vineri, aprilie 19, 2024

Oportunitatea și riscul care forjează noua Europă

„Pare că Franța de astăzi se întoarce la un joc diplomatic interbelic, de consolidare a prezenței în Europa Centrală și de Est, într-un moment în care hegemonul, adică America, dă semne că – la rândul ei – se întoarce la o politică mai veche, anume la izolare, adică se concentrează asupra problemelor interne. Cum natura are oroare de vid, locul lăsat liber de SUA va fi repede umplut, inițial părea să fie vorba de un binom, franco-german, dar după bâlbâielile cancelarului Olaf Scholz, Franța pare să fi rămas singură, iar Macron joacă rol de protagonist în această piesă.”[1]Armand Goșu

În ziua de 23 februarie 2014 – ziua în care la Soci se încheiau Jocurile Olimpice de Iarnă, găzduite de Federația Rusă -, adică cu opt ani și o zi înainte de o altă zi fatidică, în care Vladimir Putin a dat ordinul de invadare pe scară largă a Ucrainei, o grupare de trupe ale armatei ruse, consolidată cu forțe ale FSB, internelor și ale altor structuri de forță au ocupat Crimeea, declanșând – fără nicio declarație oficială și fără a recunoaște ocupația militară în primele zile ale agresiunii – un război împotriva statului suveran Ucraina.

NATO în Europa din martie 2024. Sursa: nordregio.org

Zece ani mai târziu, NATO s-a consolidat în Europa, primind alți doi membri în structura Alianței: Suedia și Finlanda, care alături de Norvegia, Danemarca și Marea Britanie întăresc acum comandamentul nordic al Flancului European de Est. Solicitările Finlandei și Suediei de a se alătura NATO, care au survenit în lunile ce au urmat lui februarie 2022, au fost atent cântărite la Helsinki și la Stockholm încă din 2014, când pentru analiștii militari și decidenții politici din capitalele nordice început să fie tot mai clar că războiul se va întoarce în Europa.

Nu la fel de clare au fost lucrurile pentru alte capitale de pe continent, în special pentru Paris, Berlin sau Roma, unde vestea invadării unor teritorii ale statului suveran Ucraina a produs efecte dramatice: Moscova a început un război nedeclarat, o invazie mascată folosind forțe despre care a pretins că au menirea să asigure securitatea Jocurilor Olimpice și a făcut acest lucru după ce Vladimir Putin s-a afișat la tribună alături de Xi Jinping – totul conducea la ideea coordonării între cele două superputeri autoritariste pentru a confrunta Occidentul, aruncând brusc Europa și lumea întreagă într-o nouă realitate.

Nici administrația Obama nu a reușit să înțeleagă corect și la timp, pentru a construi rapid o politică adecvată de răspuns, provocarea pe care Vladimir Putin și Xi Jinping o aruncaseră Occidentului și a lăsat în seama debusolaților lideri politici de la Paris și a Berlin sarcina de a negocia cu Moscova prevenirea unui război în Europa în „Formatul Normandia”.

Cum a fost posibil în 2014 ca cele mai importante capitale ale Occidentului să rateze semnificația actului de agresiune din 23 februarie 2014 și tot ce a urmat? Să uite de spiritul în care au fost luate angajamentele de la Budapesta, din 1994, privind garanțiile acordate Ucrainei?[2] Acum, având deja o oarecare perspectivă asupra evenimentelor, putem înțelege că după 1991 Occidentul a trăit o utopie, care încă nu s-a risipit: Câștigarea Războiului Rece, marșul implacabil al democrației liberale în lume, sfârșitul istoriei.

UTOPIA CA RISC ȘI TOTODATĂ CA ȘANSĂ

Citindu-l pe Mirel Bănică, mai precis delicioasa sa colecție de texte despre universul monastic românesc din „Între două lumi”[3], am ajuns în cele din urmă la eseul care încheie volumul și tratează subiectul colectivităților monastice ca posibile societăți utopice. M-au izbit lecturând câteva citate extrase de autor din studii întemeietoare privind problematica societăților utopice, din care redau frazele următoare:

Orice tentativă de construcție utopică a unei societăți sau organizații conduce mai devreme sau mai târziu la suprimarea riscului (pentru cei ce le gândesc și le conduc) de a fi liber, risc legat atât de planul personal, cât și de societate.

Cei ce conduc societăți care funcționează in utopian mode au tendința  de a controla în detaliu viețile oamenilor, acțiunile și gândirea acestora. Utopia sacrifică riscurile asociate libertății. (citate dintr-un studiu al lui Davis J. Colin, privind utopiștii englezi din secolele XVI-XVIII[4])

Instantaneu, mi s-a părut că înțeleg câteva lucruri care forjează lumea noastră acum: (i) Putin câștigă un nou mandat de președinte al Federației Ruse glorificând utopia poporului rus și a imperiului său înconjurat de inamici, ca „unic purtător al drapelului creștinătății victorioase”; (ii) Utopia MAGA ca mișcare anti-stânga pe pământ american și „unică purtătoare al drapelului creștinătății victorioase”; (iii) Dreapta radicală europeană naționalistă, conservatoare și anti-Bruxelles ca „unică purtătoare al drapelului creștinătății victorioase” în Europa; (iv) Prețul păcii eterne în lume prin renunțarea la liberalismul progresist de stânga în favoarea unui colectivism cuminte, conservator mărșăluind în rânduri strânse în spatele unui lider luminat, providențial (Vladimir Putin, Xi Jinping, Donald Trump, Ayatollahul Khamenei, Viktor Orbán, Nicolás Maduro și alții ca ei).

Monahii trăiesc într-o utopie (pentru mai multe detalii sau pentru a explora diferențele între monahismul creștin de tradiție latină sau greacă, vă rog să-l citiți pe Mirel Bănică), rușii trăiesc și ei într-o utopie, dacă dăm crezare ideologilor aliniați în spatele BRICS & Co., „Sudul Global” în sine este o utopie a unei lumi mai bune, la fel cum Occidentul a trăit o utopie din care este pe cale să se trezească (dar nu o face încă pentru că nu a găsit încă o alta pe care să o adopte în majoritate).

Trebuie să ne punem întrebarea legitimă dacă înțelegem riscul imens de a fi anexați, eventual cu forța, la utopia autoritaristă via MAGA plus extremismele continentale care răsar și înfloresc ca buruienile după ploaie din februarie 2022 încoace? Nu ar fi mai bine pentru noi europenii să purcedem (dacă altminteri nu se poate) cu energie la construirea unei utopii noi, una proprie, a Europei Unite? Și de ce nu?

O Uniune confederată, dotată cu toate atributele unui subiect de drept internațional, care să ne confere drept de cetățenie europeană, să-și apere cu hotărâre frontierele, să aibă armată proprie, să-și integreze tot mai mult economia și rețelele de utilități și așa mai departe. O Uniune care să-și pună la respect vecinii agresivi și să fie capabilă să-și proiecteze forța atunci și acolo unde este nevoie. O Uniune care să devină pilon principal în NATO, pentru a putea absorbi șocul unei Americi retractilă, atunci când o administrație sau alta de la Casa Albă optează pentru izolaționism.

O ANALIZĂ SIMPLĂ, IAR CONCLUZIILE SĂ LE TRAGEM GÂNDIND CU MINTEA NOASTRĂ

„The Economist” – dintr-un articol-comentariu redactat după interviul acordat publicației de președintele Emmanuel Macron în ziua de 7 noiembrie 2019[5], redau câteva pasaje:

„Ceea ce trăim în prezent este moartea cerebrală a NATO”, declară franc Macron într-un interviu pentru The Economist.

El a fost întrebat dacă crede în eficacitatea articolului cinci, adică în ideea că dacă un [stat] membru NATO este atacat toți [ceilalți] i-ar veni în ajutor, ceea ce mulți analiști cred că stă la baza efectului de descurajare al alianței. „Nu știu”, a răspuns, „de fapt, ce va mai însemna articolul cinci mâine?”

Prin Donald Trump, Europa are în față pentru prima dată cu un președinte american care „nu simpatizează cu concepția noastră despre proiectul european”, afirmă domnul Macron. Acest lucru se întâmplă tocmai acum când Europa se confruntă cu ascensiunea Chinei și cu transformarea autoritară a regimurilor din Rusia și Turcia. Mai mult, Europa este slăbită din interior de Brexit și instabilitate politică.

Acest amestec toxic era „de neconceput în urmă cu cinci ani”, susține Macron. „Dacă nu ne trezim […] există un risc considerabil ca, pe termen lung, să asistăm la dispariția noastră geopolitică, sau cel puțin să ajungem să nu ne mai controlăm destinul. Cred cu tărie acest lucru.”

Au trecut cinci ani de atunci, mulți au uitat de acest interviu sau dacă ne mai aducem aminte câte ceva, este acea expresie extrasă din context cu NATO este în moarte cerebrală. După ce a devenit tot mai evident că Donald Trump are șanse reale să devină președinte pentru un al doilea mandat, iar în campanie a declarat din nou și din nou că din punctul său de vedere NATO așa cum arată la acest moment nu-i este pe plac, că nu va ajuta Ucraina nici cu un vârf de unghie, că Vladimir Putin este deștept și va negocia cu el direct viitorul, peste capul Uniunii Europene, nu ar trebui să mire pe absolut nimeni faptul că Emmanuel Macron a revenit la ideile exprimate în urmă cu mai bine de patru ani în interviul pentru „The Economist”.

Mișcarea MAGA este în plină ascensiune … Mitch McConnell (liderul republicanilor din Senat) a anunțat că se retrage după ce nu a reușit să treacă compromisul privind falsul acord privind imigrația și ajutoarele pentru Kiev. E prea bătrân să lupte, este MAGA-zarea Partidului Republican. Trump a câștigat. Aveam Camera, am obținut Comitetul Național Republican, apoi Senatul. CPAC (conferința conservatorilor) este MAGA, nu mai este partidul republican tradițional. (…) În Statele Unite nu avem asistență medicală, nu avem pensii, nu avem șase săptămâni de vacanță de vară, pentru că avem un buget pentru apărare de trei trilioane de dolari. Prioritatea noastră de securitate națională este granița de sud. Nu vom mai da un ban pentru Ucraina, vom cere o evaluare judiciară pentru fiecare ban pe care l-am cheltuit deja, iar administrația Trump va da în judecată Ucraina pentru fiecare ban pe care l-a furat.[6]

Afirmațiile de mai sus îi aparțin lui Steve Bannon, omul care se lăuda în 2017 că l-a făcut președinte pe Donald Trump și care nu se dezice în niciun fel astăzi de ideologia MAGA, în ciuda unor neînțelegeri personale cu fostul președinte. De fapt, Bannon este un fundamentalist MAGA, unul dintre cei care au contribuit la crearea și susținerea utopiei unei Americi care nu datorează nimic nimănui, măreață, creștin-conservatoare, suprematistă, oricând gata să împartă lumea în sfere de influență cu Rusia lui Vladimir Putin și China lui Xi Jinping, să trateze prin urmare Uniunea Europeană ca pe un competitor și totodată ca pe-o simplă piață de desfacere.

O să spuneți că Bannon nu este Trump. Așa este, Donald Trump nu acceptă în echipa sa oameni care au pretenția că le-ar datora ceva, așa cum este Steve Bannon, dar în privința ideilor utopice privind America (din nou) Măreață, între cei doi nu există nici cea mai mică deosebire. Și ca ei doi mai sunt mulți alții, radicali din care, dacă va ajunge la Casa Albă din nou, Donald Trump își va alege cu grijă o nouă echipă cu care să guverneze Statele Unite și, cine știe, poate o să le placă atât de mult să facă acest lucru, încât în 2028 să refuze să părăsească puterea.

Înțelegând aceste lucruri, transgresând faza de negare așa cum a făcut-o Franța lui Macron față de Franța lui François Hollande, avem libertatea de a ne așeza în fine așa cum trebuie în premisele unei analize corecte, după cum nu mă îndoiesc că au făcut-o strategii de la Stockholm sau Helsinki când au cerut aderarea la NATO, dar și alții la Copenhaga – și au decis să introducă serviciul militar obligatoriu pentru femei; Berlin – și au atenționat că Germania trebuie să se pregătească urgent de o confruntare cu asertiva Rusie; la Warșovia și Praga, când au intensificat eforturile de dotare a armatelor naționale și demersurile de a pleda pentru creșterea eforturilor unionale în sprijinul Ucrainei și așa mai departe.

Putem face și noi propriile noastre analize, folosind un model oarecare, acasă, în liniștea căminelor noastre încă ferite de război, pentru că România a avut înțelepciunea de a insista pe ideea alăturării NATO în mandatul președintelui Emil Constantinescu și a guvernării CDR – PD. Vă sugerez ca metodă arborele problemelor și soluțiilor, care arată cam așa, în principiu:

În cadranele din stânga puteți numi orice problemă doriți: Donald Trump și radicalismul conservator suprematist; Joe Biden și progresismul de stânga marxist; ambițiile (sau realismul?) președintelui francez Emmanuel Macron; fricile (sau rațiunea?) premierului german Olaf Scholz; candidatura lui Klaus Iohannis pentru funcția de secretar general al NATO; posibilitatea ca Vladimir Putin să folosească arma nucleară împotriva NATO în Europa și așa mai departe.

Apoi puteți imagina cauzele, efectele anticipate ale problemei pe care o enunțați. În fine, trecând în dreapta – fără să fie obligatoriu, puteți adopta poziția decidentului și a analiștilor care-l consiliază pentru a gândi soluții, a anticipa rezultatele acestora și a planifica acțiunile prin care să atingeți obiectivele propuse (în funcție de impactul preconizat).

Nu e musai să dați curs invitației mele. Dar aș fi curios la ce rezultate ați ajunge și bucuros dacă le-ați împărtăși ulterior în secțiunea de comentarii.

Dacă hegemonul – America – se retrage din poziția de lider, consideră Armand Goșu – pentru a se răfui ca-n filme între propriile hotare, după cum amenință radicalii republicani, cu stânga progresistă și imigranții, adaug eu – atunci poziția de lider al Occidentului va fi ocupată fie de binomul franco-german, fie de Franța singură, dacă Germania ezită. Așa arată o analiză sublimată în câteva cuvinte, care a marcat problema și oferă și o posibilă soluție.

PILONUL FRANCO-GERMAN SAU COMPETIȚIA FRANCO-GERMANĂ?

De fapt, scrie presa din aceste zile, binomul franco-german cunoaște unele tensiuni, diferențe de opinie, dar este viu și caută cu febrilitate soluții. Emmanuel Macron a decis să trimită trupe necombatante în regiunea Odessa și a semnat un acord cu Chișinăul pentru asistență multilaterală, după care a explicat foarte clar pentru presa franceză că administrația sa nu poate lua în calcul adoptarea unei poziții resemnate (lașă, după cum a definit-o) care să-i ofere pe tavă lui Vladimir Putin o victorie asupra Ucrainei.

De ce? Pentru că Putin ar transforma Ucraina în al doilea Belarus, (re)instalând arme nucleare pe teritoriul său și aducând cu forța în armata sa sute de mii de ucraineni cu experiență în luptă, pe care să-i arunce apoi într-un război împotriva Uniunii Europene și a NATO. Desigur, prima victimă va fi Republica Moldova, după care vor urma statele NATO din prima linie de pe Flancul de Est.

Germania a organizat la Berlin o reuniune a „Triunghiului de la Weimar” – Germania, Franța, Polonia – și s-a decis în acest format ca cele trei guverne să achiziționeze armele de care Ucraina are nevoie de pe piața internațională și să i le livreze, până când industria europeană de profil va reuși să-și crească capacitatea de producție. Se va organiza și o secțiune de state în formatul Ramstein care să lucreze pentru a-i furniza Ucrainei rachete cu rază lungă de acțiune.[7]

După 2007, Kremlinul a aruncat în confruntarea cu Occidentul, gradual, toate mijloacele la care s-a putut gândi, formulând și o nouă doctrină de securitate națională prin care să anunțe că se consideră în pericol și deci gata să utilizeze toate mijloacele și resursele de care dispune pentru a o contracara. Începând cu 2007, Vladimir Putin însuși a contribuit cu hărnicie la definirea detaliată a utopiei imperiului rus în pericol, care este vizat de agresiunea Occidentului pentru singurul motiv că apără valorile creștine, conservatoare ale lumii în care trăim.

Nimic nu a fost precupețit în acest efort. În vara anului 2016, Reuters prelua dintr-un interviu acordat The New York Times opinia unui fost director adjunct al CIA, Michael Morell, care declara următoarele: „În limbajul nostru de intelligence, am spune că domnul Putin l-a recrutat pe domnul Trump ca agent involuntar al Federației Ruse.”[8] De aproape opt ani constatăm în comportamentul, acțiunile și crezul politic al lui Donald Trump că ex-oficialul CIA nu s-a înșelat și nu ne-a înșelat.

Recrutarea lui Donald Trump și ralierea sa la cauza lui Putin (cel puțin în privința intențiilor belicoase ale președintelui rus privind Ucraina, în particular, și Uniunea Europeană în general) va fi cândva dovedită irefutabil; dar chiar și până când acea dovadă va fi făcută vizibilă fără drept de apel, trebuie să recunoaștem că rușii au dat o lovitură de magistrală mizând pe Trump, aducându-l alături de cei care au nășit MAGA.

America este acum net divizată (și nu difuz, ca în vremurile bune ale facțiunii republicane „Tea Party”), iar Uniunea Europeană, care nu s-a clătinat din temelii după Brexit și nici nu a cedat șantajului permanent al unora ca Orbán, mai are de trecut un singur hop: să facă viabil binomul Franța – Germania și să evite cu orice preț destrămarea lui[9] (nepermițând, adică, transformarea Franței și Germaniei în competitori direcți, așa cum s-a întâmplat de atâtea ori în istorie, dar mai cu seamă în a doua jumătate a secolului XIX și la început de secol XX).

Dacă acest hop este trecut, atunci Donald Trump nu va putea face tot răul pe care este programat să-l facă. Mai departe, nu mai este treaba noastră, a europenilor. Dacă din 2025 Statele Unite vor urma calea MAGA, Donald Trump va fi numai și numai o problemă internă a americanilor. Părerea mea. Dar nu o luați de bună. Gândiți cu mintea dumneavoastră!


NOTE

[1] https://spotmedia.ro/stiri/politica/in-ce-conditii-poate-sa-cada-regimul-putin-piromanul-care-da-foc-la-casa-interviu-cu-armand-gosu

[2] Memorandumul de la Budapesta a fost semnat de președintele Federației Ruse de atunci, Boris Elțîn, alături de șefii de stat ai Ucrainei, Statelor Unite și premierul Marii Britanii. Ulterior, printr-un act separat, Memorandumul a fost susținut și de liderii Chinei și Franței. Duma de stat nu a ratificat însă documentul, considerându-se că este defavorabil intereselor Moscovei. Amânarea ratificării acestui document la calendele grecești (vorba vine) nu a dat însă de gândit părților implicate timp de două decenii, până când Kremlinul a reușit să-și aducă Beijingul aproape, după care să dea cu tifla Washingtonului, Londrei și Parisului amenințând militar Kievul.

[3] Bănică, Mirel – 2024, Între două lumi; monahismul ortodox și modernitatea, Editura Polirom

[4] Colin, Davis J. – 1981, Utopia and the Ideal Society: A Study of English Utopian Writing (1516 – 1700), Cambridge University Press

[5] https://www.economist.com/europe/2019/11/07/emmanuel-macron-warns-europe-nato-is-becoming-brain-dead

[6] https://www.euractiv.ro/extern/steve-bannon-pregatiti-va.-trump-nu-iubeste-nici-ue-nici-nato-66068

[7] https://spotmedia.ro/stiri/eveniment/trei-tari-din-ue-au-decis-sa-cumpere-arme-de-pe-piata-internationala-pentru-ucraina

[8] https://www.reuters.com/article/idUSKCN10G1NS/

[9] Găsesc că Triunghiul de la Weimar, care interpune Polonia în binom a fost o idee extraordinară, poate liantul necesar

Distribuie acest articol

39 COMENTARII

  1. Un articol de autor bine structurat cu argumente geopolitce pertinente. Pentru cei care cunosc f. bine istoria si geografia continentelor mai exista o serie de detalii. Dupa WW2 a fost creat sistemul comunist care a distorsionat viata economica ale tarilor dar si ai oamenilor. Sistemul colonial din Africa si Asia s- a dizolvat treptat. Tarile Europene au fost interesate de a si reface economia post razboi si de oferi un trai axat pe exces de consum.
    Dupa 1990 caderea sistemului comunist nu a adus la o armonizare si echilibru ale relatiilor comerciale mondiale dar si europene. Apare si problema de epuizare treptata ale unor zacaminte. Lupta pt resurse va deveni tot mai dura. Crearea si extindere UE si Nato sunt doar solutii de moment pentru a contracara expansiunea asiatica si tendintele hegemoniste si autocrate din Africa si Am de Sud dar si din Asia. Existenta unor diferente economice si sociale la nivel de UE dupa 1990 nu ii asigura soliditatea si coerenta dorita. Sa nu uitam ca demografic aceste continente, mai sus enumerate, sunt in crestere numerica continua. Speranta in tehnologii noi si AI are niste limite. Personal ma astept ca in viitorul apropiat fiecare continent isi va avea propria politica si strategie economica. Europa este doar pana la Urali, restul este Asia.

  2. Cât despre Trump autorul dezvoltă o întreagă propagandă bazată pe ce crede ca ar putea fi. Nimic de ceea ce s-a întâmplat sub Obama, Merkel, Biden, Ursula, nici cea mai mică analiză critică, doar propagandă anti Trump. De ce, pentru că dincolo de multe altele, Trump a fost ca turnesolul care a arătat găunoșenia celor care ne-au condus și ne conduc. Nimic de pretenția jegoasă a liderilor europeni de a nu cheltui pentru înarmare, de a face afaceri profitabile cu criminalul Putin chiar când acesta cotropea țări suverane (Obama a “uitat”, vorba vine, a întors capul în partea cealaltă, de garanțiile date Ucrainei când aceasta a cedat armele nucleare) și de a cere ca USA să le apere, ca o obligație de la sine înțeleasă. Sincer, dacă Europa a urmat și își urmează propriile interese (sau de fapt ce cred liderii ei) de ce USA nu ar avea același drept. Uitați cam repede că USA a salvat EUROPA DE TREI ORI.

    • Incorect, nu SUA au salvat Europa. Cand a inceput operatiunea Overlord, operatiuna Barbarossa era deja pe toboganul infragerii si dezastrului. Ceva esential de spus ar mai fi si despre „salvatorii” care „uita” sa mai plece.

    • @Florin Oprea
      „Uitați cam repede că USA a salvat EUROPA DE TREI ORI.”
      „Uitați cam repede că” fără FR&ES US NU ar fi existat!! Și nu oricum ci de 2 ori: 1775 și…..uitatu-l „second independence war” of 1812 când britanicii au incendiat Washington și au făcut prăpăd on the east coast.
      Mai ușor cu culpabilizarea că argumente există și de cealaltă parte.

      Uitați cam repde că Nato NU este un prestator de servicii de securitate plătite ci o alianță. Și nu e vorba despre a plăti ci a investi in apărare.
      US are interese all-over the world pe când alianța Nato este dedicată Europei și relației transatlantice.
      Sigur că aliații europeni ar putea face eforturi mai mari, dar să nu fim ipocriți: US nu cheltuiește separat ptr.Nato și separat ptr.restul intereselor globale. Trump folosește un subterfugiu destinat publicului larg care nu e interesat de detalii și se mulțumește cu simple afirmații.

      Dar eu îl înțeleg pe Trump că vrea să shift towards CHN și să reducă angajamentul in afacerile europene. Are dreptate. Dar de la asta până la „pay me to defend you” e o mare diferență. Poate că nu îi pasă de ranchiunile pe care le crează. E ok, crede că își poate permite. We’ll see.

    • Florin Oprea :
      „Obama a “uitat”, vorba vine, a întors capul în partea cealaltă, de garanțiile date Ucrainei când aceasta a cedat armele nucleare”

      Ucraina nu putea sa cedeze ceea ce nu a avut niciodata. Armele nucleare de pe teritoriul Ucrainei, ca si cele din celelate republici din componenta URSS, au fost de la bun inceput controlate dintr-un singur centru de comanda aflat in Rusia, iar situatia nu s-a schimbat dupa destramarea URSS.

      Exact la fel, statele pe teritoriul carora exista armament atomic american nu au nici cel mai mic control asupra acestuia. Cheia ON/OFF e una singura si e in SUA.

      Dupa cite am citit, chiar si arsenalul atomic al UK este sub controlul SUA.

      • Daca cititi in engleza si de la sursa (guv britanic) veti avea sansa de a afla realitatea despre cine controlează arsenalul uk.
        In alta ordine de idei republicile sovietice erau egale – ma rog, ca de facto era doar o fatada e alta poveste – prin urmare si mostenirea URSS trebuia impartita corespunzător.

        Da altfe le scoateti bine din condei!

      • De fapt, atunci Ucraina a scapat de dependenta fata de Moscova, deoarece comanda armamentului atomic era la Moscova, si oricum nu ar fi putut fi utilizat decat impotriva inamicilor desemnati de Moscova (cu voia sau fara voia ucrainenilor).
        Ceea ce Duma Rusiei nu a vrut sa valideze a fost desprinderea Ucrainei de Imperiu.

  3. Periodic, Omenirea intră în criză de Identitate. Este tocmai situația de azi. Ne aflăm într-un punct de inflexiune al Istoriei și, din nenorocire, nimeni nu propune nimic.
    Sistemele democratice sunt în criză și predispuse la autoritarisme. „Utopia” este de fapt neputința găsirii unei soluții raționale, înseamnă recurgerea la Iraționalitatea Forței. Se constată că toată Lumea pune din ce in ce mai des problema neo-imperialismelor. Căci, ce este Federația Europeană? Este un fel de nou Sfânt Imperiu germano-francez….
    Dacă mai avem un strop de rațiune ar trebui să analizăm situația prin prisma Forței ( recunosc, este o contradicție aici….).
    Franța și/sau Germania? A mai fost faza asta și se știe ce a urmat. Nu am nicio încredere în soluția franco-germana.
    Așa că prefer să trăiesc în Utopia proprie, poate mitomanie. Respectiv să cred că Dumnezeu ne va da mintea cea de pe urmă….

    • „Respectiv să cred că Dumnezeu ne va da mintea cea de pe urmă….”
      Aloooo, alooo …
      D-zeu este de partea opusa lui Lucifer.
      Ati contribuit si aveti vreo pensie babana? Sau ati cumparat ieftin parloage? Sau faceti repetitii pentru scheciul cu Toma Caragiu?
      :))

  4. Domnul (pardon Tovarasul Putin), nu l-a recrutat doar pe Trump pentru a-i servi interesele, ci a recrutat multi alti lideri occidentali europeni, atat de la varful institutiilor europene, cat si din marile cancelarii. Sigur, acestia servesc alte interese catre Kremlin, mai ales economice. Noi insine traim intr-o mare utopie, un mare suprastat care ne coordoneaza pe toti si ne controleaza pe toti prin decrete (pardon directive), in functie de interesele marelui „binom”. UE insasi reprezinta o mare utopie, asa cum si-o imagineaza liderii sai de facto de la Bruxelles, Paris si Berlin. Cand aveam doar 11 ani, imi amintesc cum strigam in Piata Universitatii impreuna cu ceilalti: „mai bine mort, decat comunist!”. Asadar, „mai bine mort, decat stangisto-marxist” si mai bine mort, decat indiferent la jocurile pe care le face Parisul in aceste zile. „Batosenia” tipic europeana si ingamfarea franceza fata de SUA nu vor aduce pacea in Europa niciodata. A venit vremea ca UE sa-si recunoasca ipocrizia si subminarea libertatii si democratiei in atatea decenii de prietenie cu Rusia lui Putin.
    Deci nu, nu cred ca stangismul marxist si niste armate de fancezi sunt solutia pentru UE. America cere de pe vremea lui Obama mai multa implicare din partea UE in combaterea influentei ruse, precum si un buget mai mare din PIB pentru aparare. Obama cerea aceste lucruri intr-un mod diplomatic; Trump le cere in stilul propriu de om de afaceri cinic. Asta nu inseamna ca a fost „recrutat” de rusi, ci dimpotriva trasmite mesajul ca a venit timpul ca Europa sa se trezeasca din nauceala progresista in care ne-a bagat pe toti. In aceste zile se incearca federalizarea Europei prin invocarea pericolului rusesc, iar Macron nu face decat sa incerce o decluplare de SUA, ceea ce si-a dorit de la bun inceput de fapt. Este poate cel mai toxic lider european pentru viitorul acestui continent. Nu intamplator Olaf Sholz tace…

  5. O mare putere economica nu poate deveni viabila fara a concretiza forta sa militara .UE este o mare putere economica ce a reusit sa isi mentina forta punind pacifismul in centrul tuturor deciziilor sale .Acele vremuri apartin trecutului .Germania si UE aveau nevoie de a-si forma o Armata proprie si aveau nevoie de decuplarea totala de Rusa si de cea partiala de SUA atunci cind facem referire la parti din segmentele economice si din cele militare .Cum poti face asta daca Germania nu putea sa se inarmeze si nu putea sa participe militar la apararea Europei ca un intreg ?In acest moment aparitia razboiului din Ucraina a facut acest lucru posibil .Este foarte clar parcursul UE ce a asteptat (poate si provocat ) zeci de ani pina sa reusesca a-si moderniza partea de NATO ce apartine Europei si acum sa isi modifice intreaga putere militara ce este echipata , dupa distrugerea vechilor tehnologii in Ucraina , cu nou tehnologii militare de ultima generatie .Daca facem referire la Trump atunci putem deja spune cum a pierdut alegerile .„Trump, presupusul candidat republican la președinție, a derutat mulțimea la o apariție în Vandalia, insistând că Biden l-a învins pe „Barack Hussein Obama” în alegeri naționale care nu au avut loc niciodată.„Știi ce e interesant? Joe Biden a câștigat împotriva lui Barack Hussein Obama. A auzit cineva vreodată de el? În fiecare stat swing, Biden l-a învins pe Obama, dar în orice alt stat, a fost ucis”,Acum, dacă nu sunt ales, va fi o baie de sânge. Asta va fi cel mai puțin. Va fi o baie de sânge pentru țară”, a spus el, fără a lămuri ce a vrut să spună.Iaca doar citeva dintre recentele erori facute de catre Trump .In aceste conditii nu poate cistiga .Franta preia exact discursul pe care Germania nu il poate aduce in fata publicului .O data cu noile capacitati nucleare Europene pozitionate in Europa linga cele ale SUA ba chiar si mai departe vom deveni o mare putere militara .Joc inchis .

    • Franța nu mai e nimic. În Europa este izolată, chiar de suratele latine ca Italia și Spania. Cu Germania nu se pot uita umilințele reciproce de la Sedan, WW1 și WW2. Germania se află încă sub tratatele de la sfârșitul WW2, în plus este revanșardă. Pentru Estul Europei, Europa de Vest rămâne o amenințare.
      NB. Franța vrea să se infiltreze în Est prin Polonia, România, Moldova, Ucraina. Germania vrea la fel, dar nu are pe unde…
      De fapt, Europa de Est NU MAI ARE NEVOIE de Europa de Vest.

    • @Lili la fel ca si mine si ca multi altii, ai cazut in aceeasi plasa a stirilor false. Trump a spus că va fi o baie de sange pentru industria auto americană din cauză că administrația Biden nu o protejează împotriva invaziei de autovehicule chinezești produse in Mexic. Nicidecum nu a făcut aluzie la faptul politic de a nu fi el ales cu o eventuală baie de sange umană (gen război civil). Puteti sa urmariti pe X sau Tweeter declaratia (netrucata si scoasa din context) a lui Trump.

    • Serios?!! Avetii multe utopii de acest fel?!!!. Europa este pe tobogan de ceva vreme dar inca nu realizam asta. Alaturi de fostele tari socialiste nu a fost capabila sa se reinventeze. A tocat miliarde de euro pe programe, axe si proiecte care in proportie de 50% nu au dus la nimic pozitiv si creator. Acum R.P.Chineza ofera orice si oriunde in UE.

  6. Sunt uimit, chiar socat, cind citesc diferite analize, de altfel corecte, despre mersul lumii si mai ales al Europei, fara sa se spuna nimic despre puterea economica. Se crede ca anumite declaratii, microniste, sau scholtziste, sau chiar trumpiste, sa nu vorbim de putiniste, ar fi de mare importanta.

    Nu, doamnelor si domnilor, nu, fara o putere economica nu misca nimic, absolut nimic. De aici trebuie inceputa orice analiza. Ori Europa, chiar cu „binomul Franța – Germania”, sau ce mai visam noi, nu are nici o sansa.

    Economia Germaniei e la pamint, eventuala extindere a Europei adunind inca o seama de tari sarace, aruncatul banilor pe aiureli, gen Green Deal, birocratia catastrofala, suprareglementariile, promovarea pe baza de sex, lipsa meritocratiei va face din Europa un continent in curs de dezvoltare, mai degraba de dezindustrializare.

  7. MACRON stie ce spune!
    Intrebarea ar fi, daca, Trump e un rebel ori un aventurier oportunist si populist, ca vedeta bine conservata pana la adanci batrineti stim sigur ca e!?
    Asadar, toata Europa freamata si se pregateste, in timp Marcel dan BU zau ne sopteste dulce ca nu va fi niciun razboi si sa stam linistiti pa locurile noastre ca ne mai da ceva.
    (banuiesc ca daca iese iar Trump, iar iohannis devine Secretar General, vine iar la NATO ca sa-l faca mare din nou si ca urmare le mai da o cipilica fiecaruia de acolo cu inscriptia: Vom fi iarasi ce-am fost si mai mult decat atat, in engleza!

  8. IN analiza de mai sus pare ca UK nu conteaza, doar Franta si Germania. Nu e asa. Razboiul din Ucraina a dovedit inca o data ca UK se pozitioneaza de partea corecta a istoriei si e un actor important, fie singura, fie in coordonare cu USA si Canada. Germania e o tara bizara divizata intre stangisti si marile businessuri, nu are o politica externa coerenta. Ei au facut afaceri la greu cu Putin si nu prea s-au implicat in Ucraina fiindca asa le-a convenit. Cine sa conduca Europa, limitata Germanie cu cateii ei revizionisti Austria si Hungaria?
    Iar Franta, cu toata simpatia, nu stiu daca are puterea economica si militara pt a se angrena serios la asta.
    SUA trebuie sa ramana in Europa, cu sau fara trump. Altfel, istoria a dovedit ca interesele nationale divergente de multe ori intre Franta, Germania, UK, Italia, pot duce la fracturi grave. In plus inca o data, multele tari mici din Europa, Irlanda, Belgia, cele din Est, din Balcani, sau Grecia, POrtugalia, etc, nu au vreun cuvant de spus, sunt „sarite” de la decizii.

    • UK nu figurează în analiză dintr-un motiv simplu: relația sa cu Uniunea. UK are o relație specială cu Statele Unite, ancora pe care se bazează economic după ce au părărsit Uniunea. La fel în privința concepției privind amenințările militare și ducerea războiului. Nu întâmplător UK au susținut și susțin efortul de război al Ucrainei în deplin acord cu administrația Biden. Pentru că văd lumea la fel.
      Europa continentală, însă, nu este tocmai în cei mai buni termeni cu UK. Brexit a readus pe buzele multor expresia „perfidul Albion”. Ceea ce nu înseamnă că UK nu este un membru de nădejde al NATO. Deși UK a alocat tot mai puțini bani apărării după anii ’70 ai secolului XX, ajungând de la 5% la sub 2% din PIB după 2010. Din 2020 UK și-a crescut ușor cheltuielile de apărare și în 2023 a alocat 2,1% din PIB.
      Franța și Germania sunt puterile continentale. Nici aceste state nu au luat în serios în ultimii ani alocările pentru apărare: Franța se găsește undeva ușor sub 2%, iar Germania a stat mult sub 1,5% din PIB chiar. Abia după februarie 2014 au început să se discute mai serios chestiunile legate de apărare, iar Brexit a fost al doilea important semnal de alarmă pentru Europa continentală. De aceea Macron considera în 2019 că Uniunea trebuie să facă mai mult: UK a redevenit „perfidul Albion”, cu Trump la Washington incertitudinile pluteau peste articolele 4 și 5 din tratatul Alianței, deci Europa continentală trebuia să schimbe repede ceva, să-și construiască o armată proprie, să-și construiască o industrie de apărare, să inoveze în domeniu, să fie prezentă mai mult în spațiu ș.a.m.d.
      Dar Germania lui Merkel nu a marșat. Nu insist asupra motivelor, sunt mai multe, le cam cunoaștem.
      Introducem sau nu UK în ecuația apărării Europei? Și da, și nu, din motivele descrise.
      Ipoteza mea este că dacă pilonul franco-german va funcționa și va dinamiza proiectul european, implicit și accelerat și chestiunile legate de frontiere și apărare, UK va veni alături. Dacă nu – și încă suntem mai mult în zona de NU – vor prefera certitudinea apropierii de Washington, fie el și unul cu Trump la Casa Albă.

  9. Din pacate nu este vorba forjare ci de political meltdown in fata fortelor dictatoriale: Rusia/Turcia/China/Iran/NK.
    Europa continentala nu a invatat mai nimic (poate cu exceptia Italiei) din nenorocirile pe care le-a adus umanitatii.

  10. Ultimile stiri ne spun cum in Romania va exista in curind cea mai mare baza NATO din Europa ceea ce ne duce cu gindul la extraordinara pozitionare a Presedintelui Iohannis ca si Secretar General al NATO.Nu mai aven nici o indoiala capacitatile nucleare NATO de ultima generatie (ce de surprize vom avea )vor veni si ele o data cu cei peste 10 mii de militari NATO.

  11. Prea târziu li s-a luat occidentalilor ceața de pe ochi! Și cât de naiv pare acest Trump. Păi, Rusia se va schimba în bine când Trump se va vopsi brunet. Dovadă? Ceea ce s-a petrecut duminică, 17 martie 2024, in FetideNatia rusă. Oroare, batjocura su circ cu tombola permanenta. Planul nazist Barba-RoSSia a fost conceput înainte de Dezarmarea nucleară a Ucrainei. Ocupând Crimeea, invadând și masacrând Ucraina, amenințând alte state, Rusia imperialistă arata, 24 de ore din 24, că orice acord, inclusiv Acordul de la Budapesta, este, pentru ea, o ceapa degerată. Vai, cât de greșit l-au evaluat factorii de decizie occidentali pe monstrul Putin care le-a spălat temeinic mințile prin predicile sale imunde! Ba mai mult, dupa anexarea Crimeei, au continuat să cocheteze, să-l ridice innslavi și să-i cânte în strună. Au făcut concesii, de dragul gazului. Și cât de nocive s-au dovedit concesiile și toxicitatea gazului puținist! De vreme ce nimeni nu i-a dat, la timpul potrivit, lovitura de gratie, monstrul ghețurilor polare, prin atitudinea sa plina de megalomanie si dispreț clinic, va demonstra, întruna, că „spatiile vitale” sunt „resursa” ce trebuie invadata, pârjolită. Or, sangerosul dictator a colectat ca o cloaca pestilențială toate prejudecățile, toate patimile, toate urile anti-europene și anti-americane. Iluzia lui Trump etc. că Rusia putinista nazistă poate fi readusă in sistemul internațional bazat pe reguli este o iluzie deșartă…E timpul ca și Trump, și ceilalți valeți sa se convingă că sangerosul Putin este un fariseu mult mai toxic decât dictatorul Idi Amin care nu numai că a ucis oameni cu propriile mâini, ci i-a mâncat periodic.

  12. Donald Trump nu va reveni la Casa Alba, ar trage serios America in jos, dar din fericire americanii sunt inteligenti si au si lideri lucizi. Cand inoti in mijlocul furtunii, nu faci tu insuti valuri cat casa, care sigur te duc la fundul oceanului. N-ar fi o nenorocire daca ar fi vorba doar de o persoana, dar capitanul corabiei MAGA va duce la fund tot echipajul si toti pasagerii. Ce alta proba de hahalera cu pretentii sfertodocte, dar catastrofala prin ce spune si face, mai trebuie decat exemplul recent cand a spus ca „Hitler a facut lucruri bune”?! Este clar ca unui astfel de lider toxic nu i se va reinnoi permisul de navigatie! Donald Trump nu face decat un joc de presiune si extremism din cel mai radical, care nu va face decat sa-i releve limitele care il fac irelevant si indezirabil ca presedinte, sa piarda masiv in intentiile de vot si sa le directioneze involuntar spre Joe Biden. Deja sunt semne ca Trump canta fals si suparator pentru alegatori. Biden a luat un usor avans in sondaje, iar demiterea/demisia Victoriei Nuland, responsabile de esecul strategiei privind Ucraina si numirea lui Kurt Campbell, specialist in Indo-Pacific, drept al doilea cel mai important diplomat al Departamentului de Stat indica o reajustare oportuna si posibile reprioritizari ale politicii externe a SUA, care sunt in mod cert asteptate si apreciate de clasa politica si electoratul american, care ii vor da lui Biden un nou wild card pentru Casa Alba. Autorul a facut o analiza profunda si valida, nu s-a lasat inselat de ceea ce se vede la suprafata, a tintit esenta.

  13. „O Uniune confederată, dotată cu toate atributele unui subiect de drept internațional, care să ne confere drept de cetățenie europeană, să-și apere cu hotărâre frontierele, să aibă armată proprie, să-și integreze tot mai mult economia și rețelele de utilități și așa mai departe. O Uniune care să-și pună la respect vecinii agresivi și să fie capabilă să-și proiecteze forța atunci și acolo unde este nevoie. O Uniune care să devină pilon principal în NATO, pentru a putea absorbi șocul unei Americi retractilă, atunci când o administrație sau alta de la Casa Albă optează pentru izolaționism.” Subscriu!! 👍 Ptr.a mă lăuda puțin (vanitatea, păcătoasa 😱) trebuie să spun că de N ori am adus aceste argumente aici pe contributors.ro. Am încercat, cu mijloacele mele modeste, să contextualizez și să arăt validitatea teribilă a planului de autonomie strategică al lui Macron. Omul a dovedit viziune. Singurul din UE! Și probabil susținut de DE care din cauza culpabilizării istorice NU poate avea un rol conducător. Nu putea/poate risca caricaturi, ale unor Merkel, Scholz, etc, cu centiron, diagonală și brasardă. Acestea însoțite și de cifre privind înarmarea botezată à grande vitesse militarism.
    Dar Nu, noi aici in UE ne-am ținut de beștelire&miștocăreală ieftină la adresa lui Macron când ar fi trebuit să înțelegem că și simpla perspectivă nematerializată a ipotezelor trumpiste aducea o situație de dependență extremă de capriciile unuia sau altuia dintre locuitorii de pe Pennsylvania ave.

    Impetuozitatea de azi a lui Macron mi se pare prematură și cu șanse de a eșua și proiectul autonomiei strategice. Afirmații gen „RUS nu poate fi lăsată să câștige” îl pune și ne pune într-o situație fără altă ieșire decât confruntarea.
    Macron a făcut o voltă, aproape, incredibilă. De la încasarea, la pachet cu DE, de imprecații cotidiene pe filiera Zele, PL, UK și acuzații de lașitate și putinism la un uliu gata să iasă la atac. Ciudat…..
    Chestia cu trupele necombatante la Odessa pare o aiureală provocatoare, dar în fine.

    „administrația Obama […] a lăsat în seama debusolaților lideri politici de la Paris și a Berlin sarcina de a negocia cu Moscova prevenirea unui război în Europa în „Formatul Normandia”. Nu cred că erau deloc debusolați, ba dimpotrivă. Declarațiile lui Merkel&Hollande, excedați de înjurăturile&insultele groase ale lui Zele&zeloților lui, confirmă un plan de inducere in eroare a RUS. Să fim serioși și să recunoaștem că fără avalizarea lui de către US nu se putea. Așa cum nu s-a putut când se negociase cu Ianukovici, de către UE, un parcurs de alegeri anticipate in 2014. US s-a sucit, a trimis „capugiul” Nuland care a rostit „arzul sultanului”: f.ck the E.U.(!) și lucrurile s-au așezat așa cum s-a dorit acolo……

    Trump reprezintă o mare, mare, oportunitate ptr.UE. Așa cu toate prostiile lui e un factor catalizator din perspectiva noastră.
    Dar d.p.d.v. american face ceea ce trebuie. Nu pot să-i reproșez izolaționismul/retragerea din afacerile continentului nostru sau eventuala negociere realist-cinica cu RUS. Sigur, nu e moral, frumos și nici prietenesc. US are probleme interne enorme concomitent cu provocarea unui rival extern pe măsură: CHN. Dar vom vedea.

  14. „Oamenii cunosc numai cele trecute./ Viitorul nu-l știu decât zeii,/ marii stăpâni ai luminii./ Dintre lucrurile viitoare, care sunt pe cale de a se-ntâmpla/ le pricep înțelepții. Uneori, la ceas/ de adâncă-nvățare, auzul/ li se tulbură. E tainicul vuiet/ al faptelor ce va să vină,/ iar ei le așteaptă pioși. În vremea aceasta,/ afară, pe stradă, norodul cel surd nimic n-aude.”
    Konstantin Kavafis (traducere Elena Lazăr)

  15. Daca inteleg corect: cand America este activa pe plan international e acuzata ca vrea sa fie “politaiul lumii” si sa-si impuna punctul ei de vedere in dauna altor state. Cand se restrange si se concentreaza pe problemele ei interne, e acuzata de “izolationism.” Pai cum, stimati doamne si domni? Cum adica? Si dupa cum se arata din textul de mai sus Trump e vinovat de toate, fiind si “politai” si “izolationist,” daca nu si “putinist,” “fascist” si “trombonist” care vrea raul Europei, care, biata de ea, lupta si lupta pentru pace si intelegere (vezi cele doua razboaie mondiale, plus altele locale) si nu e lasata sa-si rezolve problemele ei o data pentru totdeauna … cine n-o lasa oare? Trump, vezi bine!

    • Si cand colo e doar un ipocrit narcisist. Si puțin santajabil de catre kgb de pe vremea cand umbla prin Moscova cu concursurile de miss despre care orice om rational stie ca sunt prostitutie cu alt nume.

  16. nu cred!
    Articolul nu a analizat utopia stingisto-progresista. Corectitudinea politica e o utopie ce produce victime si la ei acasa. Si daca vom asista la o retragere americana in limitele ei naturale, se datoreaza haosului provocat de stinga iresponsabila.
    In ce priveste Europa, Franta nu are capacitatea de a sustine tot sistemul. Trebuie sa aduca in alianta UK (precum in ww1) si… Germania. Pentru a inlocui Rusia.
    Daca tineti minte, Churchill a dat ordin ca soldatii germani luati prizonieri dupa debarcare, sa fie pastrati in ordinea lor de bataie. Unitati, subunitati. Daca Stalin nu se oprea la Berlin, sa-i inarmeze rapid si sa-i intoarca pe front. Cam aici suntem. La acest nivel reluam conflictul care se profileaza.
    Si nu uitati, ca problemele productiei de tancuri in anii ’50, i-au facut pe americani sa-l scoata pe Krupp(ultimul) din inchisoare (condamnat la Nuremberg) si sa-l aduca in fruntea fabricilor de tancuri germane.
    Sistemele de aliante europene au cazut in ’38-’39, pentru ca tarile din est nu aveau o industrie militara puternica si pentru ca Germania a atacat pe la spate, batind palma cu Stalin. (Si lipsei de profesionalism a generalilor europeni, combinata cu miopia conciliatoristilor din politica.)
    In ziua de azi, SUA nu cred ca se va retrage din Europa. Si chiar daca, va pastra -totusi- umbrela atomica.
    Putler si ai lui isi fac iluzii degeaba. „Ce bine ar fi daca…”
    Dar situatia tarilor europene e grava, caci toate armele noi ale lui Putler sunt dificil de oprit pe distante mici. 1000-2000km. (Daca nu ma insel, distanta de la Londra la Moscova e de aprox. 2500Km).
    Peste Atlantic, armele hipersonice sunt mai usor de interceptat, datorita distantei si avioanelor hipersonice pe care SUA le au aproape gata. Plus laserelor -pe avioane-. Daca va fi un razboi, Europa va fi devastata. Ca si Rusia. Castiga SUA si China.
    Iar omenirea se va intoarce de unde a plecat: Africa!(plus America latina, Australia, Oceania.)
    Increderea rusilor ca au multi vectori e fara importanta; un bombardament aliat, de raspuns la atacurile lor, va lasa doar insule operative izolate; nu se stie daca vor mai putea deschide focul, sau daca vor mai avea pentru ce…
    Cred ca nu va imaginati ww3, fara arme nucleare!

  17. Intrebarea e care e problema principala care trebuie rezolvata. Unii spun schimbarea climatica, altii imigratia. Eu cred ca ce trebuie sa realizeze occidentul in primul rand e schimbarea de regim in Rusia si o pace durabila intre Ucraina si Rusia (cu toate avantajele care ar urma pentru ambele parti). Din acest punct de vedere cei care isi doresc alegerea lui Trump nu sunt decat niste idioti utili. Am intelegere pentru americanii care considera ca problema imigratiei li se pare mai importanta. Pentru neamericani insa sa doresti victoria lui Trump e ca si cum l-ai aproba pe Orban.

    • Eu cred că problema principală este o Nouă Ordine Mondială, alta decât cea actuală IMPUSĂ de câștigătorii din WW2. Lumea s-a schimbat, unele mari puteri au decăzut (Rusia, Franța, UK) și au apărut altele noi(China, India, Japonia), deci o Nouă Ordine Mondială este necesară. Dar cum se va face asta, prin negocieri diplomatice sau prin război? Mai ales că actualele mari puteri nu vor să renunțe la statutul lor sau să împartă puterea cu alții. Aceasta este, cred eu, esența situației politico-militare actuale.

    • Care e problema principală? Puneți această întrebare ca și cum identificarea și rezolvarea ei ar soluționa toate lucrurile care nu merg bine. Mie mi-e ca nu există o singură problemă principală, dar dacă este, atunci ea trebuie să fie prezervarea mediului. Dacă asta e soluționată, celelalte pot fi rezolvate în timp. Într-un mediu ecologic, scade și emigrarea, se pot extinde relațiile comerciale cu profituri fair pentru toți participanții, iar conflictele pot fi stinse și altfel decât prin arme.
      Ucraina este cea mai urgentă problemă, dar nu e principală.

  18. Noul Moderat
    Vă felicit pentru articol și pentru ideea de a încerca o îndreptare a situației actuale din occident,situație care l-a făcut acum un model neatractiv pentru multe țări din lume.
    Fără a fi specialist în tot felul de planuri,îndrăznesc să propun spre analiză,prin metoda descrisă de dumneavoastră următoarea idee:
    Cum să (re)devenim oameni serioși și omenoși adică pur și simplu OAMENI?
    Dacă vrem să îndreptăm lucrurile și sunt multe de făcut, întâi să începem cu noi înșine;evident, mă autoinclud!

    • Nu va lasati pacalit de declaratiile demagogice!
      Tarile inapoiate neoimperialiste vor sa ajunga la modelul occidental, dar nu pot. Si atunci se opun, pentru a fi primite si ele la masa. Si pentru a li se recunoaste zone de interes speciale. (Doar nu credeti ca Ucraina este ruseasca.) Vor…”spatiu vital”. Cred ca recunoasteti expresia. (Acum „zone tampon”.)
      Rusia, China, India, Brazilia vor sa fie recunoscute ca mari puteri, sa negocieze de la egal la egal cu Occidentul si sa dicteze celor mici. Doar ca nu reusesc sa asigure o democratie autentica in tarile lor si industria, stiinta-tehnologia, acumularea de capital sunt mult in urma.
      Cei care isi imagineaza o lume mai buna cu Rusia si China in frunte, sa-si aduca aminte de perioada Tratatului de la Varsovia si CAER. Vor intelege imediat ce model se opune modelului occidental si ce doresc cei care agita astfel de idei.
      Subdezvoltatii vor sa devina stapini, in baza armelor. In special a armelor nucleare.

  19. Ce vedem acum sunt roade obisnuite ale democratiilor progresist-socialiste, cuplate cu cel mai oribil corporatism globalist. De ce exista maga? de ce creste dreapta europeana? de bine ce le este alegatorilor? Familia- subminata, barbatii – blamati la orice pas, albii bastinasi europeni – sursa tuturor problemelor. Inflatie, imigranti africani fara nici un skill sau viitor care cauta prin gunoi asteptand acte sa primeasca amaratul de cec. In loc de incurajare a productiei locale, natalitatii, spiritului intreprinzator, comunitatilor locale, am trimis totul afara incat nu suntem in stare nici masti chirurgicale sa mai producem. Sa nu confundam totusi lucrurile : Putin nu e de dreapta, e doar un mafiot oportunist al carui singur obiectiv real e sa ramana la putere. Reactia vestului la mizeriile pe care ei insisi le-au votat in ultimii 30-40 de ani este legitima si daca o ignoram putem spune adio democratiei si pacii. Vor urma orori.

    • De ce există maga?! Păi pentru că viziunea unora se potrivește mai bine cu vremurile când era normal ca unii să aibă privilegii, iar egalitatea in drepturi o interpretează ca fiind discriminatorie. Când ești obișnuit să îți bați joc de altul doar pentru că e minoritar sau de o femeie tocmai pentru că e femeie, incriminarea acestor “obiceiuri” pare o nedreptate.
      Prin ce e subminată familia? Prin faptul că toți își doresc să aibă dreptul de a o întemeia pe baza sentimentelor pentru un seamăn?
      E bărbatul alb blamabil? Păi cei mai blamabili cetățeni ai unei țări sunt politicienii. Ei sunt ciuca bancurilor, a comentariilor, a criticilor oamenilor simpli. Și mai toți au fost și sunt bărbați albi, atât în SUA cât și în Europa. De ce a apărut oare feminismul? Din cauză că nu meritele i-au propulsat pe unii în politică, ci sexul și culoarea pielii. That’s it!
      Corporațiile globaliste sunt și ele zone exclusive ale autorității masculine, iar prioritizarea profitului în dauna opțiunilor sociale au condus la creșterea stângismului. Așa că înainte să vă întrebați de ce crește dreapta (de fapt extremismul), întrebați-vă de ce a crescut extrema opusă. Nimic nu e conspirativ, totul are o cauză. Mutarea producției de măști în extremul orient nu a fost decisă nici de politicieni nici de stânga, ci de acei șefi de corporații globaliste, care au menținut profitul in mediul privat, dar au lasă in sarcina societății grija pentru disponibilizații demersurilor respective.
      Da, vestul și-a făcut-o cu mâna lui, dar nu abia votând mizerii în ultimii 30-40 ani, ci încă cu mult înainte. Orice fenomen are efecte atât pe termen scurt cât și pe termen mediu sau lung.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Felea
Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro