Fluviul care urcă muntele. Hidroelectrica, un lider contra curentului

În loc de introducere :

”Râul izvorăște din munte și curge la vale
după legea pe care geologii o numesc
a minimei rezistențe.

Existența omului devine umană
abia dacă ar semăna cu un râu
care, izvorând din câmpie,
ar urca spre munte, ar urca tot muntele!”
Secvență din filmul ”Râul care urcă muntele”
Producție 1977; Regia : Cristiana Nicolae.

Istoria celei mai mari companii din România, Hidroelectrica S.A., începe în anul 2000, când a fost înființată, în baza HG 627/2000 privind reorganizarea CONEL, capitalul social la momentul înființării fiind deținut integral de stat. Ulterior, aprox. 20% din acțiuni au fost transferate către Fondul Proprietatea, apărut în anul 2005. În prezent, Statul – prin Ministerul Energiei – deține 80,06% din acțiuni, restul de 19,94% fiind liber tranzacționat la BVB, după ce Fondul Proprietatea și-a vândut integral participația la Hidroelectrica, printr-o tranzacție de peste 9 miliarde lei, realizată în anul 2023.

Astăzi, Hidroelectrica operează 188 de capacități hidro (6.421MW putere instalată) și parcul eolian Crucea (108 MW putere instalată), fiind lider în producția și furnizarea de energie electrică și principalul furnizor de servicii de sistem pentru Sistemul Energetic Național.

1.  CADRUL INSTITUȚIONAL în care funcționează societatea de la înființare și până în prezent:

De-a lungul celor 25 de ani de existență, Hidroelectrica a fost ”patronată” de către 8 ministere.

2. UN SFERT DE VEAC, 18 miniștri …

Numărul miniștrilor care s-au ocupat de soarta companiei a fost, însă, mult mai mare – nu mai puțin de 18 și numărul tot crește: Dan Ioan Popescu (MIR, 2000-2004), Ioan Codruț Șereș (MEC, 2004-2006), Varujan Vosganian (MEC, 2006-2007), Varujan Vosganian (MEF, 2007-2008), Adriean Videanu (MEC-MA, 2008-2010), Ion Ariton (MEC-MA, 2010-2012), Lucian Nicolae Bode (ME, 2012), Daniel Chițoiu (ME, 2012), Varujan Vosganian/Constantin Niță (ME, 2012-2014), Răzvan Nicolescu (Ministru delegat, 2014), Andrei Dominic Gerea (Ministru delegat, 2014-2015), Victor Grigorescu (Ministerul Energiei, 2015-2017), Toma-Florin Petcu (Ministerul Energiei, 2017-2018), Anton Anton (Ministerul Energiei, 2018-2019), Virgil-Daniel Popescu (Ministerul Energiei, 2019-2023), Sebastian Burduja (Ministerul Energiei, 2023-2025), Bogdan-Gruia Ivan (Ministerul Energiei, 2025-2026), Ilie Bolojan, interimar in prezent.

3.  DOCUMENTELE STRATEGICE în domeniul energetic, începând cu anul 2007

4. CONDUCEREA Hidroelectrica, dintr-o extremă în alta

Numărul directorilor generali a fost, totuși, ceva mai mic, ”doar” 11: Eugen Pena (Director general – DG), Traian Oprea (DG), Mihai Ciprian David (DG), Constantin Trihenea (DG), Dragoș Zachia Zlatea (DG), Ștefan Gheorghe (DG), Mihail Viorelian Stănculescu (DG /Președinte Directorat), Ovidiu Agliceru (DG/Președinte Directorat), Bogdan Nicolae Badea (Președinte Directorat/CEO), Karoly Borbely (CEO), Bogdan Nicolae Badea (CEO interimar), Iulius Dan Plaveti – recent selectat pentru postul de CEO.

Totuși, pentru perioada 2012-2016, a insolvenței, lista trebuie completată cu Administratorul Judiciar, Remus Adrian Borza, respectiv tripleta Administratorilor Speciali: Remus Vulpescu, Gabriel Dumitrașcu, Bogdan Nicolae Codruț Stănescu.

5. RESTRUCTURAREA SEN, „un laitmotiv” folosit ca pretext în încercările de desființare a Hidroelectrica

Abia înființate în anul 2000, societățile din sectorul energetic au suferit o primă reorganizare majoră în anul 2002, prin externalizarea serviciilor de mentenanță. O eroare fundamentală, necorectată nici până în prezent.

În toată perioada următoare, Hidroelectrica a fost supusă mai multor încercări de desființare, prin divizare respectiv fuziune cu alte societăți ineficiente din sector; sub diverse pretexte. S-a dorit permanent acordarea unor ajutoare de stat mascate companiilor energetice ineficiente și/sau la care Statul nu a dorit o restructurare reală, motivele principale fiind lipsa de viziune, scurgerile de fonduri și teama de pierdere a controlului asupra unor importante bazine electorale.

