Despre efectele adeverse ale austerităţii s-a scris mult în anii de după marea criza din 2008-2010. Dar folosul acestor scrieri, atunci când sunt aplicate așa-zisei încăpățânări a guvernului Bolojan, este cel puțin discutabil – dacă este să analizăm ce a scris recent dl. Cristian Pârvulescu tot pentru ”Contributors.ro”. Dl. Pârvulescu, un politolog respectabil, tratează un subiect foarte sensibil, într-un moment delicat. Dar concluziile pe care le trage, false, sunt un fel de argumente contra vaccinurilor în plină pandemie. Iar dl. Pârvulescu are o credibilitate dobândită în domenii pe care le stăpânește, așa că oferă muniție celor care critică politica de austeritate aplicată de guvernul român, deși, din nenorocire, această politică nu este nici bună, nici proastă – este singura posibilă.
Domnia sa duce o luptă demnă de o cauză mai bună pentru a arăta că reducerea deficitului public nu duce la o creștere economică mai sănătoasă și citează lucrări de specialitate care arată, de exemplu, că, după criza din 2008-2010, “multiplicatorii cheltuielilor publice variază între 1,6 și 2,6 în recesiune, adică fiecare leu tăiat din cheltuieli publice poate reduce PIB-ul cu până la 2,6 lei”.
Dar a lua drept etalon o situaţie din timpul celei mai grave crize financiare mondiale de după al doilea război mondial nu te poate duce la rezultate foarte robuste statistic. Iar robusteţea concluziilor unor studii despre posibile efectele ale politicilor de austeritate nu este de fapt tema care are relevanţă pentru noi, acum. Ţinta aleasă de dl. Pârvulescu este una falsă, iar concluziile la care ajunge sunt de-a dreptul primejdioase.
România nu a adoptat programul de austeritate pentru că urmărea să stimuleze creșterea economiei. Ci pentru că ajunsesem într-un punct în care riscam prăbușirea totală, dacă se oprea finanțarea externă a deficitului bugetar! Guvernul nu este format din masochiști iresponsabili, ci din persoane care au înțeles cât de gravă era situația țării în anul 2025. După opinia domniei sale, creditorii României ar fi trebuit să ia studiul citat, din anul 2012, al lui Batini, Callegari și Melina şi să spună în cor: lăsaţi, nu mai adoptaţi programe de reducere a deficitului bugetar, că efectele în economie vor fi nefavorabile; vă dăm noi alţi bani, dar nu cumva să reduceţi consumul guvernamental! Acesta este adevăratul basm, nu opiniile formulate de Krugman sau de alţi economişti citați din greu în articolul respectiv.
Pentru România, datele reci arată foarte, foarte rău. Din 2017 încoace, deficitele bugetare au depășit copios, an de an, pragul de 3% prevăzut în Tratatul de la Maastricht. Iar acest prag de 3% nu a fost scos din burtă de birocrați insensibili, ci a rezultat din calcule precise: până la acest nivel, creșterea economică permite menținerea datoriei publice la un nivel gestionabil; depășirea acestuia riscă să arunce în aer echilibrul pe termen lung al finanțelor publice. Adică EXACT ceea ce s-a întâmplat în țara noastră, şi nu într-un singur an, ci în 8 ani la rând! Politici fiscale imprudente au fost urmate de efectele crizelor datorate unor cauze externe (mai întâi pandemia, apoi criza energiei indusă intenționat de Rusia, ca parte a războiului ei hibrid) și apoi de cea mai iresponsabilă conduită fiscală, cea din anul 2024; guvernul își propusese să scadă deficitul de la 7%, la 5%, dar de fapt l-a crescut până la un înspăimântător 9,3% din PIB – iar asta, într-un an fără vreo criză indusă de un factor imprevizibil. Ca urmare a datoriei acumulate în doar câțiva ani, dobânzile la datoria publică vor fi de circa 3% din PIB anul acesta și, posibil, 3,5% din PIB în 2027. Mult mai mari decât totalul cheltuielilor cu învățământul!!
Lucrurile rele nu se opresc aici: riscul cel mai mare, dacă nu reducem deficitul la un nivel gestionabil într-un număr mic de ani, este că piața financiară poate înceta finanțarea României. Asta înseamnă că echilibrarea bugetului să nu se facă în 7 ani, cum își propune guvernul, ci IMEDIAT. Adică, blocări totale de investiții, șomaj în masă, reduceri abrupte ale consumului și, inevitabil, tăieri de pensii și salarii (nu neapărat nominale; o rată a inflației cu două cifre mari rezolvă singură asta!) Aici, dl. Pârvulescu ar trebui să studieze situaţia din Grecia şi efectele crizei financiare mondiale din 2008-2010 asupra acestei ţări.
Îmi dau seama că literatura economică citată de dl. Pârvulescu nu acoperă deloc situații cum este cea în care se află guvernul nostru, de evitare a unui dezastru imediat. La care am fi ajuns, dacă agențiile de rating ar fi tras concluzia că guvernele României sunt incapabile să reducă deficitul, deci riscul de țară este ridicat – justificând coborârea cu o jumătate de pas, dar fatal, ratingul de ţară, pentru că am fi ajuns în teritoriul “nerecomandat investițiilor”.
Sunt oare dezirabile politicile de austritate? Nu sunt în măsură să dau un răspuns care să acopere orice situație. De altfel, este bine documentată eroarea fundamentală a guvernului american, după declanșarea crizei din 1929-33, întrucât a adoptat măsuri de reducere a cheltuielilor publice, ceea ce a accentuat și prelungit criza. Noi însă nu suntem deloc într-o situație cât de cât asemănătoare. Este drept, creșterea economică se anemiase încă din anul 2024, deși deficitul bugetar luase foc. Cauza primordială a combinației deficit bugetar uriaș și creștere economică anemică este însă că economia României este una deschisă; ca urmare, politicile fiscale expansioniste pot atrage stimularea producției din țările partenere, nu de la noi – exact ce s-a și întâmplat în 2024! Este și acesta un motiv pentru care, în ziua de azi, a-l cita pe Keynes pentru a justifica teoretic politici fiscale expansioniste, cum face dl. Pârvulescu, este pur și simplu greșit.
Au efecte negative politicile de austeritate? Pe termen scurt, fără îndoială. O comprimare a consumului se produce inevitabil când scazi deficitul bugetar. Dar, dacă nu adopți măsuri abrupte, care să reducă deficitul în termen foarte scurt, este foarte posibil că efectele negative să nu fie foarte pronunțate și să nu se manifeste pe termen mai lung. Personal aștept ca, la noi, reducerea consumului să atragă o foarte necesară diminuare a deficitului extern – o altă mare problemă macroeconomică a României.
Dacă dl. Pârvulescu era într-adevăr preocupat de efectele negative ale austerității bugetare, ar fi trebuit să scrie articolul său nu acum, ci în 2024, și să arate: nu creșteți deficitul pentru consum, că va trebui apoi să aveți politici de austeritate, ceea ce va duce la pierderi mult mai mari ale producției și consumului! De altfel, literatura de specialitate este, în general, de acord asupra unui punct: politicile excesiv de expansioniste ale unei țări sunt total contraindicate, întrucât efectele de stimulare a producției pot ajuta partenerii comerciali, în timp ce inevitabila reducere a deficitului, care urmează expansiunii, poate afecta serios capacitatea de a menține bunăstarea.
Altfel spus, politici prociclice în perioade de expansiune economică sunt plătite apoi prin politici tot prociclice în perioade de recesiune, ceea ce agravează efectul nefavorabil. Pe ansamblul unui ciclu economic, politicile contraciclice aduc efecte net mai bune decât cele prociclice. Dar aici alunecăm în subtilități macroeconomice. La noi, acum, nu despre asta este vorba, ci despre cum să evităm un dezastru.
in 2008 a fost intradevar o criza, dar nu economica (technologia era pe un trend ascendent) ci bancara si de incredere. pina atunci fluctuatiile preturilor erau rare (oscilau in marja de +/- citiva centi). puteai sa ti cumperi o casa, masina si alte bunuri de valoare daca aveai (desigur) suma respective, sau daca nu, pe credit participind macar cu o tremie. pe fondul avansului technologic evident (banii creati aduceau plusvaloare reala) banksterii erau cumva scosi din schema. tiparnita trebuia sa i aduca pe camatari din nou la virf. casele/limuzinele cu buletinul au luat amploare. un neica nimeni devenea „bogat” peste noapte cu bani tipariti. rezultatul : inflatie si furtul „legalizat” al banilor munciti (fizic sau intelecual). cam asta i „schema” ce se perpetueaza de zeci de ani. pina ntr o zi!
De unde fluctuații de cativa centi? A fost o bula imobiliara, ceea ce presupune o crestere abrupta a preturilor la imobiliare, inclusiv in Romania. Faptul ca unii aveau bani de proprietati nu inseamna ca preturile nu cresteau abrupt.
ce pot sa mai zic. n ati inteles ce am comentat. „bulele” nu se nasc din nimic. a existat/exista pericolul FIRE, finance, insurance, real estate. cu timpul s au transformat in monopoluri parazitate de stat. prin 2010 (Romania a fost mereu defazata, ea n a inovat niciodata, doar a copiat mirsaviile) un prime minister indemna romanii sa investeasca in proprietati imobiliare in USA! ca sa vezi cit de bogate erau geniile balcanilor dupa 89 (inainte se stie)
Un specialist ca dl ER îl pune la punct pe un infatuat ca dl Cr.P. Aplauze.
Ca să mă laud, postarea mea la articolul lui Cr.P este apropiată de cea a d-lui E.R. dar cu mai multe detalii.
PS. Deocamdată mergem înainte…cu Bolojan…chiar dacă unora nu le place…
Cristian Parvulescu a emasculat Asociatia Prodemocratia la solicitarea `Gardienilor Revolutiei din `89`
Fara activitatea ei sociala ajungem sa ne intrebam `Ce ne facem cu atatia prosti`
România nu a adoptat programul de austeritate pentru că urmărea să stimuleze creșterea economiei. Ci pentru că ajunsesem într-un punct în care riscam prăbușirea totală, dacă se oprea finanțarea externă a deficitului bugetar! Guvernul nu este format din masochiști iresponsabili, ci din persoane care au înțeles cât de gravă era situația țării în anul 2025.
Așa o fi, că dvs aveți cifrele. Dar, după cum se vede (dacă studiem lista celor putrezind în pușcării, a celor arestați și anchetați), nimeni nu e vinovat că țara a ajuns pe marginea prăpastiei. Atitudinea publicului larg față cu reacțiunea pare a fi o indiferență calmă, ca finalul poeziei lui Topârceanu: „Ce să fie? Nu-i nimic. A trecut Acceleratul…”. Sau, cu o vorbă a activistului de partid ceaușist pe care îl durea undeva de tot și de toate, „mergem mai departe!”.
Pentru România, datele reci arată foarte, foarte rău. Din 2017 încoace, deficitele bugetare au depășit copios, an de an, pragul de 3% prevăzut în Tratatul de la Maastricht. (…) depășirea acestuia riscă să arunce în aer echilibrul pe termen lung al finanțelor publice. Adică EXACT ceea ce s-a întâmplat în țara noastră, şi nu într-un singur an, ci în 8 ani la rând!
Cum de a fost posibil? Nu există lege care să împiedice oengiștii, damele fără ocupație, covrigarii, tinichigiii etc., ajunși vedete politice prin palatele puterii, să depășească acel 3%? Dacă nu există, de ce nu există? Și dacă nu există, cine trebuia să moară eroic, ca Vasile Roaită – cu mâna încleștată pe sirenă, până vine miliția, poliția, jandarmii și securitatea? Stăm și ne uităm îngroziți la drobul de sare?
Politici fiscale imprudente au fost urmate de efectele crizelor datorate unor cauze externe (mai întâi pandemia, apoi criza energiei indusă intenționat de Rusia, ca parte a războiului ei hibrid) și apoi de cea mai iresponsabilă conduită fiscală, cea din anul 2024; guvernul își propusese să scadă deficitul de la 7%, la 5%, dar de fapt l-a crescut până la un înspăimântător 9,3% din PIB – iar asta, într-un an fără vreo criză indusă de un factor imprevizibil.
Cauzele externe au fost gestionate INTERN. Și foarte-foarte prost, executând întocmai și la timp toate sugestiile venite de la birocrații UE. Asta pentru că obediența politică poate fi extrem de lucrativă, mai ales când se instalează panica. Sînt sigur că pandemia a făcut milionari și în România.
Criza energiei indusă intenționat de Rusia? Război hibrid??? Cum au indus-o? Vânzând gazul de 4 ori mai ieftin decât americanii?
De ce ajung prim-miniștri în România mediocrități ca Cîțu, Ciucă, Ciolacu, Predoiu, Orban, Dăncilă, Tudose, Grindeanu, Cioloș etc.? Un sistem politic care scoate deasupra mediocritățile și incompetența duce la faliment național.
Unde e defecțiunea? Ceaușeștii au fost executați. Deci nu mai sînt ei de vină. Atunci, cine e? Acceleratul?
De vina este faptul ca majoritatea membrilor acestei natii sunt complet idioti si, mai mult, in ciuda imbecilitatii lor evidente, se cred atoatestiutori in orice domeniu, de oricare natura ar fi acesta.
Intrebarea esentiala este de ce suntem o natie majoritar compusa la ora actuala din idioti.
Nu, nu, nu.
NU!
Nimic nu depinde in Romania de inteligenta romanilor.
Nici macar de marionetele teatrului de papusi (presedinte, guvern, parlament, justitie) pe care il vedem zilnic la televizor.
Era pe vremuri un caricaturist, pe nume Mihai Stanescu, care lamureste starea natiunii (si a altor natiuni mici) intr-un desen in care un trecator il intreaba pe un nenorocit cazut sub un bolovan cit un bloc de patru etaje: „Si nu faci nimic ca sa iesi din situatia asta?”
https://sensoarte.ro/wp-content/uploads/sites/2/2010/04/840754.jpg
Asta e starea natiunii. Tara mica, mese putine. IQ-ul? Din moment ce vreo 5 milioane si-au luat lumea in cap, inseamna ca oamenii aia au inteles ca salvarea nu poate fi decit pe persoana fizica.
excellent comentariu. DA, asta e intrebarea!
1. Se pare ca Dl. Pîrvulescu sufera de efectul Dunning-Kruger. Multiplele exemple din literatura de specialitate pe care in ultimul sau articol, Dumnealui le aduce ca argumente impotriva politicilor de „austeritate” ale guvernului Bolojan, nu sunt aplicabile Romaniei din momentul de fata, o tara cu o economie deschisa si cu dezechilibre macroeconomice structurale greu de surmontat, care lasa putin loc de manevra politicilor monetare si fiscale de corectie, dar in schimb alimenteaza disproportionat deficite gemene masive, si datoriei publica care accelerat cu inca 10% din PIB la fiecare 2-3 ani.
2. Pe scurt, ca sa nu mai lungim vorba: nu exista nici o tara in istoria recenta (cu exceptia poate a SUA care e un caz cu totul special), cu o economie deschisa, cu o productivitate inferioara in raport cu mai toti partenerii sai comerciali, care sa inverseze deficite gemene cronice si sa depaseasca o povara masiva a datoriei publice 1.fara cresterea venirurilor bugetare si 2. fara taieri de cheltuieli in sectorul public. Doar cu mentinerea cheltuielilor publice la acelasi nivel (ba uneori chiar cu sporirea lor) e o imposibilitate matematica, sa iesi din criza.
Orice socialist va nega logica de neînvins a rentabilității. Dacă nu ar nega-o, socialismul ar rămâne în aer și ideologia în plopi. Lumea e plină de oameni bine intenționați pe banii altora. Dacă i-ai pune să facă ei înșiși ceva bănuți pe piața liberă, ar trece repede de la drumul pavat cu intenții bune care duce unde duce și ar sări repede pe un drum ceva mai rațional. Greu să argumentezi împotriva ta. Să dai înapoi în fața argumentului nu e pentru oricine. „Voi face omul mai rar decât aurul”. Prăduiala e pentru oricine. Să faci din prăduială o operațiune umanitară e o artă. Iar lumea e plină de artiști, da.
Indicați anul 2017 ca an de început al intrării pe deficite bugetare.
In 2016 au fost alegeri parlamentare, iar 2017 deja vuia presa de cifre record de proiecte și absorbție a fondurilor europene!
Nu știu cum se vede de la nivel înalt, dar de la firul ierbii se vede că mirajul realizării proiectelor cu finanțare nerambursabilă europeană, a fost „plagiat” cu tot felul de proiecte și „premii de performanță” făcute pe genunchi dar pe banii din bugetul țării, buget din împrumuturi și mai nou -2024- cu ceva bani din fondurile de rezervă.
Problemele s-au acutizat in etapa „ambulatorie”, post „austeritate individuală” covid, pentru că nu s-a realizat că s-au schimbat multe date economice, concepții și percepții ce trebuiau ajustate atunci.
De la firul ierbii se vedea clar și se simțea că din 2022 s-a intrat cu economia risipei pe o arătură mlăștinoasă dar se tot prezentau la amețitoare cifre macro de creștere, stabilitate, sustenabilitate, bunăstare, fericire …
Toate creșteau. TEORETIC
PRACTIC la fel creșteau și nemulțumirile, de la firul ierbii, care s-au acumulat începând cu 2023 pentru ca in 2024 pe treptele podiumului MACRO să urce cu succes deținătorii medaliei de AUR, ca dovadă a „creșterii” nivelului macro ajuns la maturitatea „sustenabilității”.
Acum in 2026 după ce firul ierbii a fost fertilizat cu majorări de taxe și impozite pentru ca practic, să crească ”creșterea” macro a dezmățului bugetar și mai mult, creșterea creșterii nu este deloc bine văzută de jos în primul rând că nu mai poate fi sustenabilă datorită rupturii percepției despre unele realități prezentate in mod repetat in ultimii ani exagerat de cosmetizat.
Pe fondul cosmetizărilor de tot felul intră insă in mare forță un alt element cu bugete private de zeci, sute de miliarde, un element dezumanizant, mai periculos decât diferitele austerități – AI-ul
O jurnalistă de investigații, expertă in AI, deslușește și pune in lumină numeroase pericole ale AI, in cartea sa
„EMPIRE OF AI: Inside The Reckless Race For Total Domination”
Un interviu dat pe YoTube – The Diary Of A CEO
https://www.youtube.com/watch?v=Cn8HBj8QAbk
Un alt expert in AI care a încercat securizarea AI vorbește însă de IMPOSIBILITATEA SECURIZĂRII datorită fractalului care se deschide la fiecare element ce trebuie securizat – din min 06:05 dar și
42:32 Păreri despre OpenAI și Sam Altman
https://www.youtube.com/watch?v=UclrVWafRAI
1. Se pare ca Dl. Pîrvulescu sufera de efectul Dunning-Kruger. Multiplele exemple din literatura de specialitate pe care in ultimul sau articol, Dumnealui le aduce ca argumente impotriva politicilor de „austeritate” ale guvernului Bolojan, nu sunt aplicabile Romaniei din momentul de fata, o tara cu o economie deschisa si cu dezechilibre macroeconomice structurale greu de surmontat, care lasa putin loc de manevra politicilor monetare si fiscale de corectie, dar in schimb alimenteaza disproportionat deficite gemene masive, si datoriei publica care accelereaza cu inca 10% din PIB la fiecare 2-3 ani.
2. Pe scurt, ca sa nu mai lungim vorba: nu exista nici o tara in istoria recenta (cu exceptia poate a SUA care e un caz cu totul special), cu o economie deschisa, cu o productivitate inferioara in raport cu mai toti partenerii sai comerciali, care sa inverseze deficite gemene cronice si sa depaseasca o povara masiva a datoriei publice 1. fara cresterea substantiala a venirurilor bugetare sau 2. fara taieri de cheltuieli in sectorul public. Este o imposibilitate matematica sa iesi din criza si revii la sustenabilitate, doar cu mentinerea cheltuielilor publice la acelasi nivel.
1. fara cresterea substantiala a venirurilor bugetare
sau
2. fara taieri de cheltuieli in sectorul public.
1.din pacate… cresterea substantiala
a veniturilor bugetare in Romania este cvasi-imposibila
poate si din cauza ca povara fiscala cumulata pe persoana fizica
reprezinta aprox 3/4 din ceea ce pf respectiva poate „produce”
desi cumulul fiscalitatii este ceva mai redus in zona personelor juridice
pana la urma existenta unei PJ depinde de PF
fireste ca se vor gasi aventurieri care vor majora vat/accize
(inclusiv pe „apa-de-ploaie”)
dar asta nu-nseamna ca la buget se vor aduna mai multi bani
ba chiar… vor fi mai putini… wait, already happened in 2k9…
cand au taxele au fost majorate
2.pare imposibil
indeosebi cand ai „aliati” care cer triplarea taxelor locale
ca sa le ajunga premarilor banii…
pe care sa-i risipeasca in stadioane, „cluburi” de trozball / hand-ball,
„perfectionari” „profesionale” la mare/munte,
„proiecte-de-dezvoltare”, zeci de mii de abonamente la telefonia mobila,
„sporuri” de-„stress” la revenirea din concediu, prime pt concediu,
zeci/sute/mii/milioane de ieuro in retributii/prime
acordate miilor de AGA, CA, Agentii-Nationale…
si alte structuri nationale/regionale/judetene/locale, „pensi'”…
Am citit cu interes acest articol si am inteles ca situatia grea in care se gaseste Tara are 3 cauze:
– 8 ani de imprudenta fiscala
– pandemia
– Rusia
– conduita fiscala iresponsabila din 2024
Deci, cauze 100% obiective, adica independente de vointa clasei politice conducatoare. Fatalitate. Ghinion de nesansa.
Poti sa te lupti cu cei 8 ani de imprudenta fiscala? N-ai cum! Anii aceia sint deja istorie.
Poti sa te lupti cu pandemiile? N-ai cum! Vin cind vor, stau cit vor, pleaca cind vor.
Poti sa te lupti cu Rusia? Ai putea, dar e riscant.
Poti sa te lupti cu conduita fiscala iresponsabila din 2024? Nu mai poti, ca 2024 e in trecut.
Asta e, stimati concetateni! Soarta noastra fuse cruda si de asta data.
Nimic de facut.
Multumiri pentru clarificari.
M-a uns pe suflet articolul asta, era raspunsul necesar de la varful BNR.
Si nu l-a menajat de loc:
„Dar concluziile pe care le trage, false, sunt un fel de argumente contra vaccinurilor în plină pandemie”
„Ţinta aleasă de dl. Pârvulescu este una falsă, iar concluziile la care ajunge sunt de-a dreptul primejdioase.”
„în ziua de azi, a-l cita pe Keynes pentru a justifica teoretic politici fiscale expansioniste, cum face dl. Pârvulescu, este pur și simplu greșit”
Pîrvulescu are oricum un parcurs profesional dubios, a terminat Facultatea de filosofie in 1989, desi ea nu mai exista de mult, specializarea se numea istorie-filozofie.
A ajuns decan al Facultatii de Stiinte Politice a SNSPA in 2005, unde a ramas intepenit in functie, in ciuda scandalurilor repetate, cele cu Bulai si Pieleanu fiind enorme.
Nu a ajuns profesor universitar nici pana acum.
Dar a prins drag de analize economice, mai nou, iar trumpismul keynesian care razbate printre randuri a fost manifest anul trecut, cand Senatul SNSPA, din care face parte, l-a propus pe Trump la Nobelul pentru pace.
Un articol care ne explica cu argumente solide nevoia si urgenta austeritatii.
Ce nu explica este de ce au fost luate in vizor mai intai tocmai categoriile defavorizate din Romania. Cei care nu se pot apara parcandu-si veniturle in Cipru, Dubai, Londra sau Luxemburg.
Si încă ceva. In toți acești 8 ani de deficite n-am auzit un singur semnal de alarma tras de BNR.
@Ali Pasa _ „…n-am auzit un singur semnal de alarma tras de BNR”
Economia României, stat capturat de cleptocrație, nu poate în mod natural excela.
Dar, pe parcursul ultimilor 35 de ani…
De obicei, după ce situația economică a României se agravează periodic, un reprezentant al BNR apare la TV constatând că „ar fi bine dacă n-ar fi rău”.
Astfel, BNR s-a comportat precum o anexă a guvernului, oricare a fost el.
(Oricum, PSD – cea mai reprezentativă marionetă a cleptocrației, cu diverse titulaturi – a fost cel care a guvernat în realitate România, direct sau indirect, în ultimii 35 de ani.)
@Ali Pașa: Ds, da. Ali are dreptate. BNR, Consiliul Fiscal, Curtea de Conturi unde au fost tovarăsilot Isărescu, Rădulescu, Dăianu & Co?
@Ali Pașa: Ds, da. Ali are dreptate…
Și ce-au păzit 8 (opt) ani?
Foarte buna observatia! Daca conducerea BNR ar fi criticat mai des si dur guvernele inepte si premierii lor, in secunda doi zburau din functii.
1.Nicăiri, în articolul său, C. Pîrvulescu NU s-a ridicat contra programului de austeritate al d-lui Bolojan!Așa că nici concluziile sale nu sunt ,,argument contra vaccinurilor în plină pandemie”.
Dacă afirmă că reducerea deficitului public nu duce la ,,creștere economică mai sănătoasă”, acesta este un adevăr evident în economie!
Ceeace conduce la ,,creștere economică sănătoasă” este doar reindustrializarea Romaniei, cu intreprinderi prelucrătoare, imposibilă în lipsa unui proiect de țară cu acest obiectiv.
Austeritatea este doar o măsură de avarie, căreia trebuia să-i ia locul de ani de zile REINDUSTRIALIZAREA!
2 ,,Analiza de față – scrie C. Pîrvulescu din capul locului – urmărește să explice de ce, în cazul Romaniei consolidarea fiscală riscă să rămînă în mare măsură declarativă.Nu din lipsa de voință politică, ci din cauza unui decalaj structural între ambiția strategică și capacitatea efectivă de GUVEERNANȚĂ!Este vorba de un stat care adoptă forme instituționale sofisticate, dar NU reușește să le transforme în rezultate operaționale”!
Nici vorbă de ,,argumente contra vaccinului austerității în economia falită a Romaniei!
Așa că pledoaria contra articolului și autorului este fără obiectul de criticat!, deoarece articolul este EXCLUSIV despre incapacitatea instituțională a Romaniei, care să ofere o GUVERNANȚĂ capabilă să facă efectivă, reală ,,consolidarea fiscală” iar nu doar declarativă, cum se întîmplă de două decenii!
,,Reducerea efectivă în 2025 la aproximativ 8 – 8,5 din PIB- reprezintă corecția graduală a cărei semnificație este în mare parte discursivă, mai degrabă un semnal de credibilitate fiscală decît o transformare structurală a finanțelor publice”.
Atacă cumva astfel ,,proiectul Bolojan”?Nici vorbă de așa ceva.
Nefiind expert în ,,dezvoltare economică”, d-l Pîrvulescu nu putea să spună ȘI că ,,transformarea structurală a finanțelor publice este posibilă numai odată cu ,,reconstrucția instituțională”, condiție obligatorie de îmbunătîțire a structurii economice, care la rîndul ei asigură rezultate operaționale și pentru SISTEMUL FISCAL!
3.Pîrvulescu ,,combate” mirajul argentinean, deoarce orice restructurare prin austeritate nu conduce la dezvoltare, fiindcă Argentina n-are proiecte de dezvoltare economică, însoțitoare a austerității, așa cum nu are nici Romania sau criticii săi!Dar asta-i altă discuție…
4.Pîrvulescu susține un adevăr incontestabil acela că ,,teza austerității expansive presupune implicit existența unui MEDIU INSTITUȚIONAL coerent și funcțional.Mecanismul său cauzal – reducerea cheltuielilor, creșterea credibilității (economice), scăderea costurilor de finanțare, RELANSAREA INVESTIȚIILOR – nu operează în mod automat.Depinde de capacitatea instituțiilor de a transforma semnalele de politică fiscală în comportamente economice previzibile,Această condiție este rar explicită, dar este esențială”.
În articolul de față, C. Pîrvulescu face o pledoarei/demonstrație tehnică care să facă EXPLICITĂ cerința expresă de a aduce INSTITUȚIILE la capacitatea de a asigura o guvernanță eficientă, care să facă consolidarea fiscală efectivă, reală, în loc de declarativă ca astăzi!
,,Pentru ca disciplina fiscală să genereze credibilitate, este necesar un ECOSISTEM INSTITUȚIONAL caracterizat prin stabilitate normativă, capacitate administrativă și predictibilitate juridică.”
Adică exact ce lipsește Romaniei economice.
,,Un investitor care știe că legislația fiscală s-a modificat de mai multe ori în cîțiva ani, că ANAF funcționează cu deficit cronic de personal, că execuția contractelor în instanțe durează ani întregi, nu citește un pachet de austeritate drept semnal de stabilitate ci drept imprevizibilitate!”
Nimic mai adevărat despre situația investitorilor și afacerilor în Romania, ori că austeritatea nu rezolvaă deficiențele instutuținale, ci doar le agravează!
Fiecare din ,,grupajele” de idei de la ,,nr. 25 la ultimul – 45” este o pledoarie și simultan o demonstrație excepțională, privind necesitatea ,,revoluției instituționale” în lipsa căreia austeritatea nu poate produce consolidarea fiscală sau dezvoltare viitoare, fără un proiect de îmbunătățire majoră a instituțiilor statului.
Aceasta este tema adevărată a articolului, iar critica d-lui Rădulescu nu prezintă intenția sau idei de contestatar ale d-lui Pîrvulescu asupra politicii de austeritate.
PS.
Așa cum am postat și la articolul d-lui Pîrvulescu, reiterez încă odată valoarea excepțională a articolului ca element tehnic de a demonstra instanței că refuzul PM. Bolojan de a evalua și promova proiectul de țară (cu una din teme ,,reconstrucția instituțională”) este nejustificată și contrară sprijinului politicii sale de austeritate.
Sper că această clarificare a temei articolului (care nu infirmă pledoaria d-lui Rădulescu pentru austeritate) să nu fie refuzată, ci publicată spre a încuraja dezbaterile despre soluțiile și proiectele de ieșire din crizele gemene.
prof. Căliman I. Eugen Tg .Jiu tel 0721316019
1) În zona unde locuiesc se afla o mică croitorie de reparații mărunte: două croitorese de vârsta pensiei, într-o încăpere cu două mașini de cusut efectuau – schimbări de fermoare, lărgiri sau strâmtări, re-coaseri de bride și altele mărunte cu prețuri de la 10 la 30 lei. Atelierul s-a închis pentru că n-au mai putut suporta taxele și i,mpozitele crescute de „austerul” PM. Rezultatul: bugetul nu va mai încasa nici impozitele și taxele de dinainte de inevitabila austeritate, veniturile modeste ale celor două vor scădea, va scădea și consumul lor, deci și TVA-ul încasat în numele austerității etc. Credeți că sunt puține asemenea situații?
2) „Austerului bancher” – autorului acestei pledoarii, îi propun să încerce să trăiască până la încheierea austerității, nu din pensia de ștab al BNR ci din pensia minimă. Aceeași recomandare pentru toți cei din mass-media care ne umpleau cu entuziasmul lor – „Bolojan face reformă adevărată taie în carne vie” – alături de toată postăcimea care le cânta în strună!
Nu, nu sunt puține, ci foarte multe asemenea situații în care mici ateliere sau mici firme, dar și mari s-su închis!
În orașul în care locuiesc, reședință de județ, deci un oraș destul de mare, mai funcționează legal un singur atelier de reparații încălțăminte!
Tot din cauza taxelor și impozitelor luate de un incomoetent ca bolojan, și situația multor ferme de creșterea animalelor e gravă, vorba unui fermier, luna care vine, trebuie să aleg între a da hrană la vaci sau să plătesc rarele la bancă!
O spun și mulți analiști evonomici: un guvern condus de un labaral n-a luat absolut nici-o măsură Liberală pt. a sprijini și stimula mediul privat!
Unde sunt banii, sutele de miliarde de euro, pe care romanii, ca popor, vor fi obligati/fortati sa ii restituie bancilor creditoare?
In China comunista, cei care fura in halul asta sunt condamnati la moarte. In Romania democratica nu sint atinsi nici cu o floare. Valori europene…
Stimate,
ValiP,
Cristian Pîrvulescu este conferențiar și decan la SNSPA, a absolvit fac. de Filosofie de elită la B. Bolyai în 89, care era la fel de specială ca în anii trecuți cînd am absolvit-o și eu.Se spunea, că cei care trec pe str. Kogălniceanu pe lîngă fac. de Filosofie, devin mai deștepți cu o clasă!
C. Pîrvulescu a scris un articol magistral despre problematica bugetară concretă și în general pentru cea instituțională, tema fiind accesibilă numai absolvenților de Filosofie, deoarece problema instituțională este ,,plecată” de la instituționalismul filosofic german și american de la începutul sec. XX.
Acest curent filosofic surprinde/prezintă fenomenul dezvoltării ca datorat instituțiilor performante, care a fost preluat apoi și de economiști, după anii 50 cînd au apărut numeroase școli/asociații științifice cu aceste preocupări.
Tema rolului fundamental al instituțiilor este puțin dezbătută/studiată deoarece cei care au nevoie de tehnici de dezvoltare – economiștii – nu dispun de pregătirea de filosofie economică, economie politică, științe politice, sociologei, etc. care constituie partea/fundația teoretică a instituționalismului.Pe de altă parte, cei cu cultură filosofică nu se implică în cercetarea economicâ.
Această ,,nepotrivire” de interes și calificare/expertiză teoretică, face ca INSTITUȚIONALISMUL. capabil de a construi proiecte calitative de dezvoltare economică-industrială să rămînă total ,,neaccesat”.
Prof. C. Pîrvulescu a pătruns adînc în problematica instituțională pentru a putea analiza efectele negative ale instituțiilor nefuncționale (din Romania) asupra deficitului bugetar.
Ca urmare, în prezența acestui statut profesional și acurateței în care analizează efectele instituționale asupra sistemului bugetar, a vorbi despre un statut dubios, dovedește interese personale de a-l discredita.Îmi cer scuze în locul prof. Pîrvulescu pentru acest ,,atac la persoană”, cu convingerea că dumnealui este mai presus de a da o replica unui astfel de demers, total neavenit cînd se prezintă probleme financiare sau bugetare arzătoare, pe unul din cele mai importante și urbane saituri din Romania…
prof. Căliman I. Eugen Tg. Jiu tel 0721316019
Asa i-am spus si nefestii, fii si tu draga un pic mai austera, da ia nu si nu, nu vezi bolovane, asa-mi zice ia din dragoste, ca toata lumea buna are datorii.
Da bine ca ati bagat articolul, il voi da doamnei!
Cauzele evidente care au dus la aceste şiruri de crize economice (1996, 2004, 2009 şi cea de acum) în România sunt două, şi sunt bazate pe lucruri fundamentale care ne lipsesc de la nivel de individ şi până la nivel de societate: una este lipsa unor minime noţiuni de morală (dupa DEX Online: “ansamblul convingerilor, atitudinilor, deprinderilor reflectate și fixate în principii, norme, reguli, determinate istoric și social, care reglementează comportarea și raporturile indivizilor între ei, precum și dintre aceștia și colectivitate și a căror respectare se întemeiază pe conștiință și pe opinia publică”) şi a doua o lipsă cruntă de educaţie (DEX Online: “fenomen social fundamental de transmitere a experienței de viață a generațiilor adulte și a culturii către generațiile de copii și tineri, abilitării pentru integrarea lor în societate”). Aceste două lucruri sting, din partea unora, cea mai mică scânteie de speranţă de progres prin merit, şi din partea celorlalţi, mulţi, o cât de mică farâmă de speranţă în discernământ individual, profesional sau social, care sa poată duce la un rezultat economic viabil şi solid la nivel de ţară. Pe scurt, lipseşte baza.
„Guvernul nu este format din masochiști iresponsabili, ci din persoane care au înțeles cât de gravă era situația țării în anul 2025.”
Cu siguranță nu este vorba despre „masochiști iresponsabili”, ci despre „cinici iresponsabili”, plagiatori etc…
Cărora nu le pasă de „cât de gravă era situația țării în anul 2025”, după cum ziceau…
https://stirileprotv.ro/stiri/politic/bolos-ciolacu-spunea-ca-l-doare-in-organul-genital-de-deficit-cand-era-premier-reactie-oamenii-politici-se-mai-alinta.html
Tocmai au demonstrat asta, demisionând și aruncând România acum într-o criză guvernamentală, după ce aproape același guvern – cu alt prim-ministru – numit șăgalnic „Guvernul Nicu și Marcel” au dus România în criza bugetară.
Asta în vreme ce ei…
…Cu trollere Louis Vuitton de 6000 Eur despre care nu știu cum au ajuns prin casele lor (multe), cu Lambo de 300000 Eur la serviciu, cu ceasuri de 100000 Eur și cutii de pantofi cu 500000 Eur…
…Zic…
https://newsweek.ro/politica/manda-catre-bolojan-vrem-sa-traim-si-noi-cei-saraci-liderul-psd-are-5-case-si-93000eur-ca-europarlamentar
De 36 de ani PSD, cea mai reprezentativă marionetă a cleptocrației, participă direct sau indirect, sub diverse titulaturi, la guvernarea României.
…Iar BNR i-a servit interesele cu fidelitate [inclusiv] pe banii mei și ai copiilor mei.
P.S. Sper să nu înțeleagă cineva că în acest comentariu iau apărarea sofismelor din articolul domnului Pârvulescu.
Economia se bazeaza pe speranta, pe credinta, este un fenomen social. Acest premier atat de laudat de autor nu da speranta, ci doar se incrunta oameni. Autorul vorbeste de undeva din inaltul veniturilor sale, neintelegand nimic din starea de spirit a oamenilor, oameni ce nu mai accepta sa fie tratati ca slugile (azi iti dau salariu, maine ti-l tai cu cat vreau, ce a aia lege sau Constitutie?). Autorul nu va intelege niciodata cat rau a putut face acest guvern oamenilor de buna credinta care pana acum au facut posibila functionarea statului asa de hulit. Adevarul e ca nici un premier, nici un politician roman dupa 1990 nu a avut o viziune de dezvoltare econimica a tarii, ci doar s-au multumit sa indeplineasca niste jaloane, cat de cat, urmare a aderarii la UE si NATO si in rest nimic. Cristian Parvulescu a indicat intemeiat faptul ca nu te poti dezvolta cu taieri de deficit, dovedind o intelegere superioara si exacta a lucurilor.
Invit cititorii să vadă și articolul subsemnatului de la adresa: https://www.zf.ro/opinii/austeritatea-o-lupta-cu-morile-de-vant-16244287
Stimate,
Emilian!,
PM Bolojan NU dispune de un proiect de țară, care pe lîngă tăieri dureroase, să dea SPERANȚĂ de schimbare/îmbunătățire a vieții.Dumnealui n-are decît proiectul propriu de diminuare a cheltuielilor statului – în calitate de politician fiindcă nu este ,,filosof” în economie instituțională, nici cercetător economic în economia clasică, bugetară, consumatoristă.N-are altceva, deoarece CONSILIUL FISCAL, BNR, institutele de cercetare economică, Fac. de Economie, Analiștii, etc. n-au produs pentru el decît ATENȚIONĂRI, după ele avertizări, apoi alarma de avarie bugetară și îndatorare excesivă de azi.