Ceea ce vedem în aceste zile pe scena politică din România nu este o noutate. Diferența majoră față de trecut este că actorii implicați nu se mai obosesc să își pună măști. Taberele sunt la vedere, liniile de demarcație au fost trasate cu linie groasă, iar în jurul marii mize, puterea absolută, gravitează personaje care își arogă, direct sau prin interpuși, rolul de unici salvatori ai interesului național.
Dar cum s-a ajuns, de fapt, aici?
Explicația stă într-un scenariu care se repetă cu precizie de ceasornic la fiecare schimbare de mandat. Odată instalat la Cotroceni, noul locatar descoperă destul de repede o realitate frustrantă: Constituția îi oferă considerabil mai puțină putere reală decât își imaginează electoratul și decât se aștepta el însuși să aibă după câștigarea alegerilor.
În acel moment de aparentă confruntare cu limitele constituționale, apare și marea tentație. Singura pârghie capabilă să extindă artificial influența șefului statului este relația privilegiată cu serviciile de informații, președintele fiind, prin CSAT, șeful lor de jure. În loc ca influența acestor structuri asupra vieții politice să fie diminuată, așa cum promit toți candidații, mecanismul consacrat în ultimele decenii este perpetuat fără nicio ezitare. Nu asistăm la o invenție a actualului președinte, ci la un model instituțional preluat aproape automat, la sugestia binevoitoare a generalilor din jur, indiferent de numele celui care semnează decretele.
Președintele Dan pare să fi îmbrățișat rapid această logică. Fie din dorința de a-și impune autoritatea, fie lăsându-se convins că aceasta este singura cale de a guverna eficient printr-un sistem de „proxy”, mirajul puterii supreme l-a împins pe nesimțite într-un joc cu reguli deja scrise. Este un joc de oglinzi în care serviciile îi prezintă președintelui mesaje atent construite, asigurându-l că acțiunile sale de culise sunt singura garanție pentru stabilitatea economică a țării și pentru păstrarea parteneriatelor externe strategice.
Este o lecție pe care sistemul o predă fiecărui președinte la doar câteva zile după ce acesta se așază pe scaunul de la Cotroceni: adevărata putere nu stă în litera legii, ci în capacitatea de a dirija instituțiile și partidele prin rețele informale, folosind actori de influență plasați strategic în politică, servicii și în justiție.
Marele paradox este că, deși fiecare președinte trăiește cu iluzia că el deține pârghiile și controlează jocul, în realitate lucrurile stau exact invers. Liderii politici se succed la fiecare câțiva ani, însă mecanismul rămâne intact, se perfecționează. Oamenii se schimbă, structura persistă. Iar la final, șeful statului riscă să devină el însuși o marionetă a sistemului pe care credea că îl conduce, cu o singură excepție: cazul în care președintele cunoștea deja aceste dedesubturi dintr-o eventuală relație de racolare din trecut.
Mandatul lui Klaus Iohannis este un exemplu ilustrativ pentru acest mod de operare. În timp ce pe scenă livra discursuri solemne despre independența justiției și neamestecul politicului, în culise se perfecta o alianța politica. Aceiași actori din umbră, prin vocea președintelui, transmiteau mesaje prin care celor din justiție li se sugera subtil că politicienii trebuie „lăsați să lucreze liniștiți pentru popor”, fără a mai fi deranjați de procurori. Mai mult, pe acest fundament s-a conturat un amplu proiect politic, menit să domine scena publică timp de un deceniu, beneficiind de sprijinul acelorași centre de influență care au supraviețuit mai multor administrații prezidențiale.
De unde vine această siguranță aparent neclintită a băieților deștepți din umbră?
Din convingerea profundă că ei se situează deasupra jocului democratic și a alternanței la guvernare. Ei se consideră eminențele cenușii ale statului, singurii care știu cum trebuie să funcționeze România și singurii capabili să o apere, privindu-i pe ceilalți cetățeni ca pe o categorie inferioară în procesul decizional. Iar din moment ce fiecare nou președinte acceptă să bată palma cu aceleași structuri pentru a-și securiza mandatul, aceste cercuri își întăresc convingerea că ele reprezintă, de fapt, adevărata putere a statului. Politicienii sunt doar trecători; sistemul este etern.