2004 – 2007: au fost pe rol diverse proiecte de acte normative, care vizau fie divizarea Hidroelectrica și constituirea unor așa numite “complexe termo-hidro” (hidrocentrale arondate pe lângă diverse unități termo, în diverse variante), fie fuziunea cu Termoelectrica, după ștergerea datoriilor acesteia.

2008 – 2009: încercarea de constituire, prin OUG, a unei super-companii energetice naționale, prin care acțiunile Hidroelectrica, respectiv Complexelor Energetice Turceni și Rovinari ar fi fost transferate la AVAS sub “pălăria” Electrica, urmând listarea la Bursă în următorii 3-4 ani a unui pachet majoritar de acțiuni și păstrarea de către Stat doar a unui pachet de acțiuni de control.

Proiectul a fost oprit după sesizările Federației Sindicale Hidroelectrica Hidrosind adresate Consiliul Concurenței și Comisiei Europene și îngropat de noul Guvern.

2010: sub alt Guvern și altă conducere (primul DG din afara Hidroelectrica – Mihai David Jr.), este adoptată HG 56/2010 de reorganizare a producătorilor de energie electrică și termică, prin care Hidroelectrica urma să fie efectiv ruptă în două și, prin fuziune cu  Nuclearelectrica, filiale ale Termoelectrica, SNLO, Complexele Energetice Turceni, Craiova și Rovinari, să fie constituite două companii naționale (Electra și Hidroenergetica).

Și această Hotărâre a fost anulată în instanță, prin efortul comun al Sindicatelor din Hidroelectrica și Nuclearelectrica.

2012: este reluată ideea listării la bursă a unui pachet de 15% din acțiunile Hidroelectrica, după un an marcat de secetă și invocarea clauzei de forță majoră (este lesne de înțeles la ce preț s-ar fi vândut acțiunile respective).

HG 38/2012 este anulată in instanță de către Sindicatul Hidroelectrica Hidrosind.

Între timp, societatea intră în insolvență (2012-2016, cu o întrerupere în perioada iunie 2013-februarie 2014).

Pe parcurs, este adoptată HG 1066/2013 prin care se aprobă strategia de privatizare a Hidroelectrica prin ofertă publică de majorare a capitalului social prin aport de capital privat, urmând să fie scos la vânzare un pachet de acțiuni nou emise de 15% din capitalul social existent anterior majorării.

Și ulterior insolvenței au mai fost incercări de reorganizare a Hidroelectrica, unul dintre exemplele mai recente fiind din 2022 – inițiativa de fuziune cu CE Oltenia, printre inițiatori fiind deputatul George Nicolae Simion.

6. HIDROELECTRICA vs. STAT : un sponsor universal la cheremul principalului profitor!

În toată această perioadă, societatea a supraviețuit și chiar a performat. Iată câteva cifre relevante:

• Energie produsă și livrată, perioada 2002-2025:  378 TWh (15,76 TWh/an, 28% din consum)
• Profit brut în perioada 2014-2025 :   36 miliarde lei (3 miliarde lei/an)
• Dividende acordate în perioada 2014-2025 :   28 miliarde lei (2,36 miliarde lei/an)
• din care in perioada 2021-2025  – 20 miliarde lei (4 miliarde lei/an)
• Dividende speciale în aceeași perioadă :   5,8 miliarde lei (480 milioane lei/an)
• din care in perioada 2021-2025       –            2,4 miliarde lei (480 milioane lei/an)
• Investiții în perioada 2007-2013 :    8,5 miliarde lei (1,21 miliarde lei/an)
• Investiții în perioada 2014-2025 :    5,7 miliarde lei (480 milioane lei/an)

a. Dividendele sunt încasate de Stat în proporție de 80%, proporțional cu pachetul de actiuni deținute; din cele aproape 34 miliarde lei virate de Hidroelectrica în perioada menționată, 27 miliarde au revenit Statului.

b. Impozitul pe profit, încasat tot de Stat : aprox. 6 miliarde lei in perioada 2014-2025 (500 milioane lei/an)

c. Alte contribuții inventate pentru acoperirea găurilor la bugetul de stat, de ex. impozitul pe construcții speciale (așa numita ”taxă pe stâlp”) – introdus în 2014, ”a smuls” de la Hidroelectrica alte 300 milioane lei în perioada 2014-2016; statul a renunțat la această taxă în 2017 și a reintrodus-o în 2025, contribuția Hidroelectrica la acest capitol pe anul trecut fiind de aprox. 50 milioane lei.

d. Apa uzinată : cheltuială pentru producători, bani ”picați din cer” pentru alți ”băieți deștepți” ai Statului.

