duminică, mai 19, 2024

Femeile nu merg la război, însă România le trimite să nască în tranșee

“Ar trebui să fii mulţumită că nu ai crăpat” – asta mi-a răspuns doctoriţa ginecoloagă pe care am găsit-o când m-am mutat înapoi la București din Belgia în 2016. Îi povestisem despre sarcina pe care o pierdusem la 20 de săptămâni, la începutul acelui an în Belgia și traumele legate de modul în care s-a desfășurat avortul spontan.

Când, doi ani mai târziu, am rămas însărcinată din nou schimbasem deja ginecoloaga și mergeam acum la o clinică privată. Am întrebat, evident, ce s-ar întâmpla dacă s-ar reproduce scenariul din 2016 și mi-a răspuns că la privat nu internează decât dacă nașterea se declanșează după 24 de săptămâni și ar trebui să merg la serviciile de urgenţe la spitalele publice până găsesc un loc liber să fiu internată. Pentru clarificare, în timpul unui avort spontan de tipul celui pe care îl avusesem eu în ianuarie 2016 în Belgia poţi muri de septicemie, însă totuși în anul 2018 în capitala României mi se explica mie, unei femei privilegiate după toate standardele posibile, că ar trebui să caut un loc liber la un sptial sau clinică de stat în astfel de condiţii. Unei femei cu mai puţine privilegii decât mine (de capital economic, social și educaţional) nu i se oferă nici măcar atât. Înţelegeam mai bine acum acel “ar trebui să fii mulţumită că nu ai crăpat” și am decis, pentru că îmi permiteam, să nu îmi asum acest risc și să merg să nasc în Belgia.

Povestea spusă de mine mai sus nu e decât una într-o mare de astfel de povești. De când organizăm în cadrul proiectului “Femei în politică” ateliere despre sănătatea reproductivă împreună cu Asociaţia Moașelor Independente, am auzit nenumărate povești traumatice. Aproape nu există femeie care să fi născut în România și care să nu fi trecut printr-o formă sau alta de violenţă obstetricală. Discuţiile respective, deși de policy, de multe ori se sfârșesc cu lacrimi, pentru că  nu există perioadă în care să fii mai fragilă fizic și psihic ca femeie decât cea din jurul sarcinii.

„Femeile nu merg la război” – asta e una din replicile generale pe care le primești atunci când militezi, cum fac eu, pentru șanse egale pentru femei. După ce am vorbit cu nenumărate femei despre experienţa nașterii în România răspunsul meu e: poate că femeile nu merg la război, însă România le trimite să nască în tranșee. Când Alexandra a murit în maternitatea din Botoșani vara trecută valul de indignare și revoltă a fost legat și de faptul că am știut toate că în locul ei ar fi putut fi oricare dintre noi.

Nu puţine mame suferă de șoc post-traumatic când se întorc din spital pentru că statului nu îi pasă cum nasc și asta se vede în cifre medicale – avem de exemplu un procent nejustificat de mare de cezariene, dar și multe practici invazive precum împinsul burţii în timpul nașterii, episiotomii (operații care presupun efectuarea unei incizii în partea inferioară a vaginului și în mușchii perineului) fără anunţ și acord prealabil. Se vede și în gesturi mici de sprijin psihologic care lipsesc din protocolul nașterii: de exemplu în majoritatea statelor europene tatălui îi e permis să asiste la naștere (nu și în sistemul nostru public) și ai posibilitatea de a îţi redacta un plan de naștere pe care să îl comunici personalului medical înaintea nașterii. De exemplu, a doua mea naștere în Belgia s-a desfășurat în spital, fără probleme majore, cu cele două moașe prezente la naștere și soţul meu, ginecoloaga ajungând după expulzarea copilului.

 Statului român nu îi pasă nici cum se întorc mamele din spital: nu există recuperare post-natală oferită sau decontată de stat, profesia de moașă nu e recunoscută și deci avem din ce în ce mai puţine moașe în România. Deși la televizor suntem informate zilnic că alăptarea până la șase luni este esenţială pentru sănătatea bebelușului în lipsa moașelor nu suntem ajutate în procesul anevoios de a învăţa să alăptezi pentru prima dată. Nu există o urmărire psihologică a mamelor pentru a putea depista și trata problemele de post-partum, problemă adusă periodic în lumina reflectoarelor atunci când mame se sinucid și/sau își omoară copiii. Câte persoane nevinovate mai trebuie să moară până când statul să aloce fonduri pentru mame: recunoscând din nou profesia de moașă și oferind programe post-natatele pentru sănătatea fizică și mentală a mamelor? Recent am fost la o dezbatere în care una din participante sublinia pe bună dreptate faptul că din punctul acesta de vedere situaţia era mai bună în România comunistă, când tinerele mame primeau măcar vizite periodice la domiciliu de la asistentele medicale.

În aceste condiţii se mai miră cineva că femeilor le e teamă să nască în România? Deși bărbaţii nu participă prea des le genul acesta de discuţii, noi toate avem prietene care au trecut prin nașteri complicate, în care s-au simţit ababdonate sau abuzate de cel ce ar trebui să le fie principalul sprijin – sistemul medical. Asociaţia Moașelor Independente a derulat recent un chestionar care arată că multe dintre mamele care au născut în sistemul public declară că nu își doresc o a doua sarcină de teama de a trece din nou prin experienţe similare la naștere.

Nu există ipocrizie mai mare la nivel de mentalitate colectivă în România decât piedestalul pe care societatea le ridică pe mame, așteptarea ca cea mai nobilă menire a unei femei e să devină mamă și modul în care sunt tratate mamele în realitate. Douăzecișicinci de ani în care România a fost guvernată preponderent de bărbaţi care s-au arătat extrem de preocupaţi de creșterea natalităţii și păstrarea familiei „tradiţionale” au dat rezultate jalnice pentru cele care se ocupă în continuare în mod covârșitor de familie și treburile casnice.

Ce ar fi să le întrebăm pe mame ce își doresc?

Asta deși ar fi relativ simplu să oferi condiţii mai bune pentru maternitate și pentru o creștere a natalităţii și primul pas pentru a face asta e unul chiar foarte simplu – să le întrebi pe mamele și femeile din România ce își doresc.

Multe din româncele care au locuit în străinătate sau care au prietene care au locuit și născut acolo nu își doresc decât să li se ofere și în România condiţiile de naștere pe care femeile le au în alte state: prezenţa partenerului sau a altcuiva din famile la naștere, posibilitatea de a naște natural dacă o naștere prin cezariană nu e o obligatorie, posibilitatea de a opta sau nu pentru anestezie prin epidurală, dreptul de a își păstra bebelușul lângă ele în primele zile de viaţă (dacă acesta nu suferă de probleme medicale), sprijin în primele săptămâni după naștere în adaptarea la viaţa cu un nou-născut, pentru care nimeni nu te poate pregăti înainte.   

A fost nevoie de o asociaţie non-guvernamentală, FILIA, ca să aflăm pentru prima data care sunt opiniile femeilor despre natalitate și sprijinul pentru familii. Și, ce să vezi? 82% dintre femei consideră că statul sprijină într-o foarte mica măsură sau mică măsură familiile cu copii. Tot femeile consideră că printre principalele măsuri pentru creșterea natalităţii se numără construirea de creșe și grădiniţe, iar femeile din urbanul mare (București) își doresc în mod covârșitor măsuri de încurajare a bărbaţilor să se implice în creșterea copiiilor[1].

„Nu am aer”, acel mesaj disperat pe care l-a rostit Alexandra înainte să moară e un mesaj pe care nu avem voie să îl uităm pentru că totul nu e bine în România când vine vorba de nașteri și de cum sunt tratate mamele. Și a venit momentul să ne cerem drepturile și să alegem politiciene și politicieni care să se lupte pentru ele.


[1] https://centrulfilia.ro/new/wp-content/uploads/2024/02/Grija-pentru-democratie-Interesele-Politice-ale-Femeilor-in-2024.pdf

Distribuie acest articol

49 COMENTARII

  1. Multe dintre femei nu mai sunt in stare sa fie ce au fost mamele, bunicile si strabunicile lor, adica sa fie sotii si mame. Pun „carierele” si distractiile pe primul loc si se trezesc dupa 33 de ani crescand caini/pisici si nefertile, adica sterpe. Si apoi se chinuie cu tot felul de fertilizari in vitro si dau vina pe doctori. Ca doctorii sunt parca de vina ca ele si-au batut joc de floarea tineretii lor, cand ele in loc sa se marite si sa creasca copii, au preferat sa studieze psihologia si sa bifeze toate plajele Europei. Feminismul a esuat. Feminismul nu a adus decat avorturile si divorturile. Feminismul e cancer pentru familie si societate!

    • Si apoi se chinuie cu tot felul de fertilizari in vitro si dau vina pe doctori.

      Un caz recent din Canada, de un tragism senzational:

      Trei bărbați din Quebec, din aceeași familie, au devenit părinții a peste 600 de copii, potrivit unui documentar realizat de Noovo Info.

      Cei trei au servit ca donatori de spermă pentru femei din întreaga provincie care încercau să rămână însărcinate.

      Se pare că femeile au răspuns la anunțurile de pe Facebook în cadrul unui „univers paralel” online de donare gratuită de spermă, care nu este reglementat de Health Canada.

      Noovo Info a raportat inițial că doi bărbați din aceeași familie își donau sperma online, dar a descoperit în curând că povestea era mult mai complicată.