În contextul actual, o astfel de abordare naște un pericol uriaș. Atunci când deciziile majore se iau în cercuri restrânse și netransparente, se produce o ruptură profundă între elite și societate. Iar istoria ne arată că exact aceste falii reprezintă combustibilul perfect care aruncă electoratul în brațele unor personaje populiste, cu trasee educaționale și profesionale cel puțin discutabile. Se creează percepția că un grup restrâns de privilegiați decide întotdeauna ce este „bine” pentru țară, în timp ce restul societății este chemat la urne doar pentru a ștampila formal niște decizii luate deja în alte birouri.
Din această simbioză toxică dintre puterea oficială și cea informală nu profită însă doar oamenii din servicii. În jurul lor se coagulează rețele economice abile, oameni de afaceri dependenți de contractele publice și grupuri de interese care prosperă.
Așa se blochează o țară, atunci când puterea este folosită nu pentru a guverna, ci pentru a se perpetua.
Partea proasta la științele exacte, e ca toate analizele și enunțurile problemelor au parte de condiții ideale. De laborator.
De aici ridicolul oamenilor de știință, când operează în viața de zi cu zi. Și condițiile ideale dispar.
Mulți, consideră că exemplul clasic al omului de știință e Paganel.
Dar sunt și oameni de știință malefici.
Când cele două tipuri de întâlnesc, începe dezastrul.
Parcă avem doi matematicieni în fruntea țării?
Cam mulți.
Ar trebui să rămână doar unul. Fie Paganel…. Fie celalt
Anton Pann spunea că e mai bine să ai în dușman deștept, decât un prieten prost
Felicitari autorului pentru aceasta analiza bisturiu. Inca 1996- 2000, dl. presedinte, Emil Constantinescu a recunoscut suprematia serviciilor secrete. Ulterior, dl T.Basescu a incercat sa le limiteze influentele, dar a platit o razbunare pe masura. Din 2014- 20025, alegerea presedintilor a fost cu binecuvantarea sefilor din servicii. De aici, a pornit ideea de limitare a democratiei si de a face o coalitie toxica. Acesti ultimi presedinti, dar si cei din guvern sunt tot mai slabi politocieni si strategi. Nici unii nici altii nu doresc reforme adevarate in Ro, nici pt Constitutie, nici pt teritoriu si org. adm. si a guvernului, parlamentului. Lupta este acum pe fata, care pe care, dar de suferit, sufera oamenii simpli si onesti. Daca azi, dl Pahontu se ocupa de securitatea personala dlui pesemne ca ii da si idei. Probabil ca nu au emigrat inca destui romani. Ceea ce s- a facut acum este tot un fel de mineriada, dar ale serviciilor.
Articolul este destul de sumar si mai ales neangajat: nicio referire la deciziile de ieri ale instantelor referitoare la apropiatii lui Bolojan, primarul Bucurestiului si Fritz cel al Timisoarei (sef la USR); ce ce? Pare ca presedintele, oponent deschis sau mai putin, al lui Bolojan ramane in pozitia sa recenta , anterioara contra ascestuia
Cred ca scena politica din Romania a ajuns in situatia de separare a apelor: sunt 2 tabere mari care duc lupte pentru a castiga puterea, progresistii si conservatorii. Progresistii au ca lideri pe Fritz si Bolojan, conservatorii pe Simion si Grindeanu. La mijloc este Nicusor, care nu este nici progresist autentic, nici conservator autentic. Dar el a sesizat ca progresistii, in frunte cu Bolojan sunt pe cale sa cucereasca si PNL-ul si guvernul si puterea. Astfel ca s-a gandit sa scoata din joc pe Bolojan, ca lider progresist si viitor concurent la prezindetiale si sa aduca la putere o combinatie de progresisti si conservatori, adica din ambele tabere ca sa se contreze reciproc si astfel nici o tabara sa nu castige puterea. In acest mod puterea reala ii va ramane lui si isi va asigura si o siguranta de nesuspendare plus un eventual al doilea mandat. Binenteles ca in aceasta confruntare intra si factori externi: Bruxellul in favoarea progresistilor si Washinghtonul in favoarea conservatorilor. Cine va castiga vom vedea. Poate n-ar fi rau sa mergem din nou la alegeri si sa punem ca arbitru pe poporul roman si nu factori externi.
