miercuri, mai 18, 2022

Criza modelelor climatice erodează încrederea în predicțiile lor alarmiste

Adevărul nu trebuie confundat cu opinia unei majorități
Jean Cocteau
(trad. pers.)

Un grup masiv de articole și studii recent publicate detaliază criza modelelor climatice vizibilă de mai multă vreme și prezentată de mine pe această platformă de-a lungul timpului.[1] Reiese cu tot mai multă claritate că modelele climatice reprezintă astăzi călcâiul lui Ahile în știința climatologică și orice eșec al predicțiilor erodează încrederea oamenilor în scenariile catastrofice susținute de ele.

Acest lucru este evidențiat de o situație paradoxală: Pe măsură ce modelele computerizate devin tot mai rafinate, incorporând tot mai multe date brute, dar și nesfârșite „tunări” (ajustări) ale parametrilor folosiți, incertitudinile și chiar inversările de sens asociate cu predicțiile climatice cresc în loc să scadă.

O revistă a presei recente este demnă de interesul celor cu mintea deschisă, pentru care adevărul nu se confundă cu opinia unei majorități, 97% sau alta.

Un articol frapant (pentru mine) a apărut pe 6 februarie în The Wall Street Journal (WSJ). Sub titlul Climate Scientists Encounter Limits of Computer Models, Bedeviling Policy, ne este prezentată modelarea climatică realizată de Centrul Național de Cercetare Atmosferică (NCAR) din Boulder, Colorado. În centrul discuției se află cel mai recent model NCAR, numit Community Earth System Model 2 (CESM2), finanțat de National Science Foundation și, probabil, liderul mondial al programelor climatice (Full disclosure: Am lucrat cu specialiștii NCAR pe un model anterior, numit Community Climate System ModelCCSM, folosit apoi de The Intergovernmental Panel on Climate Change – IPCC 4th Assessment Report).

Articolul din WSJ debutează cu o primă alertă a crizei modelelor climatice: Simulările pe supercomputere se lovesc de fizica complexă a programării a mii de variabile meteorologice, cum ar fi impactul extins al norilor:

Timp de aproape cinci ani, un consorțiu internațional de oameni de știință a alergat după nori, hotărât să rezolve o problemă care a îngreunat previziunile privind schimbările climatice timp de o generație: Cum afectează aceste șuvițe de vapori de apă încălzirea globală?

Aceștia au refăcut 2,1 milioane de linii de cod de supercomputer folosite pentru a explora viitorul schimbărilor climatice, adăugând ecuații mai complexe pentru nori și sute de alte îmbunătățiri. Au testat ecuațiile, au eliminat erorile și le-au testat din nou.

Oamenii de știință aveau să descopere că nici măcar cele mai bune instrumente la îndemână nu pot modela clima cu siguranța de care lumea are nevoie…

Orice om cu mintea limpede, citind cele de mai sus, își pune o întrebare de bun simț:

Dacă oamenii de știință, „alergând după nori” vreme de cinci ani, folosind supercomputere ultraperformante și programe de simulare cu milioane de linii de cod, nu au reușit să identifice cu exactitate modul în care norii influențează clima în prezent, ce garanție am eu, plătitorul de taxe, că modelele lor climatice incorporează influențele corecte ale norilor în 2050 sau chiar 2100?! Pentru că dacă nu putem modela norii cum trebuie, totul se duce pe apa sâmbetei. Norii au o importanță crucială pentru reglarea echilibrului energetic al Pământului, conform declarației lui Tapio Schneider, cercetător în domeniul atmosferei la California Institute of Technology și la Climate Modeling Alliance.

O altă mare problemă este rezoluția modelelor, descrisă astfel:

Chiar și cel mai simplu test de diagnosticare este o provocare. Modelul [CESM2] împarte Pământul într-o grilă virtuală de 64.800 de cuburi, fiecare cu o latură de 100 de kilometri, dispuse în 72 de straturi. Pentru fiecare proiecție, computerul trebuie să calculeze 4,6 milioane de date punctuale la fiecare 30 de minute. Pentru a testa o actualizare sau o corecție, cercetătorii lasă de obicei modelul să funcționeze timp de 300 de ani de timp simulat de calculator.

Problema este că rezoluția de 100 km a modelelor nu este suficient de mare pentru a prezice clima cu acuratețe. În articolul De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?, am ilustrat și argumentat cu cifre că multe fenomene climatice (norii, furtunile ș.a.) se produc la scări mai mici decât dimensiunea rețelei de 100 km. Cu alte cuvinte, acuratețea modelelor este foarte limitată. Bine, bine, vor întreba unii, dar atunci de ce nu se mărește rezoluția modelelor? O explicație a oferit-o profesorul Steve Koonin, care a predat fizică computațională la Caltech și a publicat o carte cu același titlu:

O simulare a cărei execuție durează două luni cu o grilă cu pătrate de 100 km ar dura mai mult de un secol dacă, în schimb, s-ar folosi o grilă cu pătrate de 10 km. Timpul de execuție ar rămâne la două luni dacă am avea un supercomputer de o mie de ori mai rapid decât cel de astăzi – o realizare probabilă în următoarele două sau trei decenii.[2]

În prezent, NCAR așteaptă instalarea supercomputerului Derecho ($40 milioane) care va fi de 3,5 ori mai rapid decât Cheyenne, actualul „creier” computațional folosit de NCAR.

Un alt simptom al crizei modelelor este descris de WSJ astfel:

… oamenii de știință din cadrul consorțiului NCAR au verificat dacă modelele avansate pot reproduce clima din timpul ultimei ere glaciare, acum 21.000 de ani, când nivelurile de dioxid de carbon și temperaturile erau mult mai scăzute decât în prezent. CESM2 și alte modele noi au proiectat temperaturi mult mai scăzute decât indicau dovezile geologice. Oamenii de știință de la Universitatea din Michigan au testat apoi noile modele în raport cu clima de acum 50 de milioane de ani, când nivelurile de gaze cu efect de seră și temperaturile erau mult mai ridicate decât în prezent. Noile modele au proiectat temperaturi mai ridicate decât sugerau dovezile.

Iarăși o întrebare de bun simț: Dacă cel mai important model climatic actual (CSEM 2) și alte modele noi, indică valori ale temperaturilor globale în contradicție directă cu datele geologice, ce încredere mai putem avea în predicțiile lor despre viitorul nostru climatic? Poate doar să schimbăm semnul evoluției temperaturilor globale…

*

*           *

Un articol publicat pe 11 februarie 2022 în EOS (revista editată de American Geophysical Union, al cărui membru sunt din 1993), discută o nouă enigmă climatică, similară cu cea a lui Munk, pe care am prezentat-o cititorilor Contributors în două studii (În căutarea timpului pierdut: Enigma lui Munk, piscinae romane și eclipse antice și Enigma lui Munk revisited: Noua structură a interiorului planetei oferă o posibilă soluție. Implicații asupra variațiilor nivelului oceanic).

În New Perspectives on the Enigma of Expanding Antarctic Sea Ice autorii scriu:

Cercetările recente oferă noi informații despre gheața marină din Antarctica, care, în ciuda încălzirii globale, a crescut în ultimii 40 de ani.

Deși unele regiuni din Antarctica au înregistrat reduceri ale întinderii gheții marine, tendința generală începând cu 1979 arată o creștere a calotei glaciare.

Creșterea întinderii gheții marine din Antarctica contrastează puternic cu condițiile din Arctica, unde întinderea gheții marine a scăzut semnificativ. O mare parte din pierderea observată a gheții marine arctice, care este în general în concordanță cu așteptările modelelor climatice, a fost atribuită încălzirii globale antropogene.

Între timp, tendința gheții marine din Antarctica a creat confuzie în rândul oamenilor de știință – majoritatea modelelor climatice indică faptul că întinderea gheții marine din Antarctica ar fi trebuit să scadă în ultimele câteva decenii [s. m.].

Cu alte cuvinte, suntem pe tărâmul „vrăjit” al modelelor climatice în care cred și pe care ne invită să le credem cei 97% experți climatici: Încălzirea globală topește gheața în nordul extrem, în timp ce aceeași încălzire globală, antropogenă, desigur, crește grosimea calotei glaciare în sudul extrem al planetei. Din această dilemă nu puteți ieși… (Cațavencu).

*

*           *

Pe 15 februarie 2022, National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA), în colaborare cu alte agenții federale (NASA, EPA, USGS ș.a.) a dat publicității raportul 2022 Sea Level Rise Technical Report – Updated projections available through 2150 for all U.S. coastal waters.

Este bine cunoscută și intens exploatată o posibilă consecință nefastă a încălzirii globale (antropogene, desigur): creșterea nivelului oceanelor, urmat de inundarea zonelor litorale. Pe această temă s-au publicat nenumărate modelări, cu predicții catastrofale ajungând până la scufundarea sub ape a multor insule din Pacific, a unor imense zone litorale și producerea a milioane de victime. În cazul SUA, cele mai mari metropole (New York, Los Angeles, Boston, Houston, Miami, New Orleans ș.a.) se găsesc pe țărmurile oceanelor Atlantic sau Pacific, prin urmare, sunt cele mai vulnerabile. Dar noul raport federal oferă o prognoză surprinzătoare: Creșterea nivelului oceanic se va reduce pe măsură ce Pământul se încălzește!!

Un interes aparte pentru sudul Floridei m-a făcut să cercetez predicțiile făcute de NOAA în 2017 și să le compar cu cele din 2022.

Key West este punctul cel mai sudic al Statelor Unite, la doar 90 mile (145 km) distanță de Cuba. Este orașul care adăpostește casele memoriale ale lui Ernest Hemingway și TennesseeWilliams, precum și o Casă Albă miniaturală, folosită ca reședință de vară de mai mulți președinți americani.

Tabelul de mai jos prezintă prognozele nivelului oceanic în stația Key West făcute de NOAA în 2017 și 2022:

Comparație între predicțiile creșterii nivelului oceanic făcute de NOAA 2017 și NOAA 2022

Stația Key West (valorile sunt în feet, 1 ft = 0,30 m)

Prognozele NOAA pentru 2022, publicate pe 15 februarie,  privind creșterea nivelului oceanic sunt semnificativ mai mici decât cele din 2017 pentru stația din Key West în perioada 2030 – 2100. Tabelul compară creșterea proiectată a nivelului în două scenarii de emisii: intermediare-ridicate (Int High) și ridicate  (High). De exemplu, pentru anul 2040, prognoza NOAA indică în 2017 o creștere 1,38 – 1,74 ft (0,42 – 0,53 m). După cinci ani, noua prognoză NOAA indică o creștere mai redusă cu 33% – 41% ( 0,92 – 1,01 ft sau 0,28 – 0,30 m).

O prognoză mai „blândă” înseamnă o diminuare a impactului direct pe care creșterea nivelului oceanic îl are asupra pagubelor pe care le pot provoca uraganele.

*

*           *

În revista EOS publicată de  American Geophysical Union, numărul 2, februarie 2022, se găsește articolul Quit Worrying About Uncertainty in Sea Level Projections (p. 19 -21), semnat de Jeremy Bassis, Department of Climate and Space Sciences, University of Michigan.

Autorul tratează una din marile probleme ale modelării climatice: incertitudinile asociate cu predicțiile pentru secolul acesta (Cu predicțiile despre trecut ne-am lămurit mai sus). Autorul recunoaște onest că discrepanțele mari între proiecțiile modelelor privind creșterea pe termen lung a nivelului oceanic au determinat comunitatea științifică să solicite oamenilor de știință să depună eforturi pentru reducerea incertitudinilor. Ușor de zis, mult mai greu de făcut. Pentru că studiile recente care utilizează modele climatice și modele ale calotelor glaciare ajung, din ce în ce mai des, la concluzii foarte diferite cu privire la ratele viitoare de creștere a nivelului oceanic și cele legate de sensibilitatea calotelor glaciare la încălzirea din viitor.

