Nu așa am fost lăsați să credem că va fi salvată lumea. Am fost învățați să acceptăm că cooperarea globală este calea esențială pentru a preveni catastrofa carbonului. De aceea au avut loc toate acele mega-întâlniri în capitalele lumii, unde liderii s-au unit pentru a declara că unitatea este esențială pentru a câștiga războiul. Dar acum se pare că victoria este valabilă doar dacă generalii sunt din tabăra potrivită. Războinicii s-au întors unii împotriva altora, roboții preiau controlul. Sa-l sune cineva pe Schwarzenegger la telefon.
https://nationalpost.com/opinion/kelly-mcparland-the-climate-brigade-turns-to-attack-china-for-producing-green-tech
Daca idiotii si ideologii se pun impreuna atunci pericolul este iminent.
Problema cu China este alta, PCC atotstiuitor si marele carmaci au hotarat ca industria auto sa fie puternic subventionata si au speculat prostia celorlalati care au marjat numai pe technologia electrica, de la depenedenta energetica de la rusi ajungem intr.una si mai periculoasa, technologica, de chinezi.
Astia sunt idiotii din Europa care hotarasc. Vine cat de curand nota de plata !!
”China nu pare să fi înțeles mesajul. Poate că nu a înțeles întreaga complexitate a gândirii culturale occidentale.”
Explicația e mult mai simplă: China are o economie supradimensionată. Niște chinezi (mulți dintre ei) au de lucru doar dacă Occidentul cumpără produsele lor.
O altă problemă a Chinei este cursul de schimb. Yuan-ul nu e liber convertibil și am cumpărat de multe ori produse care costau mai puțin decât transportul lor din China în UK. Pentru că vânzătorul chinez era disperat să încaseze niște valută în conturi din UK, aflate în afara controlului de la Beijing.
Toate țările foste comuniste au trecut prin asta, dar leul românesc e astăzi liber convertibil. România nu mai face dumping cu exportul de oțel, cum făcea pe vremea lui Ceaușescu. Și nici nu mai e atât de săracă. Asta e soluția și pentru China: o monedă liber convertibilă.
Articolul e o bășcălie (sarcasm, ironie, miștocăreală) de sus pînă jos, iar fragmențelul combătut de tine ar putea fi luat în serios și interpretat ad litteram, cum ai procedat tu, doar extras din context. În realitate, e o ironie fină amintind de umoriștii englezi de altădată. Probabil că nu ți-ai pierdut vremea citind întregul articol ca să-ți cadă fisa.
Nu-i un capăt de țară. Toți mai batem cîmpii uneori.
Într-un plan ideatic mai înalt, să sperăm (pentru binele lor) că responsabilii politici chinezi citesc Contributors și vor profita de sfaturile astuțioase, gratuite și dezinteresate pe care tocmai le-ai etalat cu generozitate. Și, cine știe, poate că într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, bine sfătuită de tine, China va avea și ea o monedă convertibilă și se va apropia asimptotic de nivelul de bogăție, bunăstare și fericire din România.
@Jerome K – ”Articolul e o bășcălie (…)”
Articolul e o bășcălie, dar propaganda ta pro-chineză nu e.
Ai sute de comentarii sub zeci de nickname-uri, aspectele criticate de tine cu privire la politicile occidentale sunt de multe ori justificate, dar concluziile tale sunt întotdeauna pro-China.
Când China face dumping, taxele vamale care i se impun sunt cât se poate de justificate, obișnuiește-te cu ideea. Printre problemele reale ale Europei sunt tocmai politicienii pro-chinezi și activiștii pro-chinezi, nu lipsa lor. Politicile absurde de mediu ale Uniunii Europene avantajează China, iar tu vrei ca avantajul ăsta să continue, ăsta e rolul tău pe-aici.
China a subminat puternic Europa incepand din UK si pana in Balcani, multi politicieni facand parte de tot felul de organizatii si asociatii pro chineze, la Bruxelles pe langa UE reprezentanta chineza fiind cea mai mare si ma intreb cum au reusit sa infiltreze intrat de puternic politica economica a UE , daca nu prin coruptie.
Este politica PCC care foloseste acesti idioti utili in prpagarea unei cat mai pozitive a Chinei in Occidenet, mijloaceke folosite, coruptie si santaj economic daca careva se opune.
Un subiect fascinant.
Istoria ca disciplina umanista este plina de prejudecățile supraviețuirii. In special pentru ca este scrisa de învingători. Și nimeni nu învață din lecțiile învinșilor.
La fel și în economie. Încă din sec 18 au existat bule financiare în care s-au fript oameni inteligenți și chiar state. Ele insa se repeta cu regularitate.
La fel si cu prabusirea unor mari companii. Cred ca e mai mult de învățat din eșecul Kodak sau Nokia decât din succesul lui Google.
Un exemplu clasic, deși semi-apocrif, este o manifestare timpurie a prejudecății supraviețuirii petrecute în timpul Primului Război Mondial.
La vremea aceea, generalii au început să se alarmeze atunci când în spitale au fost internați tot mai mulți soldați cu răni la cap. Având în vedere afluxul, ei s-au gândit că problema ar putea fi că noua cască introdusă – casca Brodie, care ar fi provocat răni la cap. De fapt, motivul pentru care se constatau atât de multe răni la cap era că aceste căști permiteau unui număr mult mai mare de soldați să supraviețuiască.
@Bradut-Vasile Bolos
Pe de altă parte, natura realmente vrea să ne omoare. Supraviețuirea este în ciuda naturii, mai degrabă decât datorita ei.