      „Am primit o mulțime de feedback-uri de la multe mame, așa că ne-am dat seama că este o poveste mai mare. Așa că am continuat să investigăm și am descoperit un alt donator de spermă din aceeași familie”, a declarat Marie-Christine Bergeron, prezentatoarea Noovo Info. „Acum, există mai mult de 600 de copii de la acești trei bărbați și este într-adevăr o poveste fără sfârșit.”

      Documentarul, intitulat „Pere 100 enfants”, a fost realizat de jurnaliștii Marie-Christine Bergeron și Maxime Landry.

      Au vorbit cu mame îngrozite să afle că copiii lor au zeci de frați și surori vitregi/e.

      Doi dintre donatorii de spermă sunt, de asemenea, purtători ai unei boli genetice ereditare rare care afectează ficatul și care ar putea fi transmisă copiilor.

      https://www.noovo.info/video/pere-100-enfants-un-troisieme-donneur-de-sperme-en-serie-devoile.html
      https://www.youtube.com/watch?v=d18_gqX31Xs

    • @Jack, multe dintre femei nu își mai doresc sa fie DOAR soții și mame. Ci isi doresc, in plus, sa fie și Femei. Iubite și apreciate pentru feminitatea lor, pentru mintea lor, pentru impactul pe care îl aduc în societate prin cariera lor. Feminismul nu exclude maternitatea.

      In oglinda, se poate spune și despre bărbați: multi dintre bărbați nu mai sunt in stare sa fie ce au fost tatii, bunicii și străbunicii noștri!
      Sunt curios daca aveți 13-16 copii, domnule Jack, dacă reușiți să îi întrețineți decent, daca ieșiți dimineața cu vitele pe pășune și dacă va bateți – tradițional, nevasta.

      Până să ne luăm de feminism haideți să ne uităm și la masculism.

    • Aoleu Jack!
      Dumneata nu meritai să ai o mamă. În cel mai bun caz trebuia să te naști prin butășire de pe la vreun bunic.
      P.S. Dacă as exprima opinii din astea critice as avea curaj să-mi dau numele.

  2. Toată societatea trebuie să se schimbe radical pentru ca dezideratele din articol să fie realizate. Imposibil nu e, dar nici ușor nu va fi. A discuta deschis despre probleme e un pas mare înainte.

    • Nu, trebuie sa se schimbe niste lucruri esentiale in sistemul medical. Poate ca au inceput sa se schimbe, sper. Societatea poate urma. Mamele trebuie tratate ca oameni – 2 oameni mai precis, dintre care unul chiar micut.

  3. Ipocrizia statului roman in a sprijini familia si femeia in special este imens. Multe actiuni sunt doar vorbe caci nu sunt realitati concrete. In alte tari munca de acasa a femeii, in cresterea copiilor si a gospodariei este recunoscuta oficial iar la un divort, barbatul plateste o suma serioasa pt copil si munca depusa de femeie. Ne desparte mai bine de 100 de ani de educatie si civilizatie in tot ceea ce inseamna respectul adevarat si atentia ce ar trebui acordata femeii. Cu doar ziua femeii si a mamei pe an nu se face primavara. Suntem pe primul loc in Europa la violenta domestica.

  4. Din categoria „what can we do”: what can we do? :-)
    Exista vreun ONG, politician, om oarecare cu mainile in sistem pe care putem sa il sustinem? Sau other small steps?

    • Există mai multe ONGuri, două dintre ele sunt citate de mine în articol – FILIA și Asociația Moașelor Independente. Ambele au nevoie de fonduri pentru a face mai mult bine.

      La categoria politică eu chiar asta mă ocup în prezent – sunt co-fondatoarea unei inițiative “Femej în politică” în USR, prin care ne dorim să propunem politici care să țină cont de nevoile femeilor din România.

  5. Implicarea mamelor si a femeilor, in general ,in politicile de tara este binevenita .Suferintele mamelor si cele ale femeilor ,care inca nu au devenit mame ,sunt cunoscute inca din copilarie .Suferintele si abuzurile la care sunt supuse sunt si ele cunoscute dar putin mediatizate .Inca din frageda pruncie fetele , apoi fetiscanele si in final femeile si cele devenite mame traiesc incercind sa opreasca abuzul uneori cel al parintilor sau al fratilor sau al partenerilor de viata sau abuzul legislativ prin care ele nu sunt egale cu barbatii .Mereu si mereu vedem , mai ales in cercurile nonacademice , dar uneori si acolo , cum Femeia nu este considerata „OM”. Biserica are si ea un rol ce ofera barbatului o anume forta in relatia dintre femeie si barbat femeie ce isi cauta de cele mai multe ori dreptatea ocolind textele de lege favorabile si mergind catre ceea ce biserica numeste spovedanie .Femeia ,supusa uneori supliciului numit vinovatie (paleta este foarte larga) devine „ scalva ” societatii neavind puterea nici fizica si nici sentimentala sa iasa din aceasta capcana .Respectul datorat de catre societate mamelor si femeilor, in general, chiar daca este Juridic reglementat ,mai trebuie sa treaca multa apa pe Dimbovita spre a fi respectat si inteles de noi toti .Barbatul ar trebui sa puna pe „picior de egalitate ”femeia si sa intelega imensul sacrificiu pe care Femeie il face din dragoaste pentru partener sau pentru copii lor .

  6. ”Aproape nu există femeie care să fi născut în România și care să nu fi trecut printr-o formă sau alta de violenţă obstetricală.”

    O călătorie de documentare prin județul Suceava ar contrazice imediat aserțiunea asta. And guess what? Majoritatea comunelor din județul Suceava se află în creștere demografică. Același lucru se întâmplă și prin comunele din Bistrița-Năsăud.

    Problema reală e alta: lentila prin care privim lucrurile, în mediul urban.

  7. Cit timp avem Piedoni , Dumitresti, Ciolaci, Johannisi, Ciuci , Firei, Voiculesi, Grapine, Dancile , Stanesti exponenți ai clasei politice, nu se va schimba nimic. Nu au cum, pur și simplu nu îi duce mintea. În afară de furat si jefuit statul nu știu altceva. Iar aia din spate, tot așa.

  8. femeii i-a zis: „Voi inmulti mereu necazurile tale, mai ales in vremea sarcinii tale; in dureri vei naste copii… Iar lui Adam i-a zis: „blestemat va fi pamantul pentru tine! Cu osteneala sa te hranesti din el in toate zilele vietii tale… In sudoarea fetei tale iti vei manca painea ta.” Geneza 3:16
    Progresul a luat blestemul bărbatului și l-a pus asupra femeii, care a rămas cu amândouă.

    • Si in ce secol traiesti. @AT?

      Biblia a fost scrisa de barbati la apogeul patriarhatului. Ce te asteptai sa gasesti acolo? In realitate, Iisus avea o parere foarte buna despre femei, distorsionata de catre cei care au scris sau aprobat scripturile. Chiar si in ciosvartele de test care au supravietuit, spusele lui Isus la adresa femeilor e foarte opus de ce apare in vechiul testament.

  9. Ce-ar fi sa studiati problema mai pe larg, ca autoritatile …
    Ia vedeti care e – in Romania _ raportul dintre nasterile pe cale naturala si cele prin cezariana ! Cica planificate, facuta in clinici de stat pe planificarea unor obstetricieni amatori de beneficii ilegale… Ca la clinici particulare taxa ar fi mai mare si… ne-om intelege noi …. Si-atunci, ghici de cine se ocupa medicul din spitalul de stat ? Si pe cine neglijeaza ?

  10. Tot in transee sint expediate si acele femei care, la capatul opus, iau decizia intreruperii sarcinii. E libertate, e democratie, decretul din `66 a fost abrogat, dar femeia in continuare trebuie pedepsita pentru ca nu isi doreste o sarcina. Si acum avem o mentalitate de mahala: dar de tavalit ti-a placut, acum sufera!

    • Așa e, și asta e o imensă problemă care ar trebui adresată urgent de guvernanți. Accesul la avort e mult sub limita normală, făcând avortul o practică de facto interzisă în mari părți din România. Iar măsura afectează mai ales femeile sărace și mai puțin conectate, care nu își permit să meargă la privat.

  11. Nu stiu care e realitatea nasterii in Uniunea Europeana, si e clar care e situatia in Romania bazat pe articolul curent.

    Insa poate fi si mai rau, peste ocean, in SUA. In primul rand, femeia e haituita in unele state americane sa duca sarcina pana la capat, chiar daca fatul are anomalii cu care nu poate supravietui, pune in pericol sanatatea mamei sau e rezultatul unui viol sau incest. Statele respective nu ofera nimic femeii gravide, nici asigurare medicala, nici mijloace de subzistenta, insa le forteza sa duca sarcina la capat daca nu au bani sa se duca pentru un avort in alt stat, unde procedura e legala.

    Chiar daca mama vrea copilul, nu am auzit pe nimeni spunand ca asigurarea plateste totul. Inca acum 15-20 de ani cuplurile plateau de la $5000 in plus la nastere din buzunar si mama era evacuata din spital ziua urmatoare dupa nastere. Complicatiile costa imens si nu sunt nici ele acoperite de asigurare.

    Prospectiva mama nu are nici timp liber generos inainte sau dupa nastere. Majoritatea femeilor iau timp liber doua saptamani inainte de nastere si majoritatea sunt inapoi la lucru o luna sau sase saptamani dupa nastere, chiar si in firmele mari. Nu mai vorbesc de cheltuielile cu cresele sau bonele, care sunt prohibitive. Cine n-are parinti sau bunici sa stea cu copilul dupa nastere, sa si-i cumpere, pentru ca ingrijirea copilului de altul e scumpa pentru buzunarele subtiri. O bona era 2000 de dolari pe luna aproape 20 de ani in urma intr-un stat ca New York. Nici nu mai stiu cat e astazi.

