Criza guvernamentală în care încă ne aflăm şi care atinge recordul de aproape cinci luni de guvern fără puteri depline arată, între altele, că partidele mainstream gândesc încă într-o logică în care anti-sistemul şi populismul sunt fenomene marginale, care apar din când în când, pentru ca apoi să dispară sau să se consume rapid. Nu putem şti care va fi evoluţia curentelor, partidelor şi atitudinilor de factură populistă şi anti-sistem de la noi. Ce ştim este că alegerile din 2024 au confirmat deja că atât fenomenul populist (AUR+SOS+POT=32%), cât şi votul anti-sistem (AUR+SOS+POT+USR=44%[i]) sunt semnificative. Iar criza guvernamentală din mai-octombrie 2026 nu a făcut decât să întărească cele două fenomene parţial, dar nu perfect suprapuse. Putem spune că actuala criză guvernamentală întăreşte atitudinile anti-sistem în ansamblu, precum şi criza de legitimitate a mainstreamului politic, în special al PNL şi PSD.
Criza guvernamentală a consolidat sentimentul anti-sistem
Criza guvernamentală prelungită, alimentată de atitudini intransigente şi pretenţii maximale, poate că le-a procurat fiecăruia dintre cele două partide în conflict (PNL şi PSD) iluzia unor câştiguri relative. Dar dincolo de iluzia acestor câştiguri greu cuantificabile, pierderea e mai evidentă şi mai palpabilă în altă parte: consolidarea fenomenului anti-sistem şi al celui populist, fenomene parţial suprapuse.
Dacă AUR +SOS +POT aveau împreună, în urma alegerilor parlamentare din 2024, 32%, în septembrie 2026, sondajele plasau AUR singur, la 40%. Sigur, sondajele privind intenţia de vot sunt o fotografie a momentului, dar sunt utile în a confirma totuşi o tendinţă: în cazul de faţă consolidarea votului populist şi a sentimentului anti-sistem [ii].
Criza guvernamentală încă şi mai prelungită acum prin respingerea Guvernului Mureşan, precum şi consecinţele măsurilor Guvernului Bolojan asupra inflaţiei şi costului vieţii, au întărit şi criza de legitimitate a mainstreamului politic (în special a PNL şi PSD), cele două partide, prin intransigenţa lor, alimentând construirea şi consolidarea unui alt tip de legitmitate: acela din jurul anti-sistemului. Sondajele care arată procentul foarte mare al cetăţenilor care consideră că ţara se îndreaptă într-o direcţie greşită poate fi un indicator al sentimentului anti-sistem[iii]. Iar votul pentru AUR, estimat la circa 40% în septembrie 2026, arată că mare parte din sentimentul anti-sistem din societate este canalizat înspre acest partid, mutându-se astfel legitimitatea politică dinspre mainstream înspre anti-sistemul populist de dreapta. Dacă la anti-sistemul populist de dreapta, adăugăm şi anti-sistemul de tip USR[iv], procentul anti-sistem total depăşeşte 50% la momentul septembrie 2026.
Sondaj INSCOP, septembrie 2026
Se impune şi precizarea că nu întreg votul anti-sistem cumulat de 44% (AUR+SOS+POT; + USR), este omogen din punct de vedere ideologic: de exemplu, AUR şi USR sunt ambele considerate anti-sistem, dar au trăsături ideologice diferite, primul plasându-se la dreapta, celălalt mai înspre stânga[v]. Şi în mesajul lor anti-sistem, există o diferenţiere între, de exemplu, AUR/SOS, care gravitează în jurul unui anti-sistem de tip etno-naţionalist, Călin Georgescu, cu o retorică anti-sistem mai degrabă suveranistă şi mesajul anti-sistem specific USR[vi], care se învârte în jurul discursului anti-corupţie.
Un alt indicator al consolidării sentimenului anti-sistem este relevat şi de o măsurătoare sociologică care precede chiar criza guvernamentală şi care arată explicit că preferinţa de schimbare a sistemului politic era de aproape 40% în rândul cetăţenilor, în aprilie 2026[vii]. Ar fi util de reactualizat cercetarea, pentru a vedea evoluţia din timpul actualei crize guvernamentale.
Rădăcinile actualei crize guvernamentale se află în rezultatele alegerilor parlamentare din decembrie 2024
Dincolo de voinţa actorilor politici (a preşedintelui şi a partidelor mainstream), care întreţin actuala criză guvernamentală, există şi o cauză mai obiectivă a instabilităţii şi care îşi are originea în rezultatele alegerilor parlamentare din 2024: un număr efectiv de partide N la nivel record, dublat de o fragmentare parlamentară dintre cele mai ridicate după 1989[viii].
În urma alegerilor parlamentare din 2024, numărul efectiv de partide N ajunge la 5,98, adică la aproape şase partide efective, adică aproape egal cu numărul de partide care au intrat efectiv în parlament în 2024 (7)[ix].
Fragmentarea ridicată confirmată încă din 2024, schimbarea sistemului de partide într-unul de tip multipartidism fără partid dominant[x], coroborate cu faptul că votul anti-sistem (44%) îl depăşea pe cel mainstream (42%) în 2024 deja impuneau încă de atunci partidelor o logică a guvernărilor de coaliţie. Ceea ce s-a şi concretizat de altfel prin larga coaliţie formată din PSD+PNL+USR+UDMR, ce a dat Guvernul Bolojan în iunie 2025.
Faptul că partidele mainstream, mai ales PNL şi PSD, nu au mai dorit să interacţioneze, după moţiunea din mai 2026, în această logică a guvernărilor de coaliţie, a întreţinut şi a prelungit criza guvernamentală în care ne aflăm.
Logica compromisului şi a coaliţiilor
Cu toate acestea, opţiunea celor două partide (PSD şi PNL) de a nu mai colabora, mai pregnantă în zona PNL, trebuie căutată şi într-o dilemă în care se află aceste formaţiuni.
Pe de parte, partidele clasice vor să ofere o rezolvare a percepţiei conform căreia toate partidele sunt la fel şi nu se mai diferenţiază prin nimic între ele (fenomenul crizei partidelor clasice[xi]), alimentând retorica de tip “PNL, PSD, aceeaşi mizerie” – o retorică anti-sistem. Şi este mai ales cazul PNL, care încearcă să fie coerent într-o logică a delimitării de PSD, începând cu 5 mai 2025.
Pe de altă parte, există această realitate consfiinţită încă din 2024, prin alegerile parlamentare, şi care face cvasi-imposibilă formarea de guverne în afara unei logici a coaliţiilor şi a compromisului.
Cum poate fi împăcată logica coaliţiilor, impusă de alegerile din 2024, şi nevoia de distincţie între partide
Partidele clasice se află, astfel, în faţa acestor două provocări cărora trebuie să le facă faţă aproape cumulativ. Cum se poate rezolva această dilemă în care pare că partidele mainstream sunt captive?
PNL şi PSD nu ar putea fi obligate să facă guverne împreună, în continuare, dacă PNL nu doreşte aceste lucru. Ar putea să respingă logica coaliţiilor, aşa cum se şi întâmplă, dar ar putea să accepte măcar logica compromisului, concretizată prin oferirea de sprijin parlamentar: fie PSD – pentru guvern minoritar PNL+USR+UDMR; fie PNL/USR – pentru guvern minoritar PSD sau PSD+UDMR. O variantă care ar satiface nevoia discursivă (cel puţin) a partidelor de a se distinge între ele, cât şi o minimă disponibilitate spre compromis, concretizată prin sprijin parlamentar pentru eventuale guverne minoritare.
Sigur, acum, prin respingerea Guvernului Mureşan, se deschide şi calea anticipatelor. Dar nu este deloc clar cum acestea ar determina partidele să reintre, dacă nu într-o logică a guvernărilor de coaliţie, măcar într-una a compromisului, în sensul susţinerii parlamentare.
note:
[i] Alexandru Radu , Daniel Buti, România în super-anul electoral. Status-quo vs. răsturnare politică, Editura Pro Universitaria, 2026, pp. 136.
[ii] https://www.inscop.ro/septembrie-2026-barometrul-informat-ro-inscop-research-editia-a-xiv-a-capitolul-al-iii-lea-intentie-vot-alegeri-parlamentare/.
[iii] https://www.inscop.ro/14-septembrie-2026-tvrinfo-sondaj-inscop-majoritatea-romanilor-considera-ca-lucrurile-in-tara-se-indreapta-intr-o-directie-gresita/.
[iv] Alexandru Radu , Daniel Buti, op. cit., pp. 136-139.
[v] Alexandru Radu, Daniel Buti, op. cit., pp. 138.
[vi] Dragoş Dragoman, “Save Romania” Union and the persistent populism in Romania”, Problems of Post-Communism, 68(4). 303-314; https://www.populismstudies.org/wp-content/uploads/2023/03/Download-Report-on-Romania.pdf.
[vii] https://ratingpolitic.ro/wp-content/uploads/2026/04/barometrul-POLLINT-by-ARP-aprilie.pdf
[viii] Alexandru Radu , Daniel Buti, op. cit, pp. 132-139.
[ix] https://prezenta.roaep.ro/parlamentare01122024/pv/romania/results/.
[x] Alexandru Radu , Daniel Buti, op. cit, pp. 137.
[xi] Ionela Gavril, 9 iulie 2026; https://www.contributors.ro/alegerile-anticipate-si-de-ce-nu-ar-debloca-ele-actuala-criza/.
