Din 100 de lei cost salarial, angajatul român ia 57. În Bulgaria, 65

România vs. Ungaria, Polonia și Bulgaria

Discuția despre taxarea muncii în România pornește de multe ori de la procentele scrise în Codul fiscal: CAS, CASS, impozit pe venit și contribuția angajatorului. Pentru comparații internaționale, însă, indicatorul mai util este „tax wedge” – pana fiscală – adică diferența dintre costul total suportat de angajator și suma care ajunge efectiv la angajat, raportată la costul total al muncii.

Cele mai recente date comparabile pentru un angajat singur, fără copii, care câștigă salariul mediu național, arată o diferență clară între România și trei economii din regiune.

Sursa: Tax Foundation Europe, calcule pentru 2025 pe baza EUROMOD.

România apare astfel cu o pană fiscală cu 1,64 puncte procentuale peste Ungaria, cu 2,84 puncte peste Polonia și cu 7,88 puncte peste Bulgaria.

Tradus într-o unitate ușor de înțeles: dacă normalizăm costul total al angajatorului la 100 de lei, modelul comparabil lasă angajatului aproximativ 57,21 lei în România, 58,85 în Ungaria, 60,05 în Polonia și 65,09 în Bulgaria.

La un cost salarial ipotetic de 10.000 de lei, diferența dintre România și Bulgaria ar echivala cu aproximativ 788 de lei în plus care ar rămâne angajatului în modelul bulgar. Este o comparație procentuală, nu o simulare a unui fluturaș real: nivelurile salariale, monedele, deducerile și situațiile personale diferă de la o țară la alta.

Ce este atipic în cazul României

Diferența nu vine doar din nivelul total al taxării, ci și din felul în care aceasta este împărțită formal între angajat și angajator.

În același set de date, structura panei fiscale ca pondere din costul total al muncii este:

România: impozit pe venit 6,36%, contribuții sociale ale angajatului 34,23%, contribuții sociale ale angajatorului 2,20%.

Ungaria: 13,27% impozit, 16,37% contribuții ale angajatului, 11,50% contribuții ale angajatorului.

Polonia: 11,57% impozit, 11,38% contribuții ale angajatului, 17,00% contribuții ale angajatorului.

Bulgaria: 7,23% impozit, 11,56% contribuții ale angajatului, 16,12% contribuții ale angajatorului.

România iese imediat în evidență: o parte foarte mare a sarcinii este plasată juridic pe partea angajatului, în timp ce contribuțiile plătite formal de angajator sunt mici. Din perspectivă economică, însă, împărțirea juridică este mai puțin importantă decât costul total al muncii și netul rezultat. Tocmai de aceea pana fiscală este mai potrivită pentru comparații între sisteme diferite.

Această particularitate apare și într-un set de date construit printr-o metodologie diferită. Eurostat arată că, în 2025, România avea cea mai mică pondere a costurilor non-salariale din Uniunea Europeană: 4,8% din costul total al muncii, față de 24,8% media UE. Costurile non-salariale includ în principal contribuțiile sociale ale angajatorului și alte taxe pe ocuparea forței de muncă. Indicatorul nu este același lucru cu pana fiscală, dar confirmă aceeași particularitate instituțională: în România, o parte neobișnuit de mică a sarcinii apare formal în afara salariului brut, pe partea angajatorului.

România este sus în clasament, dar nu pe primul loc

În tabelul european pentru 2025 publicat de Tax Foundation Europe, România este pe locul 7 după mărimea panei fiscale pentru angajatul singur la salariul mediu. Belgia este prima, cu peste 50%, urmată de Germania și Slovenia.

Așadar, formularea frecventă potrivit căreia România ar avea „cele mai mari taxe pe salarii din Europa” nu este susținută de acest indicator. Formularea mai exactă este alta: România are una dintre cele mai mari poveri fiscale pe muncă din Europa și, dintre țările analizate aici din regiune, se află peste Ungaria, Polonia și Bulgaria.

Comparația este cu atât mai interesantă cu cât România rămâne o economie cu un cost al muncii relativ redus. Eurostat estimează pentru 2025 un cost mediu orar al muncii de 13,6 euro în România, al doilea cel mai mic din Uniunea Europeană după Bulgaria, cu 12 euro. Ungaria era la 15,2 euro. Asta arată că două lucruri pot fi adevărate simultan: munca poate fi relativ ieftină pentru companii în termeni absoluți, dar taxată puternic ca procent din costul total.

De ce contează pentru angajat și pentru angajator

Pentru angajat, diferența dintre brut și net este vizibilă lunar. Pentru angajator, însă, decizia de angajare este legată de costul complet. Atunci când cele două valori sunt puse în aceeași ecuație, apare mai clar cât din bugetul companiei devine venit disponibil pentru salariat.

Un sistem cu o pană fiscală ridicată nu înseamnă automat că este „mai rău”: taxele și contribuțiile finanțează pensii, sănătate, protecție socială și alte servicii publice, iar comparația corectă ar trebui să includă și ce primește contribuabilul în schimb. Dar pentru piața muncii, diferența dintre cost și net rămâne un indicator important, deoarece influențează atât stimulentul de a lucra, cât și costul de a crea un loc de muncă.

În România, discuția este complicată și de faptul că există deduceri și facilități care modifică efectiv taxarea la anumite niveluri de venit. ¹

Concluzie

Ultimele date comparabile arată o imagine mai nuanțată decât sloganul „România are cele mai mari taxe pe salarii”. Nu suntem pe primul loc în Europa. Dar în comparația regională cerută aici, povara este mai mare decât în Ungaria, Polonia și Bulgaria.

Din fiecare 100 de unități de cost salarial, aproximativ 57 ajung la angajatul mediu din România în modelul comparabil, față de aproape 59 în Ungaria, 60 în Polonia și 65 în Bulgaria.

Diferența față de Bulgaria – aproape opt puncte procentuale – este suficient de mare încât să nu mai fie doar o discuție contabilă. Este o diferență care influențează direct relația dintre cât costă un loc de muncă și cât venit disponibil produce acel loc de muncă pentru angajat.

Notă metodologică: comparația folosește date pentru 2025 deoarece acestea sunt cele mai recente date complet comparabile publicate în 2026 pentru toate cele patru state. Scenariul este un angajat singur, fără copii, cu salariul mediu național. Pana fiscală include impozitul pe venit și contribuțiile sociale ale angajatului și angajatorului, raportate la costul total al muncii.

SURSE

Tax Foundation Europe – Tax Burden on Labor in Europe (2026)

Eurostat – EU hourly labour costs ranged from €12 to €57 in 2025Eurostat – Net earnings and tax rates, metodologie

1. Din acest motiv, un calculator salarial individual poate da un rezultat diferit de media dintr-o comparație internațională. Pentru scenarii concrete din România, calculele brut-net și costul total al angajatorului pot fi reproduse public pe Salariile.ro. ↩︎