  12. Probabil ca aveti dreptate sa spuneti ca „România le trimite să nască în tranșee” si ca mai sint lucruri de imbunatatit in acest domeniu, dar, amintindu-ne de greaua mostenire de la care am pornit, trebuie sa recunoastem ca Romania a facut mari pasi inainte in toate domeniile de activitate in ultimii 30 de ani, cresterea generala a bunastarii materiale si spirituale a intregului nostru popor – constructor constient al noii ordini mondiale verzi pe pamintul scumpei noastre patrii – fiind evidenta. Inevitabil, inceputurile sint mai dificile si nu se pot rezolva toate problemele cit ai bate din palme. Exista insa motive de a privi cu optimism spre viitor: apartenenta la UE inseamna valori europene, diversitate, multiculturalism, incluziune, echitate, orase de 15 minute etc., iar apartenenta la NATO pace in lume si liniste in tara.

  13. Nu cred ca duamnele din politica romana, (am avut o cucoana prim-ministra acu cativa ani), au atata incarcatura de civilizatie pentru ca sa inteleaga lucrurile astea. Ele sunt femei de la talpa, de la glie.
    Sistemul va fi pus pe dric pentru ca este constant si continuu parazitat de medicii romani: „sa veniti sa va scoatem copcile la privat- Carstoiu”.
    Vii la consult la obstetrician in privat, nasteri sub apa la privat. Totul merge la privat – cazurile usoare, daca sarcina merge bine… si esti trimis la stat daca esti sarac sau cazul se complica.
    Din nefericire, urgentele si cazurile complicate raman la mila Domnului (si a „domnilor”)- in consecinta Romania are bineinteles a doua cea mai ridicata rata de mortalitate la nastere din UE (5.2 la 100 de nasteri) dupa Bulgaria.
    Netherlands 9,5 (p) 9,6 (p) 3,3
    Poland 8,3 12,2 3,9
    Portugal 8,0 (p) 11,9 (p) 2,4
    Romania 9,6 (p) 14,3 (p) 5,2
    Slovakia 9,7 11,0 4,9
    Slovenia 8,3 10,6 1,8

    Birth and death rates (per 1000 inhabitants) and infant mortality rate (per 1000 live births) in Europe and other developed OECD countries. INED.FR 2024

    Aceeasi problema. Doctorii o sa-si faca o clinica privata sa-si scoata Mertanurile si Beamveurile pe firma, iar femeile vor muri cu sau fara copii in brate. Trist, trist, trist.

    • Eu cred ca sunt femei politice care înțeleg aceste probleme. Si chiar si bărbați. La atelierele pe care le-am organizat in cadrul inițiativei Femei în Politică din USR am cunoscut multe persoane din aceasta categorie, active atât în local, cât și la nivel național. Doar ca exemplu în 2022 s-a adoptat o lege pentru consilierea psihologică post-partum, care trebuie să primească și fondurile necesare

  14. Am facut calculul simplu. Daca am avea rata de mortalitate la nastere pe care o are Olanda, am salva 3230 de copii pe an. Am avea cu 5780 mai multi cetateni in fiecare an daca am avea rata de supravietuire a Sloveniei. E adevarat ca nu numai sistemul medical contribuie la mortalitatea infantila dar miile astea de copii, fara sa mai adaugam mamele, care mor cu zile sunt cifre vecine cu genocidul. Coruptia ucide!

  15. E adevarat faptul ca 76 % din judecatoarele din Romania sunt femei ? Si ca procuratura se lauda cu faptul ca 50 % din procurori sunt femei ? Sunt date publice. Deci … cum ramane cu doctorimea care comite fapte atroce apoi e „spalata si parfumata” de doamnele judecatoare si procuroare ? Romania e de vina ? Doamnele judecatoare si procuroare nu fac parte din sistemul ala ? Sau sistemul ala nu apartine Romaniei ? Dar cui apartine ?

  16. In transee? Cred ca va inselati. Ziceti catacombe sau ceva asemanator. In transee sunt sanitari, totusi.
    Aveti dreptate, dar nu doar nasterile sunt o problema in Romania. Intregul sistem sanitar e in colaps.
    Pe de alta parte, ar fi nevoie de o lege a serviciului militar obligatoriu, in care care si femeile (mai ales cele fara copii) sa mearga in armata.
    Fara suparare!

  17. „Douăzecișicinci de ani în care România a fost guvernată preponderent de bărbaţi care s-au arătat extrem de preocupaţi de creșterea natalităţii și păstrarea familiei „tradiţionale” au dat rezultate jalnice…”.

    1. O fraza perfida, care manipuleaza adevarul de o maniaera grosolana. Mestusigita din condei de functionar Eg U ca sa fie „politically correct”, arunca vina exclusiv pe numarul dominant al barbatilor din parlament siuvern pentru starea jalnica a maternitatilor si a sanatatii reproductive din Romania, si nu a factorilor obiectivi: subfinantarea cronica, lipsa personalului calificat, coruptia endemica, lipsa de educatie, etc care afecteaza calitatea serviciilor de sanatate in ansamblul lor, nu doar sanatatea reproductiva.

    2. Se induce subtil ideea ca daca am avea mai multe femei in Parlamentul Romaniei, si daca domnii parlamentari nu ar mai fi preocupati de familia traditionala”, calitatea sanatatii reproductive si a serviciilor de sanatatea in ansamblul lor, ar fi AUTOMAT mai buna in Romania, care este un FALS grosolan!

    3. Doamnele din Parlamentul Romaniei (88 la numar si approximativ 20% reprezentatea de-alungul timpului) poarta aceiasi responsabilitate, sau chiar mai multa responsabilitate. De ce 88/20% de doamne parlamentar nu se unesc si impreuna cu barbatii respectabili din Parlament (care au acasa sotii, fetite, mame) nu reusesc sa treaca niste legi care sa ibunatateasca starea maternitatilor si a spitalelor din Romania? Daca doua Doamne din sectorul privat au reusit sa construiasca de la zero un spital pentru copii in Bucuresti (in ciuda sutelor de bete-n roate, multe venind de la primari femei, guvernanti si functionari femei), de ce 88/20% de doamne parlamentar, nu pot?

    4. Sunt tari in jurul nostru (Ungaria, Polonia, Cehia etc) care nu au mai multe femei in Parlamentele/Guvernele lor, ba chiar mai putine. Si totusi, cu la fel de multi sau chiar mai multi barbati la conducerea Ungariei, Poloniei, Cehiei, calitatea maternitatilor si a serviciilor de sanatate in aceste tari este mai buna decat in Romania. In plus, parlamentarii barbati din aceste tari sunt mult mai preocupati de „familia traditionala” si mult mai vocali si intoleranti fata de noul concept de familie cu doi tati sau cu doua mame. Cu procent de barbati mai mare la gevernare, calitatea maternitatilor si a serviciilor de sanatate din aceste tari este mai buna decat in Romania (de fapt cu mult mai buna!).

    5. Cum se explica aceste rezultate? Raspunsul e simplu. Eficienta managementului unei institutii depinde de nivelul de profesionalism si de calitatile oamenilor din institutia respectiva, nu de cotele de gen, orientare sexuala sau rasa. Daca tinem mortis, putem avea in Parlamentul Romaniei 50% femei, cu zeci de clone ale Alinei Gorghiu, Laurei Vicol, sau Dianei Sosoaca dar inseamna asta automat legi mai bune, sau progress pentru Romania? Progress nu inseamna femei la butoate CI femei de o calitate si de un profesionalism mult peste barbatii stersi si incompetenti din Parlament, care sa traga media in sus.

    In plus, in ultimii 30 de ani, Justitia din Romania a fost condusa covarsitor de femei. A facut Justitia din Romania progrese atat de remarcabile, si sta mai bine decat Justitia din tarile vecine noua, multe dintre care sunt conduse preponderent de barbarti?
    QED

    • Nu prea vad ce ati demonstrat. Ma uit doar intr-un pont pe care il faceti. Ministerul Justitiei se bazeaza pe legile in vigoare, care sunt cum sunt legiferate de un Parlament cateodata rauvoitor, cateodata incompetent.

      Singurul lucru de care va puteti lua in mod real este capabilitatea manageriala a ministrului. Si au fost destule ministre ale Justitiei de-a lungul timpului care au tinut steagul sus. Pe partea cealalta au fost barbati numiti pe genunchi. Va mai aduceti aminte de Tudorel Toader si altii ca el?

  18. Stimata doamna ati abordat un subiect delicat, tragic in multe situatii.
    In Belgia s-au inregistrat cazuri de femei carora li-s-au extirpat ovarele din considerente tarifare, punandu-li-se diagnostice care nu impuneau o asemenea interventie.
    Tot in Belgia viitoarelor mame li-se recomanda sistematic pe perioada sarcinii un bethablocant, chiar daca viitoarea mama este tanara si sanatoasa, bethablocantele avand efecte terathogene asupra fetusului.
    Medicii ginecologi/ obstetricieni care impun aceste practici contand pe lipsa de informatii a ” pacientelor” sunt femei sau mai nou, femei transgender.
    Belgia este singura tara din lume care a avut un/ o ministru/a trans. medic obstetrician.
    Si pentru ca chiar ne pasa de soarta femeilor, mamelor, sa nu le uitam pe cele care la vreme de razboi, au fost violate de eliberatorii americani sau rusi.
    https://www.rtbf.be/article/des-francaises-violees-par-des-soldats-americains-pendant-la-seconde-guerre-mondiale-leurs-proches-brisent-le-tabou-11370206.
    Despre violatorii soldati eliberatori rusi nu s-au publicat inca nici marturii, nici studii istorice in Romania, cu toate ca am avut si o doamna politician profesor universitar doctor in Istorie, consilier prezidential . La Zoe Petre Condurachi ma refer.

    https://www.rtbf.be/article/des-francaises-violees-par-des-soldats-americains-pendant-la-seconde-guerre-mondiale-leurs-proches-brisent-le-tabou-11370206

  19. Cea mai buna din clasa noastra a facut medicina. In anul 4 avea cei doi copii pe care-i dorea. Intr-o camera de camin studentesc in care locuia cu barbat-su, student si el, fost coleg de clasa cu noi, baiat bun. A fost planul ei pe care l-a dus la indeplinire. Azi sint bunici, inca activi profesional. (Nu-mi inchipui cum naiba poti fi student/a la medicina si sa cresti doi copii dar uite ca unele/unii, in ordinea asta!, pot. Chapeau!)
    Intreb: iexpertii astia de la Comitia Europeana stiu si altceva decit sa se plinga si sa miorlaie ca viata-i grea cersind bani publici? Expertiza lor consta in ce mai exact, ca discursul autoarei e mai prost decit al femeii care face curatenie la mine-n birouri. Nu exista decit „mica” diferenta ca femeia de la curatenie munceste la naiba stie cite firme si pune o piine pe masa copiilor ei. Respectele mele! De 8 martie primeste cadouri de la noi desi e angajata contractual/extern. Ba chiar ma gindesc serios sa-i meditez copiii gratuit o data pe saptamina la ce pot, ceva chimie, fizica, mate, geogra, de-astea, asta daca vor. Gratuit, evident.
    O rog pe autoare ca spre pastrarea credibilitatii dumisale sa se abtina a-mi replica, asta macar pentru o aparenta de validitate a opiniilor pe care le profereaza, aparenta care-i plateste salariul.

    • Nu vă supărați că intervin, dar dacă nu vreți să vi se răspundă de ce mai comentați? Sau de ce nu începeți măcar cu rugămintea din final? Așa ar fi fost fair.
      Și, până la urmă, ce ați vrut să transmiteți? Ca în cretacic, când ați absolvit liceul, era viața altfel? Că, la vremea aceea, unui copil trăit împreună cu încă două generații în doar două camere nedecomandate i se părea și camera de cămin un palat? Se prea poate ca bunica “celei mai bune” din clasa lui matale sa nu fi avut șapte clase. Să fi venit și ea cu astfel de exemple preistorice în fața studioasei sale nepoate? Absurdul situației poate îl simțiți punându-vă această întrebare.
      Sau doreați a-i transmite autoarei că discursul dumisale ar fi mai prost decât al femeii care face curățenie în birouri? Se poate, dar ați uitat să spuneți în ce constă acesta. Oricum nu mai are rost, căci există un discurs sigur mai prost decât oricare altul: al dumneavoastră!

    • Care-i ideea din spatele acestui comentariu? Exista macar? Si de ce sa nu va raspunda, care-i sensul atunci? Sau dvs vorbiti in axiome ce nu se cer discutate ci doar luate ca atare.

      „O rog pe autoare ca spre pastrarea credibilitatii dumisale sa se abtina a-mi replica, asta macar pentru o aparenta de validitate a opiniilor pe care le profereaza, aparenta care-i plateste salariul.” Singurul de pe aici care ar fi avut nevoie de o pastrare a aparentelor sunteti dvs, dar ati insistat sa va revarsati preaplinul de „intelepciune” si s-a confirmat. Prostia, doar nu altceva.

  20. Exista o schimbare de prioritati în lumea dezvoltata de azi. În Franța sistemul național de sănătate plătește între 40 000 și 80 000 de Euro pentru operațiile de schimbare de sex dar mult mai puțin pentru nașterea unui copil.

  21. Imi permit sa completez comentariul precedent aducând în discuție eludarea absoluta a problemelor, in fapt a abordării sanatatii sexual-fiziologice și psihologice masculine.
    Andropauza este complet ocultata medical atat în România cât și în Belgia.
    Incercati sa telefonati pentru o programare la androlog la orice spital ( St Luc, Brugmman, Edith Cavel, Erasm) din
    Brussel, Anvers, Liege, Mons și veți avea surpriza sa constatați ca aceasta specialitate nu exista și pentru tulburari de ordin sexual barbatii sunt indreptati catre medicii ginecologi la care merg soțiile sau iubitele acestora..
    Aceasta nu este discriminare?
    Andropauza se instalează la vârste diferite și se poate manifesta prin astenie musculara, decalcifiere, tulburări de somn, cardiace și comportamentale dar nu și prin incapacitatea de a procrea.
    Legat de aceste aspecte autoarea articolului chiar putea dezvolta tema discriminării, stupiditatea orgoliului masculin instituționalizat.
    Masculul dominant triumfa sexual dopandu-se cu stimulente erectile chiar si când hormonal este în declin și cromozomii personali se degradeaza .
    Una din formele de autism este moștenită genetic pe linie paterna când tatăl are varsta unui bunic. Renunț sa exemplific situatia cu numele unor celebrități nationale si internationale.
    Agenții EU ai dezinhibarii sexualitatii aloca fonduri deșanţate propagandei promutilării psihosexuale a minorilor , ocultand total aspectele aduse în discuție de doamna Garbea despre rolul moaṣelor ( 5 ani de studii ) în acompanierea post-partum a mamelor,
    consilierea nutriționale a acestora și eliminarea medicației teratogene incluzând vaccinurile pe toată perioada sarcinii și alăptării noului nascut.
    Și à propos, se poate discuta despre obligativitatea poliinocularii vaccinale la sugari și explozia cazurilor de scleroza in placi constatată în România dupa vaccinarea impotriva bolilor sexual-transmisibile a adolescentelor, incepand cu varsta de 12 ani ?
    Fooarte complexa tema propusa.
    Doamna Garbea, ne-ati putea spune cat platesc asigurarile de sanatate comisarii europeni și personalul diplomatic incluzand ICRul in Belgia?
    Nu suntem indiscreti in privinta atasatilor NATO incluzand clerul.

  22. https://www.b1tv.ro/record/nelu-tataru-despre-necesitatea-unor-carduri-de-sanatate-noi-functionalitatea-lui-trebuie-sa-ne-dea-si-datele-concrete-ale-starii-de-sanatate-ale-beneficiarului
    Comisarii nostri europeni trebuie sa conteste afirmatiile lui Nelu Tătaru.
    Cardurile de sănătate EU NU conțin date privitoare la starea de sănătate a beneficiarului cardului ci doar informații privind identitatea asiguratului și statutul sau de afiliat la o Casa de Asigurări- Mutualitate.
    Toate informațiile din dosarele medicale nationale sunt secrete.
    În cazul în care asigurații sunt solicitați de catre anumiți medici specialiști pentru folosirea datelor personale în cadrul unor comunicari stiintifice, pacientii trebuie sa își dea acordul în acest sens.
    Au fost situatii cu urmari penale,relatate de presa, când unele spitale din Belgia au vândut unor societăți farmaceutice, datele medicale ale pacientilor ( Clinica din Bouge, Namur).
    Mintind ,Nelu Tătaru dovedeste ca nu se vindeca de vechile metehne vasluiene și nu face decât sa decredibilizeze și aripa Orban, pretins dizidenta a PNL

  23. Sunt pentru drepturile femeii, liber la avort, egalitate de sanse clar. DAR, pe de alta parte cred ca in societatea de azi feminismul s-a politizat prea mult. Femeile sunt cumva rusinate de faptul ca sunt femei si par a dori sa fie barbati, sa decida peste tot, sa fie primele, sa aiba toate cariere, sa fie toate sefe, etc. E o linie fina de demarcatie aici.
    In niciun caz nu pledez pt intoarcerea la valorile „traditionale” cu femei supuse, batute, umilite, in pozitii inferioare, etc. DAR, nici cum vor multe feministe. Niciodata femeile si barbatii nu vor fi la fel si orice incercare de a face asta e ceva fortat si fara sanse pe termen lung. Sau daca se doreste neaparat asa ceva fortat, efectele vor fi dezastruoase, scaderea mare a natalitatii (deja se observa acest fenomen in Vest si la noi), f.multe familii destramate, f.multe divorturi, multi oameni singuri, familii nefunctionale sau „alternative” ciudate (2 mame, sau 2 tati, sau 2 mame si un tata, sau fara tata, sau la comun, fertilizari in vitro, etc.)
    Apropo de ce zice autoarea, da, cred ca exista unii doctori nepoliticosi si repeziti cu pacientele, dupa cum exista astfel de comportamente si cu pacientii barbati. Am intalnit astfel de cazuri. Nu as generaliza insa, am gasit si multi doctori ok. In plus, nu cred ca astfel de cazuri nefericite sunt doar la noi, ci si in alte tari. De exp in SUA mi s-a intamplat sa dau peste un astfel de doctor mojic si f.insetat de bani…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alina Gîrbea
Alina Gîrbea
Experta in afacerile europene, cu experienţă de 15 ani în institutiile europene. Este co-fondatoare "Femei in Politica" si a fost co-fondatoare şi membră a boardului executiv al Europuls. Alina a studiat științele politice la Universitatea București și e absolventa a masterului afaceri europene de la Sciences Po Paris. Opiniile exprimate de Alina în articole sunt personale şi nu reprezintă poziţia oficială a Comisiei Europene, unde Alina este angajata in prezent.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro