Criza guvernamentală în care încă ne aflăm şi care atinge recordul de aproape cinci luni de guvern fără puteri depline arată, între altele, că partidele mainstream gândesc încă într-o logică în care anti-sistemul şi populismul sunt fenomene marginale, care apar din când în când, pentru ca apoi să dispară sau să se consume rapid. Nu putem şti care va fi evoluţia curentelor, partidelor şi atitudinilor de factură populistă şi anti-sistem de la noi. Ce ştim este că alegerile din 2024 au confirmat deja că atât fenomenul populist (AUR+SOS+POT=32%), cât şi votul anti-sistem (AUR+SOS+POT+USR=44%[i]) sunt semnificative. Iar criza guvernamentală din mai-octombrie 2026 nu a făcut decât să întărească cele două fenomene parţial, dar nu perfect suprapuse. Putem spune că actuala criză guvernamentală întăreşte atitudinile anti-sistem în ansamblu, precum şi criza de legitimitate a mainstreamului politic, în special al PNL şi PSD.
Criza guvernamentală a consolidat sentimentul anti-sistem
Criza guvernamentală prelungită, alimentată de atitudini intransigente şi pretenţii maximale, poate că le-a procurat fiecăruia dintre cele două partide în conflict (PNL şi PSD) iluzia unor câştiguri relative. Dar dincolo de iluzia acestor câştiguri greu cuantificabile, pierderea e mai evidentă şi mai palpabilă în altă parte: consolidarea fenomenului anti-sistem şi al celui populist, fenomene parţial suprapuse.
Dacă AUR +SOS +POT aveau împreună, în urma alegerilor parlamentare din 2024, 32%, în septembrie 2026, sondajele plasau AUR singur, la 40%. Sigur, sondajele privind intenţia de vot sunt o fotografie a momentului, dar sunt utile în a confirma totuşi o tendinţă: în cazul de faţă consolidarea votului populist şi a sentimentului anti-sistem [ii].
Criza guvernamentală încă şi mai prelungită acum prin respingerea Guvernului Mureşan, precum şi consecinţele măsurilor Guvernului Bolojan asupra inflaţiei şi costului vieţii, au întărit şi criza de legitimitate a mainstreamului politic (în special a PNL şi PSD), cele două partide, prin intransigenţa lor, alimentând construirea şi consolidarea unui alt tip de legitmitate: acela din jurul anti-sistemului. Sondajele care arată procentul foarte mare al cetăţenilor care consideră că ţara se îndreaptă într-o direcţie greşită poate fi un indicator al sentimentului anti-sistem[iii]. Iar votul pentru AUR, estimat la circa 40% în septembrie 2026, arată că mare parte din sentimentul anti-sistem din societate este canalizat înspre acest partid, mutându-se astfel legitimitatea politică dinspre mainstream înspre anti-sistemul populist de dreapta. Dacă la anti-sistemul populist de dreapta, adăugăm şi anti-sistemul de tip USR[iv], procentul anti-sistem total depăşeşte 50% la momentul septembrie 2026.
Sondaj INSCOP, septembrie 2026
Se impune şi precizarea că nu întreg votul anti-sistem cumulat de 44% (AUR+SOS+POT; + USR), este omogen din punct de vedere ideologic: de exemplu, AUR şi USR sunt ambele considerate anti-sistem, dar au trăsături ideologice diferite, primul plasându-se la dreapta, celălalt mai înspre stânga[v]. Şi în mesajul lor anti-sistem, există o diferenţiere între, de exemplu, AUR/SOS, care gravitează în jurul unui anti-sistem de tip etno-naţionalist, Călin Georgescu, cu o retorică anti-sistem mai degrabă suveranistă şi mesajul anti-sistem specific USR[vi], care se învârte în jurul discursului anti-corupţie.
Un alt indicator al consolidării sentimenului anti-sistem este relevat şi de o măsurătoare sociologică care precede chiar criza guvernamentală şi care arată explicit că preferinţa de schimbare a sistemului politic era de aproape 40% în rândul cetăţenilor, în aprilie 2026[vii]. Ar fi util de reactualizat cercetarea, pentru a vedea evoluţia din timpul actualei crize guvernamentale.
Rădăcinile actualei crize guvernamentale se află în rezultatele alegerilor parlamentare din decembrie 2024
Dincolo de voinţa actorilor politici (a preşedintelui şi a partidelor mainstream), care întreţin actuala criză guvernamentală, există şi o cauză mai obiectivă a instabilităţii şi care îşi are originea în rezultatele alegerilor parlamentare din 2024: un număr efectiv de partide N la nivel record, dublat de o fragmentare parlamentară dintre cele mai ridicate după 1989[viii].
În urma alegerilor parlamentare din 2024, numărul efectiv de partide N ajunge la 5,98, adică la aproape şase partide efective, adică aproape egal cu numărul de partide care au intrat efectiv în parlament în 2024 (7)[ix].
Fragmentarea ridicată confirmată încă din 2024, schimbarea sistemului de partide într-unul de tip multipartidism fără partid dominant[x], coroborate cu faptul că votul anti-sistem (44%) îl depăşea pe cel mainstream (42%) în 2024 deja impuneau încă de atunci partidelor o logică a guvernărilor de coaliţie. Ceea ce s-a şi concretizat de altfel prin larga coaliţie formată din PSD+PNL+USR+UDMR, ce a dat Guvernul Bolojan în iunie 2025.
Faptul că partidele mainstream, mai ales PNL şi PSD, nu au mai dorit să interacţioneze, după moţiunea din mai 2026, în această logică a guvernărilor de coaliţie, a întreţinut şi a prelungit criza guvernamentală în care ne aflăm.
Logica compromisului şi a coaliţiilor
Cu toate acestea, opţiunea celor două partide (PSD şi PNL) de a nu mai colabora, mai pregnantă în zona PNL, trebuie căutată şi într-o dilemă în care se află aceste formaţiuni.
Pe de parte, partidele clasice vor să ofere o rezolvare a percepţiei conform căreia toate partidele sunt la fel şi nu se mai diferenţiază prin nimic între ele (fenomenul crizei partidelor clasice[xi]), alimentând retorica de tip “PNL, PSD, aceeaşi mizerie” – o retorică anti-sistem. Şi este mai ales cazul PNL, care încearcă să fie coerent într-o logică a delimitării de PSD, începând cu 5 mai 2025.
Pe de altă parte, există această realitate consfiinţită încă din 2024, prin alegerile parlamentare, şi care face cvasi-imposibilă formarea de guverne în afara unei logici a coaliţiilor şi a compromisului.
Cum poate fi împăcată logica coaliţiilor, impusă de alegerile din 2024, şi nevoia de distincţie între partide
Partidele clasice se află, astfel, în faţa acestor două provocări cărora trebuie să le facă faţă aproape cumulativ. Cum se poate rezolva această dilemă în care pare că partidele mainstream sunt captive?
PNL şi PSD nu ar putea fi obligate să facă guverne împreună, în continuare, dacă PNL nu doreşte aceste lucru. Ar putea să respingă logica coaliţiilor, aşa cum se şi întâmplă, dar ar putea să accepte măcar logica compromisului, concretizată prin oferirea de sprijin parlamentar: fie PSD – pentru guvern minoritar PNL+USR+UDMR; fie PNL/USR – pentru guvern minoritar PSD sau PSD+UDMR. O variantă care ar satiface nevoia discursivă (cel puţin) a partidelor de a se distinge între ele, cât şi o minimă disponibilitate spre compromis, concretizată prin sprijin parlamentar pentru eventuale guverne minoritare.
Sigur, acum, prin respingerea Guvernului Mureşan, se deschide şi calea anticipatelor. Dar nu este deloc clar cum acestea ar determina partidele să reintre, dacă nu într-o logică a guvernărilor de coaliţie, măcar într-una a compromisului, în sensul susţinerii parlamentare.
note:
[i] Alexandru Radu , Daniel Buti, România în super-anul electoral. Status-quo vs. răsturnare politică, Editura Pro Universitaria, 2026, pp. 136.
[ii] https://www.inscop.ro/septembrie-2026-barometrul-informat-ro-inscop-research-editia-a-xiv-a-capitolul-al-iii-lea-intentie-vot-alegeri-parlamentare/.
[iii] https://www.inscop.ro/14-septembrie-2026-tvrinfo-sondaj-inscop-majoritatea-romanilor-considera-ca-lucrurile-in-tara-se-indreapta-intr-o-directie-gresita/.
[iv] Alexandru Radu , Daniel Buti, op. cit., pp. 136-139.
[v] Alexandru Radu, Daniel Buti, op. cit., pp. 138.
[vi] Dragoş Dragoman, “Save Romania” Union and the persistent populism in Romania”, Problems of Post-Communism, 68(4). 303-314; https://www.populismstudies.org/wp-content/uploads/2023/03/Download-Report-on-Romania.pdf.
[vii] https://ratingpolitic.ro/wp-content/uploads/2026/04/barometrul-POLLINT-by-ARP-aprilie.pdf
[viii] Alexandru Radu , Daniel Buti, op. cit, pp. 132-139.
[ix] https://prezenta.roaep.ro/parlamentare01122024/pv/romania/results/.
[x] Alexandru Radu , Daniel Buti, op. cit, pp. 137.
[xi] Ionela Gavril, 9 iulie 2026; https://www.contributors.ro/alegerile-anticipate-si-de-ce-nu-ar-debloca-ele-actuala-criza/.
Interesant ce zpuneti dvs.
Dar ar trebui definit sistemul si antisistemul. Politic, economoc, juruduc. si in politica externa.
Juridic se vede din discursul lui Simion, de ieri, din Parlament: imiztiunea pe fata a politicului in Justitie.
Dar sa lasam teoriile.,
Ati vazut ilogismul din sistemul actual?
Nu critic, doar ma mir si nu inteleg cum altii nu au vazut.
Prezidentul nostru s-ar face pres in fata MAGA so a lui Trump. Dar in tara nu colaboreaza cu AUR, ptrincipalul reprezentant al MAGA la noi?!!!!
PSD este social-democrat si in Internationala Socialista, dar injura pe toatte caile pe Sorosisti (lasam la o parte ca pina mai an erau vioara intii in politica sorosista la noi; si pe parti inca mai sunt). Si face acelasi sluj gretos in fata MAGA si a trimisilor lui Trump in Europa.
In fapt, cele doua partide au colaborat de 5 luni. Si au promobat o serie de legi in Partlamemt, chiar daca nu erau agreate de rstul. (Nu mai vorbim de timpenia uniformelor scolare,. Asta dovedeste ca cele doua partide si altii, sunt neocvmunisti si doresc revenirea la vechile realitati economica sociale si formale. Oare cine face listele alea eligibile?)
In clipa in care PSD urla pe fata ca liberalii sunt anti-americani (a se citi anti-MAGA s Trump), ma intreb ce ……. pazeste Internationala Socialista? Este -si ea- pro-MAGA si pro-Trump?
Cam asta e povestea in politica noastra. Kremlinezii au devenit pro-americani?!!! Si nimeni nu le face nimic…
Iar prezidentuil orbecacie intre UE si SUA.
De altfel, ati vazut ce comenzi militarte facem? Cateva la SUA, dar in rest Turcia, Coreea de Sus etc. (Si NB la coreeni am cumparat un obuzier performant, desi avem un proiect propriu de vreo 20 de ani, facut de roamni, cu SUA si Israel. Nu asa bine blindat, dar blindajul nu e semnificativ la astfel de masini; o lovitura directa le distruge oricum; mai bine cumparam tancuri de la ei -cele mai bune din lume- si faceam obuzierul nostru etc.)
Corect. Ar trebui definite sistemul şi anti-sistemul. Am folosit anti-sistemul, în sensul său neutru, nepeiorativ, ca totalitate a insitituţiilor politice, relaţiilor politice, ideologiilor etc, care fac posibilă guvernarea şi funcţionarea societăţii. M-am referit la anti-sistem / anti-establishment ca la acel set de atitudini sociale sau politice care se opun şi contestă instituţiile politice , ideologiile, ordinea politică în ansamblu. Deci, nu, nu am folosit noţiunea de sistem în sensul său peiorativ, depreciativ, conspiraţionist – „ca forță , coruptă și ascunsă, care lucrează în avantajul unor privilegiaţi și împotriva intereselor cetățenilor”. :))
Pardon, „am folosit sistemul”, asa trebuia sa inceapa comentariul. Ati inteles :)
Nu imi dau seama de ce unii considera AUR a fi partid de dreapta, cind ei vor nationalizari! Mie mi se pare AUR un partid national-socialist, cam la fel cu partidul nazist din Germania. De fapt, nici măcar naziștii nu au făcut nationalizari! Asa s-a păstrat forta industriala a Germaniei in timpul WWII!
La noi, AUR imita nazismul, combinat cu fascismul, dar amândouă la nivel de piciorul broaștei…
Theodor Paleologu observă o fuziune recentă între comunism și fascism având ca fundament ideologic protocronismul.
Fără supărare, ideea clamată a existenței unui anti sistem e greșită
Nu există un anti sistem decât la nivel declarativ
Anti sistemul sunt în realitate membrii sistemului
Sistemul de pile, cunoștințe și relații care mulge și jumulește țara de 37 de ani
Antisistemul se materializează prin lipsa îndeplinirii obligațiilor de ordin legal ale puterilor (autoritatilor) publice definite la titlul III al Legii fundamentale
Se cunoaște faptul ca pesede + haur = love
Ca au demis guvernul Bolojan
Și cum s-ar zice la pesede, ar fi în opoziție
Dar afli cu surprindere ca marea majoritate a autorităților publice și marilor companii de stat sunt controlate în continuare de membrii pesede
De ex consiliul legislativ cu Iordache ordonanța 13 în frunte, curtea de conturi, curtea constituțională controlată în majoritate de judecători foști membrii/palavramentari sau persoane controlate de pesede, etc etc
Pesede este în opoziție, dar în opoziție cu interesul național
În ideologia și strategia pesede nu contează ca unii membrii jumulesc țara până la ultimul strop și scapă de pedeapsă, pt ca ei controlează justiția, ci ca unii din usere sau penele au comis fapte discutabile – dar pedepsite drastic de justiția scăpată de sub control
Și avem exemplele necoliciuc tarul cefere, primarele de la sectoru 1 în dosaru diamantelor, pedeapsa cu suspendare, etc etc
În politica și ideologia antisistem proclamată de pesede + haur + sos + pot + partidul pictor vonta nu există limite conceptuale sau ideologice
Dacă pesede au ca limită poftele conducerii partidului și ale membrilor partidului cocoțați pe scaunele găsite – vezi exemplu de la primaru Voluntari
haur + pot + sos au ca limită conceptuală orice este favorabil moskva: oprirea ajutorului ucrainean, susținerea tuturor trăsnăilor lansate în spațiul public de ideologii moskva, ca evropenii nu știu nimik și ca ideologii moskva au descoperit înțelepciunea absolută după consumul câtorva lăzi de vodka
Unii au uitat, în iepoca dragnea la conducerea pesede, acesta sublinia ca doar valcov cunoștea programul de guvernare (implicit ideologia și strategia partidului)
valcov cel cu lingourile și tablourile ascunse prin cimitir
Vai și amar
stalin și poporu rus fericire n-a adus decât pt cei săraci cu duhu
De acord, în practică, anti-sistemul politic (partidele politice) din vremurile noastre este mai mult declarativ. Şi USR era anti-sistem, şi uşor, uşor, se instituţionalizează. Şi AUR, care acum are discurs anti-sistem, dacă ajunge la guvernare, va atenua discursul anti-sistem. De fapt, distincţia ar fi între anti-sistemul ideologic (cel vechi, cu partide totalitare sau revoluţionare) şi ceea ce se numeşte anti-sistem relaţional caracterizat, în principal, prin potenţial slab de coaliţie sau propagandă deligitimatoare (ex: discurs anti-justiţie, anti-instituţii).
Şi ar mai fi ceva. Ilie Bolojan a spus recent în parlament, la votul asupra Guvernului Mureşan, că PSD este partid sistem. Deci, prin extensie, mai nou, şi PNL s-ar plasa anti-sistem :)). Ideea e că actorii politici văd că, pe lângă mesajul anti-sistem de tip politic, există şi în societate o atmosferă anti-sistem densă.. Şi acest spaţiu soceietal anti-sistem trebuie atras :)
Articolul scapă să surprindă fenomenul dominant și intriga actualei crize politice. Cheia înțelegerii o dă fostul președinte Traian Băsescu când spune: ”Numai banii trimişi către administraţiile locale, asta e miza revenirii PSD-ului la guvernare.” Deturnarea bugetului de stat către primăriile din teritoriu se făcea în mod ”tradițional” după o schemă patentată de Liviu Dragnea și numită ”programul Anghel Saligny”. Bolojan a blocat alocările discreționare prin acest program care finanța proiecte lipsite de rentabilitate economică și prin asta a tăiat ”oxigenul” primarilor PSD al căror mentor este Olguța Vasilescu. Acestă ”sufocare a teritoriului” a dus imediat la dărâmarea guvernului Bolojan. Desigur că există sinecuri de partid și consilii de administrație pe sprânceană politică prin companii de stat dar acestea sunt doar detalii într-o evaluare cantitativă. Siegfried Mureșan era soluția ”terminatoare” pentru PSD, acesta fiind economist de formație și negociator pentru bugetul multianual al UE și prin urmare șansele PSD-ului de a sifona fonduri cu Mureșan în funcția de premier erau nule absolut.
Problema este că PSD-iști prin tradiție, concepție politică și viziune economică au un comportament de lăcuste bugetare. Când ajung la guvernare lasă prăpăd în urmă. Partidelor reformatoare, PNL condus de Bolojan și USR, le este imposibil să facă o coaliție cu PSD fiindcă acest comportament de lăcuste le îngustează spațiul bugetar până când guvernarea devine imposibilă. În jurul acestor aspecte trebuie purtată toată discuția despre actuala criză politică, restul e zgomot de fond.
Probabil aveţi dreptate. Dar e o realitate că şi comunităţile locale au nevoie de unele invfestiţii ca de aer. Sunt localităţi care au stat fără apă potabilă toată vară, din lipsa investiţiilor la nivel local.
Cred că ar fi nedrept să-l suspectăm pe Ilie Bolojan de obtuzitate, cinism, rea voință sau lipsă de viziune administrativă. N-am aflat să fi provocat o criză de apă potabilă prin Oradea sau Bihor. Nici nu prea cred să fi restricționat finanțări cu sens acolo unde vedea o administrație locală implicată și doar o alocare bugetară mai lipsea finalizării unor proiecte cu fonduri europene. Referirea de mai sus era la sifonarea banilor publici prin scheme mascate în spatele unor proiecte locale lipsite de sens economic ca modalitate predilectă de îndestulare a aparatului de partid. Să menținem deci distincția între dezvoltare locală și risipă cu dedicație.
E criza. A zis unu’ ceva si nu mai e roata de tramvai pe strada, toate-s la depou. A zis si altu’ ceva si rafturile de la hipermarket sint goale, nimic nu merge. N-am putut sa iau nici lipie ca-i criza, s-a stricat AI’u la brutarie. Nici telefoanele nu functioneaza. Dau o fuga in Apuseni, la pensiune nu-i nimeni. Salvamontul a luat vacanta cita vreme vorbesc astia. Nu e cafea, nu se mai importa, s-au oprit vapoarele si baltesc. Noroc cu El Nino ca le mai vintura de colo colo. Curierul a tras pe dreapta dupa Zalau si nu-mi mai aduce palinca. Nu e curent, electronii odihnesc. (Bai, Heisenberg, probleme, ma?).
Doar analistii functioneaza 24/7, stranuturi existentiale, rigiieli epistemice si pirturi esentiale sint emise non stop. Orice textulet nating a devenit ditai analiza, orice traznaie a cite unui celebru retardat tv, lema. Stupizii sint pe val, dezaxatii nu mai stau in locuri ferite imbracati in camasi cu mineci lungi legate la spate ci peroreaza in piata publica.
Ca de obicei un filozof devastat de situatie – n-a mai gasit masline la Mega – va purja un articol nimicitor, astia simt, dom’le, cum merge societatea, mai ales ca a fost la analize si e ingrijorat de mersul lumii, i-au iesit telomerii mici.
Nu cred că înţeleg exact toată ironia dvs. Totuşi, aveţi dreptate să să spuneţi că se cam abuzează de cuvântul criză. Şi eu am avut reţineri în a-l folosi. Totuşi, cred că e o criză ,cel puţin guvernamentală, având în vedere că de 5 luni guvernul nu are puteri pline. Sunt consecinţe pentru noi, cetăţenii.
Sa va traduc: Romania reala-si vede de treburi, produce PIB. Cu Pibu-ala tine in spate sandramaua (la scoala, demult, in vremuri revolute, la ora de Cunostinte economice sau cum se numea plictiseala aia, sandramalei parca i se spunea „suprastructura” statului sau pe-acolo), basca tara-ntreaga, cea reala.
Criza economica n-a fost creata de privati. Oare de ce nu vorbeste nici un ziarist in termenii astia? Statu’ e-n plop? Noi am administrat bugetele in numele „statului”? Nu? Dar cine? Cineva, niste specialisti ai „statului”, esentiali(*) va sa zica, au redactat niste documente, cineva a semnat, cineva a ordonat niste credite. Astia n-au niciodata nume, ca e Circuit de Avizare, dom’le, nu stii tu de-astea. (Nu, nu m-apuc sa le caut, nu sint interesat de birocratia statala, multumesc de invitatie). Nume pe care ar trebui sa le aflam de la ziaristi, voi ar trebui sa-i porcaiti pe-astia toata ziua. Sau nu e cazul? N-o fi voie de la patronat sau de la partid, mai stii? Pai atunci se adevereste vorba: „presa nu exista ca se te informeze pe tine, presa exista ca sa faca bani”. S-a rezolvat, nu se poate, ramine cum s-a stabilit de catre „organele competente”. S-a rezolvat prin invirtire in jurul cozii.
Cu ce-am gresit ditai tara frumoasa si mai bogata ca niciodata de-am ajuns sa nu ne putem plati imprumuturile? Privatii sintem de vina pentru asta? Serios?
Despre „criza” politica ce sa zic, e ca la Zoo: privim, am platit bilet. Incepe sa coste cam mult biletul asta. Animalele o duc rau. Ingrijitorii insa au ajuns milionari si nu pot fi trasi la raspundere pentru nimic. Mai nou animalele or fi vietuind in functie de doctrinele ingrijitorilor.
(*) Purlabonbush
Re: esentiali
Uleiuri esentiale sint uleiuri care miros, sint esente. Distilate, decocturi, macerate. Nimic mai mult. Nu sint indispensabile.
(Off-topic)Hai să recitim (măcar manuale clasice) Știm în paralel cu IA. Asta înțeleg eu.
Mai întâi, fenomenul populismului și al partidelor anti-sistem a început în Occident, îndeosebi în Europa. De vreo 15 ani Parlamentul european este condus de coaliții S§D(stânga)+Liberalii progresiști (centru-stanga)+PPE(centru dreapta). Idem prin Germania, Franța, etc. Există o criză generalizată a politicii partidelor mainstream. Totul pare că sistemul democratic clasic nu funcționează și popoarele s-au săturat. Totul a dus la partide anti-sistem sau extremiste.
România a imitat și ea situația politică europeană, dar într-o formă agravantă din cauza slabei educații civice/ cetățenești.
În definitiv care este soluția? Guvernele de coaliție stânga-dreapta au generat explozia nationalismelor/extremismelor. Pe de altă parte, partidele mainstream nu mai au mesaj. Lumea vrea altceva, vecin cu populismul anarhic propagat prin rețelele sociale.
Așa că nu văd altă soluție decât guverne de autoritate(ca în China, Rusia, Turcia, chiar tip Trump) ba poate chiar Dictaturi ca în perioada interbelică.
În România partidele mainstream trebuie să devină mai populiste, altfel dispar. PSD a început deja, dar PNL încă mai speră în frumoasa democrație clasică….
Exact asta am vrut să spun în textul meu, ce aţi spus şi dvs în primele două paragrafe.
E greu şi cu soluţiile, e drept, dar cred că aţi glumit cu guvernele de autoritate, nu, ? :)))
Nu am glumit. Deja prin Occidentul democratic oamenii par că vor să renunțe la drepturile și libertățile cetățenești ca răspuns la anarhia provocată de Internet, TV, Rețelele sociale, IA.
Alăturarea partidului reformator și progresist USR altora ca AUR, SOS, POT sub pretextul trasării categoriei anti-sistem mi se pare de la bun început forțată cu toată diferențierea anti-corupție vs. etno-naționalist. Cu atât mai mult cu cât nu avem o certitudine că AUR, SOS, POT sunt pe atât de anti-sistem pe cât pretind discursiv. Deocamdată se remarcă mai pregnant prin acțiuni parlamentare în favoarea partidului ce se identifică cu însuși sistemul. Aceste partide sunt încadrabile mai degrabă în ce s-ar numi curentul habarnist născut din spuma tiktok-ului iar dinamica popularității lor se corelează cu evoluția rezultatelor la testele PISA. Nu se cunoaște deocamdată cu adevărat dacă sunt anti sau sunt pro și nici ce ar urma prefixului (sistem, Kremlin?)
va inteleg perspectiva si intrigarea. totusi, daca e sa fim echilibrati, stiintific vorbind, asa rezulta cu usr-ul, strict din perspectiva mesajului anti-sistem si cu nuantarile ideologice pe care le-am facut deja. si pe care le-ati facut si dvs.
Cred în continuare că titulatura anti-sistem asociată USR-ului e improprie iar reformator progresist e mai adecvată. Mie prestația Oanei Țoiu îmi oferă mereu un prilej de încântare dar aș avea frisoane la gândul că Diana Șoșoacă i-ar putea prelua cândva portofoliul. De altfel partidul SOS aș zice că nu se încadrează nici la etno-naționalism ci mai degrabă la etno-botanism. Așișderea și partidul POT. De pildă cum v-ați imagina o conferință de presă a ministrului afacerilor externe Ana-Maria Gavrilă?
În acest sens spun că alăturarea lor la grămadă sub pretextul definirii categoriei anti-sistem fără o diferențiere netă care să aducă claritate doctrinară și exemplificare în exercițiul guvernamental rămâne o simplă speculație politologică. Cred că partidul USR este mult subevaluat și spre neșansa României partidul-galerie AUR mult supraevaluat, iar dacă acesta din urmă ar ajunge să se instituționalizeze mă tem că atunci nu ne vom mai reîntâlni aici într-un schimb liber de opinii.
1) eticheta de reformator-progresist cu care dvs doriti sa asociati USR nu se bate cap in cap cu eticheta de anti-sistem. Cele trei calificative pot coexista. Anti-sistemul de tip USR e unul ce tine de:
* modul de fondare a partidului – un partid de tip miscare, care a transferat si transfera in zona politica trasaturi de miscare sociala/ONG
* discurs: anti-elite politice si anti-justitie.
Da, Usr e anti-sistem care nu contesta democratia si ordinea liberala, ci doar coruptia. Dar faptul ca generalizeaza, califcand intreaga clasa politica veche ca fiind corupta etc, da, dupa parerea mea intra, la rigoare, la anti-sistem.
2) cand comparati Oana Toiu cu Ana-Maria Gavrila, banuiesc ca o faceti pe criterii de competenta. Ok, dar competenta si elementele de masurare ale anti-sistemului sunt criterii diferite.
3) afirmatia ca USR ar fi subevaluat in timp ce AUR ar fi supraevaluat este una subiectiva. Partidele primesc voturi de la diverse categorii de electorat. Cetatenii sunt cei care evalueaza si unii voteaza Usr, altii voteaza Aur. :)
Să știți că am obiecții la fiecare din cele 3 puncte expuse de Dvs., așadar:
1) A asocia USR cu un discurs anti-justiție sau anti-elite politice mi se pare o exagerare. Nu i-am remarcat să califice întreaga clasă politică veche ca fiind coruptă ori nu e clar ce înseamnă veche. De pildă USR este asociat la guvernare cu PNL care e un partid cu rădăcini istorice și nu observ deloc un discurs contestatar la adresa colegilor lor de guvernare, ori la adresa actualei conduceri PNL. Chiar n-am observat fricțiuni între USR, PNL și UDMR în actuala coaliție ci mai degrabă o abordare pragmatică și colegială.
Anti-justiție n-are cum să fie fiindcă fără justiție nu putem discuta despre un stat de drept. Eventual vă referiți la un discurs critic la adresa corupției care decredibilizează justiția.
2) Mă refer la educație în primul rând și la capacitatea de integrare funcțională într-un aparat de stat. MAE e o instituție care a reușit să păstreze un anumit echilibru care transcende guvernările iar actualul ministru nu perturbă nimic din asta ci consolidează cu un plus de prestanță și echilibru.
3) Desigur că opțiunile politice sunt subiective dar mă refeream la potențialul politic investibil în exercițiul guvernamental. Mulți vor vota AUR la viitoarele alegeri dar va fi un vot lipsit de orice potențial fiindcă acest partid-galerie nu va participa la nicio construcție politică pe când USR poate oricând participa consistent la o guvernare serioasă. Luați doar ca referință guvernul propus de Siegrfied Mureșan, pe care parlamentul de la Chișinău l-ar fi investit fără rețineri. Doar să amintim că un fost ministru USR este actualmente membru în guvernul de la Chișinău unde s-a integrat foarte bine în timp ce președintele AUR are interdicție reconfirmată de intrare în Rep. Moldova. Aduc Rep. Moldova în discuție fiindcă acolo reforma instituțională este o chestiune existențială fiind obligatorie în perspectiva integrării europene.
Nu vreau să fac aici apologia USR-ului dar mi se pare că alăturarea lor cu AUR, SOS, POT dă un amestec nemiscibil și e vorba de diferențe de esență.
Gogu _ „…nu avem o certitudine că AUR, SOS, POT sunt pe atât de anti-sistem pe cât pretind discursiv”
În primul rând…
Ideologia politică/partinică nu contează în contextul românesc. Nu există cu adevărat, ci doar este mimată și invocată.
Permiteți-mi, vă rog, câteva aduceri-aminte…
„Etno-naționaliștii”, „suveraniștii”, „extremiștii pro-ruși” etc. menționați în citat, de fapt o șleahtă de șarlatani, au fost creați de către partidele „main-manistream” cu sprijinul Serviciilor, conform Strategiei Hrebenciuc.
Sunt șarlatani rudimentari, dar care ne amintesc că înșelăciunea cu Scrisoarea Nigeriană încă funcționează în România…
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/dosarul-lui-calin-georgescu-intra-intr-o-noua-etapa-perchezitii-informatice-pentru-a-reface-traseul-celor-11-milioane-de-euro-3974969
La recentele alegeri PSD le-a dat voturi, iar PNL le-a finanțat campania online.
(Este de făcut mențiunea importantă că e vorba despre o parte din PNL, anume, cea apropiată de PSD și cleptocrație – „puciștii”.)
Strategia Hrebenciuc, pe scurt, constă în crearea de către cleptocrația de sorginte securisto-comunistă care guvernează de 36 de ani România, numită convențional „Sistem”, „Stat paralel” – conform accepțiunii dată termenului de istoricul american Robert Paxton -, sau cum doriți să-i ziceți, atât a „Sistemului”, cât și a „Anti-Sistemului”.
Adică, susținerea în paralel a două forțe politice, aparent concurente, dintre care una este o „Sperietoare”.
Ei au realizat deopotrivă și Sistemul și Anti-Sistemul, le promovează partidele-marionete prin manipulare/ marketing politic/ război hibrid, sau cum vreți să-i spuneți, pe bani publici (carevasăzică, ai noștri) și le trimit în cursa electorală.
Modelul bine cunoscut este PDSR/ Ion Iliescu și PRM/ CV Tudor, care a funcționat perfect în anul 2000, spre exemplu.
…Și dacă a funcționat, de ce să se renunțe la strategie, iar ea și-a arătat eficiența și a funcționat la fel de bine și la recentele alegeri.
https://republica.ro/marea-realizare-a-sistemului-a-fost-sa-si-creeze-antisistemul
Prin urmare, dihotomia scenei politice românești actuale în curente pro-Sistem și anti-Sistem este falsă. Înșelătoare.
Dacă se dorește cu adevărat o discuție cu privire la guvernarea cleptocratică și efectele ei asupra societății românești, atunci, pentru a evita confuzia, ar trebui să discutăm despre forțele politice [marionete] ale cleptocrației și forțele politice reformatoare, anti-cleptocrație, cele care militează cu adevărat pentru consolidarea democrației și statului de drept, independența reală a justiției șamd.
As intreba autoarea de ce crede apasat, la fel ca aproape intreaga mass media romaneasca, ca avem criza guvernamentala. Doar pentru ca exista unele limitari in activitatea guvernului? Nu cumva limitarile au mai multe efecte pozitive decat negative asupra Romaniei? Nu cumva unul dintre efectele pozitive este acela ca toti cei interesati se uita unul la altul si se intreaba unul pe altul daca luarea parandaratului poate avea alte consecinte decat cele cu care sunt obisnuiti de pe vremea guvernelor cu puteri depline? Nu cumva asazisa criza guvernamentala este de fapt singura perioada in care clasa politica romaneasca, lasa enervata deoparte preocuparea principala, respectiv asigurarea propriei prosperitati in mandatul curent si pregatirea obtinerii urmatorului mandat si lucreaza cel mai mult la conservarea propriilor privilegii in detrimentul activitatii legislative pentru care sunt platiti? De asemenea, autoarea vorbeste degajat despre sistem si antisistem fara sa defineasca chiar si superficial, aceste entitati considerand, presupun eu, ca toti cititorii stiu definitia exacta a sistemului si a antisistemului. Apoi autoarea ne spune ca asazisa criza guvernamentala a consolidat sentimentul antisistem care, vezi Doamne, se suprapune peste populism. Care este sursa acestei afirmatii cu exceptia procentelor de la alegerile trecute? Trebuie spus ca nici un sondaj si nici o opinie de analist plimbat prin studiouri anterior alegerilor nu a indicat nimic corect din ce s-a intamplat ca urmare a alegerilor parlamentare si mai ales prezidentiale.
Apoi autoarea vorbeste despre partide clasice. Care este caracteristica unui partid care il clasicizeaza? Doar faptul ca este pe scena politica de multi ani? Nu as crede. As reaminti autoarei ca in lumea occidentala exista doar doua tipuri mari si late de partide la care occidentalii le spun generic mainstream. Partidele care reprezinta angajatorii respectiv capitalistii, partidele care reprezinta angajatii respectiv salariatii. Nu exista partide in care capitalistii si salariatii sa stea de aceiasi parte a mesei. Intre aceste partide se intercaleaza temporar partidele verzi sau de alte sute de culori pentru a proteja si capitalistii si salariatii de propriile lor excese pe care le realizeaza exclusiv pentru a-si asigura prevalenta pe scena politica. In aceste conditii coalitiile nu pot functiona intr-o LOGICA A COMPROMISULUI asa cum sugereaza autoarea ci doar intr-o LOGICA A NEGOCIERII care este cu totul altceva decat compromisul care are marele dezavantaj ca obliga ori una ori amandoua partile sa faca, in Romania, compromisurile CARE COMPROMIT. Acest tip de compromis a fost exersat in Romania permanent din 1989 incoace motiv pentru care s-a ajuns, in sfarsit, la ceea ce s-ar fi ajuns intr-o tara civilizata occidentala in 3 zile de la lansarea sugestiei de compromis respectiv la ireductibilitate. Aproape toti politicienii din primele doua partide au facut compromisurile care i-au compromis in fiecare zi din viata lor politica a ultimilor 36 de ani din cauza sorgintei exogene a deciziei lor de a intra in politica. Toti au avut in spate pentru vreo 30 de ani ‘’scheletul pazitor’’ care le soptea ce sa spuna si cand sa isi arate sau sa isi ascunda ceasul de la mana. Verzii si cei de alte culori au profitat de fiecare compromis exclusiv pentru cresterea propriei prosperitati personale nu de dragul Romaniei asa cum clameaza ei atunci cand sunt inconjurati de public. Si verzii au schelete pazitoare dar mult mai agresive decat sheletele primelor doua partide pentru ca nu au 1000 de morti si 3000 de raniti din Decembrie 89 de ascuns. ONG-urile romanesti sunt clostele care scot viitori politiceni desi chiar ele se arata surprinse de produsul lor. Dupa 1996 romanii au inteles ca a conta pe statul roman si pe partidele politice este reteta perfecta ca la 20 de ani sa arati ca la 70 asa ca cei care au decis ca ei vor negocia ca alternativa la compromis au inceput sa isi construiasca propria viata dupa mintea fiecaruia. Cei mai multi au reusit in lumea larga nu in Romania prin efort personal dus dincolo de ce multi dintre ei nici nu se credeau in stare. Multi s-au intors independenti de ce da statul si ce promit partidele. Unii s-au apucat de politica si probabil cei mai multi au refuzat sa fie asistati de un schelet desi scheletul venea cu recomandari solide.
Asta cred eu si sugerez chiar si autoarei ca daca ar pune problema in contextul acesta probabil ca si unele din concluziile domniei sale ar suferi ajustari. Nu trebuie statistici, nu trebuie geniu, nu trebuie analisti ca sa se inteleaga esenta asazisei crize guvernamentale de astazi. Aia cu schelete in spate stiu ca astazi se confrunta cu cei care neavand un schelet in spate nu accepta logica compromisului ci doar logica NEGOCIERII. Rezultatul negocierii nu poate fi cu nimic mai rau pentru romanul de pe strada decat standardul de astazi insa rezultatul compromisului cu siguranta va avea ca rezultat o diminuare accentuata a acestui standard pentru ca romanul de pe strada nu are nici un cuvant de spus atunci cand se bate palma pe compromis. Pentru exemplificare aduceti-va aminte ca partidele capitalistilor si salariatilor si-au dat mana si au cumparat mii de autoutilitare scolare cu peste 200.000 EURO bucata intr-un efort generos de a ne indatora restul cetatenilor Romaniei pentru ca nu-i asa nici una din odraslele lor nu vor fi pasageri intgr-un astfel de autovehicul. Logica compromisului este sa platesti RCA si sa nu platesti asigurarea CASCO pentru ca in eventualitatea unui accident la volan se gaseste un salariat bun de plata pe persoana fizica nu un politician iar logica negocierii este sa platesti doar CASCO ca salariatul sa fie si el protejat. Autoarea, parca prizoniera a statisticilor si sondajelor ar putea deschide o documentare proprie pentru a obtine date certe nu procente oferite de cel care plateste sondajul cu privire la cate UATuri or fi facut o asigurare CASCO pentru un asemenea autovehicul din miile cumparate? Asta doar pentru a intelege la firul ierbii diferenta dintre compromisul care compromite, compromisul care nu compromite si raportarea lor la alternativa numita negociere.