luni, august 24, 2026

O dată-n viață

În 2012, Matei Vișniec a scris o piesă ce se cheamă Cabaretul cuvintelor. 14 ani mai târziu, a pus-o el însuși în scenă, la Teatrul din Suceava, instituție care îi poartă numele. Permițându-și, conform mărturisirii proprii, să fie, pentru prima și ultima oară, regizor.

Ajutat de o echipă redutabilă, avându-i în componență pe Andra Bădulescu Vișniec, în chip de scenograf, pe coregrafa Alice Veliche, pe compozitorul de muzică de scenă Bobo Burlăcianu, pe sound designer-ului Claudiu Urse (la origine actor), pe video-designer-ul Mihai Nistor, pe lighting designerul Sebastian Rațiu, cărora li s-au alăturat 10 dintre cei mai buni actori ai Teatrului (Bogdan Amurăriței, Răzvan Bănuț, Horia Andrei Butnaru, Cristina Florea, Delu Lucaci, Alexandru Marin, Cătălin Ștefan Mîndru, Cosmin Panaite, Clara Popadiuc),  dramaturgul devenit regizor a construit pe scenă un spectacol de tip manifest și profesiune de credință. Un spectacol născut dintr-o dragoste imensă pentru frumusețea și bogăția limbii române, din cunoașterea valorii expresive a cuvintelor, a versatilității acestora, a capacității lor de a face și bine, și rău deopotrivă, de a devoala și de a ascunde. Ca și din dorința de a protesta față de necugetarea și obrăznicia acelora care, indiferent de poziția lor socială, siluesc limba în cel mai dur mod cu putință.

Spectacolul acesta și trist, și vesel deopotrivă, provocator și de amuzament, și de reflecție, reflecție ce obligatoriu trebuie să continue și după lăsarea cortinei,  mi se pare a semăna cumva cu un text celebru al Pleiadei franceze. Défense et illustration de la langue française. În montarea de la Suceava, dramaturgul și regizorul Vișniec, pe care îl vedem în scurte intervenții plasate la început și la sfârșit, creatorii spațiilor audio-video și actorii apăra și ilustrează limba română. O fac prin întâlnirea dintre poetic și teatral.  

La început, ni se reamintesc câteva detalii. Și anume că Româna ar avea vreo 300 000 de cuvinte și un un fond lexical de bază de vreo 2500 de vorbe. Multe cuvinte sunt produsul derivării altora. Unor morfeme lexicale de bază li se adaugă sufixe și prefixe. Într-un top al folosirii, pe primele locuri se află conjuncțiile și prepozițiile (și, de, la, în, pe) și abia ceva mai încolo se găsește verbul a fi. De aici, de la acest verb ca și de la cuvântul Mamă începe, de fapt,  povestea existenței fiecăruia dintre noi. Poveste permanent însoțită de cuvinte. Acestea conținând ele însele la rându-le câte o poveste. O parte dintre respectivele povești ne sunt expuse nu demonstrativ, nu sec, nicidecum didactic,  ca într-un manual de lingvistică generală, de semantică și lexicologie ori de gramatică, ci, așa cum e în specificul teatrului, cu vorbe, cântec și dans în mici schițe dramatice. Care reunite dau naștere unui cabaret. Personajele-cuvinte din piesă și din spectacol sunt mamă, rădăcini, aripi, euro-pa, om, utopie, utopist, fericire, adevăr,ș.a.m.d.

Cel mai adesea cuvintele ne ajută. Ne folosim de ele spre a ne apropia unul de altul. Sunt însă și cazuri în care, așa după cum o știm încă de la Stendhal, le folosim doar pentru a ne ascunde gândurile. Spre a promite și a nu ne ține promisiunile, pentru a poza în ospitalieri și generoși când, de fapt, nu suntem, pentru a da impresia că am fi cu totul altfel decât suntem aievea. Pentru a minți și înșela. Sunt cazuri în care cuvintele și cei ce le folosesc comit lucruri atroce. Despre care Matei Vișniec a dat seama în alte câteva piese ale sale. Cele despre război, despre comunism, despre bolnavii mintal care le-au gândit și pus în practică.  Ori piesele despre cuvinte și spectacole interzise.

De data aceasta, la Teatrul Matei Vișniec din Suceava, dramaturgul dă seama despre felul în care a cunoscut și folosit el cuvintele, despre cum a fost, asaltat, terorizat sau mângâiat de ele. O face într-un spectacol poem și avertisment deopotrivă.   

Teatrul Matei Vișniec din Suceava

CABARETUL CUVINTELOR de Matei Vișniec

Regia: Matei Vișniec

Scenografia: Andra Bădulescu Vișniec

Coregrafia: Alice Veliche

Muzica originală: Bobo Burlăcianu

Sound design: Claudiu Urse

Video design: Mihai Nistor (cu imagini video realizate de Mihai Nistor, Matei Vișniec, Joèla Vișniec, Clara Faye, Inès Sieulle, Eric Deniaud)

Lighting design: Sebastian Rațiu

Cu: Bogdan Amurăriței, Răzvan Bănuț, Horia Andrei Butnaru, Cristina Florea, Delu Lucaci, Alexandru Marin, Cătălin Ștefan Mîndru, Cosmin Panaite, Clara Popadiuc

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

carte

 

coperta cartii

În această nouă carte, Armand Goșu urmărește desfășurarea războiului din Ucraina și negocierile de pace în contextul geopolitic inaugurat de al doilea mandat al lui Donald Trump, care a subminat dramatic – și poate iremediabil – unitatea lumii occidentale. Astfel, sunt analizate originile imperiale ale planurilor Rusiei în Orientul Mijlociu; de ce și-a abandonat Putin singurul aliat real, dictatorul de la Damasc, și a renunțat la poziția strategică din Venezuela; cum schimbă utilizarea pe scară tot mai largă a dronelor modul de desfășurare al luptelor și, adeseori, deznodământul lor; evoluțiile recente ale negocierilor pentru încheierea războiului. Vezi mai multe

Carti noi

Despre alegere şi discreţia binelui

Despre alegere şi discreţia binelui

„Vorbim tot mai mult despre viață în termeni de optimizare și eficiență; nu ne mai atrage atenția decât ceea ce ni se pare convenabil. Aderența la un mesaj de credință, imaginat doar ca poliță de asigurare, va mai putea oare să ne sugereze marile întrebări ale ființei și să ne ferească de ratare? Ar mai putea perplexitățile credinciosului de la noi să intre în dialog cu mirările lumii, astfel încât să nu lase impresia negocierii sale cu fatalitatea? Mai putem aspira la luciditate sub influența unui mod contorsionat de a concepe tradiția?“ — MIHAI FRĂŢILĂ - vezi mai mult

Carti noi

 

Pagini

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro