Ultimele declaraţii ale preşedintelui privind evoluţiile formării unui nou guvern sunt orientate în direcţia unui guvern tehnocrat sau a unui guvern condus de un premier tehnocrat. De ce preferă preşedintele mai degrabă un guvern tehnocrat în detrimentul unui guvern minoritar, dar politic?
Preşedintele Nicuşor Dan a spus recent că un guvern condus de un premier tehnocrat sau un guvern tehnocrat în ansamblu „este un scenariu care are şanse”. Înclinarea înspre o astfel de variantă din partea preşedintelui vine după o perioadă relativ lungă, în care scenariul a tot fost analizat. Poziţionarea preşedintelui vine, de asemenea, într-un punct al discuţiilor/negocierilor în care se părea că au rămas în picioare într-o mai mare măsură variantele de guvern minoritar (PNL+USR+UDMR+minorităţi; PSD+UDMR+minorităţi), ca urmare a deciziilor PNL şi USR de a nu mai colabora guvernamental cu PSD.
Pretenţiile maximaliste ale PSD şi PNL
Într-un astfel de context, preşedintele vine cu susţinerea că ar putea fi luată în calcul o variantă tehnocrată, această preferinţă părând a fi o modalitate a sa de a se poziţioana cumva la jumătatea pretenţiilor maximaliste ale PSD şi PNL.
În ce constau pretenţiile maximaliste ale celor două partide? În cazul PSD, este vorba despre faptul că nu ar accepta să susţină un eventual minoritar PNL+USR+UDMR care să fie condus de Ilie Bolojan, printr-o renumire a acestuia din urmă ca premier. În cazul PNL, este vorba despre faptul că acest partid nu ar accepta: (1) o formulă de guvernare în care să mai fie implicat PSD, aşa cum a cerut iniţial acest partid, dar (2) nici un guvern minoritar în jurul PSD şi condus de Sorin Grindeanu.
Astfel că, o variantă cu un premier tehnocrat, care să le facă pe cele două partide cu pretenţii maximaliste să coopereze, ar fi, în susţinerea preşedintelui, o variantă pentru ceea ce s-ar putea numi detensionare. Apoi, înclinarea spre o astfel de posibilitate ar fi explicabilă şi prin prisma poziţionării de până acum a preşedintelui pe profilul de mediator, înţeles în acest caz, ca evitarea exprimării preferinţei sale înspre o direcţie sau alta.
Prin precizarea sa, că scenariul guvernului tehnocrat/semi-tehnocrat ar putea avea şanse, preşedintele nu şi-a afirmat o opţiune pentru un guvern anti-politic, ci doar o posibilă soluţie pentru o situaţie de criză, în care formulele politice nu ar fi realizabile.
Soluţia tehnocrată, discutată şi în iunie 2025
Soluţia tehnocrată a fost vehiculată şi în iunie 2025, când s-a negociat guvernul după alegerile prezidenţiale din mai. Şi, în general, apelul la aceste formule se face în situaţii de crize politice, economice etc. Varianta nu s-a concretizat, preşedintele preferând şi reuşind atunci să asigure un consens între cele patru partide: PSD, PNL, USR, UDMR.
Acelaşi lucru îl încearcă preşedintele şi acum, sperând că doar în jurul unui premier tehnocrat ar mai putea cele patru partide să ajungă la un consens pentru o fromulă majoritară. Asta pentru că linia roşie a preşedintelui este aceea a unei formule de guvernare majoritară. Pretenţiile maximaliste ale celor două partide sau linia roşie a preşedintelui pot fi o discuţie. Dar, dincolo de asta, ce este totuşi preferabil: un guvern tehnocrat sau un guvern minoritar?
Ce este preferabil, un guvern minoritar sau unul tehnocrat?
În funcţie de perspectiva din care privim lucrurile, argumente există şi de o parte şi de alta. Din perspectiva stabilităţii, preşedintele ar spera poate că un guvern în jurul unui premier tehnocrat, ar asigura stabilitate chiar până la următoarele alegeri parlamentare din 2028. Din perspectiva opţiunii pentru tehnocraţie, rămân în picioare o serie întreagă de argumente[i] care conduc înspre respingerea acestei variante şi care se învârt în jurul ideii de incompatibilitate cu ideea de democraţie reprezentativă:
* opţiunea tehnocrată este echivalentă cu ideea de eșec al politicului, prin legimitarea unei atitudini de tip anti-politics[ii], adică o tendinţă de respingere a politicului;
* prin independenţa specifică tehnocraţiei / tehnocraţilor, actorii de acest gen sunt, prin natura lor, anti-ideologici, iar democraţia reprezentativă are în centru ideea de politic şi de confruntare între ideololgii;
* partidele politice reprezentate în parlament ar fi ocolite într-o variantă tehnocrată, iar într-un context în care partidele politice deja se află într-o criză de reprezentativitate, opţiunea pentru formule tehnocrate ar transmite un mesaj general de adâncire a acestei crize.
Guvernele minoritare, o variantă subestimată
Deşi în situaţia actuală, preşedintele respinge o astfel de variantă, guvernele minoritare nu sunt aşa de indezirabile precum se consideră. Criticile frecvente la adresa guvernelor de acest tip se referă la instabilitate, la lipsa eficienţei sau la lipsa continuităţii. Cu toate acestea, nu există studii empirice care să demonteze mitul conform căruia lucrurile ar sta aşa [iii]. În plus, privind istoric la guvernele minoritare de la noi, nu se poate spune, măsurabil, dacă ele au fost mai puţin eficiente decât cele majoritare.
Aşa încât variante de guverne minoritare în jurul PSD sau PNL+USR ar fi formule care ar asigura într-o mai mare măsură compatibilitatea cu democraţia reprezentativă în raport cu orice formulă tehnocrată. În plus, o variantă tehnocrată ar fi un răspuns la criză pe termen scurt, dar nu ar rezolva problema sistemică a partidelor politice pe termen mediu şi şi lung.
În privinţa variantelor minoritare, deşi preferabile, din punct de vedere al democraţiei reprezentative, guvernelor tehnocrate, au şi ele dezavantaje inerente.
Principalele scenarii de guvern minoritar vehiculate în prezent, PNL+USR+UDMR sau PSD+UDMR+minorităţi, erau variante şi în iunie 2025. Iar argumentele prezentate atunci pentru una sau alta dintre variante râmân în mare parte valabile şi acum. Un guvern minoritar în jurul PSD rămâne legitim, din perspectiva scorului parlamentar dar şi a poziţionării actuale a PNL şi USR, care spun că prima variantă este ca PSD să încerce să propună o formula. Va fi, totodată, un guvern care va întreţine puternic contestabilitatea din partea unei părţi a opiniei publice şi a societăţii civile, care îşi doresc un PSD în opoziţie şi care susţin idei precum necesitatea alternanţei la putere sau necesitatea evitării cartelizării. De partea cealaltă, un guvern minoritar în jurul PNL şi USR ar împiedica acea zonă de contestabilitate, dar ar avea o contestare crescută din zona politică, pe filieră PSD şi AUR. Chiar dacă PSD va susţine acest tip de guvern în parlament.
[i] Matthew Wood, “The Political Ideas Underpinning Political Distrust: Analysing four Types of Anti-politics”, Journal of Representative Democracy, Volume 58, 2022, https://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/00344893.2021.1954076
[ii] Ionela Gavril, “Soluția tehnocrată și tendinţa de respingere a politicului”; https://www.contributors.ro/solutia-tehnocrata-si-tendinta-de-respingere-a-politicului/#_ednref3
[iii] Thomas Konig, Nick Lin, “Portfolio allocation patterns and policy-making effectiveness in minority coalition governments”, European Journal of Political Research, 60: 694–715, 2021.