Un capitol aparte în cheltuielile Hidroelectrica îl constituie contribuția specifică pentru volumul de apă uzinat în hidrocentrale, contribuție pe care o încasează Administraţia Naţională «Apele Române» (ANAR), o instituție a Statului care trăiește binișor de pe urma Hidroelectrica.

De-a lungul anilor, cuantumul acestei contribuții a tot crescut, sumele respective fiind principala sursă de venit pentru ANAR. Cu o metodolgie bazată pe diverse formule de calcul, ANAR a încasat de la Hidroelectrica nu mai putin de 6 miliarde de lei în perioada 2008-2025 (cca. 5 miliarde doar în perioada 2014-2025). Taxa pe apă plătită de Hidroelectrica către ANAR a crescut de peste 10 ori în intervalul 2008 – 2025, de la 3,56 lei/MWh în 2008, la 37,33 lei/MWh în 2025. De menționat că actualizarea cu rata inflația în aceeași perioadă ar fi însemnat o majorare a taxei de la 3,56 lei/MWh, la aprox. 8,17 lei/MWh.

De parcă nu ar fi destul, motivând necesitatea realizării unor proiecte cuprinse în PNRR (pentru care trebuie să asigure finanțare și din surse proprii) ANAR și Ministerul Mediului au în plan o majorare semnificativă a contribuției respective în următorii 3 ani. Conform unui proiect de Lege aflat in dezbatere la CES (returnat inițiatorului în prima jumătate a lunii mai pentru inexistența unor avize interministeriale), schema de indexare a contribuției este următoarea:

• 7,32% începând cu 01.07.2026
• 10.0% începând cu 01.01.2027
• 20.0% începând cu 01.01.2028
• 13,64% începând cu 01.01.2029

Total creștere a taxei propusă pentru perioada 01.07.2026 – 01.01.2029: 60,98%!

e. Prețul energiei către populație: piața energiilor electorale.

Povestea traderilor privați îmbogățiți de pe urma Hidroelectrica a fost bine vândută de către toți cei interesați; politicieni, guvernanți, mass-media etc. au exploatat foarte vocal și cu multă ”grație” acest subiect, însă mult mai puțin a fost mediatizat rolul/beneficiul Statului în această poveste! Pe lângă ANAR, Hidroelectrica a susținut și alte companii ale statului, dar și bugetul general.

În toată perioada anterioară liberalizării complete a pieței de energie electrică, Hidroelectrica a subvenționat indirect alți producători, prin livrarea energiei la “coșul reglementat” la prețuri cu mult sub media pieței și chiar sub costul de producție, astfel încât prețul final ieșit din coș să rămână la valori accesibile populației.

Relevante în acest sens sunt pierderile (aproape 500 milioane lei) înregistrate în perioada anterioară intrării în insolvență, cu impact hotărâtor:

f. Ajutor mascat acordat altor producători: în aceeași perioadă ante-insolvență, 2009-2011, Hidroelectrica a fost nevoită să cumpere energie electrică de la producători de stat (CE Craiova, Turceni și Rovinari, SNLO, Electrocentrale Deva și București, Nuclearelectrica) și să o revândă în pierdere (contractele bilaterale de vânzare a energiei Hidroelectrica fiind deja încheiate). La o cantitate totală de aprox. 7,6 TWh tranzacționată în acest mod, Hidroelectrica pierde încă aprox. 580 milioane lei.  

A urmat apoi ”joaca de-a liberalizarea pieței de energie”, impusă de Directivele UE, dar nedorită de Guvern. Piața de energie electrică a fost bulversată în mai multe etape (dereglementare parțială, totală, din nou reglementare/dereglementare plus compensări, plafonări, celebra OUG 114/2018 și alte asemenea idei ”crețe”).

7.  INSOLVENȚA HIDROELECTRICA – efecte secundare în regim de silenzio stampa.

După 10 ani de la ieșirea societății din insolvență, Remus Adrian Borza recunoaște public (în sfârșit!) că decizia luată în 2012 a fost cunoscută de doar 3-4 persoane: Primul Ministru (Victor Viorel Ponta), Ministrul Economiei (Daniel Chițoiu), Președintele Consiliului de Administrație al Hidroelectrica (Remus Vulpescu) și numitul Borza însuși. Altfel spus, a fost clar o decizie politică și nu una impusă de situația financiară a societății. Ce mai contează că, în ședința CA în care s-a aprobat, intrarea în insolvență s-a votat cu două voturi ”pentru” și o abținere, iar doi dintre cei 5 membri ai CA nici măcar nu au fost prezenți?!

Măsurile de reducere/eliminare a unor cheltuieli luate pentru a scoate compania din insolvență în timp record, din motive lesne de înteles pentru cine cunoaște detaliile (miza politică în an electoral și onorariul de succes al administratorului judiciar, de 2,2 milioane euro) au lăsat urme care nu s-au simțit chiar imediat, dar al căror efect este ireversibil.

Programele de dezvoltare pentru anul 2013 și ulterioare au fost diminuate semnificativ, o mare parte din investițiile în curs la vremea respectivă fiind considerate nerentabile de către administratorul judiciar (AJ), chiar și cele aproape finalizate; unele au fost catalogate ca fiind investiții de amploare cu componentă energetică redusă, dar chiar și acestea se dovedesc a fi necesare, pentru folosințele complexe aduse (apărare împotriva inundațiilor, alimentare cu apă a populației); pentru altele, AJ a considerat costurile ca fiind excesive.  

Exemple relevante: AHE Pașcani, AHE Surduc-Siriu, AHE Cerna-Belareca, CHE Răstolița, AHE Runcu-Firiza, AHE a râului Jiu pe sectorul Bumbești-Livezeni, Aducțiunea secundară Bistra-Lac Poiana Mărului.

Pe cale de consecință, o bună parte dintre firmele autohtone de nișă, dependente de Hidroelectrica, au decăzut puternic sau chiar au dispărut odată cu investițiile puse pe hold în perioada respectivă:

• Hidroconstrucția SA.
• Specialitatea : Construcții hidrotehnice
• În insolvență din 2022
• Plan reorganizare aprobat în 2025
• Singura companie românească cu portofoliu complet în construcții hidrotehnice (135 baraje, 125 hidrocentrale);
• 5478 salariați în 2012, doar 426 în 2024!!!

• Energomontaj SA
• Specialitatea : Montaj echipamente energetice (hidro, termo, nuclear)
• Montaj hidroagregate din 1962
• Capacitate istorică de montaj specializat;
• În revenire după situația dificilă din 2021
• 3367 salariați în 2012, 667 în 2025!!!

• Institutul de Studii și Proiectări Hidroenergetice (ISPH)
• Specialitatea : Proiectare hidroenergetică specializată
• Desprins din ISPE în 1963
• Singura entitate românească cu capabilități de proiectare hidroenergetică integrată (baraje, hidrocentrale, sisteme hidrotehnice)
• În 2013, se înființează ISPH Project Development SA (ISPH PD), ca divizie de inginerie și consultanță desprinsă din activitatea de bază a ISPH
• ISPH PD intră în insolvență în 2014 și apoi în faliment
• Obiectul de activitate din prezent este doar producția de energie electrică în 9 microhidrocentrale proprii (cumpărate de la Hidroelectrica) și 2 parcuri fotovoltaice
• Numărul de personal al ISPH a scăzut dramatic, de la 317 în 2012 la 45 de angajați în 2025

• Institutul de Studii și Proiectări Energetice (ISPE)
• Specialitatea : Proiectare generală a Sistemului Energetic Național
• Deține arhiva SEN
• În 2018, majoritatea activelor sale și întreaga valoare a mărcii (contracte de afaceri, experți, logo etc.) au fost transferate unei noi societăți – ISPE PROIECTARE ȘI CONSULTANȚĂ SA
• De la cca. 340 specialiști în 2012, ISPE PC funcționează în prezent cu sub 50 de salariați

• Hydro-Engineering Reșița (HYE)
• Specializare : cercetare și proiectare de turbine hidraulice, generatoare hidroelectrice, regulatoare de turație, vane și echipamente auxiliare, automatizări pentru hidrocentrale
• Continuator al vechiului ICPEH – Institutul de Cercetări și Proiectări pentru Echipamente Hidroenergetice, înființat în 1966, una dintre cele mai valoroase entități de inginerie hidroenergetică din România
• 80% din potențialul hidroenergetic exploatat al României utilizează echipamente proiectate la Reșița
• A funcționat sub denumirea de HYE Reșița începând cu 2005
• A intrat în insolvență în 2013 și foarte repede  în faliment
• Evoluția personalului : 287 angajați în 2006, 230 în 2011, zero în prezent;
• O foarte mică parte a specialiștilor a fost preluat în cadrul UCM și apoi UCMH Reșița, majoritatea celor care încă mai activează doar din pură pasiune fiind deja pensionați!!!

• Uzina Constructoare de Mașini Reșița (UCMR)
• Specialitatea în prezent : Producție și reabilitare hidroagregate și echipamente hidroenergetice
• Cea mai veche unitate industrială din România, activă din anul 1771 (pe data de 3 iulie 2026 aniversează 255 ani de existență)
• În insolvență din luna decembrie 2011, principalele active au fost salvate prin înființarea UCMH Reșița și preluarea acestei societăți de către Hidroelectrica S.A. (2024)
• UCMH funcționează în prezent cu aprox. 410 salariați, față de cca. 2300 în 2011

8. GUVERNANȚA CORPORATIVĂ, transformată într-o poveste numai bună de adormit copiii.

La nivelul OCDE, principiile guvernanței corporative au fost adoptate de Consiliul OCDE în 2015 și revizuite în perioada 2021 – 2023.