Nimic nu este mai fals despre Natură decât că ar fi o mamă pentru oameni – Alma Mater!. Nu există nici un climat în care omul să fie adaptat ideal, în sensul că i se va garanta o calitate decentă a vieții. Mama Natură nu vrea ca noi să avem o speranță de viață de 75 ani sau o rată de mortalitate infantilă sub 1%. Natura, ca sumă a tuturor lucrurilor de pe Pământ, nu se sinchisește de ființele umane în nici un fel și ne atacă permanent cu ape infestate cu bacterii, călduri excesive, lipsa ploilor sau inundații, cutremure, furtuni, uragane, tornade, insecte și alte creaturi purtătoare de boli (vezi recentul SARS-Cov2), un mare număr de predători etc. Astăzi, privim moartea cuiva înainte de 30 de ani ca pe o tragedie; în timpurile mai „naturale”, aceasta era speranța de viață.
Implicația subterană a acestui mit climatic este aceea că, prin schimbările climei, prin pierderea caracterului sălbatic al naturii edenice, oamenii nu doar se auto-diminuează, ci alterează și ceva dincolo de ei înșiși. Această poziție mitică de nostalgie constituie o caracteristică dură și adâncă a climatismului.
Cu toate acestea, mitul naturii pure, sălbatice – un paradis primordial din care omul ar fi fost izgonit – a fost un mod persistent de discurs în ultimele secole. Prin pierderea caracterului sălbatic și neprihănit, datorită îmblânzirii și stăpânirii naturii, unii oameni dezvoltă un complex de vinovăție, se simt direct responsabili pentru ceea ce se întâmplă cu natura/clima și vor acționa în consecință.
Biserica Verde acceptă sufletele pierdute în căutarea unor zei falși.
Detalii,
Biserica Verde a climatismului
Filozofic vorbind omul e natura, face parte din natura, la fel ca toate plantele, animalele, râul, ramul, care mi-e prieten numai mie.
Omul se bate cu stinca-n piept ca infruntind furtuni sparge muntii-n pumni, dar e la fel de neajutorat precum furnicuta cu greierul.
Natura nu are prieteni, nu are sentimente, uneori se autodusmaneste, isi distruge singura padurile, muntii, scuipa foc si para.
Mi se ridica parul maciuca atunci cind aud de mincaruri naturale, eco, medicamente din plante.
Daca natura ne-ar fi fost prietena ne-ar fi permis sa umblam la nudul gol, nu ar fi fost nevoie de haine, ne-ar fi dat aripi sa zburam, precum pasarilor, ne-ar fi hranit cu nectar. Ei bine daca aveam toate astea nu mai aveam nevoie de case, incalzire, avioane, am fi baut tuica, ca si asta e naturala, si am fi facut copii. Asa ca, pe undeva, natura merita sa fie pedepsita pt raul pe care ni l-a facut!
Dom Neamtu,
Nu va spun ceva nou. Doar contextul e diferit. Ne luptam cu natura prin micsorarea entropiei; si cum? Consumam energie. Sigur natura ne vrea stafii dar mai e un soare, o cloroplasta pe ici pe colo.
Interesant tare articolul Domnului Cranganu. Legarea unui matematician (din Romania) cu un principiu si apoi aplicatiile lui practice e ceea ce fac inginerii de exceptie. Felicitari Domnule Cranganu!
Cu natura se lupta numai cei care ii se impotrivesc, vor pierde intotdeauna.
Holocenul și instabilitatea naturală a climei
Ultimii ~12.000 ani, reprezentând Holocenul și marcând apariția actualei societăți umane, nu a fost nici pe departe o perioadă de timp cu climă stabilă până în jurul anului 1850, când oamenii s-au apucat s-o „strice”, arzând cărbuni, petrol și gaze.
Un studiu foarte recent, publicat în Nature, descrie faptul că Holocenul a cunoscut 11 perioade reci de lungă durată (evenimente de tipul Mica Glaciațiune), produse de clustere de erupții vulcanice și fenomene de răcire globală, de la sezoane la decenii, care nu au mai fost observate în Epoca Comună. Constatările autorilor studiului contestă noțiunea predominantă a Holocenului ca fiind o perioadă caracterizată de stabilitate climatică, așa cum este descrisă în reconstituirile climatice multi-proxy.
Studiul indicat poate fi corelat și cu evenimentul 8.2 ka, pe care l-am descris de curând în premieră românească în articolul O lebădă neagră climatică: Evenimentul 8.2 ka
Detalii,
High-frequency climate forcing causes prolonged cold periods in the Holocene
Nature, 8 May 2024
Filmul lui Martin Durkin «Climate: The Movie» produce valuri in mediile online, reactiile de la critici severe pana la sustinere si aplaudare a celor afirmate in acest documentar.
Documentarul are o parte stiintifica sustinuta de cercetatori americani , israelieni , danezi de renume, avem si un Nobel 22 si o parte politica cu mesaje clar articulate, controlul asupra individului si inlaturarea ordinii capitaliste de activistii de mediu cu sutinere politica si stiintifica.
In mass media mainstream filmul nu si-a gasit nici un ecou, in unele jurnale scrise este catalogat drept o teorie conspirationista cu toate ca unul dintre cei care au luat cuvantul spune clar si raspicat ” I am not a climate change denier”
Cum putem oare deveni mai rezilienti si adaptabili la schimbarile climatice care au loc, mai ales in emsifera nordica daca din start, orice voce care se opune „consensului” este inabusita ?
