Universitar de top, cu o activitate prestigioasă desfășurată mai întâi la Oxford și mai apoi la Universitatea Paris I Panthéon-Sorbonne, specializat în istorie contemporană, în probleme de diplomație și de istorie militară, poliglot (scrie și vorbește curent în nouă limbi străine), traducător, François Kersaudy este deopotrivă autorul unor cum nu se poate mai utile cărți de popularizare a istoriei. Așa cum este și Zece chipuri ascunse ale comunismului, apărută în anul 2023 în Franța și în 2026 în traducerea în limba română a Marievei-Cătălina Ionescu, la prestigioasa editură bucureșteană Humanitas.
Firește, trebuie spus că despre unele dintre cele zece mari secrete ale comunismului pe care le dezbate riguros cartea, despre felul necinstit, hoțesc, criminal de-a dreptul în care s-a instaurat și menținut el atâția zeci de ani nu doar în Europa, ci și pe alte continente, s-au scris și publicat deja studii și cărți serioase. E drept, nu întotdeauna accesibile marelui public. Acesta continuând să fie victima dezinformărilor, a perpetuării pernicioase a unor mituri. Iată, de pildă, în volumul de acum François Kersaudy analizează cu lux de amănunte cauzele și motivele pentru care amplul rechizitoriu al comunismului reprezentat de cele aproape 900 de pagini ale Cărții negre a comunismului, apărută în 1997 sub coordonarea lui Stéphane Courtois, a fost supus în Occident unei adevărate cabale. Persoane cu un trecut comunist nu tocmai onorabil, superficial revopsite ideologic, rămase numai Dumnezeu știe cum în prim-planul vieții publice din Franța și nu numai au făcut eforturi disperate în vederea atacării, subminării cărții. Angajați nu doar în operațiunea de ascundere a propriului trecut, ci și în aceea de reabilitare a comunismului, în ceea ce numim negaționismul de stânga, inșii în cauză s-au concentrat îndeosebi asupra contestării celor 70 de pagini scrise de Stéphane Courtois. Pagini în care binecunoscutul istoric realiza o binevenită și cum nu se poate mai îndreptățită paralelă între cele două mari rele ale secolului al XX lea, Nazismul și comunismul. Comuniști sau troțkiști de vița veche au vorbit atunci despre pacostea aritmeticii comparative și au acuzat pretinsa impostură a lui Courtois. Atacurile lor nu au apărut, din păcate, în cine știe ce gazete minuscule, ci chiar și în Le Monde. Celebrul cotidian francez asociindu-se, deliberat sau nu, cu L’Humanité. Or, în capitolul Roșii și spectrul negru, François Kersaudy aduce o serie întreagă de dovezi ce confirmă faptul că nu doar nazismul s-a situat pe poziții anti-semite clare, ci că lucrul acesta l-au făcut și comuniștii. Și aceasta fiindcă detractorii lui Courtois au încercat să manipuleze în folos propriu tragedia evreilor.
Un alt exemplu. În pofida faptului că sunt deja numeroase cărțile în care este spulberat mitul lui Ernesto Che Guevara, aventurierul politico- economic de origine argentiniană continuă să exercite, și nu doar asupra tinerilor, o periculoasă fascinație. Să ne amintim, de pildă, că în urmă cu câțiva ani, un fost premier al României a apărut în public având pe piept chipul lui Che Guevara. În capitolul cu titlul Cine ești tu, Che Guevara?, François Kersaudy demistifică fără drept de apel personajul de care se leagă, între altele, dezastrul economic al Cubei.
Cartea înseamnă un puternic act de acuzare al comunismului de tip sovietic. Indiferent sub ce formă s-a manifestat el. Într-un captivant capitol intitulat Aurul spaniol: cel mai mare jaf al lui Stalin, François Kersaudy descrie modul în care, profitând de degringolada și de disperarea din vremea războiului civil din Spania, dar și prin crime și acțiuni de forță menite să ducă la anihilarea eventualilor martori incomozi, regimul stalinism și-a însușit nu mai puțin de 500 de tone de aur spaniol. Trimis în Rusia într un înșelător adăpost. Comuniștii sovietici au pretins mai apoi că în acest fel ar fi fost plătite armele oricum de proastă calitate și acelea doar parțial livrate celor ce luptau împotriva trupelor lui Franco.
Profesorul Kersaudy,intrigat, pesemne, de numărul considerabil de cărți cu caracter biografic sau de mărturii despre oameni de frunte din vremea comunismului de tip stalinist apărute la un moment dat în Franța și generos traduse în limbi de circulație internațională, șocat de impardonabilele erori conținute în ele, a pornit în căutarea autorilor. Care, surpriză, s-au dovedit a fi unul și același. Un anume Grigori Besedovski.După cum se poate lesne observa, o anume viziune deliberat falsificată asupra comunismului s-a vândut la un moment dat bine, aducând cu sine câștiguri absolut considerabile.
In celelalte capitole ale volumului Zece chipuri ascunse ale comunismului este descrisă sinusoida, devenită la un moment dat primejdioasă, a relațiilor dintre Stalin și Tito, ambii mareșali, sunt analizate multiplele aspecte ale crizei rachetelor din Cuba și felul în care s-au comportat în acele momente cum nu se poate mai primejdioase pentru existența însăși a omenirii Washingtonul și Moscova, respectiv președintele american J. F. Kennedy și liderul comunist sovietic Nikita Hrusciov. Aflăm și istoria scrierii și publicării în Occident a memoriilor lui Hrusciov și a felului în care a încercat stoparea lor regimul briejnevist ca și câte dubii a suscitat sinuciderea lui Hitler, respectiv descoperirea și identificarea cu precizie a cadavrului fostului Führer.Chestiuni transformate, de la un moment dat încolo, de Stalin într-o veritabilă afacere de stat.
Cartea profesorului francez este vie, interesantă, cu o scriitură fluidă. Lectura ei mi se pare, așadae, a fi cum nu se poate mai utilă. François Kersaudy –ZECE CHIPURI ASCUNSE ALE COMUNISMULUI; Traducere din limba franceză de Marieva-Cătălina Ionescu; Editura Humanitas, București,
