joi, iulie 23, 2026

Viorel Pașca sau despre haiducia filantropică

Activitatea lui Viorel Pașca mi-e cunoscută de cel puțin un deceniu și jumătate. Și sunt convins că este predominant filantropică. Aceasta este premisa cu care lucrez în acest text.

Cazul lui însă este unul cu ample ramificații și implicații. Fiindcă vorbește, în esență, despre societatea românească la peste 35 de ani de la căderea regimului comunist.

Vreme de peste 20 de ani, Viorel Pașca a îngrijit în casa lui, și pe urmă în case achiziționate în satul Dumbrava și în alte sate învecinate, mii de oameni fără adăpost, abandonați de familie, dați afară din spitale etc. Adică oameni pe care nu-i mai voia nimeni. Pe care societatea i-a expulzat într-un soi de „afară” fără întoarcere.

Precizez din start că nu cunosc detaliile financiare ale demersului lui Viorel Pașca, dar știu la prima mână că spre Dumbrava au curs nenumărate donații făcute de bună voie. Cu mențiunea importantă că aceste donații nu erau neapărat în bani, ci în alimente, produse ori chiar servicii.

Cum, în mare parte, activitatea se desfășura pe persoană fizică, singura monedă de schimb a lui Viorel Pașca a fost în tot acest timp propria-i credibilitate. Nu putea să oblige pe nimeni să-l susțină, nu avea absolut niciun mijloc de constrângere. Nu a promis niciodată vreo recompensă în schimbul sprijinului oferit. Nu avea ce oferi decât imaginea concretă, palpabilă a acțiunilor lui.

Mai mult, în tot acest timp a publicat sute de relatări despre cazuri care ajungeau în grija lui și despre modul în care sărmanii erau duși/trimiși către el – în covârșitoare majoritate, aceștia erau trimiși cu ambulanța ca să fie efectiv abandonați de către instituții de stat în seama lui VP.

Viorel Pașca a avut numeroase conflicte cu autoritățile care, din diverse motive, i-au mai făcut vizite și uneori i-au dat sancțiuni. Au fost mai multe situații când a venit în fața unor instituții județene cu unii dintre oropsiții cazați de el și s-a oferit să-i lase în grija autorităților competente. Care, cu consecvență, au refuzat oferta lui. Așa că el și-a văzut de treabă.

Este cunoscut faptul că „bunul samaritean” din Dumbrava nu dorea să intre în „legalitate”, din motive pragmatice. Știa deja, după atâta experiență, cam ce condiții trebuie să îndeplinească un astfel de ONG cu toate acreditările și nu ar fi putut face față acestor exigențe. O spunea uneori aproape în acești termeni. Ca să nu mai vorbim despre birocrația sufocantă care ține oamenii ocupați de la chestii importante, dându-le senzația că sunt importanți.

Nu e deloc lipsit de importanță faptul că la el ajungeau oameni fără putere financiară, care nu ar fi fost capabili să se autofinanțeze pe perioada șederii lor acolo (așa cum se întâmplă în azilele autorizate). Dimpotrivă, cei mai mulți erau lipsiți de orice venituri. Unii nu aveau nici măcar acte de identitate. Iar alții nu știau să spună cine sunt, din pricina diferitelor afecțiuni de care sufereau.

Recenta descindere a DIICOT putea să lipsească, fără probleme. Nu era nevoie de un asemenea spectacol național pentru un „grup infracțional” care acționa la lumina zilei, povestind despre bunele și relele care se întâmplau în casele lui Viorel Pașca. Oricând, acești oameni puteau fi reintroduși în sistemele de ajutor social ale statului (dacă ele vor fi existând), iar împricinatul, chemat să fie întrebat cu ce se ocupă.

Este pe deplin justificată revolta față de această paradă de forță a statului, când fapte ilegale cu efecte extrem de nocive continuă să se petreacă sub nasul autorităților „competente”. Când corupți notorii își etalează agresiv și opulent luxul și încalcă drepturile altora fără să fie deranjați nici măcar cu o cu floare. Disproporția asta este în sine absolut revoltătoare.

Însă nu e numai atât, ci avem și contradicția în care se află statul: în timp ce unii erau preocupați să-i scoată pe „exploatați” din gheara „maleficului” Pașca, alții trimiteau noi victime în același loc. E cel puțin bizar că justiția, reprezentată acum de DIICOT, nu pare să fi fost interesată să stopeze „sursa” prin care ajungeau sărmanii la Dumbrava și sub puterea „grupului infracțional” de acolo.