Aceste politici „consensuale” nu produc decat polarizare care pot culimna cu violente, vezi asasinarea premierul slovac.
Din cate am inteles din film, in unele modele climatice activitatea solara nu este luata in considerare cu toate ca soarele este unul dintre principalii factori, daca nu cel mai important ! care modeleaza clima pe pamant. Sunt aceste modele serioase ? ma intreb.
Poate creste temp medie cu mai bine de 4 grade pana in 2100 asa cum afirma alarmistii daca continuam sa ardem combustibli fosili ? vezi si scenariul 4 parca din raportul IPCC referitor la evolutia temp. medii si a concentratiei de CO2.
Clima s-a schimbat si se va schimba cu sau fara voia omului pe pamant datorita unor factori naturali intrat de puternici incat ce producem noi se poate ignora in mare parte.
Problema schimbarii climatice este politica si economica pt care a fost nevoie de ” o poveste”, poveste inventata la sfarsitul anilor 80 si continuata de „baieti destepti” care au vazut si gasit o oportunitate de afacere, care sa fi fost rolul lui Al Gore si din partea cui a fost finantat pt valva pe care a produs-o prin anii 00 cu documentare si afirmatile sale apocaliptice ?
Incercam sa-i dam naturii „trasaturi omenesti” , asa cum afirma mai sus domnul Bolos, natura vrea sa ne omoare ! natura nu omoara pe nimeni, ea exista, existenta ei trebuie luata ca data, toate vietuitoarele si plantele gasind destule modalitati de supravietuire cu toate ca ” nu gandesc” precum omul care cu mintea sa ajunge sa nascoceasca tot felul de tampenii.
Poate gasiti timp a ne povestiti si cate ceva despte documentarul sus numit, merota vizionat si discutat.
Circula in online si traduceri ale filmului pe romaneste !! pt cine nu este intrat de familiarizat cu limba engleza.
Poate creste temp medie cu mai bine de 4 grade pana in 2100 asa cum afirma alarmistii daca continuam sa ardem combustibli fosili ? vezi si scenariul 4 parca din raportul IPCC referitor la evolutia temp. medii si a concentratiei de CO2
Nu, acesta era scenariul climatic RCP8.5 (Representative Concentration Pathways) „business-as-usual” produs de IPCC în 2007. Între timp, „fierbințeala” s-a mai domolit și acum noul scenariu climatic vorbește de o încălzire de circa 2,3 – 2,4 grade C până la finele acestui secol. Diferența dintre previziunile din 2007 și cele mai recente (2023) este semnificativă. Termeni precum „apocalipsa climatică”, „criză existențială”, „cod roșu pentru umanitate” ș.a. au dispărut din vocabularul oamenilor de știință. Doar mass-media, ahtiată de click-uri, și activiștii/propagandiștii climatismului, întărâtați precum taurii la vederea culorii roșii, mai ațâță isteria climatică.
Este părerea mea că realitatea va dovedi că și noile scenarii climatice propuse anul trecut, cu nume drăgălașe*, vor deveni parte a istoriei eșecurilor.
__________________________________________
*Noile scenarii climatice, pe care le prezint în premieră cititorilor români, se numesc, cu începere din 2023:
TEWA: ‘The Emission World Avoided’
NFA: “No Further Action”
DASMT: ‘Delayed climate Action and Stabilisation pathway Missing Target’
DAPD: ‘Delayed Action Peak and Decline’
IAPD: ‘Immediate Action Peak and Decline’
IA2015: ‘Immediate Action in 2015
Cei de la „Last generation” sau „Extinction rebellion” au alte pareri, mesajul lor fiind in continuare extrem de alarmist. Aceste organizatii au mai mult impact decat cercetatorii cu pareri moderate iar
mediile cel putin din Europa nu s-au potolit, atata in continuare si produc polarizare.
Cei de la „Last generation” sau „Extinction rebellion” au alte pareri, mesajul lor fiind in continuare extrem de alarmist
Suflete pierdute în căutarea unor zei falși…
Bazandu-ne pe aceeasi teorie, a inceput sa fie contestata teoria „out of Africa”….
Puteti concretiza? Curiosity killed the cat.
Acest tip de eroare poate fi corectat prin aplicarea testului chi patrat. De exemplu vaccinati vs navaccinati fata de decedati vs nedecedati, si aflam eficacitatea reala a unui vaccin. Dar nimeni nu furnizeaza aceste date, ci numai lauda comerciala a eficacitatii.
OFF TOPIC:
https://www.bbc.com/news/articles/cd131v26dneo
Totul este posbibil pe fundalul accesului la energie ieftina. Nu spune nimeni de unde provine respectiv cum poate fi asigurata pe termen lung, industria de gaz si petrol americana fiind foarte puternica.
Cu alte cuvinte, technolgiile verzi sunt deocamdata sustinute de resursele de energie fosila si atomica iar constelatia globala a condus la formarea unor aliante cu care occidentul va avea „mult de lucru”
Ca întotdeauna,excelent articol!
Da,efectuăm măsurători asupra calității mediului înconjurător,dar cum interpretăm datele? Dar o și facem?
Foarte pe scurt,un caz concret:
Vreme de un an (2021) au fost efectuate măsurători asupra concentrațiilor atmosferice de ozon și dioxid de azot într-o zonă montană (1000 m altitudine),zonă îndepărtată de emisii antropice;nu s-au măsurat COV-uri.
Graficele întocmite pentru ozon și dioxid de azot au prezentat o imagine (alură) foarte asemănătoare doar în lunile calde cu vegetație activă (mai-septembrie),deci cu emisii de COV;mai mult,alura a fost specifice reacțiilor chimice consecutive, de genul celor descrise în articolul din Nature,la care ați făcut referire.
Mulțumiri pentru articol! Se dovedește util în activitatea de protecție a mediului.
Despre Abraham Wald: https://www.revistasinteza.ro/abraham-wald-un-clujean-care-revolutionat-statistica-la-new-york
Foarte bune detalii, întregind portretul celui care a generat survivorship bias, cu aplicații în foarte multe domenii, printre care am inclus, cu articolul meu, și știința climei.
Faptul că Wald Ábrahám și contribuțiile sale matematice de excepție, în special cele legate de teoria deciziei și analiza secvențială (din care s-a născut și prejudecata supraviețuirii) nu sunt cunoscute opiniei publice din România este regretabil cât se poate de mult.
Dacă Wald (Pădure) e numele de familie, Wald Ábrahám este forma maghiară de a reda acel nume.
În românește spunem Joe Biden, nu Biden Joe. Deci ar fi de preferat Abraham Wald. În România contează asemenea detalii.
Wald Ábrahám era cetățean maghiar la naștere și acela era numele său când trăia în Kolozsvár. Articolul la care am postat comentariul meu se referă la perioada când el nu-și scria numele sub forma Abraham Wald. În articolul meu am folosit forma românizată/occidentalizată a numelui.
Va pierdeti in detalii Dom Harald. Ungurii pun numele de familie primul, apoi pronumele.
Mi-aduceti aminte de un banc vechi.
Se duce la primarie unu ca vrea sa-si schimbe numele ca-si bate lumea joc de el.
Cum te cheama spune functionarul
Ma cheama Ca..t Vasile
Si cum vrei sa-l schimbi?
Ca..t Ion
Oi, prenumele am vrut sa spun. Typo
Evrei germani isi puneau astfel de nume.
Va multumesc Dom Stanciu. Un link pe care l-am dat si altora. Merita citit. O bucata de istorie uitata ca sa spun…
Ce spuneti Domnule Cranganu?
Desantis promulga o lege in California care prevede:
No offshore wind turbine
No obligations for government to purchase only EV’s
No more encouraging state grants to promote climate change policies
Printre altele cetateanul nu mai e obligat sa-i ia aragaz electric. Poate merge si cu balega de vaca uscata
https://www.nytimes.com/2024/05/15/climate/desantis-climate-change-florida.html
PS. Articolul e biased in a doua jumatate care poate fi ignorata usor.
Numai bine va doresc. Au iesit mustele? Aici carabusii.
Ar fi fost bine să fi fost în California😊 DeSantis este guvernatorul Floridei.
Nu stiu cum am avut scaparea asta. Oboseala poate?
Oricum e un pas vorwärts.
Iexperta:
https://youtube.com/shorts/W5X8gVd6tQo?si=2uU1RO3fFSkq5sVa
I wish I know….. What a ….
Si mai si rade dracu asta.
Câteva cuvinte despre Abraham Wald
Articolul dvs. mi-a reamintit cât de fascinat am fost să descopăr statisticianul unic prin originalitatea sa în personalitatea lui Abraham Wald. Născut la 31 octombrie 1902, în Kolozsvar (Cluj), într-o familie de evrei, Abraham Wald a fost obligat să înveţe acasă, de mic. Profesori i-au fost diverși membri ai familiei care l-au învățat multe din cele ce le ştiau fiecare în atmosfera calmă a căminului, deoarece religia nu îi permitea tânărului să meargă la școală în zilele de Sabat. După primul război mondial, Abraham Wald a studiat la Universitatea din Cluj, unde şi-a descoperit şi format abilități matematice incredibile, care i-au asigurat mai apoi prezenţa la Universitatea din Viena, unde mentoratul atent al lui Karl Menger i-a asigurat atât o viziune originală asupra geometriei şi statisticii, cât şi un doctorat sub supravegherea profesorului, în 1931. Negăsind un post disponibil în zona academică în Viena anilor ’30, unde antisemitismul înflorise într-un context premergător fascismului devastator, Abraham Wald a devenit profesor de matematică al bancherului austriac Karl Schlesinger, continuând cercetările în geometrie şi publicând 21 de lucrări matematice fundamentale, precum şi alte 10 distincte tematic, respectiv în domeniul economiei, toate în numai șase ani (1932-1938). În 1938, când naziștii au invadat Austria și supravieţuirea unui evreu ca Abraham Wald, devenise practic imposibilă acolo, acesta a acceptat invitaţia de a emigra în SUA, pentru a face cercetări econometrice, ceea ce i-a salvat viața, deoarece numai unul singur dintre cei ce alcătuiau numeroasa-i familie a supraviețuit ocupației naziste. Devenit membru al lui Carnegie Corporation, Abraham Wald a studiat statistica matematică la Universitatea Columbia, unde a predat timp de 11 ani, din 1939 până la moartea sa în 1950, survenită ca urmare a unui accident aviatic. Abraham Wald a devenit o legendă a aplicării prompte şi creative a metodelor statistice, ca urmare a contribuţiei sale practice remarcabile în domeniul militar, în calitate de membru al SRG (Statistical Research Group) de la Universitatea Columbia. Mitul lui Abraham Wald îşi are izvorul în originalitatea aplicării unei metode statistice pentru a găsi o soluție privind blindarea avioanelor aliate în cel de-al doilea război mondial (1943). Probabilitatea de supravieţuire pe care o intuieşte imediat statisticianul pleacă de la o constatare simplă, aplicarea metodei statistice devenind ulterior doar o banalitate, subliniind din nou că simplitatea metodologică constituie cel mai dificil lucru de atins în cercetarea ştiinţifică. Ceea ce trebuia făcut cu promptitudine era identificarea zonei celei mai vulnerabile a oricărui avion. Armata aliată a dorit să minimizeze pierderile aeriene în război și a cerut ajutorul Universităţii Columbia (Grup de Cercetare Statistică), unde lucra acest extrem de inteligent statistician evreu austro-ungar, refugiat din Viena, cu numele de Abraham Wald. Pentru asta armata a oferit o mulțime de date despre avariile aeronavelor, inclusiv distribuţia grafică a tuturor avariilor suferite de avioanele aliate care au fost lovite de bateria de coastă sau de avioanele naziștilor. Ar trebui însă să ne amintim că avioanele cele mai afectate nu se întorc niciodată. Toate datele pe care le avea Abraham Wald proveneau numai de la avioanele care ajungeau înapoi la baze. „Nu poţi vedea imediat că locurile fără avarii sunt cele mai rele locuri pentru a fi lovite, deoarece aceste avioane nu se întorc niciodată.” (Wald, 1945; 1946; Wolfowitz, 1952). Adevărata contribuție a lui Abraham Wald a fost strict de natură statistică şi, mai ales, metodologică, prin urmare una esenţială. Datele primite erau afectate de eroarea sau prejudecata de supravieţuire (survivorship sau survival bias). Imaginea prelucrată grafic nu oferea soluţii utile prin întărirea aeronavelor în zonele frecvent afectate sau înroşite, ci dimpotrivă se impunea consolidarea zonelor fără puncte roşii care în cazul în care au fost lovite au condus la prăbuşirea avioanelor. Acele avioane lovite în alte locuri decât cele înregistrate probabil că nu au supraviețuit, suferind avarii suficient de grave încât să-i împiedice pe piloţi să se întoarcă după misiunea lor. Aeronava care a fost lovită în alte locuri pur și simplu nu a revenit, ceea ce pe cale logică sau printr-o consecință statistică, a condus la concluzia lui Abraham Wald că trebuie consolidate zonele cu motoarele și rezervoarele de combustibil. Eroarea era una legată de imposibilitatea de selecţie a unui eşantion al pierderilor totale cumulat cu unul al supravieţuitorilor, care influenţa în mod evident calitatea inferențelor pe care le putea extrage un statistician din datele disponibile. Aceste date erau practic lipsite de obiectivitate, dar puteau fi interpretate ori asociate prin „developare” sau exact invers. Eroarea de supravieţuire mai deţine similitudini cu o altă eroare modernă, cunoscută de regulă ca eroare de retrospectivă (specifică cercetărilor istorice etc.). Abraham Wald a răspuns statistic la cerinţa de a determina sau cuantifica probabilitatea ca avioanele să supraviețuiască unui anumit număr de lovituri. Pentru asta a simplificat datele, determinând mai întâi un raport simplu între avioanele care s-au întors cu un număr k de lovituri. Apoi a mai introdus o ipoteză utilă, conform căreia probabilitatea ca un avion să fie doborât nu depindea de numărul de lovituri anterioare, reducând o ecuaţie cu prea multe necunoscute, pentru a genera astfel o nouă ecuaţie, mai puţin complicată (unde probabilitate calculată devenea 0,851). În final, probabilitatea ca un avion să fie doborât de lovitura k, a fost determinată ca pk = 0,149, validând ipoteza că loviturile anterioare lui k nu au deteriorat avionul. Pornind de la această analiză statistică prealabilă a determinat valoarea minimă a pierderilor din războiul aviatic al aliaţilor de pe frontul german (Wald, 1946). Concluzia acestei succinte relatări ar fi una deosebit de importantă din punct de vedere metodologic: atunci când nu se cunoaşte mai nimic sau cercetarea ştiinţifică se desfăşoară într-un context investigativ complet nou sau complet incert, singura care o poate finaliza şi implicit salva rămâne o metodă statistică simplă. Gustul statistic al păcatului si dorinţa statisticianului păcătos pun mereu accentul pe simplitate şi nu pe rafinarea metodelor de analiză şi nici pe estimarea probabilităților de eșec. După Wald, problema statistică esenţială adaugă la alegerea unui risc acceptabil de eșec, a unei erori de sondaj capabile să asigure inferenţa parametrului, cu o erorea de reprezentativitate acceptabilă în raport cu un prag final, o nouă dar esenţială eroare numită de supravieţuire în cazul descris anterior, dacă este corect precedat de o „developare” a informaţiei etc. A vedea corect din date poate însemna chiar opusul mesajului aparent al acestora, mai ales atunci datele sunt afectate de eroarea de supravieţuire …
Referinte bibliografice
Wald, A. 1939. A New Formula for the Index of Cost of Living, Econometrica, vol. 7 (4), pp. 319–331.
Wald, A. 1939. Contribution to the theory of Statistical Estimation and Testing Hyphothesis Annals of Mathematical Statistics, vol. 10 (4), pp. 299–326.
Wald, A. 1945. Sequential Tests of Statistical Hypotheses, The Annals of Mathematical Statistics, vol. 16 (2), pp. 117–186.
Wald, A. 1946. A Method of Estimating Plane Vulnerability based on Damage of Survivors: An equation satisfied by the probabilities that a plane will be downed by 1 hits, vol. 1, 22 pages, Applied Mathematics Panel, National Defense Research Committee Columbia University, SRG (Statistical Research Group. (reprint 1980).
Wald, A. 1950. Statistical Decision Functions. London: John Wiley and Sons.
Walter, A.I., Helgenberger, S., Wiek, A., Scholz, R.W., 2007. Measuring societal effects of transdisciplinary research projects: Design and application of an evaluation method. Eval. Program Plann. vol. 30, pp. 325-338.
Wolfowitz, J., 1952. Abraham Wald 1902-1950, Annals of Mathematical Statistics. Vol. 23 (1), pp. 1–13. doi:10.1214/aoms/1177729480.
Casselman, B. 2016. The legened of Abraham Wald. Feature Column. American Mathematical Society.
Săvoiu, G. 2022. Metode statistice şi transdisciplinaritate, Bucureşti: Editura Universitară, DOI: 10.5682/9786062812331 (textul este preluat de mine din aceasta sursa cu mici modificari)
Sunteti un doct. Va mutumesc pentru comentariu. L-am citit cu nesat.
Parca aveti un pic de nobilime in sange. Savoia?
Aș dori să mai adaug câteva detalii despre Abraham Wald (pentru cei care nu le cunosc deja).
Statistical Research Group (SRG) de la Columbia University a avut inițial 18 membri și a fost finanțat de Office of Scientific Research and Development, o agenție federală creată în 1941 pentru a coordona cercetarea științifică în scopuri militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Pe lângă Wald, au mai lucrat acolo Allen Wallis (directorul grupului, celebru pentru ecuația Kruskal-Wallis, viitor președinte al Universității Rochester și fost student al lui Wald), Herbert Solomon (co-fondatorul Departamentului de Statistică de la Stanford University), Frederick Mosteller (unul dintre cei mai prestigioși statisticieni americani, fondatorul și șeful Departamentului de Statistică de la Harvard University între 1957 – 1971), Leonard Jimmie Savage (pionier al teoriei deciziei și mare susținător al domeniului care a ajuns să se numească statistica bayesiană), George Stigler (Premiul Nobel în Economie 1982) și Milton Friedman (Premiul Nobel în Economie, 1976). Din când în când, grupul stelar de statisticieni era vizitat de Robert Oppenheimer, șeful Proiectului Manhattan, sau de Norbert Wiener, matematician la MIT și creatorul ciberneticii.
Câteva extrase din cartea lui Jordan Ellenberg, (How Not to Be Wrong: The Power of Mathematical Thinking, 2015):
Grupul de Cercetare Statistică (SRG), unde Wald a petrecut o mare parte din cel de-al Doilea Război Mondial, a fost un program clasificat care a reunit toată puterea statisticienilor americani pentru efortul de război – ceva asemănător cu Proiectul Manhattan, cu excepția faptului că armele dezvoltate erau ecuații, nu explozibili.
Clădirea care adăpostea SRG se afla în Morningside Heights, 401 West 118th Street, la doar o stradă distanță de Universitatea Columbia. Clădirea adăpostește acum apartamente ale facultății Columbia și câteva cabinete medicale, dar în 1943 era centrul vital al matematicii americane din timpul războiului.
La Grupul de Matematică Aplicată-Columbia, zeci de femei tinere aplecate asupra calculatoarelor de birou Marchant calculau formule pentru curba optimă pe care un avion de vânătoare ar trebui să o traseze în aer pentru a păstra un avion inamic în vizorul său. Într-un alt apartament, o echipă de cercetători de la Princeton elabora protocoale pentru bombardamente strategice. Iar aripa din Columbia a proiectului bombei atomice se afla chiar alături, coordonată de Robert Oppenheimer.
Cea mai deșteaptă persoană din sală era de obicei Abraham Wald. Wald fusese profesorul lui Allen Wallis la Columbia și funcționa ca un fel de eminență matematică pentru grup. Fiind în continuare un „străin inamic”, nu avea voie, din punct de vedere tehnic, să vadă rapoartele clasificate pe care le întocmea; gluma din jurul SRG era că secretarele erau obligate să îi smulgă fiecare foaie de hârtie din mâini imediat ce termina de scris pe ea. Wald a fost, în unele privințe, un participant improbabil. Înclinația sa, așa cum a fost întotdeauna, era spre abstractizare și se îndepărta de aplicațiile directe. Dar motivația sa de a-și folosi talentele împotriva Axei era evidentă. Iar atunci când aveai nevoie să transformi o idee vagă în matematică solidă, Wald era persoana pe care o voiai de partea ta.
Oare cati altii sunt uitati de istorie?
Extraordinare subiectele dumneavoastra Domnule Cranganu.
I-mi aduc aminte de copilarie, descoperind lucruri noi tot timpul.
Imi aduc aminte de limba română
Va multumesc frumos pentru articolul dvs., ca de obicei exceptional, dar si pentru comentariile dvs., care, cel puțin mie, imi sugerează o pasiune reală pentru gândirea statistică…
Am un prieten care lucreaza in industria nucleara.
Orice argument aduce intr-o discutie incepe cu „statistic vorbind”. E deformatie profesionala.
Fica-mea ma freaca la cap cu sigma. Habar n-am de unde a luat-o. Curand ma va freca la cap cu clopotul lui Gaus si va cere sa-i fac unul.
Respect Dom Savoy
OFF TOPIC
Un pic truist articolul asta dar dupa mine are cate ceva in el:
https://www.bbc.com/future/article/20240517-the-human-brain-has-been-shrinking-and-no-one-quite-knows-why
Cam frig pentru un inceput de toamna in Santiago de Chile. O fi o rata blonda?
https://www.cnn.com/2024/05/18/americas/chile-may-temperature-cold-intl-latam/index.html
Ați observat, desigur, că în întreg articolul nu apare niciodată sintagma „climate change”, care este rezervată în exclusivitate incendiilor de vegetație, inundațiilor, valurilor de căldură ș.a.m.d. Această corupere a limbajului, urmând nefastul trend descris de Orwell în „1984”, este ceea ce mă revoltă și dezgustă permanent.
Da Domnule Cranganu, sunt in aceiasi barca cu dumneavoastra.
Mi-aduc aminte cu tristete de limba de lemn din comunism.
Oi oi boje moi, cum spunea bunica-mea.
Asta asa ca cu climate change, ceatza:
Un elicopter care îl transporta președintele iranian, Ebrahim Raisi, și ministrul său de externe Amirabdolahian a fost implicat într-un „incident” în regiunea Jolfa, nord-vestul țării, potrivit rapoartelor presei iraniene, citate de Iran International
Viceguvernatorul provinciei susține că elicopterul s-a prăbușit și au fost trimise mai multe echipe de salvare, dar televiziunea de stat din Iran spune că a avut o „aterizare de urgență” pe vremea ceață.
Domnule Profesor,
Suntem onorați de aprecierea pozitivă a rezultatelor măsurătorilor efectuate de Agenția pentru Protecția
Mediului Brașov,Serviciul Monitoring și de interpretarea sincronă cu cele descrise în excelentul dumneavoastră articol.
Toate acestea constituie un imbold în activitatea și sudura colectivului agenției,care nu s-a despărțit de colegii care s-au pensionat între timp și cu care încă mai colaborează.
Vă dorim toate cele bune!
What’s going to replace your glasses?
https://youtube.com/shorts/rcGK3ZEuNMs?si=qFIorhjAQU7uNYLL
Va fi bibliografie suplimentară la articolul mei din 2021: Noi ipocrizii climatice și criza energetică și la cel din 2023: 10 întrebări despre schimbarea climei din partea unui chatbot AI
Domnule profesor, tocmai mi-a venit in feed si daca se confirma atunci treaba asta e de un umor cosmic. Adica s-a facut atita zarva anti fracturare hidraulica si tocmai Argila Marcellus contine cantitati semnificative de litiu (in apele de zacamint presupun) a caror exploatare ar fi viabila economic.
https://www.nature.com/articles/s41598-024-58887-x
Dom far de nume, nu are importanta. Industria asta e caduca. Bani risipiti si ne intrebam dece cresc ratele la banca?
Nu prea pare. Lumea vorbeste doar despre utilizarea lui in baterii insa lucrurile nu stau asa. Utilizarea principala e intr-adevar acolo, vreo 80% (2022) insa el se foloseste si la fabricarea sticlei si a ceramicii vreo paispe, la ceva in procesul de turnare continua, la fabricarea polimerilor, ceva aliaje de Al si de Mg vreo 4%. Datele sint cele publicate de USGS in 2022. Litiul este de mai bine de 15 ani pe lista vulnerabilitatilor strategice ale USA.
Americanii importa din Bolivia si din China, au si ei vreo 2 zacaminte (nici unul de clasa A) si alte citeva mai mici pe care ba le inchid, ba le deschid, ba se reorganizeaza, ba investeste Cutare, ba nu-i merge ca-i nu stiu cum zacamintul, ba nu stiu ce. Si evident au si carute de start-up-uri in materie care produc multa galagie insa la bursa si mai deloc pe piata fizica. Si bineinteles talpi politice stingiste si hau hau de pe la grupuri evident eco-ingrijorate. Asta in conditiile in care estimarile duc spre o cerere interna in US de 5 ori mai mare in 2030 fata de azi.
PS – vad uneori stiri de nestire despre sute de mii de tone de „carbonat de litiu echivalent”. Ce-o fi aia doar pe la politicieni si analisti se va fi stiind.
Litiul este de asemenea utilizat ca un supliment pentru a controla simptomele maniacale asociate cu dezordinea bipolară. Oxidul de litiu este larg întrebuințat în procesarea silicei topite și ca un component comun în obiectele pentru cuptoare de bucătărie. Culoarea roșie din artificii este produsă cu compuși ai litiului.
Carbonatul de litiu, ca soluție bazică, este combinat cu grăsime pentru a produce stearatul de litiu din săpunuri și unsorile de temperatură înaltă.
Doar relativ recent, litiul a devenit un buzz word pentru că, sub formă de oxid de litiu și cobalt (LiCoO2), formează catodul bateriilor electrice, unde anodul este grafit puternic cristalizat (C6) într-un solvent organic.
Consumul de Li al SUA în 2022 a fost de circa 3.000 tone metrice. Dacă estimările din articol se vor dovedi reale (1100 mt pe an), atunci numai exploatările argilei Marcellus din Pennsylvania ar asigura peste o treime din necesarul de Li al industriei americane. De reținut că argila Marcellus se găsește și în statele limitrofe Pennsylvaniei: Ohio, West Virginia, Virginia, Maryland și New York. Deosebirea aparține faptului că NY a interzis fracturarea hidraulică.
Survivorship bias
Asa ar trebui să căutăm (găsim) extraterestri.
Ceea ce nu vedem …
Too bad mr.Wald is not around anymore.
Vă mai amintiți când emisiile de CO2 erau blamate pentru producerea valurilor de căldură?
Lucrurile s-au schimbat între timp și un studiu recent publicat în PNAS afirmă că „vinovatul” trebuie căutat în altă parte: reducerea emisiilor de aerosoli din China:
Detalii: Atmosphere teleconnections from abatement of China aerosol emissions exacerbate Northeast Pacific warm blob events, May 6, 2024
Reamintesc că producerea aerosolilor este crucială pentru formarea norilor și creșterea albedo-ului, respectiv răcirea climei. Detalii și calcule am prezentat în articolul Despre ouă și găini, temperaturi și CO2 și legături cauzale în procesele climatice contemporane
Ceva similar; reducerea albedoului a fost vazuta si la vest de America de Sud. Nu mai tin minte motivul; cred ca-n articol lipsea cu desavarsire. Oricum e cum sa spun…”unde dai si unde crapa”
Numai bine Domnule Cranganu.
OFF TOPIC:
1. https://www.cbc.ca/news/politics/trudeau-ford-announce-honda-ev-deal-1.7184495
2. Feds and Ontario also doling out $5B for 1,000 EV plant-related jobs, or $5M per job
3. https://www.cbc.ca/news/canada/windsor/stellantis-vw-1.6963853
Ce ma mira e ca apar articole de genul asta pe CBC. Stangaci tare…
Nu vreau sa va inebunesc cu comentariile mele. Doar unul care e hilar daca nu tragic; macaroane subventionate. Oioi boje moi:
https://www.cbc.ca/news/politics/ev-government-subsidies-corporate-welfare-1.7208003
Zice ca azi a fost Ziua Mondiala a Biodiversitatii. Ok, sanatate buna.
Si tot azi zice Radio Romania c-am avut 754 cm coloana de mercur presiune atmosferica. Un fleac, vreo 10 atmosfere. Sper ca ati aplicat Manevra Valsalva si nu v-au puscat timpanele.
Ma intreb ce au facut submarinele, majoritatea nu merg pe la 100 de metri adancime din cate stiu eu.
Nu-i climate change, nici Greta, nici vre-o turbulenta. E ceva mai palpabil. E razboiul din Ucraina cu nesfarsitele bubuieli. Bine ca pasaricile aste se adapteaza:
https://www.cnn.com/2024/05/22/world/russia-ukraine-war-migrating-eagles-intl-scli-scn/index.html
OFF TOPIC
Mai sunt si alti oameni care-si merita numele de oameni nu doar Dumneavoastră Domnule Cranganu:
https://www.cbc.ca/radio/thecurrent/potato-donation-manitoba-1.7206483
Cu toate ca donati stiintza.
Numai de bune sa auzim, mai sunt si vesti bune nu doar ca putin si-a demis al cincile general.
Iarasi OFF TOPIC
https://www.politico.eu/article/vladimir-putin-austria-spy-service-bvt-government-intelligence-wirecard-jan-marsalek-freedom-party/
OFF TOPIC
Armata americana pompeaza bani in Canada. Ca si la inceputul WW2. In articol e o zicere a lui Truman:
„I don’t care whether it is the Aluminum Company of America or Reynolds or Al Capone.”
https://www.cbc.ca/news/world/us-dpa-money-mines-canada-analysis-1.7214664
Cred ca se ingroasa gluma.
Of saraca….
https://www.cbc.ca/news/climate/banks-canada-climate-change-rosa-galvez-1.7207868
Cred ca o sa va intereseze. Baobabii nu mai mor ci dimpotriva 😂
https://www.reuters.com/science/study-reveals-history-oceanic-voyages-remarkable-baobab-tree-2024-05-15/
Ceea ce masuratorile GPS pe deplasare si pe inaltime sugerau se intimpla iar in activitatea vulcanica islandeza: https://www.youtube.com/watch?v=k2iNez7hiXc&ab_channel=DrAstroGeoTech
MOR (Mid-Ocean Ridge) în acțiune. Pentru un geolog, este ceva de domeniul fantasticului. După Hawaii, cu plajele sale negre, cred că Islanda este un alt laborator natural unic în geologie.
Mi-e ciuda de mor ca nu pot sa merg acolo nici de data asta, sint ocupat sa aduc in tara bitumul ala nenorocit (ma rog, o fi bun la asfaltarile de care avem cu totii nevoie) in loc sa ma duc unde se intimpla ceva intr-adevar interesant. Ochiometric pare ca la eruptia asta lava e mai fluida: mai putin SiO2 si/sau procentaj de gaze in solutie mai mare?
O filmare din drona: https://www.youtube.com/watch?v=PCRLEdaHfxU&t=312s&ab_channel=IsakFinnbogason-ICELANDFPV
Dom fara nume, coleg de-al meu de serviciu se duce acolo in Iunie. Mi-a spus ca va face oua coapte in pamant. Abia astept sa se intoarca. Intradevar e tectonic. Abia astept sa merg si eu acolo. Multumesc pt clip.
Nah, nu cred ca-l lasa paza sa ajunga la precedenta eruptie, alea sint bazalte, fac crusta care pare solida insa dedesubt lava poate fi fluida. Chiar dupa ce s-a racit si pare solida tot mai poate avea citeva sute de grade.
Islandezii au o istorie intreaga pe tema asta, au avut de salvat un oras si o intrare in port, obligatoriu, traiesc din pescuit, in 1973. Exista pe YT un documentar cu un zid de lava intrindu-le in oras si ei stropind-o cu apa ca s-o raceasca si sa se opreasca! Au reusit.
Marturia cuiva in viata: https://www.youtube.com/watch?v=gyEngQpeeXY&ab_channel=JustIcelandic