Stimate cercetător în genetică /genomică , de 30 de ani se servește acestui popor numai soluții toxice. Ingineria genetică nu se poate aplica ingineriei sociale. Ia prea mult timp și greu de convins cobai. Pentru că încheiați analiza abrupt și arătați numai profitorii acestei situații, aveți totuși o propunere pentru a soluționa dezastrul? Astea presupune un proces de gândire mai adânc. Sau poate aveți temeri în a da o soluție revoluționară? Lumea se schimbă, se schimbă foarte repede. Iar jigodiile despre care vorbiți deja au început să primesc anticorpi sociali. Disperarea este cam mare pentru că soluțiile propuse de serviciile de care vorbiți sunt așa de proaste că nici analfabeții nu le mai acceptă.
Klaus Iohannis a spus foarte clar : in timpul mandatului meu nu si asa s-a si intimplat .N.Dan nu este Klaus Iohannis nici pe departe .N.Dan se autodistruge .Votantii lui N.Dan au disparut .
Un articol foarte bun. Lipsește un singur cuvânt, unul esențial: mafia.
Deși incompletă, analiza este perfectă. Există același tipar, începând cu Băsescu-Petrov, KWI și acum ND.
– astfel, Băsescu-Petrov a întemeiat Poliția Politică prin protocoalele SRI+DNA și a asmuțit-o contra adversarilor politici de atunci, respectiv PSD și încercarea de preluare ostilă a PNL prin gruparea Stolojan+Valeriu Stoica.
– KWI a început în forță desființând protocoalele SRI+DNA, dar în final s-a predat, a acceptat PSD la guvernare forțând PNL să accepte acest lucru.
– ND aplică IMEDIAT același tipar, respectiv împarte Parchetele cu PSD, o acceptă pe Savonea care îi mulțumește făcând „liste negre” cu adversarii lui ND, dă o lege anti-ONG-uri, hărțuiește în Justiție opoziția (Bolojan, Fritz, Ciucu) și bineînțeles, ca și Băsescu-Petrov vrea preluarea ostilă a PNL prin gruparea Vestea și Predoiu.
Similaritățile sunt prea evidente ca să fie întâmplătoare.
De fapt este lupta Sistemului Mafiot de aș proteja privilegiile prin intermediul Poliției Politice.
Din nenorocire, ND s-a înhămat la acest demers odios.
Vin vremuri periculoase.
Democrația de vitrină a României își arată limitele, iar odată cu aceasta se vede cât e de impură și rațiunea pură de la Cotroceni. Spectacol jalnic al unei democrații false.
foarte bun textul. felicitari. lumea s a cam saturat de javrele militienesti/securiste/apeviste/justitiare ce n au nici o indeminare/abilitate (nici macar empatie umana) decit sa si perpetueze privilegiile nemeritate, nu sa i serveasca pe cei ce i platesc de fapt si le au acordat increderea, mentinind Romania in feudalism. fara cinste/morala nu se poate construi nimic durabil. nu este jenant sa vezi asemenea specimene (progeniturile pilonilor dictaturii comuniste/ceausiste) in fruntea mesei si astazi?
Foarte bun articol.
Un presedinte nou ales intra intr-un angrenaj care e acolo de zeci de ani, despre care el nu stie aproape nimic. (La fel e si prin ministere.) Cind incepe sa vada ce e in jurul lui si sa inteleaga cit-de-cit cum merg lucrurile i se termina mandatul.
O diferenta usor de sesizat intre dictaturile asiatice pentru dezvoltare si autoproclamatele democratii occidentale este ca intr-o dictatura cei care au puterea macar sint la vedere.
Intr-o dictatura ii cunosti pe cei care te ridica sau te coboara si, daca iese prost, ai pe cine sa pui la zid. Operatiune care va ramine in istorie ca avertisment pentru urmatorii dictatori.
Intr-o democratie raspunderea politica, morala si legala e a electoratului. Adica a nimanui.
Da. România este iremediabil luată în stăpânirea Sistemului și nu va fi niciodată o alternativă decentă. Sclavie, impostură, nesimțire, incultură. O rușine de țară.
Lasind la o parte preferintele personale pentru Dan, Bolojan, Simion, etc., cred ca este evident pentru orice observator al vietii politice romanesti ca justitia a ajuns sa taie si sa spinzure fara vreo teama de repercusiuni. E inspaimintator ca tagma judecatoreasca pina acum specializata doar in albirea dosarelor a trecut mai departe, la punerea sub acuzare a dusmanilor politici care nu servesc interesele „sistemului”.
E un proces de erdoganizare fara vreun conducator stiut, si speranta ca totul va trece fara impunitate in fata institutiilor europene care ne livreaza miliarde cred ca nu e justificata. Ei insa se simt atit de tari incit lovesc pe fata, fara a se sinchisi de opinia alegatorilor ori de cea a UE. Eu cred ca se inseala. Pina si Viktor Orban a fost dat jos. Poate ii vine rindul si caracatitei romanesti.
PS Nu ma aventurez sa ghicesc ce e in mintea lui ND dar daca si taximetristii care l-au votat sint foc si para pe el (concluzia din conversatiile mele cu ei) cred ca nu mai pupa un al doilea mandat si va ramine in istorie ca un Klaus Iohannis si mai light.
„Gardienii Revolutiei 89” lucrează după manualele GRU si KGB, impachetand cetatenii in + sau – , imediat ce intra in politica. Parghiile lor sunt coruptia si sexul. Nu dau dovada de inteligenta, vezi numirile de prim-ministri sau conducatori ai insistutiilor statului esuat. Pentru ei este important ca sistemul sa nu se schimbe, ca sa poata dormi linistiti pe salarii nesimtite si surse de bani furati, ce sunt dusi de ei si urmasii lor in strainatate.
Erdo-Dan este samitul organizat de ei, cu toate ca miro-corveta a fost achizitionata de Bolojan. Acolo nu este importanta taierea paramei sau spargerea sticlei de sampanie, ci intrarea in clubul statelor antidemocratice.
„Ceea ce vedem în aceste zile pe scena politică din România nu este o noutate.”
Într-adevăr, s-a mai întâmplat o dată, una singură, în istoria României.
În anul 1934 Carol al II-lea l-a numit prim-ministru pe Gh Tătărescu nu doar fără acceptul PNL, ci contrar voinței acestuia, a conducerii PNL și a lui Brătianu..
Ulterior, Tătărescu l-a ajutat la consolidarea puterii și la instaurarea dictaturii carliste, inclusiv prin sprijinirea mișcării naționaliste „Totul pentru țară”.
Este ceea ce astăzi se repetă, peste ani, când șeful statului român, prin desemnarea și puternica sprijinire a lui Veștea pentru funcția de prim-ministru, împotriva voinței partidului din care provine, atacă democrația românească.
În plus, pentru aceasta N Dan consideră bine venită susținerea pe care o primește demersul său din partea membrilor formațiunilor de extremă dreapta SOS, POT, AUR.
Despre îngrijorătorul modus operandi de la Cotroceni sunt mai multe opinii convergente.
Spre exemplu…
https://republica.ro/al-cui-ales-e-n-dan
https://www.g4media.ro/thuma-ciuma-si-padurea-reflectii-despre-situatia-actuala-op-ed.html