În România, discutăm despre Guvernanța corporativă începând cu anul 2011, odată cu aprobarea OUG 109/2011 (ulterior revizuită, completată, modificată în repetate rânduri), care a fost emisă pentru a combate lipsa de performanță și ingerința politică în conducerea companiilor de stat. Pentru societățile listate la Bursă, mai există și Codul de Guvernanță Corporativă, ultima versiune fiind din 2025.

Dintre principiile de bază care ar trebui să guverneze operatorii economici la care fac referire textele menționate (printre care și cei cu capital majoritar/integral de stat), atrag atenția asupra următoarelor :

• autonomia organelor de conducere
• responsabilitate și răspundere managerială
• evitarea interferenței politice în administrarea curentă

OUG 109/2011 a fost concepută tocmai pentru a scoate politicul din companiile de stat și a impune performanță.

Principiul este limpede: acționarii stabilesc ce vor, administratorii și directorii decid cum și răspund cu funcția, prin contractele de mandat. Statul nu este nici șef, nici manager – nu intervine în organigrame, la salarii sau la investiții. Atât prevede legea, o lege pe care a scris-o Statul însuși.

În practică, Statul procedează exact invers și o face cu metodă: nu a modificat niciodată OUG 109/2011, ca să nu se vadă, ci a golit-o de conținut printr-o legislație paralelă – OG 26/2013, OUG 89/2025, Legea 296/2023, Legea bugetului de stat, plafonări și interdicții de același rang – toate anulează și golesc de conținut ordonanța-cadru, fără a o atinge formal.

Începând cu adoptarea OG 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici (…), Statul a intervenit grosolan, an de an, în actul de administrare a operatorilor economici cu capital integral sau majoritar de stat.

La toate acestea se mai adaugă și Curtea de Conturi, un Stat în Stat, care a ajuns să controleze nu doar cum se cheltuie banii unui operator economic, ci și oportunitatea deciziilor managementului acestor societăți!

Pe hârtie avem guvernanță la standard OCDE; în realitate, ea este suspendată dintr-un singur motiv: foamea de bani pentru buget.

Asimetria este desăvârșită. Administratorii răspund cu funcția pentru un plan pe care Statul îl aprobă în AGA. Statul, când ”sabotează” tocmai acel plan, nu răspunde cu nimic. Pacta sunt servanda – un principiu corect, aplicat doar de operatorii economici, nu și de Stat.

OUG 89/2025, ultima ”creație” în materie, este ilustrarea perfectă a nerespectării de către Stat a principiilor Guvernanței corporative: o angajare sau o majorare salarială devin posibile doar cu aprobarea Guvernului, prin Memorandum – un instrument care nici nu figurează în arhitectura OUG 109/2011 și prin care o decizie de management ajunge, în fapt, pe masa politicului.

AMEPIP, autoritatea menită să apere autonomia companiilor, se află ea însăși în coordonarea Statului: un paznic lipsit de pârghii tocmai față de cel care încalcă regula.

Nu trebuie uitat că Hidroelectrica este listată la BVB, cu acționari minoritari care dețin aproape 20% din capital. Statul care extrage dividende, dividende speciale, contribuția pentru apa uzinată și taxa pe stâlp, sufocând în același timp investițiile, nu mai dă dovadă doar de lăcomie bugetară, ci de un abuz al poziției de control, în dauna minoritarilor.

9. LISTAREA LA BURSĂ, un subiect aparte

Evoluția H2O la BVB, de la momentul listării și până în prezent :

Ce se vede ”din avion”: în decursul celor trei ani petrecuți de la listare, cu toate frământările, capitalizarea companiei a crescut cu aproape 70%.

CÂTEVA CONCLUZII :

• Instabilitatea instituțională este evidentă mai ales în perioada 2000 – 2015, în care sectorul energetic, sector strategic, a fost tratat ca o anexă și făcut ping-pong între diverse ministere, funcție de coloratura și algoritmii politici ai vremurilor;
• Lipsa unei strategii energetice clare, a unor direcții bine trasate și stabile, a generat și generează discontinuitate în politicile publice, în programele de investiții și în controlul asupra companiilor de stat din sector;
• Discontinuitatea strategică este evidențiată și de faptul că între 2007 (HG 1069/2007) și 2024 (HG 1491/2024), România a avut o singură strategie energetică aprobată formal. Restul a rămas în proiecte sau dezbateri publice, adică politicile sectoriale s-au făcut pe baza unor documente neformalizate;
• Instabilitate politică cu influențe puternic negative în cea executivă:
  • Două mandate ministeriale din perioada inițială s-au încheiat cu probleme penale (Dan Ioan Popescu, Codruț Șereș);
• • Volatilitatea executivă a fost extremă în primii cinci ani de la separarea portofoliului energiei (2014–2019);
• • Mandatele cu cea mai mare stabilitate după 2015 (Virgil Popescu – aproape 4 ani respectiv Sebastian Burduja – 2 ani) au coincis cu liberalizarea pieței de energie și listarea la BVB a acțiunilor deținute la Hidroelectrica de către Fondul ProprietateaTraian Oprea (2003-2009), respectiv Bogdan Nicolae Badea (2017-2023) au fost cei mai longevivi conducători ai Hidroelectrica, dar în perioade substanțial diferite din punct de vedere al cadrului instituțional/administrativ;
• Incoerență strategică post liberalizare piață; majoritatea așa-ziselor măsuri luate a pus piedici serioase producătorilor și a omorât concurența reală între furnizori, iar distribuitorii care aparțin acelorași grupuri din care fac parte și marii furnizori nu au un interes real pentru dezvoltarea rețelelor;
• Oprirea chiar și temporară a unor investiții în perioada insolvenței a condus la blocajele din prezent (litigii legate de mediu ca urmare a modificărilor legislative, dispute pe terenuri etc.).
• Fără Hidroelectrica, Statul nu a fost capabil să finalizeze investițiile complexe cu componentă energetică redusă, dar absolut necesare pentru țară;
• Fără o justă abordare legislativă din partea Statului, Hidroelectrica nu le poate finaliza nici pe cele strict energetice; nu avem nevoie de favoruri, de încălcarea legislației interne și nici a Directivelor Europene asumate; avem nevoie de cadru legal corect, stabil și predictibil!
• Cel mai deștept băiat din sectorul energetic în toată această perioadă a fost și este Statul; prin diverse mijloace acesta a reușit să colecteze zeci, poate chiar sute de miliarde de la societățile pe care le are în coordonare, întru acoperirea deficitului bugetar și menținerea pomenilor electorale, sumele respective nefiind regăsite în investiții specifice sectorului;
• Singurele interese reale ale guvernanților în sectorul energetic fiind cele legate de conjunctura politică de moment sau de ciclul electoral, piața de energie a fost și va fi permanent și primordial o piață de energii electorale;
• La solicitarea implicită a principalului acționar, chiar dacă nu poate acoperi mai mult de 30% din consum, Hidroelectrica a devenit lider și pe piața de furnizare a energiei electrice (casnic și business);
• Cu o cotă de piață de aprox. 17,5%, suntem peste Electrica Furnizare (_~15%), PPC Energie (_~14%) sau EON Energie (_~12%), iar prețul energiei active furnizate celor aprox. un milion de clienți casnici (0,45 lei/kWh) este cu 30-50% mai mic față de prețul oricărui furnizor consacrat;
• În toată această nebunie, avem o singură constantă: indiferent de moment, Hidroelectrica are cel mai competitiv preț din piață. Populația, firmele mai mici sau mai mari, instituțiile Statului cu nume din puține litere – toate râvnesc la curent ieftin!!! și de aceea această firmă este permanent vânată!
• O analiză sumară a variantelor de vânzarea a unui pachet de 10% acțiuni deținut de Stat la H2O ne arată câteva plusuri și minusuri:
• Un plus de aprox. 8 miliarde lei, în ipoteza vânzării prin SPO (Secondary Public Offer), la care se va adăuga eventualul câștig din randamentul acțiunii după SPO;
• Un plus ceva mai mic decât suma de mai sus, în ipoteza vânzării aceluiași pachet de acțiuni către investitori instituționali/strategici, prin metoda ABB/Accelerated Book Building (conform specialiștilor, discountul poate fi între 3 și 12%, depinde de cât de șmecheri sunt cei care cumpără și cât de darnici cei care dau)
• Un minus la capitolul control în Consiliul de Supraveghere/AGA, pentru ambele variante
• Un minus de cca. 450 milioane lei/an, prin diminuarea valorii dividendelor încasate în urma micșorării de la 80% la 70% a pachetului de acțiuni deținut (dacă luăm în considerare situația cea mai dezavantajoasă, adică media dividendelor distribuite de Hidroelectrica pentru anii 2021-2025, care este de aprox. 4,5 miliarde lei/an)
• Per ansamblu, putem spune că abia peste vreo 20 de ani Statul ar fi afectat din punct de vedere financiar, iar controlul în CS/AGA îl vom gestiona în stil propriu; incredibil dar adevărat, Statul știe să atragă în jocul său orice reprezentant al investitorilor!
• Problema reală generată de eventuala vânzare a unui nou pachet de acțiuni nu este legată de consacrata dispută populistă “nu ne vindem țara/ba o dăm, pe gratis!”, ci de modul în care folosim banii incasați, deoarece :
  • Suma pe care Statul o poate obține prin vânzarea a doar 10% din acțiunile deținute este suficient de mare încât să justifice o operațiune desfășurată corect;
  • Daca va fi folosită de Stat (direct sau prin intermediul Hidroelectrica) exclusiv pentru investiții în domenii cheie, cum ar fi sectorul energetic, ar fi o bună și absolut necesară realizare;
  • Dacă, în schimb, banii vor merge la bugetul de stat doar pentru acoperirea deficitului bugetar, putem spune că ar fi o imensa prostie!
• Prin HG 1066/2013, încă în vigoare, este aprobată strategia de privatizare a SPEEH Hidroelectrica SA, prin ofertă publică de majorare a capitalului social prin aport de capital privat; pe înțelesul tuturor, banii obținuți din vânzarea unui pachet de acțiuni rămân în Hidroelectrica! și este nevoie doar de un plan de administrare bine întocmit, aprobat de acționari, care să stabilească în ce-i investim; hotărârea finală o va lua tot Statul, care este actionarul majoritar, iar orice prevedere legislativă care va modifica metoda de listare deja aprobată va trebui să fie extrem de bine fundamentată
• Pe de altă parte, sunt chiar hilare încercările unora de a submina Hidroelectrica (din nou) și a influența prin diverse metode valoarea acțiunii pe Bursă … ce să vezi, nu le prea iese, capitalizarea e la cote maxime, cu toate frământările prin care trecem, unele firești altele provocate
• În plină criză de personal specializat, Guvernul sabotează efectiv Hidroelectrica, prin refuzul aprobării Memorandum-urilor înaintate de Ministerul Energiei către Ministerul Finanțelor pentru Grupul Hidroelectrica (Hidroelectrica, Hidroserv și UCMH Reșița), prin care se solicită ocuparea unor posturi vacante din 2025, majorarea salariilor cu inflația prognozată pentru 2026 (mult inferioară celei reale) și creșterea numărului de personal pentru extinderea unor activități
• Același tratament este aplicat tuturor operatorilor cu capital majoritar/integral de stat din sectorul energetic: deși Memorandumurile respective au fost înainte către Ministerul Finanțelor de către autoritățile tutelare (Ministerul Energiei, SGG) încă din luna februarie, Guvernul a dat aviz parțial favorabil pentru o singură societate din intreg sectorul energetic (Romgaz).
• În același timp, același Guvern aprobă, în lunile mai-iunie, două tranșe de Memorandum-uri, mai întâi pentru 47 companii publice locale, iar apoi pentru 36 operatori economici aflați în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea administrațiilor publice locale
• Ce înseamnă acest refuz:
  • afectarea atât a capacității de operare a Hidroelectrica (cele 100 de posturi vacante din 2025 pentru care s-a solicitat aprobare de ocupare fiind din activitatea de exploatare a centralelor, barajelor, statiilor de transformare), cât și a activității de furnizare, prin neaprobarea creșterii numărului de posturi pentru acest segment, în continuă extindereimposibilitatea menținerii capacității operaționale a UCMH Reșița, care a încheiat cu Hidroelectrica contracte de modernizare/retehnologizare/reparații capitale pentru capacități de producție care însumează cca. 1.500MW!!!imposibilitatea menținerii capacității operaționale a SSH Hidroserv SA, societatea de servicii care asigură mentenanța preventivă și corectivă pentru instalațiile Hidroelectrica și are încheiate cu Hidroelectrica o serie de contracte de retehnologizare/modernizare, printre care cele pentru Baraj Vidraru, HA4 Porțile de Fier
• • pe cale de consecință, afectarea gravă a activității Hidroelectrica și implicit a Sistemului Energetic Național!

CONSECINȚE : Hidroelectrica funcționează în două Universuri paralele, cu realități puternic contrastante; o lume a miliardelor alocate pentru investiții și alta a restricțiilor pentru dezvoltare!

Dacă privim doar cifrele, viitorul Hidroelectrica arată impresionant.

Compania și-a propus ca, până în anul 2031, să crească puterea instalată de la aproximativ 6.421 MW, la peste 8.300 MW, să dezvolte peste 1.700 MW în proiecte eoliene și fotovoltaice, să pună în funcțiune sisteme de stocare de peste 2.300 MWh și să continue cel mai amplu program de retehnologizare din istoria sa. La acestea se adaugă proiectele de acumulare prin pompaj de la Tarnița, Brădișor și Frasin–Pângărați, care ar putea aduce încă 1.590 MW și aproape 16.000 MWh capacitate de stocare.

În total, vorbim despre investiții care depășesc 39 miliarde de lei.

Pe hârtie, România pare să fi găsit, în sfârșit, compania capabilă să ducă greul tranziției energetice; în practică, însă, apare o întrebare simplă: cine și cum va realiza toate aceste proiecte?

Paradoxul este evident: în timp ce Hidroelectrica își asumă cel mai ambițios program investițional din ultimii 30 de ani, cadrul administrativ/legal actual îi limitează capacitatea de a recruta și păstra specialiștii fără de care investițiile nu pot fi implementate.

Prin măsurile adoptate de Guvern în cadrul politicilor de reducere a cheltuielilor bugetare, inclusiv restricțiile privind ocuparea posturilor și constrângerile salariale aplicate companiilor cu capital majoritar de stat, dezvoltarea unor proiecte strategice devine considerabil mai dificilă.

Problema nu este una contabilă, ci una operațională.

O centrală cu acumulare prin pompaj nu se construiește cu memorii și avize. Un sistem de stocare de sute de MWh nu se implementează prin ordonanțe. În spatele fiecărui megawatt nou instalat se află proiectanți, hidroenergeticieni, specialiști în automatizări, experți în mediu, economiști, juriști, ingineri de exploatare și manageri de proiect.

România se confruntă astăzi cu un deficit evident de astfel de specialiști.

Programul de stocare al Hidroelectrica ilustrează perfect această realitate. Compania intenționează să dezvolte până în 2031 aproximativ 600 MW și peste 2.300 MWh în sisteme de baterii, prin proiecte precum Crucea Nord, Porțile de Fier II, Retezat și Ruieni. Numai aceste investiții însumează miliarde de lei și presupun competențe noi, care nu au existat tradițional în sectorul hidroenergetic Românesc.

Situația este și mai complexă în cazul proiectelor CHEAP. Tarnița, cu o putere instalată estimată de 750 MW, reprezintă una dintre cele mai mari investiții energetice analizate în România. Alături de Brădișor și Frasin–Pângărați, aceste proiecte ar putea aduce aproape 16.000 MWh capacitate de stocare și aproximativ 4,5 TWh energie anuală. Dar înainte de a produce energie, ele trebuie proiectate, autorizate, evaluate și implementate. Toate aceste etape depind de existența unor echipe puternice și stabile.

În paralel, Hidroelectrica trebuie să gestioneze și un program de retehnologizare de peste 11 miliarde de lei. Centrale precum Vidraru, Râul Mare Retezat, Stejaru sau Porțile de Fier I au nevoie de expertiză tehnică de vârf. Este suficient să ne amintim că numai SHEN Porțile de Fier I produce aproximativ 10% din energia României și aproape 50% din serviciile tehnologice de sistem.

La toate acestea se adaugă dezvoltarea activității de furnizare.

În urmă cu doar câțiva ani, Hidroelectrica era privită aproape exclusiv ca producător de energie. Astăzi compania deservește peste 1,3 milioane de locuri de consum și a devenit lider al pieței concurențiale de furnizare. Creșterea continuă a portofoliului de clienți presupune însă personal suplimentar în zonele comerciale, operaționale, IT, relații cu clienții și facturare.

Cu alte cuvinte, exact în momentul în care compania are nevoie să se extindă, să recruteze și să atragă specialiști din piață, instrumentele administrative disponibile sunt limitate de principalul acționar – Statul, prin Guvern.

Istoria recentă a sectorului energetic arată că investițiile nu sunt blocate doar de lipsa banilor ci, de cele mai multe ori, de lipsa oamenilor pregătiți pentru domeniile respective. România a pierdut în ultimele două decenii mii de specialiști din proiectare, cercetare și construcții hidroenergetice (exemplele de mai sus sunt elocvente, dar nu sunt singurele). Unele dintre companiile care au construit marile amenajări hidroenergetice ale țării aproape au dispărut, iar generațiile care au realizat Vidraru, Porțile de Fier sau Lotru se retrag sau deja s-au retras treptat din activitate.

Din această perspectivă, cea mai mare provocare a strategiei investiționale a Hidroelectrica nu este finanțarea.

Capital există, proiecte există, parteneri încă mai găsim.

Întrebarea este dacă vom mai găsi oamenii necesari pentru a transforma aceste planuri în realitate, dacă vom fi lăsați să-i atragem și să-i menținem!
În mod natural, apa curge de la munte la câmpie, de la deal la vale.
De la înființarea sa și până în prezent, Hidroelectrica a funcționat natural în puține și scurte perioade.
Nu a fost lăsată să curgă la vale, nu a fost lăsată să curgă lin.
An de an, lună de lună, zi de zi, mulți dintre salariații din Hidroelectrica au fost nevoiți să înoate contra curentului.
Nu toți au vrut să o facă, nu toți pot să o facă, nu toți rezistă suficient.
Dar cei care au rezistat (destui), oamenii cu adevărat umani, s-au identificat cu firma aceasta.
Au devenit una cu ea și au învățat să urce.
Doar lor li se datorează succesul acestei companii!
PENTRU CĂ EI SUNT  FLUVIUL CARE URCĂ MUNTELE!
Și sunt convins că nimeni nu-și dorește ca acest fluviu să-și iasă din matcă și să se reverse la vale …