Preambul
În România există un segment de populație, o proporție de aproximativ 30% din totalul populației, care vor: transparență în administrația locală și la nivel de țară, promovarea meritocrației la toate nivelele, stoparea furtului din resursele gestionate de stat, o justiție corectă, o administrație eficientă și de dimensiune adecvată necesităților, un mediu economic corect pentru afaceri, un mediu financiar-bancar onest în care regulile sunt respectate, etc. Acest segment de populație nu este majoritar dar este cel mai relevant din punct de vedere al sistemului de valori și al educației. Cealaltă parte a populație este împărțită între cei dedați vechilor metehne de corupție și ineficiență și cei care sunt rupți de realitate și visează soluții miraculoase vândute de șarlatani. Cei 30% au fost de prea multe ori înșelați în ultimii treizeci și ceva de ani, sunt cei care au înghețat în Piața Victoriei în ianuarie și februarie în 2017 pentru a stopa ordonanța cu numărul 13 de modificarea a Codului Penal și tot ei sunt cei care, în anii tumultuoși 2024 și 2025, au stopat alunecarea României pe o pantă a iliberalismului suveranist cu parfum rusesc prin alegerea unui președinte care a promis că va acționa pentru transpunerea în realitate a dorințelor enumerate mai sus.
Matematica bunului simț
Deși este o caracteristică controversată, educația matematică are în mare parte o componentă formativă greu de combătut, chiar și pentru cei mai înverșunați contestatari ai ei. Un termen cu o arie foarte mare de cuprindere este acela de bun simț, vezi DEX aici pentru o prezentare aproape exhaustivă. Rezumând, bunul simț este capacitatea individuală de a judeca și acționa într-un mod rațional, decent și echilibrat, este cel care te împiedică să-i rănești pe ceilalți cu intenție, este un filtru interior care te împiedică să fii deplasat și lipsit de tact, este alegerea de a respecta regulile și de a milita pentru corectitudine și onestitate. Din păcate, bunul simț nu este înnăscut ci dobândit prin educație, autoeducație, gândire critică, și experiență de viață. Sunt multe experiențe umane care contribuie în mod substanțial la formarea bunului simț și printre acestea se află și studiul matematicii. Printre domeniile de cunoaștere umană, matematica ocupă un loc aparte prin îngrădirea gândirii prin reguli clare și asumate, îndreptarea prin raționamente și demonstrații care să fie acceptate și de către ceilalți, precum și prin formarea deprinderii de a-ți recunoaște greșelile și de a căuta calea de a le îndrepta. Nu spun că matematica este singura ocupație umană care are aceste efecte, ci doar că acest proces de educație este intrinsec și esențial pe parcursul studiului matematicii, chiar și la nivel elementar, gimnazial, și liceal. Dar bunul simț se poate și pierde.
Teoria catastrofelor
În anii 1960, matematicianul francez René Frédéric Thom (1923-2002) a dezvoltat o teorie matematică, cu rădăcini în topologie și geometria diferențială, numită în mod senzaționalist teoria catastrofelor, în care a studiat fenomene care prezintă schimbări bruște, discontinue, și dramatice de comportament, la variații continue și lente. Această descriere discursivă a teoriei catastrofelor este foarte vagă însă oferă o imagine destul de sugestivă cititorilor care nu se simt confortabil într-o zonă formalizată matematic, vezi articolul din Enciclopedia Britanică, disponibil aici. Putem avansa puțin mai mult în detaliile acestei teorii. De fapt, teoria catastrofelor are o arie de cuprindere mult mai generală întrucât ține nu numai de teoria singularităților în topologie ci este și parte a teoriei sistemelor dinamice neliniare, cu precădere în zona de bifurcații, termen datorat lui Henri Poincaré încă din 1885. O bifurcație este o schimbare bruscă, calitativă, în evoluția unui sistem dinamic, la o schimbare mică a parametrilor. În principiu, teorema principală a lui René Thom spune că, în sisteme cu până la 4 parametri de control, există doar 7 tipuri calitative de discontinuități: pliul, cuspida, coada de rândunică, fluturele, ombilicul eliptic, ombilicul hiperbolic și ombilicul parabolic. Toate aceste tipuri pot fi vizualizate în mod dinamic aici.
Atacul speculativ asupra lirei britanice
O popularitate foarte mare a teoriei catastrofelor a lui René Thom se datorează lui Sir Erik Christopher Zeeman (1925-2016) care a aplicat teoria catastrofelor în economie și științele sociale. Bineînțeles, aceste aplicații ale matematicii în alte științe nu au fost lipsite de controverse, însă doresc să povestesc cititorilor o experiență personală. În anul 1994 lucram la Universitatea din Groningen, Țările de Jos, împreună cu matematicianul Aad Dijksma la un proiect de teorie spectrală. Chiar în primăvara anului 1994, Christopher Zeeman a susținut o conferință la Universitatea din Groningen referitoare la aplicațiile teoriei catastrofelor în economie, prilej cu care el a relatat despre un exemplu foarte concret. În anul 1992 a avut loc celebrul atac speculativ asupra lirei sterline, supranumit Miercurea Neagră (16 septembrie 1992), inițiat de mai mulți actori speculativi din domeniul financiar, printre care un rol proeminent l-a avut George Soros. În linii generale, sistemul dinamic a avut doi parametri, factorul normal (divergențele economice dintre Marea Britanie și Germania) și factorul speculativ de forțare (masa monetară utilizată de actori speculativi în schimbul valutar dintre lira britanică și marca germană), și o variabilă de stare (rata de schimb valutar dintre lira britanică și marca germană). Singularitatea, catastrofa, în jurul căreia evolua rata de schimb avea forma de cuspidă și actorii speculativi erau probabil conștienți de acest lucru. În termeni geometrici, această singularitate are două pânze, una superioară și a doua inferioară, iar trecerea dintre ele se face prin singularitate. Atunci, lira sterlină era parte a sistemului european ERM (Exchange Rate Market) și, practic, ceea ce s-a întâmplat a fost că speculatorii au forțat rata de schimb a lirei britanice să se apropie periculos de mult de singularitate astfel că aceasta a fost forțată, prin schimbări mici ale parametrului de factor de forțare, să traverseze singularitatea și să coboare pe pânza inferioară. În acel moment, a devenit clar și pentru Banca Angliei că trebuie să scoată lira din sistemul ERM, dar era deja prea târziu. Una dintre caracteristicile acestor singularități este așa numitul efect de histerezis, ceea ce în linii mari spune că efectul este ireversibil.
O criză politică ce nu ar fi trebuit să aibă loc
Să trecem în revistă o scurtă cronologie a evenimentelor politice din România.
Noiembrie 2024 – Mai 2025. Alegerile prezidențiale din 2024 au fost anulate din cauza ingerințelor străine, iar scrutinul reluat din mai 2025 a fost câștigat la limită de Nicușor Dan (fost activist civic) în fața liderului AUR, George Simion, după evenimente tumultuoase și mobilizarea extraordinară a segmentului de 30% din populație, într-o situație care părea disperată. Promisiunile candidatului Nicușor Dan erau, în mare, cerințele segmentului de 30% din populație, din Preambul.
Iunie 2025: Președintele Nicușor Dan a format o coaliție pro-europeană pentru a evita criza financiară în care monstruoasa coaliție gen USL, moșită de președintele precedent prin celebrul tandem de tristă amintire Ciucă și Ciolacu, aduseseră țara și, parțial, pentru a bloca ascensiunea partidelor suveraniste și de extremă dreaptă. Coaliția a făcut un program de guvernare care să rezolve problemele structurale în mod deschis și onest iar singurul care s-a oferit să ia taurul de coarne a fost Ilie Bolojan, anterior marginalizat în PNL din cauza principiilor sănătoase pe care le-a promovat în raport cu caracterul duplicitar al conducerii anterioare.
Iunie 2025 – Aprilie 2026: Prin politici sociale asumate, premierul Ilie Bolojan și guvernul lui fac transformări politico-economice dureroase dar care conduc la evitarea catastrofei naționale, scăderea deficitului bugetar și redresarea parțială a situației economico-socială. PSD face un joc duplicitar, comportându-se ca și când nu ar fi la guvernare ci în opoziție. Ilie Bolojan face compromisuri, în speranța că totuși evoluția este în direcția asumată în programul de guvernare.
Aprilie 2026: Tensiunile din coaliție au explodat din cauza dezacordurilor privind aplicarea politicilor convenite în programul de guvernare, frânate constant de PSD prin reprezentantul Sorin Grindeanu, care ajunseseră în faza atingerii intereselor de grupuri puternice din întreprinderile de stat și administrația locală. Acum se văd diferențele majore de viziune asupra guvernării: onestitatea contra duplicității.
28 aprilie 2026: A fost depusă oficial moțiunea de cenzură la Parlament de către parlamentarii PSD și AUR, bucurându-se de peste 250 de semnături. Un fapt extrem de ciudat este acela că un partid depune o moțiune de cenzură împotriva guvernului din care face parte. Mai ciudat este că această moțiune de cenzură nu are și o propunere alternativă de după demitere a guvernului. Din fapte și fraze puse cap la cap, se desprinde o imagine care arată în mod indirect că există un plan dar acesta este ascuns. Sorin Grindeanu afirmă un nonsens: dorim să refacem coaliția dar fără actualul prim-ministru. Președintele României, domnul Nicușor Dan, joacă rolul de mediator imparțial, invocând un mecanism democratic și parcă râzând în barbă, face afirmații ciudate, cu sensuri multiple ca și când cei cărora se adresează nu ar fi în stare să priceapă un joc secund superior. Domnul președinte închide ochii la sincronizarea PSD și AUR, dar segmentul de 30% raționează, observă, și trage concluzii în mod corect: se coace ceva urât și care miroase pestilențial.
4 mai 2026: Dezbaterea oficială a moțiunii în fața Camerelor reunite s-a conturat în jurul unor tensiuni și posibile fisuri din tabăra pro-moțiune apărute cu o zi înainte de vot. Moțiunea nu este doar împotriva guvernului, este împotriva unui anumit mod de a face politică, deschis, onest, la vedere, contra modului duplicitar, cu hoții acceptate. Mai mult, moțiunea țintește subordonarea unui partid unor grupuri de interese obscure.
5 mai 2026: A avut loc ședința comună a Senatului și Camerei Deputaților unde s-a dat votul. Moțiunea a fost adoptată cu o majoritate covârșitoare de 281 de voturi „pentru” (depășind cu mult numărul de 233 necesar adoptării) și doar 4 „împotrivă”. Sunt mărturii ale unor ziariști cu mare experiență în activitatea parlamentului care spun că mulți din plevușcă, masa de parlamentari neafiliați și dispuși să joace după cum bate vântul, au așteptat până în ultima clipă un semnal de la președintele Nicușor Dan care să-i determine să nu voteze această moțiune, dar acest semnal nu a venit.
În loc de concluzii
Ceea ce a urmat, trăim în aceste zile. Moțiunea de cenzură a fost singularitatea, de tip cuspidă, cred eu dintr-o analiză calitativă imperfectă, care a coborât parametrul de stare, coeficientul de stabilitate politică, de pe pânza superioară, caracterizată prin stabilitate politică, pe pânza inferioară, unde cuvântul de ordine este instabilitatea. O caracteristică a acestor singularități este că schimbări mici ale parametrilor pot arunca parametrul de stare pe o altă pânză, iar acest fapt este puțin controlabil, dacă nu înțelegi bine ce se întâmplă. Președintele Nicușor Dan a avut pârghiile necesare pentru a evita această criză politică dar a preferat să joace un rol duplicitar, invocând caracterul de mediator imparțial într-o confruntare în care miza și consecințele erau uriașe dar interesele și orbirea erau evidente, cel puțin pentru segmentul de 30% din populație. Președintele unei țări nu este un actor inactiv în evoluția țării pe care o păstorește, el este cel care dă direcțiile și folosește mecanismele pe care le are la îndemână pentru a menține această direcție, adică este cârmaciul. Au urmat improvizațiile, desemnarea unor prim-miniștrii de carton sau aproape nefrecventabili, intrarea în joc a parametrului până atunci adormit al zonei iliberale suveraniste care, dintr-o dată, a jucat pe cai mari, minciuni prin omisiune, dar care sunt tot minciuni. Situația actuală este practic incontrolabilă iar pericolele sunt foarte mari. Nu cred că era nevoie de o analiză a situației din punct de vedere al teoriei catastrofelor pentru a evalua starea și mă îndoiesc că vreunul dintre consilierii președintelui are habar de așa ceva. Dar bunul simț, acel bun simț care trebuie să prevaleze în orice situație, și cu precădere în situații de acest fel, a lipsit cu desăvârșire. Ceea ce domnul președinte Nicușor Dan nu a înțeles, iar dacă a înțeles probabil că se încăpățânează să eludeze, este că schema pe care a imaginat-o de a controla PNL prin grupul puciștilor nu avea nicio șansă să reușească, fiindcă segmentul celor 30% a căpătat dintr-o dată un conducător care știe ce face și nu mai acceptă lipsa de onestitate. Din păcate, pânza pe care ne aflăm acum este aceea în care grupul suveraniștilor rusofili are pârghii și joacă tare, iar tandemul președinte-PSD este într-un impas pe care nu a fost în stare să-l prevină sau să-l controleze.
Felicitari pentru articol, domnule Aurelian Gheondea! Felicitari pentru claritate si luciditate! Felicitari pentru faptul ca, implicit, prin publicarea acestui articol, va asumati o pozitie politica situata in slujba atitudinilor politice aflate de partea adevarului pragmatic si a bunului simt.
Regret ca sunteti singurul matematician din Institutul de Matematica al Academiei care exprima o pozitie publica bazata pe adevar si rigoare, relativ la ceea ce are loc in aceasta perioada nefasta in Romania.
Regret ca in perioada campaniei electorale premergatoare alegerilor din mai 2025 am admonestat aici pe contributors un coleg de-al dumneavaostra de la institut care, sub pseudonim, intr-un comentariu, ne avertiza asupra imoralitatii lui Nicusor Dan, asupra faptului ca productia stiintifica in matematica a lui ND se situeaza la nivelul calificativului MEDIOCRU. I-am spus ca nu e cazul ca la acel moment sa faca astfel de afirmatii care pot influenta prin efectul lor, soarta tarii. Chiar am elogiat in mod manipulatoriu cele 3 articole ale lui ND din 1997, 1999, 2002, articole care reprezinta singurele sale realizari ca matematician. Regret ca am facut asta si imi cer scuze pentru faptul ca am incercat sa minimizez spusele acelei persoane.
Si nu in ultimul rand, tin sa spun ca da, aveti dreptate intr-u totul cand spuneti ca educatia matematica, educatia prin invatarea matematicii, are un rol formativ care duce catre generarea de adevarate caractere, de personaje cu bun simt inradacinat, atat de necesare unei societati care se doreste a fi civilizata si care isi doreste sa traiasca intr-un mediu onest si transparent din punct de vedere politic. Nu as fi totusi de acord ca ” bunul simț se poate și pierde „. Cred ca mai degraba este vorba de caderea mastilor, de faptul ca existenta lipsei de bun simt a fost bine mascata pentru un timp. Educatia matematica nu are probabil efect asupra tuturor celor care poseda imoralitatea la nivel de comportament inradacinat, provenit din educatia timpurie, cea de acasa, din familie, creata de mediul social in care ai trait in primii 14-18 ani de viata.