Două politici discutate în ultima perioadă, aparent fără legătură între ele, ridică aceeași întrebare: cât de mult contează dovezile și vocea celor afectați atunci când sunt luate deciziile publice?
România are cea mai ridicată mortalitate rutieră din UE: în 2024, 78 de persoane au murit în accidente rutiere la un milion de locuitori. România are și cea mai mare rată din UE raportată la numărul de vehicule, 1,53 decese la 10.000 de vehicule înmatriculate. O treime dintre cei care mor sunt pietoni, aproape dublu față de media UE.
Ce variante de politică publică avem? Iată trei variante posibile:
- Nu facem nimic.
- Introducem prin lege o marjă suplimentară în favoarea șoferilor surprinși de radar cu viteză excesivă.
- Extindem controlul automat al vitezei și creștem probabilitatea ca depășirile de viteză să fie sancționate.
Varianta a doua apare într-un proiect aflat în Parlament, în timp ce varianta a treia este deja în curs de implementare, după mulți ani de discuții, încercări și răzgândeli.
Al doilea exemplu vine din educație.
România are unul dintre cele mai inechitabile sisteme educaționale dintre țările incluse în ultimul studiu PISA. Avantajul este concentrat în rândul elevilor care provin din familii educate și prospere, în timp ce copiii din medii dezavantajate au șanse mult mai mici să obțină rezultate bune. Costul nu este însă doar individual. Inechitatea reduce performanța medie a sistemului și contribuie la formarea unei categorii sociale slab conectate la viața economică, socială și politică.
În 2022, statutul socioeconomic al familiei explică aproximativ 26% din variația rezultatelor la matematică în România, față de 15% în OECD. Mai mult, diferența dintre cele două grupuri a crescut față de 2012. Conform unui indicator folosit de OECD, România este cea mai inegală dintre cele 79 de țări cuprinse în studiul din 2022, așa cum se vede și în graficul inclus la finalul textului.
Ce variante avem aici? Iată trei variante posibile:
- Nu facem nimic.
- Permitem liceelor să organizeze examene proprii pentru o parte importantă a locurilor.
- Păstrăm o admitere unică, dar schimbăm treptat ceea ce măsoară examenul, astfel încât să conteze mai mult capacitatea de a folosi cunoștințele în situații noi, nu doar pregătirea pentru un număr restrâns de tipuri de subiecte (subiecte tip PISA).
Varianta a doua, adică un examen diferit pentru fiecare liceu, înseamnă mai multe tipuri de pregătire, mai multe informații pe care familia trebuie să le obțină și mai multă presiune pentru a recurge la meditații. Ar crește și mai mult diferențele dintre elevii din familiile prospere și ceilalți elevi.
O alternativă ar fi schimbarea treptată a Evaluării Naționale. Subiectele de tip PISA încearcă să vadă dacă elevul poate folosi matematica, lectura sau raționamentul științific într-o situație pe care nu a exersat-o de zeci de ori înainte. Aceste abilități se formează în contexte mult mai diverse decât pregătirea pentru două discipline de la Evaluarea Națională. Contează ceea ce se întâmplă la matematică și limba română, dar și la științe, discipline sociale, muzică sau sport.
Un asemenea examen ar reduce avantajul unei pregătiri foarte specializate pentru câteva formate previzibile și ar lărgi bazinul din care sunt identificați elevii cu potențial ridicat, inclusiv cei care provin din familii cu resurse mai puține.
În cele două exemple, și în multe altele asemănătoare, statul român este atras de inacțiune, iar uneori chiar de soluții care agravează problemele pe care ar trebui să le rezolve. Cele două exemple nu sunt cu totul identice. În cazul siguranței rutiere există deja măsuri care merg în direcția bună, dar și inițiative care le contrazic. În educație, schimbarea propusă pentru admiterea la liceu riscă să accentueze o problemă pe care datele o arată deja foarte clar. În ambele cazuri rămâne însă aceeași întrebare: cât de mult contează dovezile și cât de mult contează vocea grupurilor afectate atunci când sunt făcute politicile publice?
De ce se întâmplă asta?
O primă explicație este slaba utilizare a dovezilor în procesul de decizie. În România, politicile publice rareori țin cont de ce se știe despre probleme și despre efectele pe care le-au avut soluții similare. Mult mai rar sunt pretestate înainte de aplicarea la scară largă.
Există însă și o a doua explicație. Influența asupra politicilor este distribuită foarte inegal. Cei care au mașini puternice tind să aibă o voce publică mai puternică decât pietonii din satele traversate de drumuri aglomerate. Părinții care pot plăti meditații, pot compara licee și pot adapta rapid pregătirea copilului la mai multe examene sunt mai vizibili și mai bine organizați decât familiile pentru care toate acestea sunt greu accesibile. În același timp, celor mai mulți părinți le pasă de școala propriului copil, însă mult mai puțini sunt preocupați de școala copiilor altora.
Inegalitatea educațională are însă costuri pentru toată societatea. Un sistem care pierde o mare parte din potențialul copiilor proveniți din familii sărace va avea mai puțini oameni bine pregătiți, o forță de muncă mai slabă și diferențe sociale mai mari. Va avea mai mulți oameni care atacă ambulanțe, mai mulți cetățeni care susțin ideea că țara ar fi mai bine condusă de „un lider autoritar care nu își bate capul cu alegerile”.
Ce ar ajuta?
În primul rând, mai multă solidaritate cu cei care sunt afectați de politici proaste, dar au o voce publică mai slabă. Cu pietonii din localitățile traversate de drumuri aglomerate, cu părinții care nu își permit meditații, cu elevii pentru care școala este singura șansă reală de a se desprinde de sărăcie. Ar ajuta mai multă implicare pentru rezolvarea problemelor care nu ne afectează direct.
Problemele importante au dezavantajul că sunt împinse periodic din prim-plan de crize mai urgente: Covid, războiul din Ucraina, inflația, seceta sau următoarea urgență care va apărea. Toate acestea merită atenție, însă problemele vechi nu dispar între timp. În educație, problemele lăsate nerezolvate astăzi se întorc peste ani sub alte forme: sărăcie, vulnerabilitate la dezinformare, și o societate în care democrația funcționează prost.
Sursa: Performanța la matematică și inechitatea socio-economică în PISA 2022. Sursa: OECD, PISA 2022 Results, Vol. I, Fig. I.4.2.
Un articol interesant, care pornește de la concluzii și stabilește ce premise dorește autorul, adică, un sofism.
Numărul mare de accidente auto din România are drept cauză lipsa infrastructurii rutiere.
Adică, nu există drumuri sigure în România.
De fapt, considerând autostrada „Șosea modernă de mare capacitate, ale cărei sensuri de circulație, despărțite printr-un gard sau o fâșie îngustă de teren, au mai multe benzi, permițând viteze mari de rulare.” (DEX ’09), care unește două localități de importanță majoră…
…Constatăm că România are o singură (doar UNA) autostradă. Cea care leagă Capitala statului de Constanța.
București-Pitești este un fel de drum expres prost construit, care leagă Capitala de un oraș a cărui importanță este discutabilă. Celelalte „sute, mii…” de kilometri de „autostradă” din România sunt de fapt centuri ocolitoare ale unor localități și frânturi de autostradă care NU corespund scopului și caracteristicilor unei autostrăzi, enunțate mai sus.
Viteza de circulație a trenurilor de pasageri, pe calea ferată, este de 45km/h, iar a celor de marfă estre de 15 km/h.
https://romania.europalibera.org/a/calea-ferata-viteza-trenuri-2023/32822454.html
Vă rog frumos priviți spre orice alt stat membru UE, cu excepția Bulgariei.
București este singura capitală UE fără o șosea de centură funcțională.
***
Raportarea la numărul de autovehicule este de asemenea improprie în argumentare, întrucât România are cel mai mic grad de motorizare din Uniunea Europeană, împreună cu Letonia. Doar că Letonia are modalități de transport alternativ moderne, funcționale.
Sa zicem ca intradevar numarul mare de accidente se datoreaza lipsei infrastructurii rutiere. Atunci cum se face ca suntem pe primul loc si la accidente pe autostrada? Adevarul este ca exista un dispret profund pentru reguli din partea unei parti a societatii, si o ignoranta si inconstienta profunda din partea altei parti. Mai adaugam si o doza enorma de ipocrizie din partea autoritatilor si avem rezultatul.
Ca sa dau un exemplu, mult timp dupa inaugurare pe podul Basarab (sau cele din zona comerciala Baneasa) se circula cu 120km/h (sau chiar mai mult, am mers cu cineva care avea 150). Acum lucrurile s-au mai linistit, dar ai nevoie de mult „tupeu” ca sa mergi cu 60km/h. In privinta prioritatii acordate pietonilor s-au facut progrese remarcabile in ultimii 20 de ani (suntem peste Grecia si Italia, dar mult sub Austria, Germania), insa exista in continuare soferi care sfideaza cu buna stiinta regulile, iar aici infrastructura chiar nu are nicio legatura.
A existat un sistem de radare fixe inca de acum 10-15 ani, insa la un moment dat a fost dezactivat datorita unor probleme administrative (licente sau ceva de genul asta). Adevarul era ca o multime de demnitari (parlamentari si alte specii) care faceau naveta cu masini puternice erau sistematic depistati sau incurcati de aceste radare. Asa ca s-a folosit prima scuza la indemana pentru a dezactiva sistemul (informatia o am de la cineva din sistem, evident ca nu o pot proba, dar un control cu siguranta ar scoate multe la suprafata).
nnm _ „A existat un sistem de radare fixe…”
Radarele și camerele fixe sunt dorite de poliția din România tocmai pentru a identifica mașinile care încalcă legea (și pe conducătorii lor), pentru a evita oprirea unor barosani.
Un exemplu…
Dacă polițiștii fac „greșeala” să oprescă vreun procuror, sau vreun potentat, politician etc. care încalcă legea, sunt anchetați și sancționați, oricât de just și legal ar fi fost demersul lor.
https://romania.europalibera.org/a/horodniceanu-politisti-dosar-penal/32492373.html
Inspectoratul de Poliție a fost sancționat, iar polițișii s-au ales cu dosare penale. Horodniceanu a primit scuze pentru deranj.
https://sindicateuropol.ro/dosar-penal-din-partea-colegilor-procurorului-horodniceanu/
https://hotnews.ro/procurorul-daniel-horodniceanu-a-scapat-definitiv-de-orice-sanctiune-pentru-scandalul-facut-politistilor-care-l-au-oprit-n-trafic-12627
Or, pentru a evita oprirea unor persoane importante, poliția preferă radarele și camerele fixe, astfel încât să fie sancționați doar oamenii de rând.
Ca politicile publice in Romania nu tin cont de „dovezi” este evident. Cauzele sunt multiple! Dezinteres, gandire rudimentara si incompetenta in randurile celor ce construiesc politicile publice. Incompetenta de nivel inalt a celor ce administreaza ministere si a celor ce populeaza minsterele, a celor ce elaboreaza si voteaza legi. Interese personale sau de grup, si nimic altceva, urmarite in procesele de elaborare a politicilor publice. Interesele reale ale cetateanului sunt ignorate sau pur si simplu necunoscute de catre cel ce elaboreaza politici publice. Si nu in ultimul rand, este vorba despre prostie in stare pura ( nu detaliez de ce prostia in stare pura este masiv prezenta la nivel de decizie in Romania, pentru ca oricum vina pentru aceasta situatie este aproape generala, reprezinta „vointa intregului popor” ).
Daca ma refer insa la exemplele date de dumneavostra, abordarea mi se pare a fi cam superficiala, si mai mult, pare a fi o abordare conform unor principii socialiste, principii care reprezinta exact lucrurile care ne fac cel mai mult rau, ca societate.
Sa incepem cu rata mortalitatii in accidente rutiere. Asa cum si „specialistii” din politie precizeaza, dumneavostra spuneti ca viteza excesiva ar fi principala cauza. Eu spun ca principala cauza a ratei mari a accidentelor soldate cu decese este IQ-ul mic, adica mai pe romaneste prostia.
Pentru ca de fapt viteza excesiva practicata atunci cand nu trebuie reprezinta o cauza majora, dar nu e nici pe departe singura.
Si cand nu trebuie? Am sa detaliez cateva situatii si le exceptez pe cele arhicunoscute precum adaptarea vitezei la nivelul de trafic, la starea drumului, la nivelul de vizibilitate, situatii in care oricum, faptul ca nu adaptezi este cauzat de faptul ca esti prost … batut in cap.
Deci:
– nu trebuie sa practici viteza excesiva atunci cand nu esti pe deplin sigur ca masina nu are nicio problema tehnica sau nu are anvelope in stare perfecta
– nu trebuie sa practici viteza excesiva atunci cand stii ca ai obtinut permisul de conducere prin practici ce tin de fenomenul numit coruptie
– nu trebuie sa practici viteza excesiva atunci cand nu cunosti perfect caracteristicile tehnice ale masinii pe care o conduci
In toate aceste situatii, cel care nu respecta astfel de reguli nu poate fi caracterizat decat ca nivelul sau de inteligenta este redus, iar noi, romanii, denumim pe cei care au nivel de inteligenta redus ca fiind prosti.
In consecinta, si daca am putea monta aparate radar inteligente pe toate drumurile din 50 in 50 de metri, si daca vom inaspri legislatia, vom ramane campioni la decese cauzate de accidente rutiere, pentru ca toate astea nu-i vindeca de boala numita prostie, pe prosti.
O alta cauza a mortalitatii excesive in accidente rutiere este coruptia din politie si justitie. Pentru ca politia nu sanctioneaza „prietenii” si soferii firmelor de transport cu pile la nivel de ministerul transporturilor( si toate au pile la ministerul transporturilor, pentru ca toate dau spaga care se aduna in cutii de pantofi, caci altfel nu obtin licenta). Pentru ca justitia, contra spaga, este foarte blanda cu cei ce omoara oameni in accidente rutiere.
Nu cred ca ar fi normal ca o tara intrega sa fie condamnata la a merge cu viteza melcului pe drumuri si asa putine si de proasta calitate, doar pentru ca unii cred ca inasprind regulile privind viteza in trafic se reduce mortalitatea. Nu, nu se va reduce. Sa inasprim regulile la obtinerea permisului de conducere, sa inasprim regulile la obtinerea ITP, sa stopam coruptia din politie si justitie( si nu numai), sa contruim drumuri mai multe si mai sigure si sa le intretinem si sa le marcam corespunzator. Si sa stopam atitudinile care confera prostilor tupeu si apetenta de a incalca legea, sa-i tratam ca atare, sa nu mai evitam sa-i caracterizam altfel decat sunt, sa le spunem adevarul desprei ei, lor si intregii societati. Amestecul nociv de tip comunist, nediferentierea intre valori si nonvalori nu ne face deloc bine.
Referitor la al doilea exemplu, situatia este cam aceeasi, modulo specificitatile domeniului, dar am sa incep prin a semnala ca actualmente, se pare ca avantajele in ceea ce priveste invatamantul sunt in principal pentru cei ce provin din familii needucate si prospere.
Ma rog, si aici este vorba tot despre IQ. Nu poti face din tantar armasar si din prost savant. Dar se ignora asta cu o voiosie demna de cele mai frumoase clipe ale bolsevismului.
Intreaga legislatie si toate politicile publice privind invatamantul dupa 2012 releva populism, prostie, incompetenta, lipsa de realism si de ratiune, lipsa de adaptare la realitate, totala ignorare a ceea ce dumneavoastra numiti „dovezi”.
Pentru ca privirea sa fie completa, trebuie sa aditionam practicile corupte omniprezente la nivel de invatamant, incepand cu nivelul de invatamant preprimar si terminand cu cel mai inalt nivel, acela al invatamantului superior la nivel de scoli doctorale.
Invatamantul romanesc este un mare truc, de sus pana jos, incompetenta este regula si nu exceptia, examenele trucate reprezinta regula si nu exceptia. Amestecarea valorilor se face cu o voiosie demna de cel mai pur comunism, la toate nivelurile invatamantului.
„Egalitatea de sanse” este prost inteleasa si utilizata ca arma impotriva celor ce reprezinta valori autentice. In loc sa fie inteleasa ca o modalitate de a aplica principiul ” omul potrivit la locul potrivit”, egalitatea de sanse este privita ca o justificare a parvenitismului fara merite si a imposturii, atat la nivel de elevi, studenti, cat si la nivel de corp didactic.
Trebuie sa cultivam valoarea autentica si s-o promovam intens, pentru ca omenirea a ajuns la actualul nivel de civilizatie datorita mintilor sale luminate, in primul rand. Iar situatia actuala dezastruoasa a Romaniei necesita in primul rand promovarea celor care sunt cei mai buni profesionisti, in fiecare domaniu ( daca nu cumva deja am pierdut capacitatea ca societate de a face astfel de selectii).
Insist sa-mi publicati comentariul exact asa cum este( chiar daca in anume parti foloseste cuvinte ma dure), fara cenzurari. Pentru ca e o incercare de a releva adevarul, pe care de prea mult timp si cu prea multa asiduitate il tot ascundem, il tot fardam, riscand astfel ruperea totala de realitate.
politicile care prevad masuri uniforme sunt in principiu proaste; in exemplul cu masinile puternice, ar fi preferabil ca sanctiunea sa fie proportionala cu venitul, ca in unele tari nordice; iar pietonii nu ar trebui sa aiba prioritate pe drumuri aglomerate: scopul drumului e traficul, pietonii sunt exceptia; nici in educatie uniformitatea nu e o idee buna, ca nu pune in valoare elevii capabili;
Bun, si atuncii pt pietoni sunt utile pasarele de traversare.
paralela circulatie, admitere licee e fortata!
– circulatie. Intii trebuiesc studiate statisticile privind cauzele accidentelor. A pedala pe viteza excesiva, stiind ca in Ge nu exista limitare pe autostrada si nr accidentelor e f mic, e un mod absurd de gandire.
– invatamant. Da, diversificarea conditiilor de admitere in liceu e un lucru bun. Nu de uniformizare e nevoie, e nevoie ca fiecare elev sa nearga acolo unde are chemare. E nevoie ca societatea sa aiba membrii diferit specializati!
Ideologia resentimentară e explicația paralelei respective. Niște oameni își organizează viața în jurul unui ”serviciu sigur, la stat”, după care își petrec întreaga viață în invidie și resentimente la adresa tuturor celorlalți membrii ai societății. Lor trebuie permanent să li se dea, iar celorlați trebuie permanent să li se ia. la asta se reduce toată ”folozofia” lor de viață.
De vina este calitatea umana generata de ideologia comunista si perpetuata pana astazi.
In comu’ism s-a facut putina educatie rutiera. Chiar si cetateneasca.
In democratia originara au fost inlocuite cu cruci si matanii.
In cuiele de care atarna portretul (intr-o ureche al) analfabetului
atarna acum icoane…
si vezi cum se-nchina sinucigasii inainte de a sari pe „zebre”,
incalcand codul rutier inca de la primele articole
https://www.drpciv-romania.ro/codul-rutier
În România, dacă ar fi să aplici legile circulației rutiere ca în Germania, în special cele care se referă la restricții de viteză, atunci mai toată lumea ar rămâne fără carnet. N-am niciun dubiu că societățile de transport ar rămâne fără șoferi în mai puțin de o lună de zile. În Germania am primit amendă pentru o viteză de 43 km/h în zonă de școală, cu restricție de viteză de 30 km/h. La ora 02: 36 noaptea! Am primit amenda cu poză, în România, în poștă. Amenda a fost de 11 euro și am plătit-o la bancă, într-un cont. Cred că mai întâi în România trebuie construite drumuri de viteză și apoi poți să pretinzi legalitate. Cam 80% din drumurile României sunt drumuri de Secolul 19, acoperite cu asfalt, inventat în Secolul 20. De la București la Sibiu mergi pe un „drum european” numit pompos „DN1”(Drumul Național 1). Wow! Probabil are 12 benzi. Nu! N-are! Până la Sibiu trece prin vreo 40 de localități și peste vreo cel puțin 60 de treceri de pietoni. Șaizeci! Numai în Bușteni sunt nouă treceri. La fiecare trecere de pietoni ar trebui să ai maxim 30 km/h. Ăsta nu e drum, e vis urât. Dacă respecți legea nu cred că ajungi într-o singură zi la Sibiu. Cam cât îți ia să traversezi toată Franța. Jale, da.
Data viitoare fie respectati limita + max 6km/h (toleranta legala, in principiu ar trebui sa scrie si pe amenda ca era 43 dupa scăderea tolerantei, deci pe bord aveati cam 50) fie lasati-o usor sub 40 😉, desi e posibil ca si la 31 sa va amendeze (in u ele tari se aplica si chestia asta, gata cu avertismentele).
Da, in germania nu ai limita pe multe portiuni de autostrăzi dar inde sunt puse limite, se cam amendează.
Amenda luata la 2 noaptea langa o școală eate exemplul perfect de stupiditate a birocrației germane.
Cu mențiunea că-n anumite locuri s-a-nțeles aberația și sub indicator e Luni-Vineri 7-19, parcă. Chiar nu mai știu în ce țară europeană am văzut, dar cred că Germania.
In Ro, autostrazi de mare viteza nu vor fi niciodata. Avem un relief mozaicat, cam 30% munte, 37% dealuri si podisuri, si restul campii si lunci. In plus, fundamentul este in multe locuri, fragil, supus alunecarilor de teren.
@Constantin
„Celelalte „sute, mii…” de kilometri de „autostradă” din România sunt de fapt centuri ocolitoare ale unor localități și frânturi de autostradă care NU corespund scopului și caracteristicilor unei autostrăzi, enunțate mai sus.”
de dragul preciziei, nu ca nu ati avea dreptate in alte priviinte si de multe ori, celelalte sute si mii de km sunt chiar autostrazi care premit de exemplu sa traversezi de la Cluj la TM sau Ar- SB in timpi foarte rezonabili si in siguranta. In curand si B – BC etc. nu e chiar stationara treaba la reteau de autostrazi. Deci nu vorbim doar despre centuri
Iar daca treci din Ro in Ungaria, A, It, De etc. constati ca este aceeasi conceptie a autostrazilor. Da, sunt si zone, uneori mai mici alteori mai mari, de autostrazi cu fasie separatoare (insignifianta de cele mai multe ori, cu ceva exceptii in Fr, Olanda de ex.) in EU dar foarte multe sunt similare in conceptie celor de la noi.
Ca reteaua de autostrazi este foarte rarefiata comparativ alte tari, e o alta poveste si una dintre cauzele ratei ridicate de accidente si mortalitate. Nu vreau sa spun ca excesul de viteza este ok dar una e sa il comoti in Germania (in zone unde nu ai restrictie de viteza) si alta pe sosele nationale si alte drumuri cu 2 sensuri, multe intersectii, lipsa separatoare, treceri prin N localitati si diverse vehicule, de la carute la tractoare si teribilisti.
@Nman _ „de dragul preciziei…”
Vă mulțumesc pentru atenția pe care ați acordat-o comentariului meu.
De asemenea, nu am nicio îndoială că ați citit și definiția autostrăzii, pe care am postat-o.
…ȘI nu contest nicicum utilitatea drumurilor ocolitoare și a șoselelor de centură.
Ba, chiar mi-aș dori ca și București – capitală europeană, în secolul al XXI-lea etc. – să aibă așa ceva cât mai curând.
Dar, dincolo de importanța strategică a infrastructurii rutiere – probabil că vă sunt cunoscute obiecțiile NATO cu privire la căile de comunicație terestră ale României – mă uit uneori la TV, sau citesc știri, și mă întreb, oare de ce DN2 (E85) este supranumit „drumul morții”?
Permiteți-mi, vă rog, o întrebare…Ați circulat pe el? Eu într-o vreme mergeam des, acum merg mai rar. Nu s-a schimbat nimic odată cu trecerea timpului.
am circulat intens si pe E85, inclusiv in perioade cand era in curs de largire. pt. o vreme, apusa, a fost ca un balon de oxigen apoi, pe masura ce a crescut traficul a revenit la denumirea de dinainte de largire.
pe de alta parte imi amintesc de un anume ministru al transporturilor care sustinea apasat ca noi nu avem nevoie de autostrazi ci doar de drumuri expres, apoi a devenit presedinte :-).
Constructiile de sosele se fac dupa eurocoduri, de multisori ani, prin urmare daca o sosea este in parametrii tehnici respectivi, mai e si acceptata receptia si documentatia de catre finantator (in general EU, prin varii axe de finantare), se cheama ca este conforma cu standardul comunitar.
atunci CJ este unit cu Ms, Sb, Ab, Hd, Ar, TM pe sosea de mare viteza (pe alocuri merge chiar foarte mare) inseamna ca acel drum se numeste autostrada. cand SB este legat cu Ar si TM, la fel…. sa nu fim modesti. exista legaturi dar imca nu suficiente sau complete de la in capat la altul al tarii.
Pe de alta parte sunt rare zonele in EU in care vei vedea autostrazi pe stil american, cu spatiu generos intre sensuri. asta e situatia.
In orice tara dezvoltata EU, care a inceput constructia retelei cu zeci de ani inaintea noastra, vei constata cu surprindere ca autostrazile vechi sunt asa mai mult cu numele. ba sunt cu benzi mai inguste, ba nu au banda de urgenta cat trebuie de lata, declivitatile si curbele sunt croite pt alte viteze, sunt denivelate, ba podurile nu respecta norme si conditii tehnice actuale, etc… si cam in curs de reabilitare (cu anii, vezi exemplu De A8 si A6).
acuma, nato poate sa spuna multe dar pana recent nu parea prea interesata de securitatea de la marea neagra. pana si impulsul pt. coridorul vertical a venit dinspre US si Intermarium!
nu stiu cat ati circulat pe autostrazi in Ro in ultimul timp, acolo unde sunt deja legate, dar nu se compara cu ce era acum 3-4 a i, cu toate intreruperile gen tunel ursi sau alunecare pe A10, ajungi la o medie orara decenta (cu pauze cu tot) similara cu ce reusesti in vest, fara sa sari prea mult peste limita legala.
problema pe care o vad eu, pe autostrazi, tine destul de mult de lipsa de experienta a prea multor soferi, de toate varstele. in De faci curs de condus pe autostrada, cu mare accent pe ce inseamna condusul cu viteza, întrare si iesire de pe sosea, condus preventiv. nu avem asa ceva aici inca dar ar cam fi cazul. iar starea vehiculelor este iarasi foarte importanta pt ca degeaba prinzi o anumita viteza daca nu poti si frana/evita/opri in siguranta.
Iar revenind la tema – asa cum sustin introducerea de ore de condus pe autostrada, nu vad de ce ar fi o problema ca liceele sa poata organiza examene de admitere – asa cum a fost atatia zeci de ani. bineinteles ca soparle de genul nu supraveghere video, comisie din acelasi liceu (pe vremea mea era bineinteles de la alt liceu), si ne-anonimizarea lucrarilor…nu au ce cauta in normativ (sincer nici nu-mi dau seama cine si ce poate castiga introducand asemenea aberatii in normativ!!!)
Din partea mea să introducă câte examene suplimentare vrea conducerea liceului, de preferat în formă și cu subiecte stabilite în altă parte. Vom constata cu calm că aceste examinări vor da în stângism, precum modul de funcționare(?) al statului.
– „Extindem controlul automat al vitezei” – sper ca glumiti. Sper… Dar daca nu, atunci neaparat bagati-o si p-aia cu motorul nu porneste daca masina simte ca ai baut. Responsabilitate personala? Aplicarea legii? Mofturi. Kestii revolute, nu mai tine, taica, neaparat trebuie o „Comisie nationala pentru controlul vitezei” formata din sociologi ajutati niste roboate AI. Si-o faceti si lege, ii place si la Coana Evropa si va iese de vreo cercetare la inecedeu prin penerereu.
– „Permitem liceelor să organizeze examene proprii (…)”.
O diferenta intre licee exista de multa vreme de nu dintotdeauna. Un 8 la nu stiu care liceu poate fi foarte bine un 10+ la altul. Iar examenele proprii ar trebui sa fie regula, nu exceptia. Ai clase 9-12 de mate fizica? Pai la alea e o stacheta. Ai clase de manichiurism si contabilitate? Cobori si tu stacheta pina-ti umpli salile, ca trebuie sa maninca si gura ta o piine.
Cum masurati voi diferentele astea? Ca pe vremuri era un soi de criteriu, atita procent iti intra la facultate. Asa o fi fost. Dar azi, cind orice tantalau poate intra aproape oriunde ce criterii aveti? Mister. Si Pisa. Mult Pisa, dom’le. Ca la interviu’ de angajare nu te intreaba ce esti in stare sa faci, ce experienta ai. Neeee, te intreaba: auzi, dom’ injener, ce Pisa ai avut matale? Ce Pisa ma-sii!