Sugestia că ar fi vorba despre un soi de corupție internă a statului, pe care o instituție de forță vrea să o destructureze, nu ține. Fiindcă, pe de o parte, e vorba despre o zonă în care statul și-a dovedit limitele și falimentul. Iar pe de alta, nu vorbim despre corupția din vămi, nici de cea din vreun inspectorat de poliție. Acolo se pot vedea exact interesul, mizele, beneficiile, prejudicierea statului. Or aici, discutăm despre ambulanțe care veneau din toată țara! Cât de „tare” ar fi trebuit să fie VP ca să racoleze obidiții din toată țara?! E complet absurdă o astfel de ipoteză! Și nu e vorba de prejudiciere, ci despre asigurarea unui serviciu pe care statul îl oferă prost sau deloc.

Pe măsură ce treceau orele, s-a conturat o legătură tot mai stranie și ticăloasă: încercarea de a-i pune toată daravera în cârca lui Ilie Bolojan. Doar că să ridicăm un pic vălul de peste această scârboșenie, ar fi suficient să ne amintim că Bolojan a avut un singur mandat ca președinte al CJ Bihor, între 2020-2024. Or, dacă „afacerea” lui Viorel Pașca funcționează de 20 de ani, înseamnă că cel puțin 3 președinți de consiliu ar trebui întrebați despre aceeași poveste. Cornel Popa și Pásztor Sándor ar trebui să apară în listă. E cu totul altă poveste dacă ceea ce făcea Pașca era de resortul CJ-ului, însă nu vom auzi asta de la televiziunile chitite să facă legături politice, probabil, la comandă.

Revenind la activitatea ca atare, este clar pentru oricine a urmărit povestea lui Viorel Pașca, de-a lungul anilor, că acesta și-a asumat (1) să suplinească o nevoie a societății pentru care statul nu avea o soluție (sau era mai simplu pentru niște funcționari să refuze niște amăreșteni); (2) să funcționeze într-un regim de „haiducie filantropică”. E oarecum de bun-simț să nu dorești să intri sub reglementările unui stat care este vinovatul moral pentru problema la care oferi o soluție simplă – chiar dacă, nici pe departe perfectă.

Viorel Pașca nu este un comunicator prea iscusit. Și pare cam impulsiv. Cu siguranță, este și un încăpățânat – cum altfel ar fi rezistat atâta vreme într-o muncă de uzură, tot mai frecvent șicanat de instituțiile statului care nu-i ofereau niciun ajutor, ci doar amenințări? Cum am spus la început, nu-i chestionez niciun moment intențiile filantropice – dar este onest să admit că nu-i cunosc nici motivațiile intime.

Un element esențial în toată această poveste este credința. Viorel Pașca este un om credincios și nu a ascuns niciun moment acest lucru. Steagul din curtea caselor unde-i caza pe cei de care avea grijă flutură sloganul: Dumnezeu poartă de grijă!

Dar religia, în acest caz, trece dincolo de clișeele cunoscute. Pentru el, este forța motrice care pune toate lucrurile în mișcare; este motivația care-l face să vadă fiecare persoană, indiferent de starea ei, ca fiind îndrituită să i se respecte demnitatea și să fie tratată cu omenie. Niciun moment nu a condiționat acceptarea în casele lui pe criterii religioase!

Devine cu atât mai interesant că, într-un context tot mai secularizat, cei care se poziționează de partea lui Pașca sunt din tot spectrul orientărilor ideologice: de la progresiști la ultraconservatori. Ceea ce sugerează tocmai că acțiunile lui țin de umanitatea noastră comună, nu de vreo adeziune ideologică sau de convingerile religioase.

Se poate observa că discuția glisează între persoana privată Viorel Pașca, care a decis să păstreze sistemul său de binefacere cât mai personal, și instituții. Iar instituțiile dau în general foarte prost în poveste, fiindcă au venit mereu chitite să strice și să sancționeze, aparent, fără să aprecieze în niciun fel binele care se întâmpla acolo.

Totuși, antagonizarea este neproductivă. Fiindcă realmente avem nevoie de instituții funcționale. Nu se poate face totul pe persoană fizică, haiducește, așa cum pare să fi acționat „bunul samaritean” de Bihor. De fapt, avem nevoie de instituții cu suflet și de oameni cu puteri instituționale. Într-o societate funcțională, civilizată și atentă, aici trebuie să existe o tensiunea creatoare: între instituție, roluri instituționale și umanitatea funcționarului – dar și a beneficiarului.

Rămân multe întrebări legate de activitatea lui Viorel Pașca. A acționat cu bună credință sau din interese meschine? Pentru cei care l-au vizitat (și sunt sute de oameni), nu există niciun dubiu cu privire la binele făcut. A respectat sau a încălcat legea? Cel mai probabil, a fost preponderent într-o zonă gri. Cum arată lucrurile în perspectivă morală? Etc.

Cu toate acestea, nu putem evita câteva observații esențiale. Statul pare să se fi întors cu o ferocitate juridică supradimensionată împotriva unui om căruia i-a pasat, cu nepăsare funcționărească și neputință instituțională, de o problemă la care statul nu are vreo soluție viabilă. Această schizofrenie este semnul unei grave patologii de sistem.

La nivel simbolic, o flotă de autospeciale care trebuie să salveze oamenii de un „exploatator” întâlnește o ambulanță care vine să salveze oameni încredințându-i aceluiași. E o duplicitate grotescă. O indecizie autodistructivă.

Există o disproporție revoltătoare între modul de operare în cazul Pașca și blândețea infinită față de numeroasele probleme de infracționalitate și corupție din toate sferele societății românești. Ca să nu vorbim despre cazuri de infracțiuni cu violență unde făptașii sunt priviți cu multă îngăduință – că doar oameni sunt și ei!

Dacă la începutul acțiunilor se putea vorbi despre „riscul” politizării, acum este un fapt vizibil. Tot acest spectacol de prost gust pare să-l fi avut ca țintă pe Bolojan – asta spun pe mai multe voci diverși inși, adversari politici ai premierului rămas interimar.

Mai există un risc, cel al supraspiritualizării. Cei din mediile religioase care l-au cunoscut bine pe Viorel Pașca sunt înclinați să-l transforme într-un personaj mesianic, care trebuie susținut cu orice preț. Deși afirm în continuare că acțiunile sale au o incontestabilă dimensiune filantropică, cred că adevărul trebuie să primeze în final, nu susținerea necondiționată. Și cu atât mai puțin mesianizarea sau transformarea într-un fals război spiritual.

În final, aș menționa spectacolul mediatic cu adevărat fascinant. Este absolut evident pentru orice bihorean că nimeni din presa centrală nu a fost la fața locului, să documenteze cu bună credință, iar știrile din prima zi erau compuse din straniul comunicat DIICOT și frânturi de zvonuri culese cine știe de pe unde. Cu toate acestea, pe astfel de „știri” se construiau și analize.

Presa a dovedit așadar că pentru click-uri e gata să sacrifice orice deontologie profesională și că interesul pentru adevărul jurnalistic este mai degrabă o pretenție fără conținut. E de așteptat să găsească scuze, că arta de a răstălmăci cuvintele o stăpânesc foarte mulți din breaslă.

Atât munca de 20 de ani a lui Viorel Pașca, cât și modul brutal în care a fost întreruptă de un stat incoerent, disfuncțional și de prea multe ori corupt, developează o imagine din cea mai cruntă realitate socială. De care societatea pare că vrea să fugă și să se ascundă. Atât prin efortul statului, cât și prin cel a presei. Vinovat trebuie să fie Viorel Pașca, măcar la nivel simbolic. Altfel trebuie să fim noi toți. Și, cel mai probabil, fiecare în parte.


Distribuie acest articol

27 COMENTARII

  1. Organele de ancheta trebuie sa dovedeasca la mm toata activitatea ilegala a lui Pascu. Si beneficiile dobindite .
    Daca nu, e o noua hartuire a Justitiei. E de intrebat in cine vor sa loveasca. prin Pascu.

  2. In Ro avem un stat esuat si mafiot. Avem la toate nivelurile institutii de forma si cu oameni fara pregatire, empatie, minim bun simt. Toti acesti oameni fara acte si nume, la randul lor au avut o casa, mobila, terenuri. Unde au ajuns ele, la cine ?!! Ce s- au facut cu ele. In Ro si moartea a devenit o mizerie cu sau fara V.Pasca.

  3. ”birocrația sufocantă care ține oamenii ocupați de la chestii importante, dându-le senzația că sunt importanți”-extraordinar de bine spus. O legislație stufoasă, menită sa țină ocupați armate de funcționari, consilieri județeni și locali. Oare isi imagineaza cineva care lucreaza in mediul privat ca in domeniul public al unui UAT județean, pentru a face niste casări de contoare de apa(de exemplu, ca astea se schimba acum prin tot felul de finantari), sunt angrenati 100 de oameni?(comisii peste comisii, functionari de evidenta patrimoniu si sefii acestora, functionari de pregatire hotarari de consiliu, consilieri judeteni)

  4. „Este absolut evident pentru orice bihorean că nimeni din presa centrală nu a fost la fața locului, să documenteze cu bună credință, iar știrile din prima zi erau compuse din straniul comunicat DIICOT și frânturi de zvonuri culese cine știe de pe unde.”

    incorect: a fost o campanie orientata, oribila si ridicola; „de ce au fost ingropati in camp ?”; pai trebuia sa-i ingroape in subsol sau in sifonier ? „a decontat ajutoare de inmormantare”; pai nu se vede ca au fost inmormantati ?

    • „Azilele groazei”, însă n-am văzut nimic de groază în afară de disperarea de a face rating a presei, care include televiziuni și site-uri de știri.

    • Cei nevoiași nu au rămas în acel azil. Au fost împrăștiați prin toată țara, în tot felul de azile și adăposturi care nu erau pregătite să-i primească, în cel mai pur hei-rupism românesc.
      Unii dintre acești sărmani aveau chiar buletine (făcute de VP) pe adresa acelui azil, dar au fost mutați fără ca nimeni să-i întrebe dacă vor să plece de la domiciliu, dacă au sau nu vreo problemă. Probabil că sînt cîteva zeci de persoane care au fost mutate de la domiciliu peste noapte, fără consimțămînt și fără hotărîre judecătorească. În ce altă țară se mai întîmplă chestia asta în 2026?
      Și partea cea mai „distractivă” din toată povestea este că, atunci cînd unii ziariști au cerut adresele unde au fost mutați pacienții, statul român de rahat a invocat GDPR-ul și nu a oferit nici o informație.
      Respectarea la virgulă a legii. HA HA HA!
      Statul român. HA HA HA!

  5. Viorel Pașca nu a fost niciodată problema României – el a fost o soluție acolo unde sistemul a lipsit. Timp de peste 20 de ani, a primit în casa lui oameni uitați de spitale, abandonați de autorități și ignorați de societate.
    Cine ar fi trebuit să-i ajute? Statul.
    Cine a întors privirea? Statul.
    Cine a făcut ceea ce nimeni n-a vrut să facă?………

  6. Gabriela Ivănescu pe facebook : „Cum e să ajungem ca cel care e de fapt vinovatul principal, adică statul, să judece cazul? „

  7. Nu cei care îl cunosc cu adevărat pe Viorel Pașca îl venerează, ci cei care doar au auzit de el de la cineva care, la rândul lui, a auzit de la altcineva — și tot așa. E o mare diferență.

    Nici cei care au fost acolo cu adevărat nu consideră că a făcut ce a făcut din inimă bună sau pentru Dumnezeu — doar cei care au trecut pe acolo în treacăt, fără să vadă realitatea, cred asta. El mi-a spus mie personal, în 2017, că nu face nimic din ce face pentru Dumnezeu, ci pentru propria lui satisfacție. Iar despre cat de creștin este, întreabă cele 7-8 Biserici din zonă și mai ales de ce nici una nu colaborează cu el. Sănătate!

    • .”despre cat de creștin este, întreabă cele 7-8 Biserici din zonă și mai ales de ce nici una nu colaborează cu el. Sănătate!”

      Nu cunosc amanunte, dar cele 7 – 8 biserici, preoti si credinciosi din zona s-au implicat in „lucrarea” sociala de ajutorare a acestor napastuiti? Daca nu au colaborat cu putin credinciosul Pasca si-au asumat pe cont propriu actiuni paralele? Pana la urma si bisericile sunt cele care au in „fisa postului” gesturi de ajutorare crestineasca si cu siguranta nu ar fi actionat pentru propria satisfactie..

    • Ce „învârtecuș” de vorbe … la câți „sfântoci” mișună , fără nici un rost, prin „biserici” vi se potrivesc cuvintele Domnului Isus „ei leaga sarcini grele pe umerii celorlalti dar nu le misca nici cu un deget „(redare aproximativă). Da cine esti tu „Val” sa măsori creștinismul cuiva? Ai vreun creștinometru ? Ar trebui sa îl pui mai întâi pe pastorii si popii dichisiți care ar vomita să-i pui sa schimbe un scutec unui bătrân. Pune-i să facă ceva muncă fizică să vezi cum fug ca potarnichile… dar obediența iar nu are un aparat de măsură. De aceea arata Bisericile cum arată… profitori ridicati in „slujbe”, incapabili de empatie si milă care „demult au fost lepădați”… tare mi-e teamă că ești unul dintre cei care îi susțin. Voi vorbiți de Viorel Pașca?!?!???

  8. Nu am vazut nici un reprezentant al statului invinuit, pus sub control judiciar. Statul a trimis oamenii strazii, persoane cu boli incurabile, bolnavi psihici, batrani singuri, parasiti de familie, nu i-am trimis noi la Dumbrava sa-i ingrijeasca, sa-i protejeze Viorel Pasca. Rogobete, Manole si Diaconu au lucrat mai bine de un an la aceasta descindere, aceasta mascarada cu sute de masini, sute de medici si asistente, sute de mascati inarmati, au scos romanii nimanui in camp, in plina canicula peste +40 grade, cu aer irespirabil. Sincer , nu cred ca era necesara atata desfasurare de forta, nu erau necesare nici armele mascatilor, descinderea nu s-a facut pentru trafic de droguri si nici pentru o actiune violenta intre clanuri mafiote, defrisari de paduri, etc. Oare ce au simtit amaratii aia care de ani de zile nu au o casa, o familie, o protectie sociala…. PSD nu la acesti oameni s-a referit cand a cerut bani pentru ajutoare sociale, pomeni electorale, acesti oameni sarmani NU VOTEAZA.

  9. Isus se identifică direct cu oamenii nevoiaşi în suferință şi marginalizați ,,Adevărat spun vouă,cel care face bine unuia dintre aceşti mai mici ai Mei Mie Îmi faceți ”
    Pentru ce a făcut Mafia PSD acum cu Paşca va plăti scump . Cu capu ! De observat că pînă acum nimeni din PSD nu sa dezis nici mort de înțelepciunile Ion IliIliescoviciene :,,ca să aveți puterea totală trebuie să controlați Justiția ” .Puterea Totală . .. Justiția … cuvinte mari !

  10. 17 suflete au ajuns la adapostul de noapte din Arad…adica acestia, in loc sa isi petreaca ziua in curtea cu flori si umbra de la Dumbrava, sa manance 3 mese, sa isi faca veacul alaturi de chipurile cunoscute cu care s-au obisnuit…dimineata vor fi evacuati pe strazi si primiti seara sa doarma. Cam asta a fost “salvarea”/solutia pt 17 din cei 400…

  11. Nu am auzit niciodată de V. Pașca până la acest incident grotesc (cum altfel poate fi caracterizat desantul a sute de omuleți cu epoleți pe creier in ograda unui inculpat de vară?).

    Nu agreez deloc motivațiile sale religioase. Îmi repugnă filantropia creștină cu steag la poartă. Dar, e drept, sunt foarte subiectiv, ca ateu.

    Judec doar in baza informațiilor cu care suntem bombardați de presa de partid și stat, presă care, la rândul ei a fost bombardată cu elemente atent alese din dosar de către omuleții cu epoleți pe ochi. Judec și atrag atenția cetățenilor care citesc că dacă nu vor judeca și ei la timp și nu se vor pronunța la timp asupra acestor cazuri kafkiene, oricând se vor putea trezi la rândul lor judecați și distruși de slujitorii Castelului.

    Iată:

    1) V. Pașca e acuzat de ‘trafic de persoane’ in vederea „exploatării” precum și de constituire de grup infracțional organizat.
    2) V. Pașca a „traficat” aceste persoane vulnerabile cu concursul unor instituții ale statului vreme de vreo 20 de ani (e oare reală această situație?)
    3) Nu se explică in ce a constat „exploatarea”, dar putem deduce că e vorba de oareșce beneficii sociale pe Statul le acorda acelor vulnerabili și pe care V. Pașca impreună cu grupul său de ‘interlopi’ le confiscau (pentru a-și plăti excursiile in Monaco?).
    4) Nu se explică de ce a fost nevoie de acest dispozitiv grandios și cât a costat operațiunea.
    5) Nu se specifică nimic despre potențialii complici din instituțiile statului care au intrat in schema de fraudare a ‘traficantului’ Pașca.

    De aici rezultă
    fie că:
    1] statul român este compus din rețele de grupuri infracționale organizate care ori tolerează și subcontractează licit/ilicit operațiuni de traficare către antreprenori mărunți de genul Pașca ori trafichează in mod legal și direct persoane din moment ce utilizarea de către terți a beneficiilor sociale sunt considerate o formă de exploatare, iar acei vulnerabili, prin lege, sunt echivalați cu cerșetorii (desigur, cerșetori captivi ca să zic așa, cu client unic – Statul). Pentru că toți suntem cumva obligați să contribuim la propășirea acestor organizații înseamnă că suntem exploatați, evident prin taxare la sânge. Cam ăsta era limbajul in manualele comuniste când se povestea despre feudalism și capitalism, spre deosebire de comunism când omuleții de bună voie și nesiliți de nimeni acceptau să-și cedeze averea cooperativelor.

    fie că:
    2] instituțiile de forță ale statului român împreună cu presa cu epoleți sunt o mare conjurație a teoreticienilor conspirației care in orice acțiune umană văd un potențial penal, un substrat abominabil și o cauză odioasă, uneori chiar și câteun actor statal sau județean. De aceea ei reacționează concertat, organizat, cu defilări pe micile ecrane, fiind de-a dreptul și pe bune înspăimântați de mafia domnului Pașca. E drept, știm din trista evoluție a cazurilor istorice de trafic de persoane (achitări, prescripții, nup-uri etc) că acești traficanți sunt niște indivizi foarte periculoși, lipsiți de orice scrupule, care pot influența pe căi subterane mărturiile celor implicați, ale victimelor dar și ale magistraților. Poate că acest așa-zis filantrup rural este in realitate capul mafiei exploatatorilor, poate el a condus și clanurile de la Țăndărei de au scăpat interlopii cu basmaua curată, nu-i așa?

    fie că:
    3] și 1] și 2], in care conspiratorii alimentează conspiraționiștii cu scenarii pentru liniștea noastră. mulțumim frumos pentru grija față de nevoile poporului și epoletețea cu care ne sunt tratate opiniile.

  12. Exista o serie de virtuțil creștine, descrise de Apostolup Pavel in Galateni: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea și înfrânarea poftelor. Apostolul mai mentioneaza ca: „impotriva acestor lucruri nu exista lege” Asta inseamna ca nicio lege, fie ea omenească sau divină, nu a interzis vreodată sau nu va condamna vreodată manifestarea acestor calități. Ele sunt întotdeauna binevenite și corecte.
    Domnul Pasca si-a exercitat „facerea de bine” ajungand sa fie incriminat.
    in Lumea Anglo-Saxona exista o lege care se numeste: „Good Samaritan law” (nu e coincidenta cu renumele domnului Pasca). Aceasta lege ofera imunitate in fata legii pentru oamenii care actioneaza in buna credinta pentru a salva viata sau integritatea persoanei atata timp cat nu asteapta recompensa. Bunul Samaritean nu poate fi tras la raspundere pentru vatamare neintentionata sau pt neglijenta in timp ce oferea asistenta in mod rezonabil. In cazul acesta, nu mai e relevant daca a avut autorizatie de functionare sau nu, atata timp cat a salvat vieti umane. Si cred ca, intradevar, a salvat.

  13. În România au fost amendați și hărțuiți gospodari care și-au reparat drumul din fața casei, oameni care au reparat fără autorizație un podeț rupt de zeci de ani sau pompieri voluntari care au depășit viteza legală în drum spre un incendiu. Dacă te substitui instituțiilor statului o încurci.
    Cei care fură, delapidează, fac trafic (de minore sau de droguri) nu au probleme pentru că își recunosc fapta și „colaborează” cu organele de anchetă și primesc „cu suspendare”. În România așa e, cine colaborează o duce bine. De aia nu există nici mafie românească și cîteodată mi-e și rușine că n-avem și noi o mafie a noastră. Pentru că nu există nici o presiune reală din partea statului. Statul e mafia.

  14. Statul este o caracatita cu zeci de tentacule care extrag bani de la buget, fara sa faca nimic. Avem directii judetene de sanatate, directii judetene de munca si ocrotire sociala, avem prefecturi, consilii judetene, directii de control in primarii, politie. Ce au facut toate acestea?!! Nimic. Singurul vinovat este VP, ceilaltii curati ca lacrima !!! Toti ar trebui sa raspunda penal.

  15. Viorel Pascu, actionand fara autorizatzie, a facut MULT BINE unor sute de oameni foarte necajiti, abandonati de familie si de catre Stat.
    Toata povestea aminteste de Parabola Bunului Samaritean din Noul Testament; poveste celebră relatată în Evanghelia după Luca (capitolul 10, versetele 25-37).
    Viorel Pascu isi explica religios, actiunile = dragoste Crestina.
    Biserica Ortodoxa are ceva de comentat?

    • BOR a fost interesata de Catedrala Nramului, o cladire mastodont de tip comunist, care a inghitit sute de milioane de donatii. Bani care puteau fi utili pt camine de batrani decente in f. judet.

    • Cand tot elogiati pe aici crestinismul, comiteti de fapt un act discriminatoriu, care este exact contrar perceptelor crestine. ” dragoste Crestina” ? De ce nu dragoste umana? Doar crestinii isi privesc cu dragoste si respect semenii? Credeti cumva ca cei pe care voi crestinopatii ii numiti atei nu au sentimente de compasiune pentru semenii lor aflati in suferinta?

      Mai mult, aceste dovezi „publice” pro-crestinism, dovedesc lipsa de educatie si lipsa de respect pentru cei care nu sunt crestini.

      Haideti sa incercam sa ne gandim putin la romanii care se autodeclara crestini! Cati dintre acestia si-au ajutat un semen aflat in suferinta macar o data in viata? Din nefericire foarte putini !

      Romania este tara in care intre vorbe si fapte exista o foarte mare distanta. Se tot clameaza apartenenta la crestinism in timp ce incalcarea flagranta a normelor crestinismului este un sport national aplicat la scara larga!

  16. Rusine statului roman, rusine DIICOT, rusine cetatenilor care prin votul lor gireaza de 36 de ani acest stat capturat de clici de sorginte comunisto-securista.

    Daca in urmatorul an nu se iese masiv in strada in special impotriva justitiei corupte si a clicilor ce au generat asta, adica PSD si asociatii, atunci nu vad deloc bine nici starea democratiei in Romania, nici nivelul de trai.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Teofil Stanciu
Teofil Stanciu
Teofil Stanciu este doctor în teologie (cu o teză în sfera teologiei publice), traducător și redactor-șef al revistei Convergențe. Articolele sale explorează relația dintre credință, cultură și spațiul public, cu un accent aparte pe dialogul interconfesional și prezența competentă a credincioșilor într-o lume seculară.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

carte

 

coperta cartii

În această nouă carte, Armand Goșu urmărește desfășurarea războiului din Ucraina și negocierile de pace în contextul geopolitic inaugurat de al doilea mandat al lui Donald Trump, care a subminat dramatic – și poate iremediabil – unitatea lumii occidentale. Astfel, sunt analizate originile imperiale ale planurilor Rusiei în Orientul Mijlociu; de ce și-a abandonat Putin singurul aliat real, dictatorul de la Damasc, și a renunțat la poziția strategică din Venezuela; cum schimbă utilizarea pe scară tot mai largă a dronelor modul de desfășurare al luptelor și, adeseori, deznodământul lor; evoluțiile recente ale negocierilor pentru încheierea războiului. Vezi mai multe

Carti noi

Despre alegere şi discreţia binelui

Despre alegere şi discreţia binelui

„Vorbim tot mai mult despre viață în termeni de optimizare și eficiență; nu ne mai atrage atenția decât ceea ce ni se pare convenabil. Aderența la un mesaj de credință, imaginat doar ca poliță de asigurare, va mai putea oare să ne sugereze marile întrebări ale ființei și să ne ferească de ratare? Ar mai putea perplexitățile credinciosului de la noi să intre în dialog cu mirările lumii, astfel încât să nu lase impresia negocierii sale cu fatalitatea? Mai putem aspira la luciditate sub influența unui mod contorsionat de a concepe tradiția?“ — MIHAI FRĂŢILĂ - vezi mai mult

Carti noi

 

Pagini

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro