Să ne gândim la noi înșine ca la contributori, nu doar ca la beneficiari ai politicilor europene și internaționale
IA și noua bătălie pentru suveranitatea minții umane. Cronica unei săptămâni în care s-a decis fără noi
Între 3 și 7 noiembrie 2026, opt state europene au pus bazele unei infrastructuri digitale comune pentru școli, Google a schimbat regulile pentru zeci de milioane de elevi, iar educatori din toată lumea au dezbătut online ce înseamnă în fapt alfabetizarea în IA. România a lipsit din primul cerc și din al treilea și a primit, ca toată lumea, decizia din al doilea. Încercăm în secvențele următoare să vedem de unde am lipsit, de ce și ce mai putem face până pe 20 noiembrie. Și de ce doar până pe 20 noiembrie!
Cinci zile, trei mutări pe tabla educației
În diplomația internațională circulă o vorbă cinică, dar exactă: „Dacă nu ești la masă, ești în meniu”. În cazul acestui articol, metafora funcționează simultan pe trei niveluri cu următoarele semnificații și consecințe:
- geopolitic: statele care nu participă la stabilirea regulilor IA riscă să devină dependente de cei care le stabilesc;
- economic: societățile care doar consumă tehnologii, fără să dezvolte capacități proprii, riscă să piardă valoare, competitivitate și autonomie;
- cognitiv: în revoluția inteligenței artificiale adevărata miză nu este doar cine controlează tehnologia, ci și cine mai controlează și propria gândire. Și în limba sa!
Prima săptămână din noiembrie curent a pus în practică această metaforă pe tărâmul educației. Trei evenimente, petrecute în cinci zile, au redesenat felul în care inteligența artificială urmează să intre în școli.
Pe 3 noiembrie, Comisia Europeană a pus în aplicare decizia de înființare a Consorțiului European pentru Infrastructură Digitală în Educație (EDU-EDIC). În aceeași zi, Google și-a anunțat noile reguli pentru Gemini și Google Search pe conturile școlare ale elevilor. Două zile mai târziu, vicepreședinta executivă a Comisiei, dna Roxana Mînzatu, a prezentat Pachetul pentru educație și competențe, cu un certificat-pilot de alfabetizare în IA pentru elevii de 15 ani, construit pe cadrul comun UE–OCDE, ce urmează să intre în vigoare din anul școlar 2027–2028.
Sâmbătă, 7 noiembrie, organizația americană AI for Education a găzduit un summit online gratuit, sub o deviză care merită ținută minte: Utilizarea IA este peste tot, alfabetizarea în IA nu.
Fiecare dintre aceste trei momente spune ceva și despre prezența sau absența României. Le vom analiza pe rând.
Opt scaune ocupate: consorțiul european în care nu suntem
Cea mai serioasă absență a săptămânii trecute pentru noi nu s-a petrecut pe un ecran, ci într-un act juridic. Este vorba despre Decizia de punere în aplicare (UE) 2026/2413, publicată în Jurnalul Oficial pe 4 noiembrie și care înființează Consorțiul European pentru Infrastructură Digitală în Educație (EDU-EDIC), cu opt state fondatoare. Țările de Jos coordonează consorțiul, alături de Franța, Spania, Grecia, Croația, Slovenia, Finlanda și Belgia. România, nu este greu de observat, nu este printre ele!
Miza nu e tehnică, ci strategică. Consorțiul urmărește servicii digitale și instrumente de IA de încredere pentru școli, schimb securizat de date între instituții și reducerea dependenței de furnizorii din afara Uniunii. Altfel spus, câteva state au decis să construiască împreună „drumurile” pe care vor circula platformele educaționale europene. Croația, Slovenia și Grecia, țări cu care ne comparăm adesea, au considerat că locul lor este acolo. Noi nu!
Am căutat o explicație publică a absenței României, dar nu am găsit-o. Presa românească a relatat despre consorțiu, dar nu a comentat faptul că țara noastră lipsește din el. Informația nu era secretă: platforma Digital Skills & Jobs România anunțase încă din vară, în consultarea publică privind foaia de parcurs pentru 2040, că va urma constituirea unui astfel de consorțiu dedicat educației.
În lipsa explicațiilor de la organisme sau de la demnitarii în măsură să le ofere, putem doar să formulăm ipoteze și să le prezentăm ca atare. Un EDIC este condus și finanțat de statele participante, deci cere angajament bugetar și capacitate administrativă. Primele patru state și-au depus candidatura pe 31 august, timp în care România, cu guvern interimar demis, se chinuia să-și numească un guvern legitim.
Vestea bună este că ușa de la intrare nu s-a închis încă. Celelalte state membre pot adera ulterior sau pot opta pentru statutul de observator. Întrebarea legitimă pentru Ministerul Educației și Cercetării este simplă: intenționăm să intrăm și, dacă nu, de ce?
Biblioteca cu un singur bibliotecar: lecția ultimatumului de la Google
De ce și cât contează o infrastructură IA comună se vede limpede din al doilea eveniment al săptămânii. Pe 3 noiembrie, Google a anunțat că Gemini și instrumentele sale de IA nu vor mai fi activate implicit pentru elevi, dar că școlile vor putea decide. Pare o concesie venită după critici ale părinților și ale unor senatori americani. Detaliul care a stârnit furtuna este însă altul. Întrebat ce face o școală care vrea IA oprită complet, Chris Phillips, vicepreședintele Google pentru educație, a răspuns că aceasta poate renunța cu totul la Search. Justificarea companiei: căutarea și IA sunt acum „profund integrate”. Lina Khan, fostă președintă a Comisiei Federale pentru Comerț din SUA, a reacționat tăios, acuzând Google că își folosește monopolul pe căutare pentru a constrânge școlile să adopte IA. Care nu este și nu va fi chiar gratuit. Primarul New Yorkului, Zohran Mamdani, a formulat și el o acuzație asemănătoare.
Pentru corectitudine, trebuie spus că Google își prezintă noua direcție ca pe un sprijin pentru învățare. Funcția Guided Learning, lansată în Classroom, pune întrebări și oferă indicii în loc să dea direct răspunsurile. Ideea pedagogică e respectabilă. Problema rămâne alta și doar pe jumătate la Google: Cine decide ce intră în clasă?
Google a confirmat pentru AFP că schimbările se aplică la nivel global, începând cu Statele Unite. Ele vor ajunge și la școlile românești care lucrează în Google Workspace for Education. Deja, New York și Los Angeles au putut negocia, pentru că au putere financiară și greutate. O școală din Vaslui și chiar ministerul nostru au mult mai puțină putere de negociere însă. Antidotul se află în ceea ce discutam mai sus: consorțiile europene. Din care, din păcate, noi încă lipsim.
Sâmbătă seara, pe Airmeet: summitul la care nu am fost nici invitați, nici vizibili
Al treilea eveniment a fost cel mai deschis dintre toate. AI for Education Summit 2026 s-a desfășurat online, gratuit, sâmbătă 7 noiembrie, între orele 10 și 15 ale Coastei de Est. La București, asta însemna de la 17:00 la 22:00. Înscrierea a fost liberă, cei înscriși putând primi și certificat de participare cu ore de formare.
Am verificat programul oficial, sesiune cu sesiune. Pe lista celor 17 vorbitori nu apare niciun român și nicio instituție românească. Nici printre partenerii evenimentului nu am identificat vreo organizație din România. Majoritatea covârșitoare a vorbitorilor au provenit din instituții americane: Stanford, Johns Hopkins, districte școlare din Carolina de Sud și Florida, ong-uri educaționale. Excepțiile sunt puține: profesoara Maha Bali de la Universitatea Americană din Cairo și Anne-Sophie Seret de la organizația Everyone AI.
Nu știu dacă și profesori/participanți din România s-au înscris și dacă au urmărit sesiunile, pentru că lista nu este publică. Nu am găsit nici vreo relatare despre summit în presa educațională românească. Absența noastră este, așadar, invizibilă.
De ce am lipsit? Prima explicație posibilă poate fi una de structură, cu referire la organizatori: summitul nu a fost o reuniune interguvernamentală, ci un eveniment al unei organizații americane, cu vorbitori invitați din propria rețea. Nici alte ministere europene nu au fost pe scenă. Așadar, ar fi nedrept să citim această absență ca pe un dezinteres oficial național.
Explicația a doua este mai incomodă. Un astfel de eveniment caută practicieni care pot povesti ce a funcționat și ce nu în școli reale. Ca să fii invitat, trebuie, așadar, să ai ce povesti, documentat și în limba conferinței. Iar aici România are o problemă reală, pe care o arată și datele europene, nu doar impresiile și informațiile mele.
Un raport al Comisiei Europene, citat de Edupedu, arăta că România era în 2025 una dintre doar patru țări din UE fără un cadru de politici la nivel înalt pentru IA în educație, alături de Luxemburg, Danemarca și Cipru. Tot potrivit Edupedu, România nu a participat nici la studiul European Schoolnet despre regulile privind IA în școli, studiu publicat în decembrie 2025. Absența de la Airmeet poate fi, în această arie de interpretare, nu doar un accident izolat, ci parte a unui tipar.
Și totuși, deviza summitului ne descrie perfect. Potrivit TALIS 2024, 45,8% dintre profesorii români foloseau deja IA în activitatea profesională, peste media europeană de 31,6%. Doar 10% participaseră însă la formări pe această temă. Utilizarea IA este peste tot, alfabetizarea nu. Nici măcar pentru organismele de politici publice și îndrumare și control. Am fi avut ce spune la acel summit, chiar și numai ca studiu de caz.
Oglinda PISA: cei care au cel mai mult de pierdut lipsesc cel mai des
Absența noastră ar fi putut fi o absență oarecare, dacă nu am fi țara care ar avea cel mai mult de câștigat de la aceste întâlniri și acțiuni. Recentul Pachet european pornește de la o constatare dură: în UE, 33,9% dintre elevii de 15 ani nu ating pragul minim la matematică, 31,3% la citire și 25,9% la științe. Comisia a folosit cifrele ca semnal de alarmă pentru întregul continent.
Pentru România, aceleași praguri arată mult mai rău. La PISA 2022, elevii din România obținuseră 428 de puncte la matematică, la citire și la științe, cu aproximativ 50 de puncte sub media OECD (OECD, 2023). În PISA 2025, scorurile sunt de 419 puncte la matematică, 413 la citire și 425 la științe; citirea a scăzut cu 15 puncte, iar matematica și științele au rămas mai apropiate de nivelul din 2022. Ponderea elevilor care nu ating nivelul minim de competență a crescut la 52% la matematică (circa 49% în 2022), 48% la citire (42%) și 46% la științe (44%). Și nu au fost luați în calcul elevii cu abandon școlar etc., etc.
La noul domeniu, învățarea în lumea digitală (Learning in the Digital World), scorul este de 442 de puncte, față de media OECD de 500 (OECD, 2026a; Ministerul Educației și Cercetării, 2026). Un detaliu ar trebui să ne facă vigilenți, mai ales în ceea ce privește IA în educație, în condițiile în care PISA 2025 a introdus evaluarea capacității de a rezolva probleme cu instrumente digitale: 57% dintre elevii români testați au rezultate sub nivelul de bază în acest domeniu nou. În același timp, 40% dintre elevii români de 15 ani declară că folosesc un chatbot cu IA pentru a învăța cel puțin o dată pe săptămână.
Aici se află miezul acestui articol. Regulile, instrumentele și certificatele cu referire la IA în educație se construiesc acum, pe baza nevoilor celor care sunt la masă. Finlanda, Țările de Jos sau Franța își proiectează soluțiile pentru elevi care pornesc de la alt nivel și cu alte condiții decât elevii noștri. Dacă România nu își aduce acum și ea datele, problemele și experimentele, inclusiv limba română pentru instrumentele IA (știindu-se că utilizatorii absorb odată cu limba instrumentului și ceva din cultura limbii de antrenament al modelului lingvistic!), noi vom importa la cheie un sistem gândit de alții, pentru altă limbă și pentru alte clase. Pentru că istoria tehnologiei arată că țările care doar importă nu primesc numai unelte, ci și valori și biasuri de tot felul. Între țările care produc inteligență artificială și cele care doar o consumă există și va continua să existe cu certitudine o pronunțată asimetrie. În educație, ea se traduce prin dependență: de furnizori, de limbă, de modele pedagogice și de valori. Prezența activă la masa inițiatoare este singura formă de a negocia și rezolva această asimetrie.
Nu am fi venit cu mâna goală și nici doar cu solicitări și intenții
Ar fi nedrept să închei tabloul acesta în negru total. Săptămâna trecută a adus și vești românești care pot deveni bilete de intrare la mesele internaționale.
Cea mai importantă este aprobarea programei opționale „Inteligența artificială (IA) și cetățenia digitală”, pentru clasele IX–XII, ce se va aplica începând din anul școlar 2027–2028. Opționalul de o oră/săptămână nu cere cunoștințe de programare și tratează IA ca problemă de cetățenie și responsabilitate civică: dezinformare, deepfake, protecția datelor, discriminarea algoritmică, supravegherea umană. Programa a pornit de la o inițiativă a UiPath Foundation, ceea ce arată că energia vine adesea din afara administrației noastre educaționale. Coincidența de calendar este remarcabilă: opționalul românesc și certificatul-pilot european încep în același an școlar.
Apoi, profesorii înșiși încep să se implice mai activ. Barometrul Profesorul Digital 2026 arată că aproape 60% dintre respondenți se simt confortabil folosind IA, deși doar 28% au încredere ridicată în rezultate. Eșantionul este, totuși, mic, de 152 de răspunsuri voluntare, și autorii înșiși recunosc că nu e reprezentativ. Dar decalajul dintre confort și încredere este exact tipul de constatare care interesează la o dezbatere pe această temă.
Și, în sfârșit, avem și un alt argument care poate constitui, cel puțin din punct de vedere motivațional, un avantaj: Pachetul european a fost prezentat de o româncă, vicepreședinta executivă Roxana Mînzatu. Ea a cerut public ca toate statele membre ale Uniunii Europene, inclusiv România, să facă din formarea profesorilor pentru IA un „pas zero”. Un comisar român care vorbește despre educație în numele Europei, într-o săptămână în care România lipsește din consorțiul educațional european, iată un contrast semnificativ! Și o imagine pe care vă lăsăm să o judecați singuri!
Cinci mese la care trebuie să ne așezăm, începând din 21 luna aceasta
Desigur, prezența și așezarea la mese înseamnă să ajungem acolo unde se scriu regulile, cu date, cu întrebări și cu propriile experimente. Propunem în acest sens cinci pași concreți, de la cel mai urgent la cel mai durabil.
- Summitul European pentru Educație și Competențe din 20 noiembrie a.c. Comisia va lansa aici implementarea Pachetului, cu state membre, organizații ale profesorilor, rețele de școli și reprezentanți ai elevilor. România ar trebui să fie prezentă nu doar la nivel de minister, ci și prin sindicate, asociații profesionale și elevi, cu un mesaj clar construit pe datele PISA. Și sunt convins că noua conducere a Ministerului va lua măsuri urgente îm acest sens!
- Consorțiul EDU-EDIC. Ministerul ar trebui să explice public de ce nu suntem printre fondatori și să ceară cel puțin statutul de observator. Costul unui loc la masă este mic față de costul de a cumpăra mai târziu, la cheie, ce au construit alții.
- Certificatul-pilot de alfabetizare în IA, din 2027–2028. Școlile românești ar trebui să se ofere voluntar pentru pilotare. Avem un argument concret și valid: opționalul nostru de IA pornește în același an. Prin urmare, putem testa simultan programa națională și instrumentul european.
- Un „radar” național pentru evenimentele internaționale. Multe manifestări de calitate sunt gratuite și online, dar informația nu ajunge la profesori. Casele corpului didactic, inspectoratele și presa de specialitate pot semnala lunar astfel de oportunități. Merită analizat și cum poate fi optimizată și valorificată din acest punct de vedere participarea la aceste evenimente în scopul dezvoltării profesionale a cadrelor didactice.
- Documentarea, pilotarea și diseminarea cercetării și practicilor românești. Nu vom fi invitați să participăm și să vorbim dacă nu avem ce arăta. Universitățile, colegiile pedagogice și școlile care experimentează cu IA ar trebui să-și publice rezultatele, inclusiv în engleză, și să răspundă la apelurile pentru comunicări și participare la conferințe naționale și internaționale.
Să ne gândim la noi înșine ca la contributori, nu doar ca la beneficiari ai politicilor educaționale europene și internaționale
Niciunul dintre cei cinci posibili pași de mai sus nu presupune investiții și cheltuieli uriașe. Toți cer însă o schimbare de mentalitate și de atitudine: să ne gândim la noi înșine ca la contributori, nu doar ca la beneficiari ai politicilor educaționale europene.
În secolul inteligenței artificiale nu este suficient să ai un loc la masa viitorului. Trebuie să ai și capacitatea intelectuală de a înțelege ce se decide acolo. Altfel, poți descoperi prea târziu că nu ești printre cei care aleg meniul, ci printre cei pentru care meniul a fost deja ales. Școala și educația românească au aici un cuvânt greu de spus și de urmat.
Epilog: Terminus nu era centrul galaxiei
În Fundația lui Isaac Asimov, savanții chemați să salveze cunoașterea omenirii sunt trimiși pe Terminus, o planetă săracă, la marginea galaxiei. Nimeni nu se aștepta ca de acolo să vină continuitatea civilizației. Tocmai periferia, conștientă de propria sa vulnerabilitate, devine locul unde se construiește viitorul.
Pentru noi acum, metafora nu e o consolare, ci o temă de casă. Știm că periferia nu este un destin geografic, ci unul de agendă. Și ar mai trebui să știm că o țară cu 52% dintre adolescenți sub pragul minim la matematică nu ar trebui să își permită să lipsească din organismele și locațiile unde se decide cum vor învăța ei cu inteligența artificială începând de azi. Să nu uităm: Cu cât suntem mai vulnerabili, cu atât trebuie să fim mai prezenți.
Până pe 20 noiembrie mai sunt nu foarte multe zile. Masa europeană este întinsă. Rămâne de văzut dacă vom fi printre invitați sau, încă o dată, în meniu.
Surse:
EU Law Live – Decizia (UE) 2026/2413 privind EDU-EDIC, 4 nov. 2026
Economistul.ro – EDU-EDIC, aderarea ulterioară ca membru sau observator
Digital Skills & Jobs România – „Educație de calitate pentru toți – foaia de parcurs pentru 2040”
Google – AI in the learning era, 3 nov. 2026
AGERPRES – Mamdani și aplicarea globală a schimbărilor, 5 nov. 2026
AI for Education – programul oficial al AI for Education Summit 2026