Și care este soluția propusă de profesorul Bassis? Să nu ne mai facem griji în legătură cu incertitudinile prognozelor privind creșterea nivelului oceanic. Pentru că, dacă ne concentrăm pe incertitudini, riscăm să devenim „nebuni” [sic !]. Wow! Adică, pentru a rămâne sănătoși mintal, va trebui să luăm de bune toate predicțiile modelelor și să nu mai cerem atâtea explicații despre contradicțiile vizibile constant în simulările climatice.

După care, profesorul Bassis ne oferă un exemplu halucinant despre o posibilă cauză a incertitudinilor care erodează credibilitatea prognozelor despre soarta calotei glaciare din Antarctica: modelele actuale includ o ipoteză controversată despre un proces numit instabilitatea marginilor verticale ale ghețarilor. Se crede că, în anumite condiții, acele stânci verticale de gheață, devenite prea înalte, ar începe să se prăbușească în apa oceanului, declanșând un efect de tip domino și ar cauza o creștere rapidă a nivelului apei. Nu-i așa că v-ați speriat și nu vă mai stă mintea la incertitudini computeristice?! Dacă da, vă dau o veste bună: situația ipotetică de mai sus n-a fost niciodată observată în realitate. Adică, tocmai ați citit o versiune 2020 a binecunoscutei povești a lui Ion Creangă, în care drobul de sare s-a mutat pe hornul antarctic. Și de s-a sui mâța

Nu vă mai faceți griji în legătură cu incertitudinea predicțiilor privind nivelul oceanelor s-ar traduce în acest caz prin Trebuie să ne credeți pe noi, autorii de simulări climatice. Deși avem puține date concrete și mai introducem și ipoteze fantasmagorice, suntem siguri că vă veți îneca cu toții. Este asta știință sau altceva?!

*

*           *

Pe 3 februarie 2022, patru cercetători au publicat articolul Meta-analysis reveals an extreme “decline effect” in the impacts of ocean acidification on fish behavior. Adică, nici acidificarea oceanelor nu mai este cum era înainte, când bieții pești erau amenințați cu extincția din cauza oamenilor care nu mai contenesc să ardă combustibili fosili. Modelele climatice ne-au spus exact invers: impactul acidificării asupra comportării peștilor oceanici trebuie să fie în creștere, nu neglijabil. Ce s-a întâmplat, în realitate?

Redau explicația autorilor:

Folosind o revizuire sistematică și o meta-analiză a 91 de studii care au testat în mod empiric efectele acidificării oceanelor asupra comportamentul peștilor, oferim dovezi cantitative că cercetările efectuate până în prezent pe această temă sunt caracterizate de un efect de declin, în care efectele mari din studiile inițiale au dispărut aproape complet în studiile ulterioare pe parcursul unui deceniu. [s. m.]

Marea majoritate a studiilor cu dimensiuni mari ale efectului în acest domeniu tind să fie caracterizate de dimensiuni reduse ale eșantioanelor, dar sunt publicate în reviste cu impact ridicat și au o influență disproporționată asupra domeniului în ceea ce privește citările. Noi susținem că acidificarea oceanelor are un impact direct neglijabil asupra comportamentului peștilor [s. m.], și susținem îmbunătățirea abordărilor pentru a minimiza potențialul unui efect de declin în viitoarele cercetări.

Trei din cei patru autori au semnalat și frauda masivă (fabricare și manipulare de date) descrisă în articolul Încălzirea globală, acidificarea oceanelor și moartea peștilor tropicali – acuzații de fraude științifice de mari proporții.

Meta-analiza de mai sus discută și detaliază cauzele care au produs un efect de declin „extrem” al acidificării oceanelor asupra comportării peștilor: publication bias, citation bias, methodological bias, și investigator effects. Din motive de spațiu, redau doar explicațiile primei cauze:

Știința suferă adesea de publication bias, în care efectele puternice sunt publicate selectiv de către autori și reviste prestigioase. Abia după ce alții încearcă să reproducă rezultatele inițiale și publică rezultate mai puțin „atrăgătoare pentru mas-media, adevăratele efecte devin cunoscute. Analiza noastră arată că efectele puternice în acest domeniu sunt publicate în mod favorabil în reviste cu impact ridicat.

Concluzii

Suntem martorii unei hegemonii (tiranii?) exercitate de predicțiile climatologice impuse peste sau contra realităților contingente, imaginative și umaniste ale vieții sociale și viziunilor despre viitor. Modelele climatice sunt acum privite ca adevărații predictori ai schimbărilor pe care clima le-ar putea suferi. Este o hegemonie care conduce la inflamarea disproporționată a puterii discursului social și politic bazat pe modelările posibilelor schimbări viitoare ale climei.[3]

Spre deosebire de simulările efectuate în situații mult mai controlate și cu design ingineresc avansat (armele nucleare, avioane, rachete etc.), modelarea climei nu poate răspunde la fel pentru că, așa cum am mai spus, este vorba despre un sistem natural, haotic, extrem de complex și cu comportament non-liniar. Cu excepția creierului uman, clima este cel mai complex lucru de pe planetă. Numărul de factori care influențează și modifică clima – soarele, ciclurile Milanković, oceanele, ghețarii, norii și, în prezent, activitățile antropogene – este uriaș și extrem de variabil.

Simulările climatice actuale acordă o atenție disproporționată factorilor antropogeni (emisiile de CO2) în dauna celor non-umani. Deși capacitățile de calcul ale supercomputerelor au crescut constant de-a lungul timpului, nu același lucru s-a întâmplat și cu nivelul de cunoștințe ale modelatorilor în cazul estimării influențelor exercitate de numeroșii factori naturali și inter-conexiunile lor complexe în cadrul celor cinci subsisteme ale sistemului climatic.

Nu sunt optimist în legătură cu criza simulărilor climatice și capacitatea autorilor de a face modificările necesare. Atâta vreme cât sunt plătiți de guverne, finanțarea modelatorilor depinde de promovarea în continuare a scenariilor catastrofiste și temerilor legate de schimbarea climei. E simplu – dacă nu mai produc simulări apocaliptice, joburile lor se termină și vor trebui să-și găsească de lucru în alt domeniu, eventual unul privat.

Nu există nicio îndoială că modelarea influențelor norilor este dincolo de capacitățile actuale ale modelărilor climatice. Fluctuațiile naturale ale altitudinii, gradului de acoperire și tipurilor de nori au un impact important asupra fluxurilor de lumină solară și de căldură. Dar cum putem ști care va fi, de exemplu, acoperirea globală a norilor peste 10 sau chiar 50 de ani? Evident, nu putem ști. Dar modelatorii climatici trebuie să bage niște valori în simulările lor despre viitoarele schimbări ale climei, valori despre care nu știu nimic astăzi. Și atunci bagă ceva pe bază de presupuneri. Mi se pare o fundație destul de șubredă pe care se prevede cheltuirea a mii de miliarde de dolari menite să construiască un viitor colorat cât mai „verde”. De aceea, mi se pare absurdă afirmația din comunicatul de presă al NCAR referitoare la modelele actualizate: Creșterea încălzirii [globale]  în ultima generație de modele climatice este probabil cauzată de nori. Păi, până acum ni s-a spus că încălzirea globală este cauzată de oameni, care ard combustibili fosili și produc creșterea concentrației de CO2 antropogen! Ce ne facem? Mai ardem sau nu mai ardem combustibili fosili?! Sau ne apucăm de vânat norii?!

Toate aspectele negative ale modelelor climatice, descrise mai sus, nu au fost promovate de mass media și, probabil, cei mai mulți dintre dumneavoastră le citiți acum pentru prima dată. De ce? Pentru că frica de ipotetica apocalipsă climatică se vinde mult mai bine și aduce mult mai multe click-uri decât informațiile oneste, non-alarmiste. Modelele climatice au lacune și sunt contrazise de datele geologice este o știre care nu se vinde. Și atunci, publicul larg rămâne la cheremul unor jurnaliști cu vagi cunoștințe despre știința reală, dar cu foarte bune tehnici de manipulare. Din câte am urmărit eu, în România, doar platforma Contributors are suficient curaj să sfideze mercantilismul dăunător al mass mediilor comerciale și publică articole care merg à rebours  cu corectitudinea politică.

Criza modelelor climatice devine tot mai acută, ridicând serioase probleme de credibilitate a estimărilor lor, chiar dacă Premiul Nobel pentru fizică 2021 a încercat să o mascheze/amelioreze. Creșterea complexității modelelor (mai multe și mai complicate ecuații, susceptibile de a crea efecte nedorite de tipul fluturelui lui Lorenz) este acompaniată de diferențe tot mai mari între rezultatele simulărilor și datele reale. Și acesta este un semnal de alarmă care ar trebui să le dea de gândit modelatorilor că e ceva putred în Danemarca


NOTE:

[1] De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

Nobila minciună și premiul Nobel pentru fizică 2021

Când modelele climatice sunt „tunate”, precum femeile… Câteva observații…

Apocalipsă amânată: Modelele climatice actuale supraestimează semnificativ viitoarele creșteri ale nivelului…

Ce „vrăji” mai fac modelele climato-economice supra-încălzite?

De-ale modelelor climatice. Ce „vrăji” mai face încălzirea globală?

[2] Koonin, S. E., 2021, Unsettled – What Climate Science Tells Us, What It Doesn’t, and Why It Matters, BenBella Books, p. 82.

[3] Crânganu, C., 2020, Schimbările climatice – Un ghid (uneori) incorect politic, Ed. Integral, p. 12.

Distribuie acest articol

100 COMENTARII

  1. „Pentru că frica de ipotetica apocalipsă climatică se vinde mult mai bine și aduce mult mai multe click-uri decât informațiile oneste, non-alarmiste.”
    Toate fricile se vand mult mai bine. Avem o situatie in acest sens care a inceput acum 2 ani si continua inca. Este mult mai profitabil sa prezinti lucrurile in mod alarmist decat intr-un mod obiectiv.

  2. Așa și? Gata, am scăpat de probleme? Să ne luăm acum toți mașini cu motoare de 6 litri?

    Problema aici este că dacă previziunile astea așa imprecise cum sunt, sunt totuși adevărate, procesul e ireversibil. Dacă se dovedește că nu, ne-am speriat degeaba, foarte bine. Măcar așa am mai redus poluarea cu particule cancerigene și subvenționăm mai puțin state demente producătoare de petrol care practic ne terorizează pe banii noștri ca Rusia, Arabia Saudită, Iran, SUA și altele.

    • Bine că în prezent subvenționăm China, garantat ea ne vrea binele :)

      Clima planetei nu poate fi predictibilă fiindcă activitatea soarelui nu poate fi predictibilă. Odată ce activitatea soarelui este ignorată intenționat, e evidentă lipsa de bună credință a celor care generează modelele climatice.

      Modelele climatice de astăzi sunt doar instrumentele ideologiei aflate la putere, cu datele meteo alterate după reguli fanteziste. Ciclul solar recent încheiat (2009-2019, solar cycle 24) a fost cel mai rece din ultima sută de ani. Care dintre modelele climatice l-au luat în calcul?

    • haha. Daca iesi maine dinc asa ai sa mori lovit de o masina. Care e problema ta ca vei sta in casa toata ziua…poate toata viata? E ok, chiar daca nu e nici o masina pe strada sa dea peste tine mai bine sa stai in casa…cine stie de unde poate aparea?

    • „Problema aici este că dacă previziunile astea așa imprecise cum sunt, sunt totuși adevărate”,merita o lucrare de dottore.

    • Nu e vorba sa ne luam masini cu motoare de 6 l. E vorba de dezvoltarea economica incetinita, de renuntarea la tehnologii mature si eficiente in favoarea unora aflate intr-un stadiu incipient, nestudiate in toate consecintele. Nucleara vs fotovoltaica de exemplu. Ca si cum CO2 nu ar trece granitele Europei venind din Asia, Africa sau America Latina care nu au tenologiile „verzi” necesaree si nici bani sa si le procure.

      • China instaleaza mai multe panouri solare pe an decat SUA si investeste mai mult, anual, in energie regenerabila decat SUA. Despre ce ai impresia ca vorbesti?

        • ha, ha, ha China instaleaza mai multe panouri solare pe an decat SUA si investeste mai mult, anual, in energie regenerabila decat SUA.

          si in acelasi timp construieste 300 d ecentrale termice, populatia Chinei e de 1,4 miliarde, cam de patru ori cit a americii.

          Ce-mi place mie de Gigel chinezu

    • Ai fost de vis, totul e o brambureala si nu se confirma cu realitatea dar e totusi adevarat!!! Sorry, dar asa elucubratie doar Vanghelie reusea sa scoata pe gura!!!

      • Nu vrei macar aer mai curat? Stii cati oameni omoara poluarea rezultata din arderea combustibililor fosili? Sau ai venit doar sa ataci fara contraargumente? Ai copii? Ce fel de aer vrei sa respire?

        • Stii cati oameni omoara poluarea rezultata din arderea combustibililor fosili? Io nu stiu, spune-mi tu, citi!? Si cine i-a numarat si cum? Stiai ca o tigare are de citeva sute de ori mai multe substante toxice decit cel mai poluat aer din orase? Si cum se face ca nu toti mor, Helmut Schmidt fuma trei pachete pe zi si a murit la 97 de ani. Cine s enaste moare, asta-i treaba, unu mai sanatos altu mai bolnav.

        • Ai idee cat dezastru de mediu se produce pt a produce panouri solare si wind turbines? Ai idee cat combustibil fosil este utilizat pt a le produce? Eu am! Tu mai educa-te!

    • Domnu’,

      Strângeți cureaua cât doriți și după pofta inimii. Nu e nicio problema dacă vă încălziți cu schimbul la panoul solar sau la dinam. Nu se supără absolut nimeni.

      În să văr că în loc să dați un exemplu luminos, ardeți fosile într-o veselie și-i pe ăialalți că nu strâng cureaua în locul dumneavoastră. Nu-i așa?

  3. De cind e lumea si pamintul oamenii si-au dorit sa-si cunoasca viitorul. Si au aparut si „institutiile” respective. Fie vrajitoare, sarani, nostradamusi, ghicitoare, ursitoare, ma rog, toata gama, imprastiata in toate paturile sociale, de la regi la palmasi. Ne amintim de fetita aia care s-a innecat cu un mar, sau aia care s-a intepat in fuior? Au aparut si vrajitori cu laptop, acestia scriu horoscopurile, si au cunostiinte solide de astronomie. Una din dezavantajele majore ale predictiei viitorului din trecut era ca se intimpla implacabil, ciobanul moldovan, indiferent ce ai fi facut. Mi se pare logica congruenta, pt ca daca ti-ai fi cunoscut viitorul si ai fi luat masuri sa nu se intimple nasoale, atunci ai fi modificat viitorul si deci nu ar mai fi fost viitor.

    Si asa au aparut oamenii de stiinta. Ei cred, atentie e vorba de credinta, ca noi putem modifica viitorul, viitorul depinde de noi, noi, oamenii, putem modifica natura, soarta, Si, la fel cum, pe vremuri, printii aveau angajat cite un nebun, si-au tras si guvernele, politicienii un comitet stiintific.
    Si au cercetat oamenii de stiinta, zi de vara pina-n seara, au dat si-n bobi, au ghicit si-n multa cafea pe care o beau, au scos poze frumoase.. gata ne cunoastem viitorul, stim tot.
    Totusi, pe ici pe colo au dat-o-n bara si atunci a inceput adevarata apocalipsa, poporul a inceput sa-si piarda increderea in ei, ca asta e de baza increderea, astfel spus, credinta.

    Vrajitoarele trebuiesc arse. dar care vrajitoare, ca 97% spun una, citiva, alta.

    • Între noi fie vorba vocația de prezicător e o meserie bună și fără riscuri. Nu e politic-corect să i se spună că a luat-o călare pe porc pe tarla.

      Sunt ca ăștia de la nea Fane Grevistu’ din vremea iepocii ce propovăduiau viitorul luminos al omenirii.

  4. De ce nu s-a incercat oare o abordare termodinamica a climei Pamantului? Cu un numar mic de variabile globale, niste ecuatii de stare determinate din observatii, poate ca se obtinea un model climatic mai bun, sau cel putin mai robust.

    • Genial, da o abordare termodinamica, asta e solutia. Cu ecuatii si cu observatii! Ce te faceai daca dadea cu virgula sau iesea negatic? Demn de Gigel!

    • Pentru ca, indiferent de abordare, simpla sau complexa, evolutia in timp a unui sistem haotic (cum este clima) nu poate fi prezisa peste un orizont de timp oarecare, a carui valoare absoluta depinde de particularitatile acelui sistem, exponentul Lyapunov.

      Pentru claritate, un exemplu:

      Sistemul solar este un sistem dinamic mult mai simplu decit clima; 8 planete, o singura forta care guverneaza interactiunile lor, gravitatia. Cu toate acestea, integrarea numerica a traiectoriilor celor opt planete in viitor a relevat ca o diferenta minuscula, de ordinul metrilor, in determinarea pozitiei initiale a planetei Mercur duce in citeva (1, 2) sute de milioane de ani la scenarii extreme precum ciocnirea Pamintului cu Venus, ejectarea lui Marte din sistem sau schimb de orbite intre Jupiter si Saturn.

      De exemplu, in cea mai recenta simulare de acest gen, o diferenta de 0.38 milimetri in pozitia planetei Mercur intre doua simulari duce la divergenta excentricitatii orbitei ei in aproximativ o suta de milioane de ani: https://arxiv.org/pdf/2012.05177.pdf

      • Pe cine intereseaza daca peste milioane de ani Venus se ciocneste cu pamantul, ciocnirea intre NATO si Rusia fiind mult mai acuta.

      • Prin „abordare termodinamica” inteleg altceva, in nici un caz integrarea tuturor miscarilor. Aia ar fi abordarea mecanica. In sens termodinamic, se identifica cateva variabile care caracterizeaza clima in intregimea ei si apoi se gasesc ecuatiile care leaga variabilele astea. Se evita analizele microfizice pentru o analiza macrofizica.

        Avantajul e ca nu isi mai bate nimeni capul cu rezolutia modelului si cu supercomputere. Dezavantajul e ca modelul final e bun la scara mare; local poate sa nu spuna prea multe.

        Fix asa se face in termodinamica, unde nu se calculeaza miscarea fiecarei particule ca-s prea multe, se merge pe presiune, volum, temperatura… – variabile ale macrostarilor sistemului.

        • Da, Gigel, spune tu: ce cantități de energie primite de la soare iei în calcul
          în modelul tău termodinamic, pentru ianuarie 2023, respectiv pentru iulie 2023?

          Din câte ne-a luminat @Hantzy cu înțelepciunea lui, Soarele e ca un bec de 100W, cu radiația constantă și uniformă în toate direcțiile. Consecința a fost că Pământul s-ar afla în echilibru termic, după teoria lui, asta în contradicție directă cu definiția echilibrului termic din termodinamică.

          Variabila principală e cantitatea de energie primită de la soare, în orice model termodinamic. Însă tocmai despre variabilitatea ei nu știi nimic, poți compara singur solar cycle 21 și solar cycle 24 și spune singur dacă aveai vreo șansă să prevezi cum va arăta solar cycle 24. Chiar și în actualul ciclu, n-ai nicio șansă să prevezi ce activitate va avea soarele peste 3 luni sau peste 6 luni.

          Scenariul tău s-a repetat de zeci de ori la articolele astea, mereu vine câte un ”nou-născut” cu o abordare presupus rezonabilă, după ce toate ideile lui au fost deja propuse de colegii lui de ONG în ultimii 5-6 ani. Se numește hărțuire ce faceți voi, încercați să înecați orice discuție cu postări care nu conțin decât maculatură.

        • „In sens termodinamic, se identifica cateva variabile care caracterizeaza clima in intregimea ei si apoi se gasesc ecuatiile care leaga variabilele astea.”

          Din pacate nimeni n-a identificat variabilele si n-a gasit ecuatiile, si chiar daca ar face-o, ar rezulta un sistem de ecuatii diferentiale partiale (partiale deoarece nu exista cauzalitate intre toate „variabilele care caracterizeaza sistemul”) fara solutii explicite, care poate fi „rezolvat” doar prin integrare numerica.

        • abordarea termodinamica exista;
          diferenta dintre cea mai mare (zona rece cu densitate maxima) si cea mai mica Pa (zona calda) este de 1160mbar-900mbar =160mbar; ce inseamna 160mbar ? la o scara casnica ar fi cam de 8ori presiunea maxima de la duza de aragaz, care se aplica la debitul unei conducte de 3/8toli; la scara planetara insa reprezinta 0,16×10^5 N/mp = 0,16×10^4 kgf/mp =1,6tf/mp, care se aplica la intregul volum atmosferic, dar in mod variabil pe inaltime, fiind practic insesizabila la sol si mult mai mare in straturi superioare; in principiu, conform ecuatiei Bernoulli, presiunea dinamica este produsul (densitate x viteza^2)/2; rotunjind densitatea aerului la o medie de 1kg/mc, rezulta 0,16×10^5 N/mp =(1 x viteza^2)/2 si viteza medie ar fi v=radical(2×16000)m/s =cca.180m/s =cca.650km/h; desigur, potentialul de presiune nu este intotdeauna tocmai cel maxim de 0,16bar, incat viteza medie ar trebui sa fie in mod curent ceva mai mica;
          cum aerul tinde sa curga pe-acolo pe unde intampina o rezistenta minima, cum dilatarea si contractia formeaza celulele de convectie Hadley, Ferrel si cea polara iar grosimea atmosferei scade catre poli si creste catre ecuator cu diferente de ordinul kilometrilor, cum forma sferica si rotatia axiala a pamantului genereaza efect Coriolis, aerul miscandu-se mult mai repede la ecuator decat la poli si cum incalzirea/racirea intr-un ciclu zilnic determina si ea fenomene de dilatie/contractie in sensul rotatiei, in zonele superioare de convergenta a celulor de convergenta apar curenti jet cu viteze de circa 100ori mai mari decat viteza vantului la sol, respectiv de peste 100m/s=360km/h; daca scoti o rufa fierbinte intr-un astfel de curent se va usca si va ingheta instantaneu, cu sau fara codoiul atmosferic;
          in ce priveste codoiul, ca si aerul normal si restul tuturor gazelor, are volumul molar de vreo 22l/mol=0,022mc/mol; numarul de molecule dintr-un mol de gaz fiind constant, 1mc de aer contine cca.2,7×10^25 molecule, iar pe latura de 1m a volumului de 1mc vom avea cca.300milioane molecule/m, adica distanta dintre doua molecule ar fi de vreo 3,33nanometri; 400ppm codoi ar reprezenta un numar de cca.120mii molecule de codoi, distribuite relativ uniform pe o inaltime de 1m; daca luam in considerare un numar similar de doar 120mii molecule de aer, acestea ar ocupa o inaltime de doar 0,4milimetri; ce sanse au moleculele de codoi imprastiate pe inaltime sa se incalzeasca mai mult decat un acelasi numar de molecule de aer situate la o distanta de un fir de par de suprafeta terestra, care practic preiau caldura prin conductie directa ? si apoi celelalte molecule de aer la randul lor preiau caldura de la primele, fiind situate la o distanta de 3,33nanometri intre ele;
          putem considera si o radiatie infrarosie „clasica” cu energie relativ inalta, avand lungime de unda de circa 1000-2000nanometri; se spune ca oxigenul ar absorbi infrarosiile cu precadere intr-o banda de pana la 1000nm in timp ce codoiul s-ar descurca foarte bine sa absoarba radiatii cu energie de doua ori mai mica, cu lungime de unda de vreo 2000nm): ce sanse are o oscilatie cu lungime de unda de 2000nm sa scape neabsorbita de electronii marginali ai moleculor de aer, care formeaza un baraj tridimensional cu o densitate de 3,33nm ? poate doar daca lungimea de unda e intr-atat de mare incat energia fotonului scade sub energia minima necesara excitarii electronului;
          in fine, sa presupunem ca radiatiile infrarosii cu lambda>1000nm ar putea fi absorbite numai de catre moleculele de codoi, prin radiatie directa de la sol la pozitia moleculei de codoi; la dezexcitare, molecula de codoi o va emite undeva mai departe, fiind insa imposibil sa o faca cu fotoni de energie mai mare (nu permite legea conservarii energiei, deoarece parte din energia absorbita a fost consumata de miscarea electronului); prin urmare, fotonul emis de molecula de codoi va avea o lungime de unda mai mare decat lungimea de unda a fotonului initial, care nu a putut fi absorbit de molecula de aer; in consecinta, molecula de aer nu va putea absorbi fotonul emis de molecula de codoi si va ramane in starea termica initiala, fara sa se poata incalzi de la molecula de codoi;

          • Este clar ! Se pune radacina de cudabarba cam trei degete la care (la care ?) se adauga o cantitate de lapte de cuc fierbinte cam cat ar bea un peste mic dupa o salata cu cascaval vegetal condimentat cu sare de mare Ionica.
            In acest timp se amesteca un timp de la stinga la stinga si mai apoi de la dreapta la dreapta , procesul repetandu-se la anumite intervale tot de timp in sens exact dar invers. Aceste operatiuni pot fi executate doar de firme de modeling in 3D, 4D si 5G iar modelele trebuie sa fie all-inclusive fara discriminari de rasa , de gen, de religie, de nationalitate , de etnie, de culoarea parului, a dintilor, a unghiilor , a ochilor , a circumferintei taliei, bustului, fundului, capului (scuzati expresia) , pamantului, sistemului solar intrinsec si extrovertit .
            Acuma ca totul este clar mai trebuie doar platiti oamenii care se ocupa de problema si cu o probabilitate de peste 51,334968 la mia de locuitori pe cap de hectolitru veti avea o viata fericita si prospera care va dura foarte mult , in afara de cazul in care vor interveni niste variabile incomensurabile , caz in care totul se va petrece exact invers insa nu trebuie sa va speriati: avem modele care au prevazut si aceasta situatie si le putem face publice in caz de nevoie , pentru un pret rezonabil si negociabil.

            Erata: cudabarba nu se pune ci se scoate , in rest totul ramine cum au stabilit oamenii de stiinta.

    • La prima vedere ideea e buna insa clima planetei nu depinde doar de solutiile unei sume de ecuatii.
      Insa de-ar fi „doar” termodinamica atmosferei ar exista vreo sansa insa lucrurile sint cu mult mai complicate. Nu doar parametrii atmosferei conteaza ci si altii, posibil mai importanti dar despre care se aminteste doar in treacat: Soarele, cimpul magnetic al planetei, geologia planetei (influenta proceselor geologice asupra climei este mult subevaluata, e drept pe fondul unei cunoasteri destul de limitate a interactiunilor – nu-i vorba, stim cite ceva insa sintem abia la inceput, aici este enorm de mult de cercetat, multe generatii de geologi si de geofizicieni au de lucru sute de ani de azi inainte), miscarea Sistemului Solar in Galaxie, basca evenimente la nivel cosmic (supernove, quasari, Gamma Ray Bursts si cine stie cite alte „dihanii” de-astea) care incepem sa banuim ca au avut influente asupra atmosferei.
      Un exemplu „local”: evenimente oarecum curente la scala de timp a Sistemului Solar au influentat cu certitudine si aproape sigur vor influenta nu doar chimia atmosferei ci si geologia planetei: bazinul canadian Sudbury este foarte bogat in Ni, Cd, Au, Ag, Cu, Pt-Ir si unul dintre motive este ca a fost lovit acum aprox 1.9 miliarde de ani de un asteroid probabil bogat in asa ceva. Ghinion, ceva mai recent, acum ~ 37 mil. ani a mai primit o lovitura din partea unui meteorit. Si-ala posibil bogat. Culmea e ca abundenta de elemente chimice il face si foarte fertil (!) asta in pofida unei clime nu foarte prietenoase).
      Altfel spus, treaba cu clima e mult mai multa si mai complicata decit e indeobste prezentata si alarmismul politic si heirupismul ziaristic la tema constituie o simpla moda banoasa. Adaugind si existenta unor sustinatori vocali si obraznici care par a fi de neginditori de profesie si avem tabloul
      ignorantei oengistice aflatoare-n treaba insa direct interesata (citeste platita) motivele pentru care nu dispare in largul cos de gunoi al ideilor gresite. Daca toti astia ar trai asa cum cer altora atunci ar umbla desculti, acoperiti cu piei de animale si si-ar incalzi iurtele cu licheni. Pot incerca in Mongolia si sa ne lumineze de-acolo la o bere artizanala fabricata de ei cum se incarca laptop-ul in Desertul Gobi.

  5. Admir fără rezerve documentarea și corectitudinea informațiilor științifice pe care ni le oferiți.Dar adaug și eu o întrebare :Dacă schimbarea climatică se datorează atât de mult activității antropice atunci a studiat cineva influența formațiunilor noroase suplimentare atunci când vom utiliza drept combustibil foarte mult hidrogen?Dar când umiditatea adusă de curenții atmosferici(vânt) nu mai ajunge în locurile știute odinioară datorită captării energiei acestora în centralele eoliene?Care vor fi efectele asupra climei?
    Doar se știe că substanța cu cea mai mare efect în încălzirea planetei nu este dioxidul de carbon ci…apa!
    Care este opinia dumneavoastră?

    • In urma procesului de ardere a unei hidrocarburi ( metan, propane, benzen Sau ce-o mai fi) conform chimiei invatate (sau nu – ma scuzati pentru ironie, nu va este adresata dumneavoastra) in clasa a X a, rezulta H2O, CO2 si energie.
      Prin arderea hidrogenului se obtine doar H2O si energie.
      Deci orice ardem, tot de apa dam. 😁
      Acum vor sari „verzii” : pai da, dom’le nu mai e codoi! Vezi, asta vrem, sa scapam de codoi!
      Da, putem arde si hidrogen, dar ca sa-l ardem trebuie mai intai sa-l obtinem. Cum? Scump, cum altfel?! Si cu consum de energie, pe care o obtinem prin arderea hidrocarburilor. 🤣🤣🤣

      • Domnule TinMan, va rog sa imi dati voie sa va explic un lucru de baz cu privire la energie. Energia nu se „creaza” nici nu se „consuma”. Energia se transforma, se „inmagazineaza” daca vreti (prin legaturi chimice intre diverse elemente), sau se inmagazineaza cu ajutorul atractiei gravitationale. Poate ca intr-o zi stiinta va putea crea o bacterie care sa descompuna apa in hidrogen si exigen consumand energie solara pentru asta, la fel cum plantele consuma energie solara ca sa descompuna CO2 in carbon (lemn) si oxigen.
        Depinde foarte mult daca ai un orizont mai larg cand privesti lucrurile si daca poti sa gandesti in perspectiva, sau esti limitat doar la ceea ce cunosti in prezent.

        • @Calin – și la ce folosește orizontul tău larg, atât timp cât nu ai respectiva bacterie? Ce utilitate biologică ar avea procesul respectiv pentru acea bacterie?

          Hidrogenul nu e decât noua gogoriță eco-marxistă, s-a săturat toată lumea de propaganda voastră cu fotovoltaice și eoliene, s-au convins toți că se arde mai mult cărbune tocmai din cauza fotovoltaicelor și eolienelor, așa că acum v-ați convertit toți în apostoli ai hidrogenului.

          Plantele și cianobacteriile folosesc fotosinteza pentru a-și crea rezervele de hrană, exact cum fac oamenii când cultivă grâu sau cartofi. Ce utilitate ar avea producția de hidrogen pentru acea bacterie?

          Molecula de hidrogen e atât de mică, încât scapă chiar și prin pereții unor conducte metalice, e foarte reactiv și e foarte greu de ținut sub control. Știi cum ține natura hidrogenul sub control? Cu un atom de carbon la care se leagă 4 atomi de hidrogen. Metan îi zice (CH4) iar pe ăsta îl avem deja :)

          Explodează și metanul destul de ușor, însă nici pe departe la fel de ușor ca hidrogenul.

          • „la ce folosește orizontul tău larg, atât timp cât nu ai respectiva bacterie?” simplu: ma ajuta sa ma gandesc la potentiale metode/solutii si astfel sa inovez.
            „Hidrogenul nu e decât noua gogoriță eco-marxistă, s-a săturat toată lumea de propaganda voastră cu fotovoltaice și eoliene” eu am dat un exemplu banal cu apa si hidrogenul pentru a scoate in evidenta un punct de vedere, si anume ca cercetarile pot merge si in directia biologica. Apropo, inclusiv CH4 (metanul) e produs de catre bacterii.
            „Molecula de hidrogen e atât de mică, încât scapă chiar și prin pereții unor conducte metalice” Eu zic sa te informezi putin si vei afla ca inclusiv gazul metan scapa prin conducta metalica. E drept ca intr-o maniera mult mai redusa fata de metan. Dar iarasi pierzi imaginea de ansamblu si sari la partea de transport a energiei ca si cum daca folosesti undeva hidrogen, e musai sa il transporti in locul de utilizare prin conducte lungi de sute de km.
            Oamenii ca si tine sunt limitati la ceea ce pot sa vada, sa atinga, sa guste, sa miroase intr-un cuvant, tot ceea ce pot sa perceapa cu simturile de baza, de aceea nu puteti sa va imaginati anumite lucruri si drept urmare nu aveti cum sa evoluati. Norocul vostru este ca mai exista si oameni pe lumea aceasta care lucreaza din greu pentru a descoperi noi materiale sau sa eficientizeze anumite chestii.
            P.S. Lasand laoparte poluarea prin arderea hidrocarburilor, voi astia care nu sunteti „eco-marxisti” aveti vreo solutie pentru anul ~2070 cam pe cand se estimeaza ca se vor termina rezervele de petrol? Intreb si eu pentru niste „prieteni” („prietenii” fiind copii nostri).

            • Bravo dom’le! I-ați zis-o reacționarului! ✌

              Sigur când vine vorba de viziuni am așa un oarecari emoții. Ultimul mare vizionar care mi-am influențat viața, a sfârșit-o în fața unui zid scorojit la Târgoviște. Și am mai învățat cu timpul un lucru: Vizionarii care au nevoie de subvenții de neam prost de la buget pentru împlinirea viziunii viziunii lor, sunt în 97% din cazuri (spre a amintit un procent mult apreciat) niște șarlatani ordinari și nimic mai mult. Iar ăștia „ieco” de acum nu fac excepție. Sunt doar mai hulpavi și mai obraznici ca „vizionarii” din vechime.

              Calul n-a avut nevoie de subvenții spre a înlocui talpa. La fel cum nici cărbunele spre a înlocui calul. Și nici petrolul n-a avut nevoie de subvenții spre a înlocui cărbunele. La fel va fi și cu înlocuitorul petrolului. Nu știu exact ce-l va înlocui, dar știu că așa va fi.

              Cât privește epuizarea petrolului am trăit deja câteva sfârșituri ale rezervelor de petrol: În 1990, în 2000, în 2008 și ceva mai recent în 2015. Deci m-am cam obișnuit cu ideea. 👍

            • *copiii – o corectie tehnica a tastaturii uzate care refuza sa preia uneori tastele :0

        • @Calin – îți garantez că petrolul nu se va termina niciodată, la fel cum nu s-a terminat nici cărbunele. Nici în 2070, nici altădată. După cum spunea o celebră butadă: ”Epoca Pietrei s-a încheiat, dar nu pentru că s-ar fi terminat piatra”.

          Dacă petrolul natural va deveni prea scump, gen 300 de dolari barilul sau mai mult, se pot produce cantități nelimitate de petrol sintetic. Din cărbune sau chiar din apă de mare, folosind energie de la reactori nucleari pentru asta.

          2070 e peste 50 de ani. Niciun om sănătos la cap nu ia în seamă predicțiile care depășesc 5 ani, marja lor de eroare poate fi oricât de mare. Am mai dat exemplul lui Ceaușescu, prin 1985 avea diverse măsuri prevăzute a intra în vigoare până în anul 2000, cu unele linii directoare până în anul 2010. Doar propria execuție în mai puțin de 5 ani nu a fost capabil să o anticipeze :)

          Energia nucleară e cea mai curată din câte există, un reactor nuclear produce doar 20 de tone de deșeuri pe an (practic, un TIR pe an). În minele de cărbuni mor de sute de ori mai mulți oameni decât în accidentele de la centrale nucleare. În realitate, problema ecologiștilor isterici e alta: nicio energie nu e bună dacă nu vine de la ruși. De asta și-a închis Germania centralele nucleare, ca să depindă de importurile energetice din Rusia.

          Energia nucleară e singura care asigură independența autentică, inclusiv față de majoritatea importurilor de petrol.

          P.S. Vezi că formula ”copiii noștri” te-a dat de gol. Ecologiștii isterici nu au niciodată copii, ei salvează planeta. Ca excepție rarissimă, câte unul dintre ei se vindecă instantaneu de isteria ecologistă, atunci când ajunge în sfârșit să aibă copii :)

          • Acum ca mi-ai garantat tu ca petrolul nu se va termina niciodata, pot sa stau linistit :).
            Interesant cum voi aplicati dublul standard. Rezervele de Litiu se vor termina in cativa ani, dar cele de petrol nu. Curat murdar!

            • @calin – tocmai ți-ai demonstrat reaua credință. Litiul e un element chimic, dacă vrei să-l produci prin transmutație ar necesita cantități astronomice de energie (presupunând că există posibile tranziții).

              Metoda obținerii petrolului sintetic există de 100 de ani, se folosește și azi prin Africa de Sud și/sau Namibia, iar Hitler a folosit-o și el, când n-a mai avut acces la petrolul României.

            • După cum am spus mai sus, am trecut deja prin câteva epuizări ale rezervelor de petrol. 😄. O aștept cu mare interes și pe aia din 2070… ✌

        • @Calin
          Stimate domn, energia mai are si prostul obicei sa fie produsa. Da, produsa, nu doar transformata. Evident, in fizica newtoniana asta e un nonsens, masa e invariabila.
          Doar ca, in fizica relativista, masa (da, masa) se transforma in energie. Adica, asa cum sunt convins ca stiti si dumneavoastra si eu doar va reamintesc, la spargerea ( fisiunea) unui nucleu, rezulta alte doua nuclee, ceva neutroni ( cam doi in cazul U235) si energie. Care energie are valoarea egala cu masa care lipseste scazand din masa nucleului initial suma maselor celor doua nuclee rezultate si a neutronilor inmultita cu patratul vitezei luminii in vid.
          Adica exact teorema relativitatii restranse, unde E este energia iar vestitul m este „defectul de masa” – adica masa aia care nu ne iese la inventar.
          Mai pe scurt, energia se „produce” numai in urma unei reactii nucleare sau atomice ( aici vorbim de fuziune – reactie care se petrece in stele / Soare – fuziunea a cate doi atomi de hidrogen rezultand heliu).
          Deci, energia aia nucleara „murdara” e singura energie cu adevarat produsa.
          Cu scuzele de rigoare adresate gazdei noastre pentru off topic,
          al dvs,
          Tinman.

  6. Cred că o să trecem printr-un punct de inflexiune în problema încălzirii globale, a amprentei de carbon și a emisiilor zero. Pînă acum a fost gargară și multă abureală, acum au început să bage mîna în portofelul oamenilor și la sărăcia care-i în România o să iasă cu oase rupte și cucuie. Cam 60% din români sînt cu foamea-n gît și trăiesc de pe o zi pe alta, după ce s-a dat drumul la inflație și au început rușii să se plimbe pe la graniță, s-ar putea ca inioranții și plebea needucată pe care o doare fix în cot de provocările climatice, green deal și mai mult verde, să puie mîna pe ciomag și să iasă pe străzi. Nebuneala lui Ceașcă a durat pînă cînd i-a băgat pe toți în foame și jupînu’ vizionar s-a oprit din schimbat lumea pe la Tîrgoviște. Țicneala asta cu emisii zero și apocalipse/extincții trîmbițate săptămînal de ”un grup de oameni de știință” a luat-o deja pe același drum cu cincinalul în patru ani și alimentația rațional științifică, așa că parcă am un déjà vu.

    • @cetățenul turmentat. Da, se pune in practica un scenariu obsesiv si extins, totul pe pielea si cheltuiala populatiei, nu numai din România. In numele a ceva ce se va intimpla in viitor si ne va conveni foarte tare. Intram in faliment in numele unui ideal care o mina de oameni ne promite ca se va realiza. Déjà vu.

      • Oamenii trebuie să fie săraci și dependenți de stat, la asta se rezumă toată povestea eco-marxistă. Restul e doar ambalaj: ieri închiderea centralelor nucleare, azi instalarea panourilor solare, mâine hidrogenul etc.

        Nici nu le mai pasă de contradicțiile flagrante, gen interzicerea motoarelor termice vs folosirea hidrogenului (care ar trebui ars în motoare termice). Însă asta e tocmai dovada că nu cred nici ei în ceea ce susțin, scopul e doar sărăcirea cetățenilor. Exact ca pe vremea lui Honecker și a lui Ceaușescu.

  7. Modelele climatice actuale, in marea majoritate, pot fi folosite la toaleta cand se termina hartia igienica. Dovada clara, bazata pe comparatiile cu datele concrete culese din cel mai extins sistem de masurare a temperaturii globale a atmosferei este in studiul Prof. Roy Spencer, pe care insa Google s a grabit sa l infiereze cu manie proletara (demonetizeze) desi evident nu au nici un argument stiintific:
    https://www.youtube.com/watch?v=c-8Nws5wfG0&list=FLA5-5coIVJXodW-0yZZ6Zag&index=3
    Nu stiu de ce asa de greu sa credem ca politicienii sunt mai preocupati de manipularea dupa vointa a opiniei publice decat de grija oilor pastorite. Zic si eu, ma uit in jur si ma minunez.. si nu trebuia sa fim „catastrofati” deja de cativa ani? Intre timp Putin face misto de o Europa de carton si de o US condusa de un om care nu si aduce aminte in ce luna e, Trudeau aplica legea martiala in Canada pe timp de pace pentru ca niste camionagii nu au fost de acord cu politicile lui irationale si woke, de Romania nu mai zic..samd. Dar hei, ..Climate Change!

  8. De regula modele simplifica lucrurile, clima , un model haotic si extrem de complex cum poate oare fi intrat de simplificat incat sa fie inteles cu toate fenomenele sau intradevar este nevoie de aceste simplificari sa poata fi intelese de cei care finanteaza aceste studii.

  9. Despre algoritmul de omogenizare a datelor de temperatură în baza de date Global Historical Climatology Network (GHCN), menținută de NOAA/NCEI

    Articolul În ultimii 40 ani, temperatura medie anuală din România a crescut cu circa 2°C a prezentat modul în care NASA GISS folosește datele primare din baza Global Historical Climatology Network (GHCN), menținută de NOAA-National Centers for Environmental Information (NCEI). Datele preluate de NASA GISS suferă mai multe operații de ajustare, „curățire” și omogenizare menite să modifice/elimine din înregistrările primare ale temperaturilor diverși factori non-climatici.

    Ceea ce nu am scris în articolul menționat este faptul că rețeaua GHCN însăși execută o omogenizare a datelor de temperatură pe care le pune la dispoziția diverșilor utilizatori. Începând din 2011, toate datele sunt modificate zilnic prin aplicarea unui algoritm numit Pairwise Homogenization Algorithm (PHA). Unii cercetători au lăudat algoritmul, care îndepărtează unele bias-uri ale seriilor de timp sintetice. Dar modul în care datele omogenizate corespund realității din teren nu a fost analizat în detaliu.

    Pe 8 februarie 2020, un grup de 20 oameni de știință din mai multe țări europene (România nu este reprezentată) au publicat articolul Evaluation of the Homogenization Adjustments Applied to European Temperature Records in the Global Historical Climatology Network Dataset în revista Atmosphere.

    Plecând de la faptul că GHCN (NOAA/NCEI) publică lunar două seturi de temperaturi – ne-omogenizate și omogenizate, autorii au analizat modul cum lucrează algoritmul PHA pe parcursul a 10 ani (2011 – 2021), folosind 3689 seturi de temperaturi din 24 țări europene (România nu figurează). Ce au găsit cercetătorii?

    Algoritmul de omogenizare PHA folosit de NOAA/NCEI este complet greșit în ceea ce privește misiunea sa de a identifica și corecta presupusele „discontinuități” sau „puncte de întrerupere” în ceea ce privește amplasarea stațiilor meteorologice sau a instrumentelor, pentru a oferi un istoric mai precis al temperaturii mondiale:

    A remarkable inconsistency in the identified breakpoints (and hence adjustments applied) was revealed. Of the adjustments applied for GHCN Version 4, 64% (61% for Version 3) were identified on less than 25% of runs, while only 16% of the adjustments (21% for Version 3) were identified consistently for more than 75% of the runs.

    Deși nu este menționat în articolul cercetătorilor europeni, este notoriu faptul că algoritmul NOAA/NCEI se bucură de un succes remarcabil în generarea unei serii de timp a istoriei temperaturilor planetare materializată sub forma emblematică, dar total discreditată, a crosei de hochei (hockey stick), „crosă” folosită pentru susținerea alarmismului climatic.

    Pe românește se spune că peștele de la cap se-mpute. Dacă datele primare, pe baza carora se construiesc modelele climatice, suferă de o inconsistență remarcabilă cauzată de algoritmi de omogenizare, ce se întâmplă cu gradul de încredere a plătitorilor de taxe pentru salariile celor de la NOAA/NCEI?


  10. Din punctul meu de vedere, cresterea sau scaderea nivelului marilor si oceanelor este cea mai clara dovada ca exista o incalzire sau racire globala si per ansamblu planeta s-a incalzit sau s-a racit. Desigur, motivele acestei incalziri/raciri pot fi diverse si discutabile, greu de dovedit/masurat. Poate e de la poluare, poate de la ciclurile solare, poate de la eruptii vulcanice, e greu de cuantificat fiecare cauza.

    • În principiu, am acoperit cam toate problemele legate de manisfestările fizice ale schimbării climei. Vă recomand să răsfoiți printre cele peste 200 articole publicate pe această platformă pentru a găsi răspunsurile care vă interesează.

      Nu îmi convine să pierd timpul cu oricare nou venit pe Contributors și să reiau ceea ce am scris deja cu niște în urmă.

      Fac o excepție acum.

      Găsiți argumentele mele aici:

      În căutarea timpului pierdut: Enigma lui Munk, piscinae romane și eclipse antice, 2018.

      Enigma lui Munk revisited: Noua structură a interiorului planetei oferă o posibilă soluție. Implicații asupra variațiilor nivelului oceanic, 2019.

      • Va multumesc pentru raspuns, am citit articolele respective. Tot ceea ce pot sa spun e ca in cele din urma totul tine de „credinte”. Am citit mai multe articole scrise de dumneavoastra, si in absolut toate aceste articole dumneavoastra sugerati ceea ce probabil credeti cu tarie:
        1. faptul ca incalzirea globala e posibil sa nu existe, iar daca ea chiar exista cu adevarat nu poate fi atribuita poluarii facute de catre oameni in ultimii 100 ani
        2. faptul ca sursele regenerabile de energie nu sunt fiabile/sustenabile si nu ar putea sa inlocuiasca hidrocarburile

        Apropo de temperaturi, din pasiune fac tot felul de circuite electronice printre care si unele cu senzori de temperatura iar de fiecare data cand discut cu prietenii mei despre facturile la gaz si ce temperaturi au ei setate prin casa (unii 21 grade altii 22 altii 23), le tot explic ca temperatura pe care o afiseaza termostatul lor nu e neaparat adevarul absolut. Asta deoarece fiecare senzor de temperatura are o mica deviere de la temperatura reala (din cauza ca materialele din care sunt facute nu sunt 100% pure). Asa ca, cel care spune ca sta cu 21 grade in casa poate ca in realitate are 22, iar cel care spune ca sta cu 23 grade poate ca tot 22 grade are in realitate, dar in ambele cazuri va asigur ca nu sunt sub 19 grade si nici peste 26 grade.

        • 1. Dacă mă uit la America de Nord ultima decadă arată mai degrabă ca una de răcire accelerată.

          2. Nu cred că autorul diminuează rolul și importanța regenerabilelor. Pur și simplu dă șarlatania în gât. E o mare diferență. Regenerabilele își au desigur rostul și folosul lor. Numai modul în care sunt prezentate ca panacee universale la orice e o excrocherie.

          La nivelul de azi al tehnologiei noastre ele nu ne rezolvă nici măcar parțial problemele energetice. Hai să nu ne mai îmbătăm cu apă rece. Se risipesc sume enorme și resurse importante în a subvenționa niște găinării ce nu rezolvă nimic în loc să alocăm resurse pentru o rezolvare fezabilă a problemei. Aici e buba.

      • Inca o chestie de care am uitat. Prin anul 2012 am fost intr-un concediu prin Franta si am vizitat un ghetar spectaculos (imi scapa acum numele). Ce pot sa va spun e ca am ramas socat sa vad pancardele cu nivelul la care era ghetarul in anul 1930 apoi in 1960, 1990, 2010. Intre anul 1930 si 2010 am coborat zeci de metri (diferenta de nivel). Sigur, poate totul a fost doar un fenomen local, poate erau masluite pancardele de catre activistii de mediu sau „eco-marxisti” cum spunea cineva mai sus, dar totusi, a fost absolut socant.

        • În campania electorală din 2008 a făcut furor un documentar de la ABC ce garanta că până-n 2015 Manhattan-ul va fi înghițit de apele oceanului datorită încălzirii globale. În întâmplarea a făcut ca-n Iulie 2015 să mă aflau în Manhattan și n-am avut nevoie de costum de scafandru 😊. Documentarul cu pricina a fosrt șters de mult cu furie de pe toate platformele….

        • Ghețarii muntoși, spre deosebire de calotele glaciare, sunt mult mai susceptibili variațiilor regionale.
          Așa cum ați fost dvs. în 2012 în Franța să vizitați un ghețar spectaculos, am fost și eu în Montana Glacier National Park cu puțini ani în urmă. Ce m-a frapat era prezența multor tăblițe alarmante, scrise de oficialitățile Parcului Național, prin care vizitatori erau alertați că ghețarii din Montana vor dispărea până în anul 2022, cel mult în 2030!!!

          Suntem în 2022 și predicția apocaliptică nu s-a împlinit. Ba mai mult, printr-o mișcare discretă, conducerea Parcului Național al Ghețarilor din Montana a început demontarea și îndepărtarea plăcuțelor alarmiste începând din 2017 (Donald Trump, poate?!)

          Detalii de la CNN:

          Glacier National Park is replacing signs that predicted its glaciers would be gone by 2020

        • @Calin – n-ai idee unde se afla nivelul ghețarului respectiv la 1695, abia atunci ai fi rămas cu-adevărat șocat :)

          Uite, o să repet special pentru tine: înainte de 1700, Tamisa și Rinul înghețau în fiecare iarnă. Târgurile de Crăciun se organizau chiar pe gheața râurilor. După 1740, Tamisa a mai înghețat doar de 6 ori, ultima dată în 1814.

          Încălzirea actuală a început mult înainte de 1830, anul când a fost dată în exploatare prima cale ferată modernă. Pe la 1750 – 1770, pe valea râului Derwent, industria încă se baza pe mori de apă, nu pe arderea cărbunelui, dar încălzirea începuse deja.

          • Tocmai asta am spus si eu, ca exista o incalzire globala care pare sa fie negata de catre autor.
            Nu putem sa dovedim ca aceasta incalzire globala este strict datorata activitatii umane, putem in schimb sa constatam cu certitudine ca incalzirea exista.

            • Nu e deloc așa. Atâta vreme cât pământul are atmosferă clima sa va fi în continuă schimbare. E un proces început cu miliarde de ani în urmă, mult înaintea omului sau a vieții.

              Azi putem spune că e încălzire globală față de 1815 când în luna Iunie soldații lui Napoleon se băteau la Waterloo în paltoane, iar dimineața câmpul de luptă era acoperit de brumă.

              Însă în același timp putem spune că e răcire globală severă comparativ cu anul 1000 când vikingii făceau agricultură în și creșteau animale în Groenlanda, sau când Anglia era mare producător de struguri și vin. Ce activități umane or fi provocat ace încălzire globală ?! 👀

              La fel cum dacă mă uit afară unde sunt acum -19C (azi dimineața erau -24C 🙄) pot zică că e o răcire globală severă față de 2010 când pe pe 28 Februarie sau 1 Martie (nu mai știu când a picat Duminica) eram la picnic în mâneca scurtă.

    • Cât a crescut oceanul planetar la Londra, Lisabona, Anvers, Shanghai, Canton, Bordeaux, etc. Toate aceste localități existau și acum 1000 de ani. Ele sunt tot acolo, fără a fi înghițite de ape sau rămase în mijlocul pustiului în pofida ciclurilor repetate de răcire/încălzire din ultimul mileniu.

      Care o fi explicația?!

      • Nu stiu cat a crescut oceanul planetar la Londra, Lisabona etc. de acum 1000 ani pentru ca pe vremea aceea nu erau sateliti. La fel nu stiu cat s-a inaltat sau scufundat scoarta terestra in zona X sau Y datorita miscarilor tectonice.

        • @calin – nu există un nivel al oceanului planetar, care să fie valabil pe toată planeta. Există doar un nivel local al apei la țărm, care variază de două ori pe zi, cu valori între câțiva zeci de centimetri și câțiva metri. Se numește maree.

          De exemplu, dacă nivelul apei la țărm crește cu 2 metri în decurs de 6 ore (are legătură cu poziția Lunii față de locul respectiv) pe cine impresionează o creștere de câțiva centimetri într-o sută de ani? Există locuri în Rusia unde mareea atinge și 10 metri. Tot la 6 ore diferență.

          A discuta despre nivelul oceanului planetar e ca și cum ai discuta despre altitudinea medie a norilor: se poate calcula, dar valoarea obținută nu are nicio relevanță în practică.

          • Discutiile privind nivelul mediu al oceanului planetar par sa postuleze ca scoarta terestra ar fi rigida, dar ea este oarecum semielastica, si se misca uneori imperceptibil, inclusiv pe verticala. Avem porturile grecesti si romane de la Marea Neagra, se vede clar ca la Mangalia portul Callatis se afla sub apa la cativa metri, impreuna cu zidul de est al cetatii si o parte din vechea cetate, iar la Constanta fostul port impreuna cu fosta „gara maritima” (cladirea cu mozaic) care se afla in dreptul actualei gari maritime, este situat cu cativa metri mai sus si mai departe de apa, deci tarmul stancos s-a ridicat semnificativ in cca. 18 secole. Deci putem gasi argumente de toate felurile, depinde cum le interpretam si ce interes au sponsorii cercetarii…

        • Nu erau sateliți dar avem construcții vechi ce nu au fist înghițite de ape.

          De exemplu anticul Efes e undeva departe tare de mare deci știm că Mediterana s-a retras kilometrii buni, fără sateliți. O parte din construcțiile antice ale Alexandriei antice sunt azi sub ape deci știm că Mediterana a înghițit măcar un km de coastă egipteană.

          Orașele pe care le-am dat au construcții foarte vechi ce merg în urmă cu mia aia de ani. Iar acele constricții nu sunt deloc sub ape așa cum ar fi trebuit să fie dacă gargara eco avea în ea un sâmbure de adevăr. Cu sau fără sateliți.

          Am mai dat aici exemplul cu muzeul imigra/iei de pe Ellis Island, NY. Sunt acolo poze cu docurile Manhattan-ului de peste120 de ani. Nivelul oceanului e exact acolo și azi în pofida încălzirii globale antropogene. Dl. Profesor Crânganu a dat de asemenea exemplul unei taverne newyorkeze ce e pe malul oceanului în același loc de peste 300 de ani. Ceva parcă nu se leagă cu toată isteria dumneavoastră, nu-i așa? 🙄

        • geologic, googlepedia indica o viteza de vreo 2,15cm/an (nu am surse alternative) a placii nubiene in directia NE, intrand in subductie sub placa Egee; teoretic, intr-un interval de 2000ani ar rezulta o scufundare lenta printr-o deplasare orizontala de vreo 43m catre mare; dar viteza fiind o medie estimata (prin metode magnetice) a deplasarii in ultimii 100milioane ani, ma indoiesc insa ca rata ultimilor 2000ani a fost la fel de vioaie;
          cauza inundarii Alexandriei si a altor orase din zona este explicata prin fenomene mult mai banale, vizibile aproape pretutindeni si fara legatura cu topirea ghetarilor;
          in primul rand Alexandria e in zona unui brat mort al Nilului si construita pe aluviuni intr-o vreme in care nu existau geotehnicieni si ingineri capabili sa execute fundatii sigure pe terenuri slabe, de exemplu cu piloti din beton armat;
          in al doilea rand, specialistii care chiar conteaza, nu aia geostrategici de talie si procente mondiale, explica inaintarea marii prin banala eroziune, vizibila cu ochiul liber si pe litoralul romanesc, intr-un interval de timp incomparabil mai mic, de circa 1%; natura si-a facut treaba la fel de nestingherita cam ca la Pripiat (sau Costinesti), fara sa investeasca in energii scumpe precum glaciatii si asteroizi de import galactic;

  11. Uneori, mai scapă și The New York Times niște fragmente de adevăr dureros.

    De exemplu, pe 21 februarie 2020, a fost publicat articolul Cum reacționează europenii la facturile exorbitante la gaze și energie electrică, cu subtitlul Prețurile ridicate la energie în Europa dau peste cap viețile oamenilor. În timp ce unii își instalează panouri solare, alții își alimentează sobele cu lemne.

    În cuprinsul articolului mai putem citi niște adevăruri incomode (inconvenient truth):

    Europenii plătesc de mult timp unele dintre cele mai mari prețuri din lume pentru energie, dar nimeni nu-și amintește o iarnă ca aceasta. [Păi, asta-i tot din cauza încălzirii globale antropogene, nu-i așa?!]

    A plătit într-o lună cât plătea într-un an…Compania locală de utilități i-a trimis o factură de 747 de euro (aproape 850 de dolari) pe lună – mai mult decât plătise timp de un an întreg. (e vorba de un simplu cetătean german, pensionar)

    Cei mai mulți oameni nu au posibilitatea de a arde lemne sau cărbuni, ci doar de a pune pe ei mai multe straturi de haine [Ceuașescu, where are you?]. În Marea Britanie, plafonul de preț impus de guvern pentru facturile de energie a fost majorat recent cu 54%, crescând taxele anuale la 1.971 de lire sterline. Această majorare va afecta 22 de milioane de gospodării începând cu luna aprilie, contribuind la extinderea îngrijorărilor în Marea Britanie cu privire la creșterea costului vieții.

    Îngrijorări similare se regăsesc pe întreg continentul.

    Recomand citirea întregului articol.

  12. Ca absolvent de geologie, urmarind ciclurile Milankovitch si miscarea de precesie, mie imi este clar ca ne indreptam catre o (mini)era glaciara. Nu cred ca activitatea antropica poate interfera la un asemenea nivel cu tendintele climatice planetare. Asa ca mie unul mi-ar fi teama ca nu peste foarte mult timp (timp geologic, bineinteles) cam tot ce va fi peste 45⁰ lat va fi nelocuibil pentru o vreme. Dar deja m-am saturat sa argumentez o asemenea predictie in fata unor oameni care nu stiu decat ce aud la tv si iau de bun orice studiu prezentat de „cercetatorii britanici”. La fel ca si conspirationistii care vad peste tot uneltiri in vederea reducerii populatiei, cand de fapt toti cei care conduc destinele acestei planete si-au dat seama de mult ca in curand problema va fi exact opusa. Ne confruntam cu o scadere dramatica a sporului natural in multe regiuni, iar Africa si Asia care inca tin numerele sus, se indreapta inevitabil spre aceeasi soarta a declinului populational.

    • Nu prea conteaza azi ca urmeaza o noua glaciatie; conteaza scara de timp a fenomenelor. Daca incalzirea actuala ne afecteaza in cateva zeci de ani si glaciatia vine peste cateva mii de ani, atunci e clar care problema e mai importanta.

      • Depande 😊.

        În Vestul Mijlociu american, la paralela 45 și mai jos, Mississippi îngheață beton ca ceasul de vreo 12 ani. Pescarii se dau cu camioneta pe fluviu. Azi dimineața am avut -24C iar acum s-a mai înmuiat la -15C, la ora 16.39. 😮

        Începe de fapt să arate chiar ca o răcire foarte accelerată a vremii. Până prin 2010 la început de Martie era de mânecă scurtă… Acum vreo 3 ani a nins violent cu nămeți începând de la de ziua lui Hitler (20 Aprilie) până la cea a lui Lenin (22 Aprilie).

      • @Gigel – ”încălzirea actuală” a cam încetat prin 2010. Fenomenul e mai vizibil în America de Nord, dar în câțiva ani urmează să se simtă răcirea și în Europa.

        2022 e abia al treilea an al ciclului solar actual (solar cycle 25) și activitatea Soarelui încă e în creștere. Prin 2027 – 2029, activitatea Soarelui va fi în scădere accentuată, iar în 2030 e posibil să vedem din nou gheață pe Tamisa. Poate chiar mai devreme, cu puțin noroc :)

  13. Nu numia cei 97% dintre cercetatorii climatici sunt de acord cu isteria globala, dar iata ca si filozofii au intrat in hora, trebuie sa cistige si gurita lor o piine. Chiar aici au aparut vreo doi, vorbitori de engleza, ca nu o mai cunosteau pe materna. Urmeaza popii, persoanele cu copii in brate, duoamnele cu palarii.

    Si uite drace ce am citit, https://www.msn.com/de-de/lifestyle/men/forscher-machen-erschreckende-entdeckung-im-erdkern/ar-AATot7Q?ocid=msedgdhp&pc=U531… cica elvetienii spun ca pamintul se raceste, cica peste paralela 45 in curind nu se va mai putea trai de frig. Spun ca racirea vine din mijlocul pamintului, precis oamenii sunt d evina, au facut atitea pompe de caldura!?

    • Am citit, acum o lună, studiul de la care a plecat articolul citat și am avut deja o polemică (în particular) cu Dr. Patrick Moore, co-fondator al Greenpeace, devenit astăzi un sceptic climatic. El a susținut, eronat, pe contul lui de Twitter, că noile estimări de conductivitate termică a mineralului bridgmanit, aflat predominat în compoziția mantalei inferioare, la contactul cu nucleul terestru extern, ar produce o disipare mai rapidă a căldurii radiogenice din nucleu! După ce i-am demonstrat,cu date concrete, apelând și la doctoratul meu în flux termic, inexactitatea afirmației sale, domnia sa, fără să-mi mulțumească pentru semnalarea erorii, m-a informat că a șters tweet-ul respectiv.

      În realitate, este o foarte lungă speculație determinată de o singură măsurătoare de conductibilitate termică a unui cristal. Speculația constă în posibilitatea micșorării energiei termice interne a planetei, energie care este responsabilă de mișcarea plăcilor litosferice, subducția lor și crearea de crustă oceanică nouă de-a lungul dorsalelor medio-oceanice. În ultimii 4,66 miliarde de ani nu s-a înregistrat o reducere semnificativă a căldurii interne a planetei, dovadă fiind cele șapte supercontinente formate și distruse în timp (Pangea este doar ultimul supercontinent distrus).

      La limită, când întreaga energie internă a Pământului se va fi terminat și orice subsidență a plăcilor litosferice se va fi oprit, reciclarea dioxidului de carbon – sechestrat acum în rocile calcaroase de pe fundurile oceanice și eliberat constant în atmosferă de erupțiile vulcanice terester și oceanice – se va termina. Fără o sursă continuă de CO2, clima terestră va deveni glaciară. Într-un articol mai vechi, mi-am permis să fac o predicție despre „moartea termică” a planetei din cauza non-reciclării dioxidului de carbon: ~ 500 milioane ani. Vom deveni o planetă înghețată, precum Marte și celelalte situate la exteriorul eclipticii marțiene.

      • With all due respect, presupun că predicția Dvs nu a luat în calcul și asteroizii care vor face impact pe Pământ în acei ~ 500 milioane ani :)

        Chiar și impactul unui singur asteroid mai serios modifică imediat ritmul de eliberare a dioxidului de carbon.

      • Soarele devine tot mai cald pe masura ce arde hidrogenul; in 500 milioane – 1 miliard de ani ar incalzi Pamantul atat de puternic incat rocile ar absorbi dioxidul de carbon si ar forta evaporarea oceanelor. Rezultatul ar fi o planeta calda, desertica si lipsita de plante asa cum sunt azi; si probabil si de animale, daca n-au ce manca. E un alt model, bazat pe evolutia stelara.

        • „rocile ar absorbi dioxidul de carbon” – fii bun si lumineaza-ne asupra procesului, eventual pe tipuri diferite de roci. Trebuie c-o fi simplu si nu stim noi.
          „rocile (…) ar forta evaporarea oceanelor” – toate rocile? Si daca da, cum ar face-o, mai precis?

          • Rocile care se erodeaza la suprafata Pamantului reactioneaza cu dioxidul de carbon si il fixeaza. Nu sunt geolog, nu ma pricep, spun din ce am mai citit; daca nu gresesc, bazaltul e un tip de roca care reactioneaza si absoarbe dioxidul de carbon. Reactia e mai intensa la temperaturi mai mari. Nu rocile evapora oceanele, ci incalzirea de la Soare.

            • Unele bazalte fac ce spui, nu toate, in fapt putine fac asta in timp util pentru o oarecare sechestrare de codoi la scara timpului vietii unui om.
              Presupun ca te referi la acel proiect pilot din Islanda. E interesant. Ramine insa de vazut ce rezultate in timp va oferi, aici e absolut necesara o buna doza de scepticism. Si de masurat cita energie consuma pentru ce face. Procesul nu ne e necunoscut (e vorba despre formarea de carbonati de Ca si Mg, le spunem calcare, dolomite si magnezite) insa e aplicabil doar in anumite conditii foarte stricte cu un aport masiv de apa. Nu poate fi aplicat pe scara larga, n-ai sa vezi asa ceva nici la Detunatele, nici la Racos, nici in Dobrogea si nici in Platoul Deccan.
              „Nu rocile evapora oceanele ci incalzirea de la Soare” – esti sigur? Esti sigur ca in perioadele din istoria planetei in care Soarele si-a vazut de treaba si pe-aici au fost gheturi de citiva kilometri grosime, ba chiar planeta a fost inghetata complet (adica pina la Ecuator) cerul a fost senin?
              Inca un amanunt: cantitatea de apa din scoarta terestra este enorma. Estimarile merg de la de cel putin 4 ori cantitatea din oceane + fluvii + ghetari. Daca adaugam si apa constituenta unor minerale atunci putem presupune un 10x. Trebuie sa fie urgie solara sa dispara in masa apa de cristalizare a mineralelor din scoarta iar daca asa ceva se intimpla orice forma de viata va fi disparut de multe milenii.

            • RO: bioxid de carbon pe româneste.
              EN: dioxid de carbon
              SE: koldioxid
              RU: углекислый газ
              Trebuie sa ne hotarim.

            • @Hm: ma refeream la evolutia pe termen lung a climei, pe urmatorii 500 milioane – 1 miliard de ani. La scara aia conteaza fixarea CO2 in roci.

            • @ Gigel n-o da dupa cires! La scala aia de timp nu conteaza nici cit negru sub unghie ce facem noi cu sechestrarea de codoi. Nu are absolut nici o legatura cu modelele climatice si nici cu clima in general.
              Nu-ti bate tu capul cu ce fac bazaltele alea peste 500 de milioane de ani.

  14. Când se va termina petrolul…

    Veștile despre „moartea petrolului” au început să circule imediat după ce „colonelul” Edwin L. Drake a săpat primul foraj american în 1859 la Titusville, Pennsylvania.

    Marion King Hubbert, geoficizian la Shell, a „speriat” America și restul lumii în 1956 cu curba sa de predicție a declinului ireversibil al petrolului.

    A apărut apoi George Phydias Mitchell, fracturarea hidraulică de mare volum cu foraje orizontale dirijate și întreaga paradigmă energetică s-a schimbat. Statele Unite ale Americii au devenit cel mai mare producător de petrol și gaze naturale din lume, devansând producătorii tradiționali.

    Cei care nu pot dormi de grija petrolului muribund uită convenabil că Pământul mai are o rezervă enormă de gaze naturale: hidrații gazoși („Gheața care arde” – Hazard geologic, bombă climatică sau bonanza energetică? (3))

    U.S. Geological Survey estimează că resursele globale de hidrați de gaze naturale variază între 100.000 și aproape 300.000.000 TCF (1 TCF = 28.316.846.592 m^3)

    Pentru a pune aceste cantități în context, estimările privind rezervele globale rămase și resursele nedescoperite de gaze naturale convenționale se ridică la aproximativ 13.000 TCF.

  15. Când au murit dinozaurii? Într-o zi de primăvară…

    Despre dispariția bruscă a dinozaurilor (a cincea extincție a vieții a pământ) am publicat mai multe articole:

    Din nou, despre sfidarea consensului științific: Cum a fost descoperit craterul de impact Chicxulub și, implicit, extincția non-darwiniană a dinozaurilor și altor specii

    Cine a omorât dinozaurii? Petrolul, desigur!…(Updated 2)

    Cine a omorât dinozaurii? Materia întunecată!… Când fizica întâlnește geologia

    Întâmplarea de acum 66 milioane de ani este bine cunoscută și explicată datorită geologilor și geofizicienilor. Dar mai pot apărea și detalii surprinzătoare.

    În aprilie 2019, un grup de cercetători au publicat în PNAS articolul A seismically induced onshore surge deposit at the KPg boundary, North Dakota în care au identificat un locus mirabilis, populat cu pești fosilizați, care au fost ejectați din apa râului în care trăiau de un val uriaș. Spre deosebire de tsunami, care pot avea nevoie de ore pentru a ajunge pe uscat după un cutremur în mare, aceste corpuri de apă în mișcare, cunoscute sub numele de seiche, au apărut instantaneu după ce asteroidul masiv s-a prăbușit în Golful Mexic.

    Astăzi, 23 februarie 2022, revista Nature a publicat articolul The Mesozoic terminated in boreal spring în care autorii (cercetători europeni) fac o precizare interesantă: catastrofa provocată de asteroid a avut loc într-o zi de primăvară boreală.

    Imaginați-vă o zi de primăvară liniștită, acum 66 de milioane de ani, în ceea ce astăzi este Dakota de Nord. Poate că un Tyranosaur stătea întins la soare, în timp ce în râu, pești-spadă de apă dulce, cu gurile deschise, căutau plancton.

    Câteva secunde mai târziu, un zid de apă de 10 metri înălțime se năpustește dinspre est, iar apoi sfere de materie aprinsă încep să plouă din cer – unele dintre ele încă în flăcări când ating râul.

    Acestea ar fi putut fi ultimele clipe ale erei dinozaurilor, care a luat sfârșit în mod cataclismic atunci când un asteroid de mărimea insulei Manhattan a lovit golful Mexic în locația numită azi Chicxulub, din largul peninsulei Yucatan. Trei sferturi din toate speciile de pe Pământ au dispărut cvasi-instantaneu.

    Studiind resturi de pești fosilizați din situl Tanis, Dakota de Nord (cel descoperit în 2019), cercetători au ajuns la concluzia că peștii au pierit primvăvara.

    Momentul coliziunii, cel puțin pentru emisfera nordică, a avut loc într-o etapă deosebit de sensibilă în ciclurile biologice de viață ale multor plante și animale.

    Conform autorilor, primăvara pune un grup mare de biote (animale și plante) din Cretacicul târziu într-o poziție foarte vulnerabilă, deoarece acestea erau în căutare de hrană, se ocupau de urmași și încercau să acumuleze resurse după o iarnă aspră.

    Pe de altă parte, cercetătorii au găsit că ecosistemele din emisfera sudică, unde era toamnă când asteroidul a lovit Pământul, par să își fi revenit de aproape două ori mai repede decât cele din emisfera nordică.

    The smoking gun, descoperit de autorii studiului de azi, au fost niște tektite (sferule de impact) – mici bucăți de rocă topită aruncate din craterul Chicxulub în spațiu, unde s-au cristalizat într-un material asemănător sticlei și au fost depuse în branhiile peștilor.

    Peștii fosilizați au fost identificați la o mică adâncime sub un strat de roci cu conținut extraodinar de iridiu – un element chimic inexistent pe Pământ, a cărui prezență a fost descoperită și explicată de familia Walter și Luis Alvarez în 1980 ca fiind consecința unui cataclism cosmic, confirmând astfel ipoteza mai veche a evoluției vieții prin catastrofe, propusă de Georges Cuvier înaintea teoriei lui Darwin.

    Extra-detalii și fotografii explicative pot fi văzute aici:

    The asteroid that doomed the dinosaurs struck in springtime

  16. O statistică absolut incredibilă

    În 2021 s-au înregistrat puțin peste 6.100 de decese din cauza dezastrelor meteorologice și climatice, ceea ce reprezintă aproximativ 1 la 1.300.000 de persoane. Aceasta este cea mai mică rată globală a deceselor cauzate de dezastrele meteorologice și climatice din perioada în care există înregistrări fiabile și, aș îndrăzni să spun, cea mai mică din istoria omenirii. Gândiți-vă la asta.

    Postarea din care am citat, graficile doveditoare și sursa datelor pot fi văzute aici

    • În 2021, ordinul de zi pe unitate prevedea încadrarea deceselor la alte capitole, mai presante pentru viitorul luminos al omenirii :)

  17. Da, erodeaza, erodeaza… Intre timp, schimbarea implacabila a climei isi urmeaza linistita cursul. Nu stiu unde traiti, dar aici, in Sudul Romaniei nu avem picatura de apa dupa o iarna intreaga, in care pamantul trebuia sa-si faca rezervele necesare pentru productie. Pamantul este cenusiu, uscat, cenusa, fara pic de urma de viata in el. De obicei, iarba era in continuare vie si peste iarna, acum nu o vezi. Dar a nins la Iersualim, in Mikonos si Sahara. Ah, probabil asta nu inseamna schimbarea climei, nu trebuie sa ne alarmam. Ce bine ca ne anuntati ca modelele matematice nu sunt de incredere… acum avem si noi macar o certitudine: oamenii, cu creierul lor inca mititel, nu pot prinde in formule batute in cuie schimbarea climei. Si daca ei nu o pot face, atunci ea nu exista! Ca nu a fost demonstrata matematic! Clar.

    • Un model matematic falsificat e mai rău decât lipsa oricărui model matematic. Schimbările de climă există dintotdeauna, de când există atmosferă. Însă ele nu pot fi anticipate, pe baza nivelului actual de cunoștințe. Și nici nu pot fi influențate în direcția dorită. Iar modelele tale matematice tocmai așa mint, pretinzând că anticipează schimbările climatice.

      Chiar din comentariul tău rezultă că seceta nu a fost nici prevăzută și nici evitată în vreun fel, la ce ți-au folosit taxele plătite arbitrar pentru emisiile de CO2? În schimb, asta nu te împiedică să folosești erori de logică tip straw man, de parcă autorul ar fi pretins vreodată că nu există schimbări climatice.

      Pentru cei ca tine, soluția este una singură: sărăcia cruntă, până când ai să te convingi că nu mai poți suporta taxele aberante. Abia atunci ai să înțelegi că respectivele taxe nu rezolvă nimic, nu împiedică schimbările climatice și nici nu sunt capabile să prevadă seceta.

      P.S. un amănunt oarecum amuzant, dacă n-ar fi și tragic: după ce Imperiul Habsburgic a obținut din nou controlul asupra Transilvaniei, ”eliberând-o” de sub dominația turcească, au avut loc destul de multe revolte, pentru că fiscalitatea Habsburgilor era semnificativ mai mare decât a turcilor. Însă nici fiscalitatea turcilor, nici a Habsburgilor, nu ajungeau nici pe departe la nivelul fiscalității de azi. Pentru că lor nu le venise ideea să lupte împotriva schimbărilor climatice.

    • Lasă, că vezi tu după ce se introduc și cartelele pentru alimente: or să te aplaude oamenii la scenă deschisă, când ai să le vorbești despre ”nevoia de acțiune” climatică :)

      În realitate, problema e alta: exact ca în anii ’30, au apărut niște generații de ”elite” urbane degenerate. Oameni crescuți pe asfalt, cu tramvai și metrou în fața blocului, care n-au nicio idee cum se obțin alimentele și cum se construiesc locuințele. Odată ce munca reală a fost transferată în Asia, niște europeni degenerați care n-au prestat în viața lor vreo muncă reală, au mereu senzația că li se cuvine o parte ”mai egală” a plăcintei. Deși ei își câștigă traiul din activism pe forumuri, fără nicio legătură cu obținerea produselor de reală necesitate (alimente, îmbrăcăminte, construcția de locuințe etc.)

  18. Jupân Dumitrache: Da! cine mănâncă poporul să meargă la cremenal!

    Europarlamentarul USR Vlad Gheorghe, susținut de colegii din grupul europarlamentar Renew Europe a solicitat recent înființarea unui Procuror Verde European pentru infracțiunile climatice [s. m.]. (Sursa)

    Da! cine mănâncă „clima” poporului să meargă la cremenal!

    • Omul are inclusiv un site propriu, unde se prezintă singur ca ”dedicat misiunii” (Dedicated to the Mission)

      https://vladgheorghe.ro/en/

      Dacă vrea cineva să înțeleagă ideea de ”politician găunos”, site-ul personajului reprezintă exemplul perfect. Fiind persoană publică, ar trebui să-și asume consecințele publicității pe care și-o dorește :)

        • Legionarii erau naționaliști și creștini la modul demonstrativ-demagogic, personajul respectiv nu pare să fie nici una, nici alta. Există însă o înclinație autoritaristă evidentă, asta pare să-l apropie de mentalitatea legionarilor. Însă mie mi se pare mai degrabă o manifestare stalinistă, nu legionară.

          Oamenii ca el nu înțeleg că democrația reprezintă un armistițiu între forțele din societate, ei cred că pot prelua controlul total, ca să poată face binele cu forța. Însă asta e rețeta pentru dezastru. Ei n-au învățat nimic din prăbușirea comunismului, sunt gata să mai încerce o dată, făcând însă lucrurile ”cum trebuie” (în viziunea lor) spre deosebire de Honecker și Ceaușescu.

        • Ehei, legionarii au făcut „casa verde”, „poliția legionară” dar chiar până la „procuror verde” nu i-a dus mintea. Însă nu-i nici problemă. După cum spunea Păstorel odinioară:

          „Camarade nu fi trist
          Garde merge înainte
          Prin Partidul Comunist!”

          USR-eaua lucrează la rezolvare… 😄

  19. O analogie necesară: funcționarea modelelor climatice vs. funcționarea unei mașini

    Hipertrofierea rolului pe care CO2 antropogen îl joacă în actualele modele climatice, în ciuda cunoașterii imperfecte sau incomplete a factorilor non-umani (de ex., norii, curenții oceanici), sugerează următoarea alegorie:

    Încercăm să înțelegem cum funcționează o mașină, admițând că nu știm mare lucru despre baterie, radiator, curelele de transmisie, pompele de ulei și benzină, frâne și multe ale sub-sisteme. Dar suntem încrezători că un rezervor plin cu benzină (aka CO2) și o cheie în contact sunt singurii factori reali care fac să funcționeze mașina noastră. Apoi, când mașina nu pornește sau se oprește imediat, afirmăm cu încredere că singurul motiv pentru care ar fi putut să nu funcționeze este s-a stricat cheia sau că rezervorul n-ar mai avea benzină.

    • Comparația e destul de realistă. Din păcate, imensa majoritatea a oamenilor nu au habar cum funcționează o mașină, așa că se vor lăsa păcăliți de activiști care strigă pe toate forumurile că s-a stricat cheia sau că rezervorul n-ar mai avea benzină.

      Funcționarea atmosferei este cu mult mai complexă, așa că oamenii vor fi și mai ușor de păcălit, mai ales că li se promit rezultate abia peste zeci de ani.

      Există însă câte un detaliu simplu și clar, pe care orice om de bună credință ar trebui să-l înțeleagă, chiar fără cunoștințe de specialitate: oceanele acoperă 70% din suprafața planetei, iar conținutul de CO2 din apa de mare e de 140 de ori mai mare decât în aerul atmosferic (pe unitate de volum). Orice cantitate de CO2 am elimina din aer, ea va fi instantaneu înlocuită de CO2 degajat din ocean. ”Rezervele” de CO2 ale oceanului fiind practic nelimitate.

      Oamenii nu pot împiedica în niciun fel degajarea de CO2 din ocean, deci este inutilă reducerea nivelului de trai pentru a împiedica degajarea de CO2 din activitățile umane. Dimpotrivă, instalarea de eoliene și panouri solare a crescut cantitățile de lignit arse, deci a crescut și cantitatea de CO2 emisă de oameni.

        • A fost testată ✔.

          Strămoșii „progresiștilor de azi, comuniștii, au promis la fel rezultate strălucitoare într-iun viitor nebulos. O vreme a funcționat. Dar până la urmă tot s-a spart buba…

  20. Aceasta lipsa de incredere se extinde implicit si asupra autoritatiler (guvernanti, politicieni, oameni de stiinta) si submineaza fundamentul societatii. Deci oamenii vor putea fi pacalti mai usor…

  21. Cum ar putea Ucraina să câștige războiul cu Rusia?

    Victoria ucrainenilor va veni direct sau indirect de la încălzirea globală !!! Citez din filosofia celebrului activisit climatic Bill McKibben:

    După ce Hitler a invadat zona Sudetă, America și-a orientat abilitățile industriale către construcția de tancuri, bombardiere și distrugătoare. Acum, trebuie să răspundem cu energii regenerabile…

    Dacă doriți să fiți alături de oamenii curajoși din Ucraina, trebuie să găsiți o modalitate de a vă opune petrolului și gazelor.

    O, sfânta aroganță a activiștilor climatici pentru care energiile intermitente, solară și eoliană, sunt cheia rezolvării oricărei probleme actuale cu care omenirea se confruntă.

    Celor scrise de activistul climatic american li se potrivește o remarcă usturătoare:

    Pentru a înțelege infinitul nu trebuie decât să contemplăm prostia umană

    Detalii,

    This is how we defeat Putin and other petrostate autocrats

    • Nu cred că e vorba de prostie, cred că e vorba despre a susține interesele Rusiei sub pretextul că le atacă. La fel ca pe vremea lui Obama, măsurile administrației Biden favorizează Rusia, iar o ”trompetă” socialistă cum e The Guardian face PR exact pentru autorii unor asemenea măsuri.

      Lucrurile astea trebuie rezolvate mai întâi de americani, la ei acasă. Abia după aceea nu va mai conta ce scriu ”trompetele” socialiste.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Constantin Crânganuhttp://academic.brooklyn.cuny.edu/geology/cranganu/
Constantin Crânganu este profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligență artificială, schimbări climatice, geologia petrolului. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector de geofizică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită prin concurs de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați de metan etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrofizică și hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. Cartea, intitulată Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, a apărut în 2015. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanță foarte rară) și a desfășurat activități de cercetare la fosta sa Universitate din Iași. Ultima carte publicată este Climate Change, Torn between Myth and Fact, Cambridge Scholars Publishing, hard cover în 2021, soft cover în 2022. ================================================================= DISCLAIMER: Profesorul Constantin Crânganu nu lucrează pentru, nu oferă consultanță, nu deține acțiuni și nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar putea beneficia de pe urma acestui articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara poziției sale academice.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro