Pe 20 octombrie 2026, dl. Dumitru Chisăliță a devenit ministrul energiei într-un moment de tensiune pentru sistemul electric românesc. Întrebat despre soarta centralelor pe cărbune, acesta a susținut că ele trebuie retrase numai atunci când există capacități efective care să le înlocuiască, invocând siguranța sistemului, continuitatea alimentării și securitatea energetică. Declarația noului ministru nu diferă substanțial de cele exprimate, de-a lungul ultimilor ani, de un număr respectabil de foști miniștri ai energiei.
Deși declarația oficială recentă nu implică faptul că România ar trebui să ardă cărbune pe un termen indefinit, ea formulează, totuși, o întrebare insuficient discutată: cât de valoroasă este posibilitatea de a produce electricitate din cărbune atunci când celelalte opțiuni existente nu acoperă cererea energetică?
Întrebarea nu este abstractă, ci evidențiază o realitate adesea ascunsă în dezbaterile despre energie. Deși politicile climatice actuale sunt puternic anti-cărbune, termocentralele care produc electricitate și apă caldă pe bază de cărbune rămân importante pentru asigurarea fiabilității și accesibilității multor sisteme energetice naționale.
Un caz concret și recent este ilustrat perfect de memorandumul din 28 august 2026, prin care guvernul român a amânat închiderea unor capacități pe lignit din Complexul Energetic Oltenia. Grupurile Craiova 1 și 2 rămân în funcțiune până la sfârșitul trimestrului II din 2027, iar grupul Turceni 5 până în trimestrul I din 2028. Măsura privește angajamentul PNRR de retragere, până la 31 august 2026, a 710 MW de capacități pe lignit și huilă. Justificarea oficială a inclus deficitul hidrologic pe Dunăre, consumul ridicat anticipat, producția eoliană și fotovoltaică redusă și incertitudinea importurilor într-o criză regională. Există și riscul nerespectării obligațiilor europene. Prin urmare, decizia corectă presupune evaluarea simultană a două riscuri: retragerea prea devreme și păstrarea prea scumpă.
Situația din România nu este singulară. De exemplu, pe 19 septembrie 2026, Secretarul american al Energiei, Chris Wright, a emis ordine de urgență pentru menținerea în funcțiune a două centrale pe cărbune din statul Indiana până pe 18 decembrie 2026, cu scopul de a asigura cetățenilor americani din regiunea Midwest a Statelor Unite accesul continuu la energie electrică la prețuri accesibile, fiabilă și sigură. Se poate observa ușor că decizia guvernului român este asemănătoare cu cea a autorităților americane confruntate cu cele trei tipuri de provocări pe care le-am prezentat încă din 2014: securitatea energetică, securitatea economică, securitatea climatică. Una dintre concluziile formulate atunci este viabilă și astăzi, economic, politic și social: Energia nu poate eradica sărăcia. Dar sărăcia nu poate fi eradicată fără energie.
Evaluarea capacităților energetice bazate pe cărbune constituie un răspuns direct la întrebarea de mai sus: ce se poate face atunci când celelalte opțiuni energetice nu livrează conform așteptărilor?
Răspunsul pe care îl propun aici este că opționalitatea cărbunelui reprezintă adevărata sa valoare pe care trebuie s-o apreciem fără bias-uri.
În teoria financiară, opționalitatea înseamnă dreptul, nu obligația, de a efectua o tranzacție viitoare în condiții definite aprioric. Dacă acționăm cu investiții reale (real options), același concept descrie valoarea flexibilității de a amâna, extinde, suspenda sau relua un proiect sau o tranzacție atunci când viitorul este incert.
Aplicată cărbunelui, opționalitatea se manifestă prin patru mecanisme concrete ale valorii sale strategice:
Disponibilitatea în perioade critice. O centrală pe cărbune aflată deja în stare de funcționare poate contribui semnificativ la producția de energie (nu doar electricitate) când vântul slăbește, radiația solară dispare sau este insuficientă, nivelul apei din lacurile de acumulare sau din Dunăre (cazul concret al României) scade ori consumul crește. Pe de altă parte, o centrală pe cărbune nu poate fi oprită și pornită instantaneu, mai ales după ce s-a răcit; cărbunele nu este o baterie care reacționează în fracțiuni de secundă.
Stocul fizic de combustibil. Spre deosebire de gaz sau petrol, cărbunele este ușor de stocat în incinta termocentralei, săptămâni sau luni, reducând dependența de livrările „just-in-time”. În cazul transporturilor prin conducte (gaze, țiței), costul este ridicat, iar infrastructura poate deveni vulnerabilă.
Diversificarea riscului de preț. În cazurile în care petrolul se scumpește, posibilitatea de a trece parțial la cărbune poate reduce costurile.
Serviciile de sistem. Centralele pe cărbune sunt furnizoare de energie dispecerizabilă. De asemenea, turbinele cu abur antrenează generatoare sincrone mari, a căror utilizare (ca și în cazul centralelor pe gaz, hidro sau nucleare), este esențială pentru stabilitatea rețelelor naționale și internaționale. După cum am explicat în cazul blackout-ului masiv din Peninsula Iberică, dependența excesivă de sursele regenerabile de energie (soare, vânt) poate avea, din nefericire, consecințe fatale.
O analogie care explică de ce cărbunele ar trebui să rămână în uz este aceea că acesta este ca o barcă de salvare. Și, așa cum știu toți marinarii, atunci când trebuie să abandonezi o navă aflată în pericol (de exemplu, morile de vânt fără vânt), trebuie să urci în barca de salvare (cărbunele de încredere).
Nu întâmplător, în 2024, cărbunele era sursa #2 de energie (electricitate și căldură) la nivel mondial, cu o pondere de 27,6% (Fig. 1).
Fig. 1. Distribuția surselor primare de energie la nivel global în 2024. Ponderea resurselor regenerabile a fost de 14,5%, din care vântul și soarele au contribuit doar cu 2,9%. În aceste condiții, realizarea politicilor net-zero este o simplă utopie sau un exercițiu de gândire magică.[1]
Agenția Internațională a Energiei (IEA) estimează consumul mondial de cărbune la 8,84 miliarde de tone în 2025 și prognozează 8,94 miliarde de tone în 2026, pe fondul scumpirii gazului asociate crizei din Orientul Mijlociu. Prognoza IAE a inversat așteptările anterioare privind scăderea consumului de cărbune. Aceeași agenție oferă o explicație acestei creșteri neașteptate, total contrară politicilor net zero și idealurilor activiștilor climatici:
Pe anumite piețe, cărbunele reprezintă principala alternativă la gazul natural pentru producerea de energie electrică. În consecință, prețurile mai ridicate ale gazului natural ar putea stimula cererea de cărbune în sectorul energiei electrice, care reprezintă două treimi din consumul global de cărbune. În plus, o reevaluare a strategiilor energetice determină unele țări și industrii să se orienteze către cărbune, în special către cel produs pe plan intern, pentru a-și reduce expunerea la volatilitatea pieței gazelor naturale.
Persistența și chiar creșterea cererii globale demonstrează că eliminarea cărbunelui din limbajul politic, prin nesfârșite ucazuri, anateme, politici „verzi” etc., nu îl elimină din balanțele energetice.
Opționalitatea cărbunelui, pe care o consider și eu adevărata sa valoare, are însă și un preț care trebuie estimat corect, în funcție de incertitudinile și riscurile asociate: cheltuieli fixe, păstrarea personalului, revizii, stocuri, poluare reziduală și costul capitalului blocat. În limbaj economic, valoarea netă a opțiunii este profitul realizat prin evitarea penuriilor, minus toate aceste costuri și externalități. Adică, trebuie să hotărâm, pe baza unor analize statistice de adecvanță, care sunt costurile și beneficiile asociate cu închiderea prea devreme sau cu păstrarea pe o durată îndelungată a exploatărilor miniere capabile să livreze acel combustibil (existența unui zăcământ nu echivalează cu existența unor mine operaționale).
Cărbunele nu înseamnă doar electricitate
Pe lângă utilizarea sa primară în centralele electrice, nu trebuie subestimat rolul cărbunelui în industria siderurgică. Transformarea huilei în cocs permite utilizarea acestuia în furnal ca agent reducător, combustibil și suport mecanic al încărcăturii. Majoritatea oțelului continuă să fie produsă prin ruta clasică furnal + convertizor cu oxigen, care utilizează minereu de fier și cărbune cocsificabil. Potrivit World Steel Association, aproximativ 70% din producția mondială de oțel provine încă din această rută.
„Lumea cărbunelui” și a produselor sale mai include participări la fabricarea cimentului, a siliciului metalurgic, a aliajelor, a unor substanțe chimice și a combustibililor sintetici (celebra benzină produsă pe bază de cărbune).
Cât cărbune mai are, de fapt, România?
Întrebarea merită un răspuns adecvat pentru că, în lipsa acestuia, diversele discuții și propuneri, la nivel de ministru al energiei sau al politicienilor/activiștilor net-zero, riscă să devină, cum am scris mai sus, simple sau inutile exerciții de gândire magică.
Ne mai activând în mediul geologic/academic din România, am reprodus în Fig. 2 un extras dintr-o bază internațională de date (Worldometer) privind rezervele dovedite de cărbune ale României, în comparație cu primele clasate în acest top.
Fig. 2. Rezervele de cărbune per țară (Sursa)
Pentru România sunt indicate 320.772.210 short tons în 2023, adică aproximativ 291 milioane de tone metrice, 0,02% din totalul mondial și poziția 64. Raportul static rezerve/producție este prezentat ca „au mai rămas 20 de ani”. Acesta depinde de ritmul extracției, economie, clasificarea geologică și noi evaluări.
În articolul „Resursele energetice ale României în 2019 – Realități și perspective”, cititorii interesați pot găsi mai multe date oficiale publicate de Academia Română.
Reamintesc un alt aspect important: resursele geologice nu sunt identice cu rezervele dovedite și exploatabile economic. Pentru România trebuie diferențiate lignitul din bazinul Olteniei și huila din Valea Jiului, care nu au aceleași puteri calorice, costuri miniere sau utilizări. Aici apare posibilitatea ca o rezervă locală, valoroasă strategic, să nu poată fi utilizată comercial dacă mina, transportul sau centrala aferentă dispar. În consecință, consider că o politică a opționalității trebuie să inventarieze și să evalueze perechile funcționale mină–centrală, trecând pe plan secund tonele înscrise într-un tabel global.
Cărbunele și poluarea
Nu contează câte calități ar (mai) avea în prezent – cărbunele nu se (mai) bucură de vreo prezumție de nevinovăție în fața Tribunalului Verde. Este adjudecat și condamnat ca un poluant notoriu, care trebuie legat veșnic de stâlpul infamiei climatice. Polemicile pot continua ad libitum. Ofer doar câteva date dintr-un articol recent publicat:
Centralele moderne pe cărbune diferă de instalațiile mai vechi pe care se bazează o mare parte din reputația cărbunelui. Noile modele și tehnologii de poluare reduc poluarea convențională a aerului cu până la 99%, în funcție de poluant și de designul centralei. În unele cazuri, de exemplu, o centrală mare modernă pe cărbune poate emite mai puține particule în suspensie decât traficul de la o singură intersecție aglomerată. Beneficiul global potențial este substanțial: dacă s-ar folosi noi tehnologii pentru a crește cu 50% eficiența parcului mondial de cărbune, acest lucru ar adăuga aproape de două ori mai multă energie electrică decât cea furnizată în prezent de sursa solară la nivel global.
Concluzie
Poziția actuală a cărbunelui pe plan energetic, economic, social, ecologic ș.a. este circumscrisă între două extreme: considerat ca o soluție energetică viabilă și, respectiv, eliminat din analiza securității energetice printr-o demonizare terminologică. Sau, folosind titlul articolului citat la început: „Cărbunele este mărul discordiei în energie”.
În aceste condiții, opționalitatea cărbunelui înseamnă, de fapt, valoarea de a putea alege.
[1] Crânganu, C., 2020, Tranziția către 100% energii „verzi”- un exercițiu de gândire magică. Avem nevoie de evoluție sau revoluție?
Asa se intimpla cand se iau hotariri pe baze ideologice.
Preotii ecologici spun ca focul e otravitor, focul distruge planeta, face codoi. Ma rog, la ei codoiul e echivalent otrava!
Lupta pt salvarea planetei cere sacrificii! Unii insa nu sunt dispusi sa faca sacrificii si atunci dau foc, dau foc in Paris, focuri cat cuprinde in Ucraina, dar nu asa pt o cauza buna nu strica cate un foc. Ca d-aia se interzice gratarul!
P.S Carbunele pt gratar a ajuns la preturi astronomice, voi manca friptura in sange!
Cel mai bun și sănătos „cărbune” pentru grătare este jarul obținut din arderea, combustia chitucilor obținuți din ramurile groase de lemn de cireș și cer. Gustul și textura grătarului obținut prin acest mod de preparare nu o veți găsi in nici cel mai select restaurant de lux.. Nu este indicat lemnul de fag pentru că este mai cancerigen, mai ales rumegușul.
Asta cu cărbunii de grătar la kilogram este doar o opțiune amăgitoare „afumată” in fața plitelor electrice sau pe aragaz.
Pentru afumături cu gust deosebit de bun, este utilizat lemnul de fag intrat in putrefacție in combinație cu rumeguș de lemn ce cireș, cu o alternanță de proces cu o 1/2 oră de afumare cu lemn rășinoase pentru puțină iuțeală
Cu alte cuvinte, in Romania ar trebui păstrate în stare de functionalitate toate formele de producere a energiei (mai ales formele majore), dar nu numai atit: ar trebui modernizate cele care pot fi modernizate rentabil, si apoi ar trebui de urgenta construite altele noi. Deci constructia centralelor Cernavoda 3 si 4 trebuie urgentata, si de asemenea ar trebui demarata cit mai rapid constructia a cel putin inca trei centrale pe gaz, ca cea de la Mintia. Centralele pe gaz se pot construi relativ rapid, si vor fi avantajoase, mai ales acum, cind contam pe mai mult gaz din zacaminte proprii. Ar trebui sa ajungem sa putem avea excès de producție, asa cum au acum tarile de la care importam, mai ales ca sintem plasați atit de aproape de Rusia, ceea ce poate fi un dezavantaj…
Carbunii sunt buni si reprezinta ceva pentru cei care ii detin, nu pentru cei care nu ii detin. Si doar la fata locului, acolosa, si prin imprejurimi.
Avand in vedere faptul ca rezervele economic exploatabile ne sunt insignifiante, iar cele cu adevarat interesante nesemnificative si localizate punctual…
Am spus-o de multe ori, si nu numai eu, ci chiar oameni inteligenti, la dezvoltarea demografica a lumii, la foamea de energie, va fi necesara folosirea fiecarei picaturi de energie. Eu inca copil fiind paduri cutreier si caut surcele, surcele uscate cu care incalzesc grataru si inimile.
Frustarea legata de lipsa energiei, sau scumpirea exagerata a acesteia va duce la miscari sociale de neimaginat, Bastilia va ramane un mic copil. Asta e adevarata apocalipsa!
E posibil, doar pentru iarna asta
si probabil cea care va veni odata cu plecarea lui Trump si a administratiei sale…
(deoarece, am inteles ca trebuie sa facem pace cu rusii ca sa avem energie la preturi convenabile
si sa nu mai visam la cai verzi pe pereti!
S-a schimbat clima prin Germania si Austria de au secat Dunarea si Rinul?
”cea care va veni odata cu plecarea lui Trump si a administratiei sale…”
Dacă ajunge JD Vance președinte, administrația Trump o să fie considerată de-a dreptul progresistă 😀 prin comparație.
Polonia și-a dezvoltat o industrie puternica dând cu flit fatwa-urilor verzi.
E drept ca au depozite de cărbuni mai mari și de calitate superioara comparativ cu România, dar au și politicieni cu o spinare ceva mai rigida.
Alte tari precum Australia vor sa-si păstreze puritatea ecologica și ideologica si descurajează consumul de cărbuni, dar nu și exporturi masive către Asia. Ca si cum bioxidul de carbon emis acolo se oprește la granița.
Goana după victorii politice și morale rapide duce uneori la decizii economice pripite. În Australia un prim ministru de dreapta, de altfel destul de echilibrat, a lansat un urias proiect de pumped hydro-electric energy storage de felul celor care au fost discutate în România de vreo 50 de ani (Tarnita). După 8 ani de la lansare proiectul a depășit bugetul initial de 12 ori și nici acum nu se cunoaște care va fi costul final.
Cum s-au îngropat deja f mulți bani (vreo 20 miliarde de euro) e greu de dat înapoi.
Nu știu dacă proiectul Tarnita va fi aprobat, dar dacă va merge înainte va trebui selectata o companie serioasa care sa-l execute, ideal la un preț fix. Altfel cetățeanul roman va plăti scump depășirile de cost in execuție.
Ca si cum bioxidul de carbon emis acolo se oprește la granița.
Merită analizată și geografia emisiilor, în lumina celor menționate mai sus.
Din motive cât se poate de „verzi” (politică, propagandă, ecologism etc.), o țară poate închide termocentrale pe cărbune și uzine energointensive, dar continuă să importe oțel, îngrășăminte, mase plastice sau, mai nou, panouri solare fabricate în economii dependente de cărbune (China este cel mai bun exemplu). Emisiile teritoriale ale țării respective scad, în timp ce amprenta de consum poate scădea mai puțin.
Nu aș spune că această politică de externalizare va anula beneficiile reducerii locale a emisiilor, dar ne obligă să facem comparații corecte, care trebuie să includă lanțurile internaționale de aprovizionare, transporturile aferente și emisiile de CO2 asociate cu produsele importante.
Apropo de poluarea atmosferei cu particule in suspensie; am iesit intr-o seara senina la peste cu un amic din India si i-am aratat pe cer Carul Mare, Steaua Polara, Cassiopeia…, se vedea clar si Calea Lactee.. Mi-a spus ca-n India nu se vad stelele in general, ci doar intr-o perioada scurta dupa ce trece musonul, cand aerul e mai curat. Aia poluare…
Acum citeva saptamini am avut un schimb de opinii cu un inginer rus care lucreaza intr-o companie logistica. Ruseasca. Din vorba in vorba am ajuns la lignitii pe care-i ardem in Europa. A fost foarte mirat de calitatea lor proasta, NCV (Net Calorific Value) foarte jos. I-am zis ca astia sint carbunii termici pe care-i avem majoritar romanii, ungurii, sarbii, macedonenii, grecii, muntenegrinii, slovacii, slovenii si conform lor au fost construite centralele noastre. (Unele dintre tarile astea au inchis sau zic ca vor inchide centralele pe carbuni. Mai vedem).
Obisnuit cu calitatea foarte buna a carbunilor rusesti mi-a spus in gluma: uite, daca vrei sa importi carbuni rusesti facem asa. Iti vind eu niste carbuni rusesti medii si ii amesteci tu cu niste steril, pamint, nisip, ceva de pe la voi. La care i-am raspuns: sa stii ca asta se face de mult timp cu carbunii aia inferiori, sint amestecati cu orice, bolovani, lanturi, deseuri de fier, orice atirna(*). Ca sa-i iasa minerului la incarcare tonajul contractat. Nu stiu care-i echivalentul lui Bouche Bee in ruseste.
(*) nu e deci de mirare prafaraia de pe Centura Craiovei. Ard orice. Iar de filtre si de cenusi n-are rost sa vorbim. Platesc insa la certificate de se sparg ca nu-i de la ei din buzunar, e de la „stat” si statul are de unde. Si certificate de codoi, si verzi si de care s-or mai inventa. Dar bine ca CNLO investeste in 8 solareli: Isalnita, Rovinari, Tismana 1 si 2, Turceni, Rovinari inca unul, Bohorelu, Pinoasa. Frectie la picior de lemn dar buna de raportat la Bruxelles. Adica tu cu o capacitate de productie de 3700 MWh nu investesti in tehnologii mai putin poluante pentru energie securitara ci pui solareala pe halde c-asa-i convine cuiva. Bravos!
Si-a fost azi soare toata ziua, in Oltenia apune pe la 11 noaptea. Auziti, Motru asta nu-i pe la Tropice? Nu? Nici Rovinari? Hai, macar Isalnita, ce naiba!
Nu merge, Alex. Exact la fel ca si cu bateriile, nu poti tine un sistem energetic cu asa ceva, ca Tarnita asta se vrea a fi, o baterie reincarcabila. S-o construiesti costa o caruta de bani si chiar condusa corect – asta fiind o conditie mult prea naiva pentru a fi si practica – n-are apa. N-are apa nici cind riurile au ce curge. In conditiile de seceta crunta de asta vara si din vara asta presupusul lac de sus e sec si n-ai cu ce-l umple, deci Tarnita ar consuma electricitate fara sa produca ceva. Deci ce-am facut cu 1 miliard de coco?
Bon, sa presupunem ca o face cineva, i.e. statul, ca nu e vreun privat, investitor si/sau banca, nebun la cap sa arunce o caruta de bani in asa ceva. Ai golit-o in citeva ore si mai apoi ce? N-ai cu ce-o umple, asa ca te uiti la ea si bagi bani in ceva intretinere si salarii. Si eventual in soboare de popi, ca poate aduc aia ploaia. Mai dai si pe la vreun tinctanchist sa te laude de foame si la vreo energeta licentiata in nutritie si unghii false care scrie in reviste pentru muieri puternice si independente.
PS – contraargumentul cu ne da Coana Evropa bani ca are ea politichie cu astfel de traznai nu tine, Coana Evropa n-are bani ca n-a venit cu ei de-acasa, banii ei sint din contributiile statelor europene. Si ca orice birocratie cerseste pentru marirea bugetelor pe urmatorul exercitiu financiar. Numa’ ca la cum sta treaba numita cucoana o sa cam trebuiasca sa reinvete sa-si remaieze singura ciorapii.
Nu cunosc situația de la Tarnita. Faptul ca a fost proiectatbin comunism, dar nu s-a trecut la execuție spune destul. Erau pe-atunci câțiva ingineri care știau ce fac.
Proiectul din Australia se baza pe un presupus exces de energie in timpul zilei. Dezastrul financiar de azi are la baza lipsa de cunoștințe de geologie. O falie cunoscuta de zeci de ani a fost ignorata în proiectarea tunelurilor, la fel și prezenta karstului. Datorită ultimului s-au blocat în subteran niște super mașini de săpat tuneluri. Aduse din Italia.
In practica se facea exact ca acum, se decidea politic ce si unde sa se faca, se alocau fonduri (pe an ce trece mai putine ca nu mai era de unde) si se trecea la proiectare si la executie. Nu conta ca se investeste in timpenii, Canalul Dunare Marea Neagra, povestea cu sisturile bituminoase de la Anina, sulful din Calimani, Cariera de carbuni de la Campul lui Neag si o gramada de alte esecuri majore, proiecte nascute moarte, bani aruncati pe fereastra dar se decisese politic si gata, tovarasii gasisera Calea si Adevarul. Ca Viata nu conta. Putinii care ar fi indraznit sa se opuna pe motive stiintifice, tehnice sau economice ar fi fost rapid redusi la tacere prin exact aceleasi mecanisme folosite azi.
Asa ne-am trezit azi ca fantoma asta numita Tarnita bintuie pe strazi, e exact genul acela de proiect nascut mort. Nu ma indoiesc ca au muncit corect niste ingineri la el, poate ca e si bun tehnic, dar daca ar functiona nu si-ar scoate niciodata banii investiti si ar produce mai nimic pentru citeva ore pe saptamina. Desigur ca ar ajuta ca niste specialisti, astaaaaa, birocrati pe care lumea nu putea sa-i mai incapa sa care cu circa niste electroni pina-n lacul de sus :))))
PS – ne-au ramas de-atunci investii in cercetare geologica, in unele intreprinderi chiar s-a facut treaba de catre cite-un pasionat de meserie insa ca in orice profesie majoritatea erau mediocri: puteai linistit sa iei repartitie, sa-ti faci stagiatura si apoi sa te transferi intr-un loc caldut pe undeva si sa nu faci nimic toata viata ta profesionala. Cunosc destule cazuri din generatia de dinaintea mea, oameni care n-au facut gram de teren si n-au facut vreun profil geologic. Tata chiar ridea de o sectie intreaga numind-o Sectia 5 Fantoma Alba Iulia.
Uite ca-mi aduc aminte: eram la pestereala prin Apuseni intr-o vara si-am vazut o echipa de vreo 5-6 oameni intinzind fire de zeci de nu sute de metri si infigind tarusi in pamint. Ce-o fi cu astia aici in loc sa fie la mare? Ne-am apropiat si-am intrat in vorba. Erau de la Arad, faceau electrometrie, dedesubt se prospecta un potential zacamint (este) si cel putin un pesteroi cit malu’. Este si-ala, mai mare ca malu’.
Caragiale din nou actual.
„Să-şi vază de trebile ei Europa. Noi ne amestecăm în trebile ei? Nu… N-are prin urmare dreptul să se amestece într-ale noastre… „
China și India sunt campioni la poluare.
Ca atare au centrale pe cărbuni multe și mari. Funcționante.
Mai și importa cărbune in draci. ( 47 milioane tone anul trecut doar pentru China)
Australia și Indonezia, ca furnizori mari de cărbune, sunt recunoscătoare. O întreagă masă de oameni trăiește din asigurarea acestui export .
E clar că chinezii și indienii nu au experți de talia celor de la Bruxelles .
Nu au „valori” ca Ursula , Greta și europarlamentarii care decid de toate și fără să aibă un minim habar de sisteme energetice.
Iar în România , mulțimea de doctori în toate cele nu a priceput că dacă țineam măcar 1.500 MW funcționali in centrale pe cărbuni , ne durea in bască de nivelul Dunării.
Așa e când te faci preș in fata unora.
Suferi și plătești.
Că domnia , identic ca și prostia , costă.
China a importat 542 mln MT de carbuni in 2024 si 490 mln in 2025. Au importat ceva mai putin in 2025 pentru ca au produs mai mult in Shaanxi (investitii masive in tehnologii miniere moderne, inchideri de mine mai putin performante/rentabile).
Productia lor interna de carbuni e pe la 4.8 miliarde de tone pe an. Si productia interna si importurile sint in crestere pe termen lung. Cu totul China consuma cam 55% din cantitatea de carbuni produsa anual in lume.
Romania uita de carbuni si trece pe hidrogen…cu compresoare Kawaski.
https://adevarul.ro/economie/parteneriat-romano-japonez-de-top-transgaz-si-2566172.html
Cărbunele – o „comoară chimică”?
U.S. Geological Survey a publicat în 2003 studiul Coal—A Complex Natural Resource în care se afirmă că un fragment de cărbune poate conține până la 76 dintre cele 92 de elemente naturale (Table 1, p. 12). Explicația este geochimică: materia organică, din care a rezultat cărbunele, este amestecată cu minerale argiloase, cuarț, pirită și carbonați, care pot găzdui metale și alte elemente în concentrații variabile, multe mici. Totuși, după cum am arătat în Fig. 2 a articolului meu, SUA dețin cele mai extinse rezerve de cărbune din lume (peste 21%), ceea ce le asigură o durată de exploatare de peste 400 de ani.
Plecând de la „comoara chimică” pe care o reprezintă cărbunele, aș identifica a opționalitate suplimentară, pe care n-am menționat-o în textul de bază.
Recuperarea pământurilor rare, a germaniului și galiului din cărbune, cenuși ori reziduuri este un domeniu real de cercetare. Departamentul de Energie al SUA a selectat în iulie 2026 cinci proiecte-pilot, cu finanțare totală anunțată de $75 milioane, pentru recuperarea acestor materiale. Proiectele sunt dovezi ale potențialului tehnologic al cărbunelui american, situație pe care nu am găsit-o deloc menționată în documentele Ministerului Energiei din România sau discursurile recente ale noului său ministru. Poate că unul sau mai multe studii de fezabilitate și rentabilitate a zăcămintele românești pentru recuperarea unor materiale critice ar „trezi la viață” zonele carbonifere muribunde din țară.
Cica s-ar fi recuperat ceva de catre cineva din haldele acelea – daca nu ma inseala memoria, chiar aici am aflat – si nimeni nu a fost interesat DIN EUROPA de rezultatele muncii de recuperare a metalelor rare si a fost nevoit sa le trimita tot in China.
(ca un Proiect de cercetare mai mult, finantat de nu stiu cine)
Eu zic sa le lase moarte, ca nimeni nu se apuca sa scoata tone de metale rare din gramezile de gunoi lasate peste tot fara nicio regula si nicio ordine. Ca sa le poti exploata candva ar fi trebuit sa fie toate gramada, sa ai in sange ordinea, organizarea si rigoarea germana…
Eu cu inca cineva am facut aia insa din halde istorice de metale neferoase. (*) N-a fost un proiect de cercetare decit in mica parte, a fost o treaba industriala: am halda cu continut x% (fost reziduu minier considerat steril la data aceea), am cunoasterea si tehnologia de imbogatire pentru a aduce reziduurile alea la concentratii valoroase economic – citeste bune pentru metalurgie. Gata, la treaba, sa producem si sa vindem.
Haldele de cenusi de carbuni sint cu totul si cu totul altceva, problema ma depaseste complet din punct de vedere stiintific si ingineresc. Nici nu cunosc pe cineva si nici n-am auzit vreodata sa se fi cercetat la noi asa ceva. Daca exista oameni care stiu recuperare de Galiu si de Germaniu din cenusi de carbuni opinez ca sint cel mult citeva zeci in toata lumea si in plus as zice ca-s mai degraba prin USA, China, Japonia, Korea, India decit prin Europa.
(*) Nu metale rare, cu alea treaba e cu mult mai complicata iar tehnologia de separare post rafinare nu e de vinzare la nici un pret. La lantanide doar chinezii o au si nici vorba sa o vinda sau sa o licentieze, l-au refuzat de doua ori pe Presedintele Trump, in 2017 respectiv 2025.
In privinta tuturor haldelor miniere, ori de carbuni ori de minereuri, mai toti cei din breasla stim care sint, unde sint, de cind sint acolo, din ce provin, prin ce metoda au rezultat, uneori si cam de ce cantitati e vorba. Pentru foarte putine insa exista tehnologii fezabile economic la nivel industrial. Poate vor fi, poate nu miine ci poimiine. De aici granturile pentru cele 5 proiecte pilot. Evident ca daca vreunul dintre proiecte va fi rentabil, procesul va fi patentat, in lumea normala stiinta de carte se plateste.
Unde este TIMPUL cel de altadata…
Cand Europa era prima in tot si toate?
Cercetarea Stiintifica Fundamentala nu se refera si la metale rare, oare?
De ce am studia particulele subatomice daca nu putem crea noi elemete chimice cu caracteristici deosebite, calculate si dorite?
Iar daca am creat Dimante artificiale, de ce nu am replica/ copia si metalele rare la scara industriala?
”de ce nu am replica/ copia si metalele rare la scara industriala?”
Pentru că e prea scump. După zeci de ani de ani de propagandă marxist-ateistă, s-a dovedit că alchimiștii nu vorbeau prostii: există transmutația elementelor. Se poate obține aur din plumb, iar legenda spune că rușii au descoperit asta din întâmplare. Americanii foloseau beriliu, care era prea scump pentru ruși, iar din beriliu iradiat nu se poate obține aur. Din plumb iradiat se poate obține.
A promite acum obținerea metalelor rare prin transmutație ar fi o nerușinare chiar mai mare decât a promite fuziunea nucleară viabilă comercial. Dar este exact propaganda neomarxistă pe care ar promova-o și finanța-o rușii și chinezii. ”Viitorul luminos al omenirii”, business as usual.
– „nu putem crea noi elemete chimice cu caracteristici deosebite, calculate si dorite”. Pentru ca Mecanica Cuantica, Fizica Energiilor Inalte, de-astea. Nu e dupa noi, e dupa niste legi imuabile si nenegociabile. Elementele chimice au fost create la Big Bang (H, He si putin Li), si dupa niste miliarde de ani in supernove si in ciocnirile stelelor neutronice. Noi nu putem genera astfel de energii. Pina si energiile radiatiilor cosmice care lovesc Sistemul Solar sint mult peste energiile care ne sint noua accesibile si cu care stim de bine de rau sa lucram. In anumite limite putem crea/selecta substante cu proprietati dorite si o si facem. Dar elemente chimice noi nu, poate vom putea sa facem citiva atomi de Oganesson la nivel de laborator de cercetare fundamentala. Nu la nivel industrial.
– „Iar daca am creat Dimante artificiale, de ce nu am replica/ copia si metalele rare la scara industriala?”. Un pic de chimie: diamantul e o forma allotropa a carbonului. Tehnologia poate produce substante noi insa nu elemente chimice noi: benzina din rezervor contine aceleasi elemente chimice ca pielea artificiala de pe scaunele masinii. Nu sint elemente chimice noi, sint aceleasi in alte ratii si aranjate chimic altfel.
Va lipsesc notiuni de, pe de o parte nucleosinteza si pe de alta de transmutatie nucleara. Lectura placuta.
Cela ce-n primejdii stă și se gândește
Inamicii Europii jugu-i pregătește.
Pentru tron, mărire, dulcea-ti soțioară
Gata-i să se ducă și-n locu-ti să moară!?
Doamne, tu ai dreptul s-o abandonezi,
Dar nu ai pe-acela plângând ca s-o vezi!
Du-te, mori în luptă, dulcele meu mire,
Că de nu ești vrednic, plec la mănăstire!
Well, intotdeauna trebuie sa existe cineva care sa vada DINCOLO
Doar asa s-a si nascut PROGRESUL insusi.
(becul, curentul electric, telefonu, internetu, AI…)
Se pare ca doar China si supusii sai POT azi tot ceea ce voi puteati…
dintotdeauna, practic, in mod natural aproape.
De ce?
Stire de acum 3 zile; mercur transfomat in aur intr-un Tokamak ultra-rapid. Catch: nu spun cat…Si la CERN au reusit doar ca-n cantitati infime.
https://www.cnbctv18.com/market/commodities/marathon-fusion-claims-it-can-turn-mercury-into-gold-could-it-crash-gold-prices-20017428.htm
Asta seamăn cu obținerea sulfului din Calimani. Niște “savanți” șmecheri au șoptit lui ceașca ca se poate obține sulf din rocile de acolo. Au tăiat vârful unui munte, au început sa sape in adâncime. Rezultatul, RO a anunta ca obține sulf din abundenta, având probabil milioane si milioane tone de roca. Dar sub 0.2% sulf. Dacă era aur se merita, dar așa …. Însă ce sa vezi, rafinăriile aveau sulf care costa de zece ori mai putin si nu reușeau sa il vinda. Cind “savanții” care se lăudau cu asta au spus costul, toti din industria de rafinare prezenți au inceput sa rida. Asa am cheltuit probabil miliarde pe o utopie stupida a unor savanți fara simtul realității.
O situație oarecum similară mi-a fost semnalată ieri (30 octombrie) de un prieten din România: Secretul Afacerii Rășinari: metalele grele despre care nu se vorbește. Și concluzia unui expert: ”Zăcământul conține crisotil, deci azbest. Cât? Urmează să determinăm”.
„Secretul” despre care scrie un activist al ONG-ului „România Curată -Cu Ochii pe Voi” se referă la faptul că zăcământul respectiv a fost explorat prin foraje din care s-au extras 2 (două) carote a căror analiză de laborator indică prezența unor metale din categoria celor înscrise pe lista materiilor critice a Uniunii Europene. Pe lângă magneziu (obiectivul principal al exploatării zăcământului de la Rășinari), s-au identificat, cu diverse concentrații, nichel, cupru, cobalt și arsen. Scopul articolului era de fapt evidențierea prezenței crisotilului, un mineral care conține azbest.
Științific, este o situație interesantă. Ca și în cazuri similare, o prospecțiune detaliată, dar mai scumpă, ar elimina marea majoritatea a întrebărilor, suspiciunilor, bârfelor etc. Există riscul ca o astfel de prospecțiune să „omoare” întreg proiectul. Este ceea ce ar fi trebuit să se fi întâmplat și la Pungești și în Dobrogea cu prospecțiunile Chevron pentru identificarea prezenței, concentrației, adâncimii etc. gazelor de argilă. De exemplu, în Polonia, care a primit cu brațele deschise companiile americane de fracturare hidrulică, prospecțiunile detaliate, prin multe foraje, nu au găsit nimic exploatabil economic și întregul vis al unei bonanze energetice în Polonia, ca și în Ucraina, dealtfel, s-a spulberat în confruntarea cu o realitate indiferentă la visuri.
De ce ar fi trebuit sa-i taie vf?
Doar si Calimanii fac parte din cel mai lung lant de munti vulcanici de pe continentul european!
Trebuiau doar sa sape in crater.
(si sa tot sape, pana in rezervorul ala de sub vulcanul stins in urma cu zece douzecide mii de ani in urma /…/)
Exista cateva probleme pentru termocentralele care folosesc carbunele in Roamnia:
1. Calitatea ligbitului este la limita de jos si asta conduce la probleme cu echipamentele din centrala ( mori, pompe bager, halda de zgura si cenusa)
2. Huila este exploatata in subteran, costuri mari si productie mica
3. Dorinta de a renunta la carbune a eliminat exproprierile pentru extindera carierelor de lignit, deci legal nu prea mai am de unde sa-l scot ca sunt la limita de proprietate
4. Lipsa intretinerii echipamentelor din cariera si din centrala, oricum nu mai il folosim -doar carpeli si canibalizari de la grupurile vecine ca nu avem bani
5.Lipsa resuresi umane – ca sa nu se revolte cei de la Mintia a fost data o OUG care a permis pesnionarea cu o vechime de 25 de ani in munca a celor din centralele pe carbune. Toti cei de acolo au iesit la pensie, dupa care s-au rengajat ca nu exista suficient personal. Daca-i superi, maine nu vin la munca iar tineri nu prea exista.
6. impredictibilitatea pretului pentru tco2 – nu stii cat va costa, deci nu poti iesi pe piata cu un pret care s-ar putea ca in 6 luni sa fie prea mic. Daca-l cresti nu iti ia nimeni energia, daca e prea mic – vine curtea de conturi.
6 pret maxim in sistem din cauza taxarii – furnizorii prefera sa ia ieftin, hidro, nuclear, regenerabile pentru a vinde scump
7 piatele secundare – daca nu functionez, nu pot vinde servicii de sistem scumpe, ci doar cele de rezerva tertiara lenta
”impredictibilitatea pretului pentru tco2”
Asta e o problemă creată artificial de Comisia Europeană. Într-o lume normală, NU are de ce să fie taxată emisia de CO2. Însă dacă n-ar fi taxată emisia de CO2, domnia ta nu ai avea stimulente să promovezi instalarea de baterii chinezești:
PIFu17/10/2026 La 14:59
(…) Baterii, baterii si iar baterii parafrazandul pe Lenin.
https://www.contributors.ro/autosabotajul-energetic-al-romaniei-si-modelul-razboiului-hibrid/#comment-690233
Termocentralele pe cărbune ar fi trebuit să dispară în mod natural din sistem, peste câteva zeci de ani, la finalul ciclului lor de viață, pe măsura instalării de noi reactoare nucleare și/sau turbine cu gaze. Însă marxiștii de la Bruxelles promovează acum interesele Chinei, după ce Rusia adevenit nefrecventabilă.
Certificatele de carbon nu au de ce să existe. Rolul lor real este de a majora artificial prețul energiei electrice, astfel încât regenerabilele să devină mai atractive, iar China să exporte baterii și panouri solare în Europa.
Exporta si turbine eoliene si in curand o sa fie doar ei si pe piata sta asa cum au facut cu tot ce produc, iar de zeci de ani exporta de toate, pentru ca bunastarea actuala a lumii este bazata de 30 de ani pe produsele ieftine facute de chinezi.
Bateriile sunt cea mai simpla si ieftina metoda de a echilibra sistemul energetic rapid, dupa ce a fost furat de partide timp de 35 de ani. Si da, fara baterii productia de regenerabile nu mai poate sa isi recupereze investitiile atata timp cat la pranz cand e soare produc toti,
Sigur, taxa de CO2 e o tampenie, dar din pacate ea exista si a omorat tot ce inseamna productie de energie din carbune – carbune 440 gCO2/kWh produs, ciclu combineat aproape la jumatate din valore, dar tot exista si tot trebuie platita.
Cum am scris, vreti sa aveti intotdeauna ultimul cuvant, chiar daca energetica este domeniul meu.
”bunastarea actuala a lumii este bazata de 30 de ani pe produsele ieftine facute de chinezi.”
În măsura în care există o cerere autentică pentru acele produse, nu e nimic rău în asta. În măsura în care Comisia Europeană creează o cerere artificială pentru baterii, panouri solare și turbine eoliene, asta se încadrează la corupție.
”vreti sa aveti intotdeauna ultimul cuvant, chiar daca energetica este domeniul meu. ”
Hai să facem în felul următor: la prima pană de energie electrică din ianuarie, eu public pe internet numele și adresa ta completă, ca să știe DNA la ce ușă să bată. O să vedem atunci dacă te mai lauzi cu ”domeniul tău”, la corupția generalizată care domnește acolo.
Asta e o caracteristică specială în România: tupeul corupților, modul sfidător în care își desfășoară ei acțiunile bazate pe corupție. Există corupție și în alte țări, dar nu însoțită de tupeul și de sfidarea plină neobrăzare din România. Numai sprijinul politic generează sentimentul impunității printre corupți, dar la prima pană serioasă de energie electrică din ianuarie, sprijinul politic se evaporă instantaneu.
Domnule, asa cum am spus, sa ai ,,matale” ultimul cuvant.
DNA e posibil sa imi bata la usa pentru proiectul de la Iernut, dar asta e.
Cum iti permiti, fara sa ma cunosti, sa scrii ce scrii cu amenintari si acuzatii?
Deschide Codul Penal și vezi cum este definită amenințarea acolo. A înșțiința autoritățile despre fapte de corupție nu se încadrează la amenințare. Dar a se considera ”amenințați” este un reflex tipic al corupților.
Daca nici hidrocentrala cu pompaj de la Tainitza nu poate sa faca minuni, de ce nu are loc reconversia celei de la Stejaru ca sa pompati inapoi in lacul cel mai mare din tara toti Pangaratzii?
Si bateriile astea jmechere de cine sunt facute?
Panourile, bateriile sunt si ele consumabile, la urma urmei, la fel ca turbinele/ moristile de vint, trebuie inlocuite de cei care le-au produs, n-asa?
Nicio energie nu este mai scumpă decât cea care nu este disponibilă atunci când este cea mai mare nevoie de ea.
La sfârșitul lunii septembrie 2026, Secretarul Departamentului de Energie al SUA a ordonat menținerea în funcțiune a Unității 1 a centralei pe cărbune Craig până în decembrie 2026.
Deputata Loren Boebert a argumentat astfel decizia ministrulul energiei:
Centrala Craig este o centrală electrică pe cărbune situată în Craig, Colorado, reședința comitatului Moffat, în colțul de nord-vest al statului. Aceasta se află la marginea orașului, de-a lungul râului Yampa. Câteva sute de locuri de muncă sunt legate de centrală și de minele care o aprovizionează.
Pe 18 octombrie 2026, publicația locală The Denver Post a publicat o critică a ordinului ministerial, afirmând că centrala respectivă a funcționat mai puțin de trei săptămâni începând din aprilie, din cauza lipsei unor necesități reale de mobilizare de urgență. Bineînțeles, criticii de serviciu au sărit ca arși la această veste, indignați de banii cheltuiți de pomană cu menținerea în stare de funcționare a respectivei centrale.
Articolul din The Denver Post este un efect de ecou controlat al unei credințe ecologiste larg răspândite conform căreia închiderea unei centrale electrice vechi și înlocuirea acesteia cu surse regenerabile ar aduce economii consumatorilor. Menținerea în funcțiune a unei centrale vechi pe cărbune reprezintă, cred ecologiștii, o risipă de bani.
Este aici vechea controversă dintre LCOE (Levelized Cost of Energy) și FCOE (Full Cost of Energy), controversă pe care am demontat-o mai demult (Cât costă, de fapt, electricitatea produsă de panourile solare și instalațiile eoliene?).
Nu știu dacă recent votatul ministru al energiei, dl. Dumitru Chisăliță, a citit articolul meu publicat în 2024, dar am fost plăcut surprins de poziția sa exprimată într-un articol din septembrie 2026:
Mitul din energie: „Cărbunele și gazele sunt cele mai scumpe forme de energie”
Dacă domnia sa își va menține aceste puncte de vedre și pe durata, sper lungă, a mandatului său, am motive de speranță că situația energetică a României se va curăța de „zgura”. „cenușa” și „reziduurile” climatismului.
În 2025 am publicat Legile de fier al tranziției energetice dintre care aș dori să citez doar una:
Ma bucur ca sunteti optimist. De cand n-ati mai fost in țară? Io nu-s.
România are doar 19% din populație educată, ceea ce OECD numeste „higher education degree” asimilat cu ce numim educație universitară. Mai mult, Romania are cel mai mare procent de abandon universitar din Uniunea Europeană. 50% ! Conform Comisiei Europene.
Suntem națiunea cu cea mai proastă educație din Uniune si undeva la nivelul mediu spre superior intre țările din Africa.
Aici pe Contributors ai impresia că suntem o națiune de genii neînțelese. Savanți cu fruntea lată. …Not!
Nu e vorba despre educatie, in sensul ca educatia scolara nu rezolva totul si nici orice. Chiar presupunind optimist o educatie de calitate, ce nevoie este ca fiecare prastie universitara sa produca anual 200 de absolventi de romana? Sau de contabili? Inmultit cu Dumnezeu stie cite prastii cu titulatura de universitati or fi existind in tara. E la fel cu mai toate celelalte materii non Stem. In privinta asta higher education degree e o doar o metrica de birocrati adunati la OECD. Nu de alta dar nu poti folosi aceeasi metrica pentru studiile „europene” ca pentru cele de, sa zicem, chimie! Nu poti masura la fel scoala de manichiura cu cea de medicina. Nu e deloc acelasi lucru sa-l poti masura printr-o simpla numaratoare!
Abandonul scolar nu e o calamitate, la 18 ani nu stii si nu intelegi mare lucru despre lumea reala, iar fatetele lumii pe care le-ai vazut sau la care ai avut acces, multe modulate de gasca si de „retelele sociale”, sint departe de realitatea vietii, la virsta aia te razvratesti si tinjesti revolutionar naiv-romantic si uneori socialist. Nu e nici o problema ca un pusti sa descopere ca nu i se potriveste un anumit domeniu de studiu, azi il poate schimba.
Țintă procentului de tineri cu studii universitare este într-adevăr o șmecherie care se vehiculează in mediile obișnuite la adăpatul de la banii publici. Atât timp cât tarile din lumea dezvoltata nu se întorc la studiul științelor tari nu le vad un viitor strălucit.
Și aici pe Contributors sunt frecvent articole scrise de absolvenți de Studii Europene. Pe aestea nici nu le mai deschid, au un conținut previzibil.
Problema e foarte grava în Europa și Australia unde s-a înfiripat ideea ca a obține o foaie de hârtie pe care scrie Diplomă conferă un drept suplimentar în ierarhia sociala. O groaza de tineri pierd 3-5 ani studiind subiecte care nu le oferă nici un avantaj intr-o competiție reala în societate.
În Australia este mai greu sa obții o licență de electrician sau instalator decât sa faci 3 ani la o facultate serioasa studiind istorie sau arte.
Nu mai vorbesc de veniturile pe care le obține un electrician fata de un absolvent de stiințe moi (sau slabe?).
PS
Mie-mi place istoria, dar ca un hobby.
Eu n-am avut inclinatii spre istorie, era ceva ce trebuie invatat si atit. Ba chiar prima nota de 4 din viata (au fost 2. Si un 3 in facultate. Da’ nu mai spun la nimeni :)))) ) la istorie am luat-o, m-a ascultat buna doamna profesoara la lectia „Atena in timpul lui Pericle” intr-a V a. Era de asteptat sa iau cel putin 9. Eram atent la ore, invatam si acasa, fara sa ma sparg totusi. Asta era treaba mea, da-mi gaseam eu si altele de facut :))). S-a intimplat ceva in capul meu ca nu mi-am adus aminte nimic. Dar absolut nimic. M-am blocat. N-am fost in stare sa prezint subiectul, doar la o intrebare am biiguit ceva cu „Adunarea Poporului”. Pe scurt habar n-am avut, am fost bita desi informatiile le asimilasem. Cu regret si cu dezamagire (asta a durut mai tare – eram unul dintre favoritii ei. Eram si vecini) mi-a dat 4. Pe merit.
Vuia clasa, eu plingeam de furie. (M-am scos cu 2 de 10 mai apoi …).
De ceva timp si eu ii ascult cu placere pe Andrei Pogacias (uneori avindu-l invitat pe dl Petre Opris) si pe tipul ala formidabil, Damian Anfile. Ore incintatoare, timp de calitate.
Damian Anfile și-a văzut întotdeauna de istoria lui, merită toată admirația. Însă Andrei Pogăciaș s-a implicat în toată mizeria aceea cu vaccinarea obligatorie și ”netezește” cam mult istoria în favoarea stăpânirii habsburgice. Nu m-ar mira dacă se dovedește și el a fi membru al unei fundații de partid din Germania, din ce în ce mai mulți formatori de opinie din România au astfel de afilieri.
@ Harald27/10/2026 La 13:52
Multi in Transilvania am fost crescuti intr-un soi de admiratie bolunda neconditionata fata de austrieci, nemti, elvetieni. Poate ca in anii ’70-’80 asta era ok. Nu ma pot pronunta dpdv istoric, imi lipseste orice competenta. Foarte interesante istorisirile dv referitoare la stramosii dv bucovineni, l-am intrebat pe fostul partener de coarda, prietenul meu ai carui bunici erau din Cernauti dar nu are vreo amintire, parintii lui au venit in Bucovina Romaneasca nu stiu sigur cind, poate cindva in anii razboiului si apoi in Transilvania unde s-au si prapadit, iar unchii au ajuns cam tot pe-atunci la Viena respectiv Germania.
Cred ca Nemtia este una dintre cele mai mari dezamagiri postrevolutionare ale mele iar Austria e o kestie unde merg la schi si pe munte si in mai putin de-o saptamina vreau mincare de la alte natii (da, totul e corect, aranjat, bun(*), insa mai intotdeauna Tirolul de Sud a fost mai interesant gastronomic). Cind ajungi sa compari ce se gateste la noi – pina si-n Oltenia citeodata! – cu ce fac nemtii, pai noi sintem cu ani lumina in fata.
(*) Doar eu m-am dus la masa (cind aveam pensiune completa chiar buna la Hotel Garni-ul unde stateam) la un restaurant chinezesc in Zell Am See prin 2009, cred. Zau, ma saturasem de mincarea lor. Unde merg in Oetztal intotdeauna patronul – om foarte ok, acum in virsta, (hotelul a fost facut de stramosul lui in 1590 !!!) ma intreaba daca nu doresc supa seara! Ma rog, prima oara m-a intrebat acum multi ani cum naiba se face ca vede masini de lux venite din Estul Europei. La nici 5 minute a trecut pe linga noi un Porsche Panamera (nou lansat, deci sa fi fost 2010) cu numar de Moldova!
Sigur că Imperiul Austro-Ungar era o civilizație superioară celei din Ardeal sau Bucovina, asta nu contestă nimeni. Însă românii erau cetățeni de categoria a II-a, asta e partea care se ascunde sub preș din 2005 încoace, de când Merkel, Scholz și fundațiile lor de partid au început să rescrie istoria.
De exemplu, românii din zona Năsăud sunt învățați azi să fie foarte mândri de regimentul lor grăniceresc, care le-a permis ieșirea din iobăgie. Numai că regimentul acela grăniceresc îi păzea pe localnici să nu fugă în Moldova, exact ca grănicerii de pe vremea lui Ceaușescu pe granița cu Iugoslavia.
Mai mult decât atât, în timpul războaielor pentru independență ale Italiei (față de același Imperiu Austro-Ungar) bistrițenii și năsăudenii erau înrolați cu forța și trimiși să se omoare cu italienii, în numele împăratului. Istoricii știu lucrurile astea, însă astăzi le ignoră cu nonșalanță, de parcă românii ar fi avut statut egal cu austriecii, în Imperiu.
@ :) si Alex din Bush. M-am liniștit domnilor. Am înțeles. 19% nu e un numar de care să ne ingrijorăm. Puterea si salvarea in Rumunika stau in ceilalți 81% care nu studiază Științe Europene si śtiințe moi. Cred că în valahă științele moi s-ar traduce în Științe Umaniste ? Nu-s sigur. Acum înțeleg de ce golani grobieni ca Simion se simt acasă în Parlamentul României. Apropo, l-am văzut în direct la TF1 , cum, în fața unui studio plin ochi, a inceput să dea o explicație in limba franceză și a terminat-o în română. Limbile străine sunt științe moi cred. Nu îndrăznesc să mă gândesc dacă a studiat vreo știință tare. Noh bine domnilor, vă doresc succes in rezolvarea problemelor sistemului național de energie electricâ cu sau fără cărbuni. Rumunika nu trebuie să se îngrijoreze. Totul e sub control. 19, 81 are good numbers. O săptămână bună.
„România are doar 19% din populație educată, ceea ce OECD numeste „higher education degree” asimilat cu ce numim educație universitară.”
OECD folosește corect termenul «educated», dar tu nu îi cunoști sensul. Și nici sensul cuvântului «educat» nu îl cunoști. Pathetic, ca să zic așa. Am zis pathetic, nu patetic!
«Educat» în română și «educated» în engleză au înțelesuri diferite, dar snobilimea română nu se poate abține să nu-și arate circumvoluțiunea, chiar sub pseudonim. Mav, când mai ajungi în țară, ai grijă să nu calci pe o greblă!
Pentru români, adjectivul «educat» a fost dintotdeauna o evaluare pozitivă a cuiva «care a primit educație; manierat, politicos, civilizat.», prin «educație» înțelegându-se (tot pentru români):
«1. Fenomen social fundamental de transmitere a experienței de viață a generațiilor adulte și a culturii către generațiile de copii și tineri, abilitării pentru integrarea lor în societate.
2. Cunoașterea bunelor maniere și comportarea în societate conform acestora.»
Pentru anglofoni, «educated» înseamnă «having an education beyond the average», iar «education» înseamnă, zice dicționarul, «a: the action or process of teaching or of being or becoming educated» și «b: the knowledge and development resulting from the process of learning or being taught»
Pe scurt, «educated» nu se traduce în română prin «educat», ci prin expresii de genul «om cu școală», «om cu școli înalte», «om cu studii superioare/universitare» etc.
Așa că, dle Mav, populația educată a României nu e 19% (nu există statistici pentru românii manierați, politicoși, civilizați). 19% ar putea fi, daca procentul e corect, populația cu diplome universitare.
„Suntem națiunea cu cea mai proastă educație din Uniune si undeva la nivelul mediu spre superior intre țările din Africa.”
Încă una! Se pare că nu voiai să lași nici un dubiu că habar nu ai despre ce vorbești.
Dincolo de asta, 19% inși cu studii universitare (dintr-o țară oarecare) e absurd de mult. Cei care forțează politic pentru creșterea acestui procent sunt ideologi cu intenții străvezii, deloc inocente. Cineva care stă prin facultăți până pe la 25-35 de ani
– nu se căsătorește și nu face copii (poate doar unul, la disperare, prin inseminare artificiala pe la 40 de ani)
– nu este înregistrat ca șomer
– este dependent de banii publici și va vota politicienii de stânga
– va refuza, chiar după zeci de ani de stat fără job, să facă munci sub nivelul calificării înscrise pe diplomele lui (dacă îl mai tolerează părinții în casă), un excelent pretext pentru importul de africani și asiatici, care vor vota și ei, ca toți săracii, politicienii de stânga
P.S.
PHD is good but please don’t waste time… – Lee Kuan Yew
https://x.com/alvinfoo/status/2047129543912403393
ce ne spune Mr Harald Marx, „De asta e nevoie de măsuri socialiste din când în când și tot de asta trebuie ”date din nou cărțile” din când în când: pentru că oamenilor simpli, care ajung să nu mai dețină nimic, nu le mai rămâne decât să răstoarne masa și să dea foc la casă”.
Drept urmare trebuiesc nationalizate, expropiate instalatiile energetice si impartite la popor.
Soluția corectă se numește mobilitate socială, iar Statele Unite sunt capabile să o asigure fără naționalizări și fără revoluții. Dincolo de ranchiuna permanentă devenită marcă înregistrată, ai auzit vreodată de legislație anti-trust? Legislația anti-trust împiedică formarea de monopoluri în Statele Unite, iar în Germania lipsește această legislație tocmai pentru a permite monopoluri ale statului. Așa s-a ajuns la criza locuințelor din Berlin, prin faptul că autoritățile au permis și formarea de monopoluri private, dacă tot le permit pe cele de stat.
În Statele Unite, Clayton Act 1914 nu ar fi permis achiziția treptată a Deutsche Wohnen, începând cu 2021, de către Vonovia (care deține acum 87%) și nici înțelegerea din ianuarie 2025 dintre acționarii celor două companii. Există un nivel minim de complexitate la care trebuie să poți opera, ca să abordezi anumite subiecte și domenii. Ranchiuna și manifestările ad hominem nu pot ține locul capacității de a opera la acel nivel minim de complexitate. În Berlin a mai existat o dată o republică sovietică, deci lucrurile au mai degenerat și cu alte ocazii, atunci când autoritățile nu și-au îndeplinit rolul.
Harald, lasa-ne cu republicile sovietice de la Berlin! Mai eficient ar fi sa studiezi cu atentie cum se comporta republica sovietica MAGA. Imbecilul ( mai e nevoie sa-l nominalizez ?) e intrat in sevraj si incearca toate magariile posibile, inclusiv pe cele cu iz de republica sovietica, plus populism la greu, echivalent cu cel de tip PSD-Romania Va fi in zadar, timpul e scurt, si nu prea cred ca are sanse sa evite ceea ce era de fapt de asteptat.
Problema este insa sa nu ne pricopsim in senat si camera reprezentantilor cu o majoritate compusa din alte paparude, cele ce practica un socialism populist gretos, dezgustator. Eu inca mai sper ca democratii sa se lepede de astfel de lepre comunistoide.
Si mai sper ca, dupa suturile in fund pe care le va lua Trump si clica sa de papagali, republicanii sa reflecteze adanc si sa nu mai aduca vreodata catre presedentia USA mascarici precum Trump sau personaje precum cei din echipa de papagali cu care acest psihopat a populat administratia USA in acest rusinos mandat.
Nicicand in istoria USA nu a ajuns la presedentia USA un personaj precum Trump.
Nu-l uit nici pe porcul de Roosevelt care a batut palma cu criminalul Stalin, sacrificand vietile a milioane de oameni din estul Europei. Nu-i uit nici pe ticalosii din administratiile USA care in mod voit au imbatat tarile europene cu apa rece. Europa nu este azi o mare putere militara din cauza USA. Aplecarea catre socialismul populist a multor guverne europene din ultimii 70 de ani a fost o consecinta a politicilor USA relativ la Europa … includ aici si fenomenul NATO.
”Nicicand in istoria USA nu a ajuns la presedentia USA un personaj precum Trump.”
Tu chiar meriți un președinte ca JD Vance 😀
Să vezi atunci cum ai să ceri azil în Olanda:
https://www.digi24.ro/stiri/externe/prim-ministrul-olandez-a-anuntat-ca-el-si-partenerul-sau-asteapta-primul-lor-copil-cu-ajutorul-unei-mame-surogat-3999401
Nu-i așa că e un eveniment minunat, sărbătorit de neomarxiștii de pretutindeni? Trump e un înger, în comparație cu liderii la care vă închinați voi 😀
Harald, las-o balta! Nu are rost sa ne preocupe ierarhizarea in cadrul multimii psihopatilor de pe planeta Pamant.
Dom Larurentiu, cu tot respectul, trecand peste amalgamurile haraldiene, exista o notiune empirica; regula de 3,5%, care a fost definita de Erica Chenoweth, care spune ca daca o revendicare e sustinuta de cel putin 3,5% din populatie, revendicarea va fi adoptata. Asta e valabil in democratii…
https://www.bbc.com/news/stories-54142487
Acum, uitati-va ce-i in Franta & Co. Ce procent din populatie e islamisto-marxista? Pai in Franta sunt aproape 10% musulmani, iar multi sunt de neasimilat si extremisti „down to the bone” in cele mai adanci convingeri. Ce vedem e o reactie a votantului in US impotriva a ceea ce s-ar fi putut intampla daca politicile lui Obama ar fi continuat. E circumstantiala alegerea lui Trump. Circumstantial e si avortonul de Vence poreclit „bobcat face” (eu ii spun fata de harbuz) pe care, intre noi fie spus, il lauda Harald extaziat ca l-a facut cu oua si cu otet pe Zelenski in Casa Alba.
Ca sa n-o mai lungesc, vorba lui Rabi; orice-ai face mai Itic, vei fi nefericit…
Totusi Trump e temporar dar o migrare INSTITUTIONALA spre autoritarismul dictat de o minoritate vehementa/violenta e mult mai periculos.
Sanatate va doresc.
”Harvard political scientist Erica Chenoweth”
Dorești să susții că Erica Chenoweth arată a femeie? 😀
”avortonul de Vence”
Asemenea exprimări îl descriu pe care care le emite, nu pe cel la care se referă. Dincolo de asta, omul se numește JD Vance, ce-ar fi să nu-i mai pocești numele? Te-ai inflamat repede când ți s-a adresa cineva pe-aici cu ”Robertino”, dar pe voi asta vă învață la instruire, să alterați batjocoritor numele celorlalți ca la grădiniță. E și asta o formă de infantilism 😀
Mai Herald, poti sa ma bati, sa ma injuri da’ sa nu ma pulicresti!
De acord Robert ca alegerea lui Trump a fost circumstantiala, o consecinta a politicilor tembele ale lui Obama cu egalitatile de gen, de rasa, de comportament sexual, de nu mai stiu ce. Sa ajungi ca in armata, in structurile statale, in universitati, etc sa impui politici prin care sa ceri sa fie reprezentati si homosexualii, si lesbienele, si fel si fel de negrotei, si de musulmani dubiosi, si sa dai peste cap meritocratia, a fost ceva comparabil cu o crima impotriva civilizatiei. La fel de bine, in acelasi context populist, ar fi trebuit ca si cretinii si prostii sa fie reprezentati in structurile statale, in universitati, … pentru ca „asa ar fi democratic” !!!
Dar nu poti combate un rau prin alt rau. Nu poti combate populismul inept si criminal de tip Obama, continuat de papagalul de Biden, care in senilitatea lui cred ca nici nu pricepea prea bine ce face, cu un derbedeu psihopat si obsedat precum Trump.
Aici e greseala! Cine e vinovat? Cine sunt vinovatii? Votantii? Nu prea cred. Vinovate sunt partidele, republicanii si democratii, pentru ca nu sunt in stare sa genereze candidati de anvergura. Criza e vizibila in acest sens. De peste 20 de ani presedentia USA nu mai e ce-a fost. Nu poti compara pe Reagan sau pe Bush senior cu Trump. Diferentele sunt enorme.
A propos de ce e in Franta, francezii si-au facut-o cu mana lor, mai ales incepand cu mandatele lui Mitterand, care a permis emigratia masiva, in special din Maroc si Algeria. Chiar sa nu realizezi ca-ti aduci pe cap o gramada de adepti ai islamului criminal? Caci asta e islamul …. o religie a urii si a crimei: ” cine nu ne satisface capriciile si pretentiile trebuie distrus” – asa gandesc musulmanii, sunt educati de la nastere in acest spirit. De aceea aruncarea cu bombe peste ei este o fapta buna, eradicarea terorismului islamist ar trebui sa fie optiunea numarul 1 a lumii civilizate. Optiunea 2 ar trebui sa fie eradicarea comunismului , a urmasilor comunismului si a variantelor de comunism nou aparute dupa 1990.
Tolerand islamistii si comunistii( cu urmasii lor cu tot) ne facem singuri un rau imens care ne va distruge.
PS Pentru avortonul Vance, insasi exprimarea „avorton” este prea blanda! Eu pe „X” i-am zis „penisface” … Elon Musk mi-a dat „like” la asta cu Vance penisface. Scrisese un individ ca Vance va fi urmatarul presedinte al USA … i-am raspuns ca nu e prea sigur ca se va intampla asta, dar ca e mai probabil ca Vance sa devina presedintele tuturor cretinilor de pe planeta Terra!
Sa auzim numai de bine!
@LS
„Nu poti compara pe Reagan sau pe Bush senior ….”
as reaminti si de Golful Porcilor si Watergate…
la coruptie sistemica nici Ike nici JFK n-au fost scutiti de scandaluri, chiar daca s-au oprit la nivelul vicepresedintilor;
Reagan si Bush senior (vice) is amandoi responsabili in scandalurile Iran – Contra; care s-au musamalizat definitiv la finalul mandatului Bush, cand Clinton deja castigase voturile, iar Bush a decretat gratierea a 6 oficiali implicati si condamnati;
dar intre timp s-au mai inmultit cainii democratiei, chiar si ciobanestii mioritici, deci e nevoie sa aiba la ce latra
Cunosc legislatia anti trust de cand fabricam, in pantaloni scurti, trotinete cu rulmenti, pe strada mea. Ca Harald Marx a descoperit acum apa calda, cum a descoperit si roata, si va ajunge, in curand, si la mersul pe jos, e cumva o minune.
Mnealui insa incearca sa inlocuiasca un monopol privat, cu un monopol de stat, ca zice el ca e mai bun.
Mr Harald Marx ar trebui sa studieze istoria industriei de aviatie americana, istorie marcata de o concentrare marcanta, indiferent ca o numesti, sau nu, monopol. Dar, dragutul de el ramane la Mos Ion Roata, ca asta e la nivelul lui.
P:S Ciudat e ca pilotii 737 nici dupa 800 de ore de zbor nu au reusit sa descopere roata de la genunchi, iar Harald al nostru…
”istoria industriei de aviatie americana, istorie marcata de o concentrare marcanta,”
Concentrarea agenților economici este un fenomen obișnuit în capitalism, iar legislația anti-monopol a fiecărei țări stabilește până la ce nivel este acceptabilă concentrarea. Fuziunea dintre Boeing și McDonnell Douglas a fost aprobată de autoritățile americane în 1997, însă Comisia Europeană a avut obiecții, care i-au fost satisfăcute.
Chiar nu realizezi cât de absurd e să invoci concentrarea industriei aviatice americane drept argument în favoarea concentrării proprietății asupra locuințelor din Berlin? Vonovia și Deutsche Wohnen nu au construit ele toate acele apartamente, le-au cumpărat de pe o piață deja deficitară. Boeing construia fiecare avion, nu le cumpăra de la McDonnell Douglas ca să creeze deficit pe piață.
”Ciudat e ca pilotii 737 nici dupa 800 de ore de zbor nu au reusit sa descopere roata de la genunchi, ”
Ciudat e că nici după atâția ani nu te-ai documentat pe forumurile piloților americani. În roțile acelea există pliate niște manivele, iar în caz extrem (de exemplu la pierderea completă a energiei electrice) piloții trebuie să deplieze acele manivele și să acționeze manual acele roți. Nu se știe dacă piloții implicați în acele accidente au făcut asta, pe înregistratorul de voce de la unul dintre avioane se aud ceva gen ”nu merge”, dar e posibil ca pilotul respectiv să se fi referit la butonul de pe manșă. Care buton de pe manșă nu mai merge după ce ai deconectat circuitul electric, iar ei făcuseră deja asta, ca să scoată din funcțiune MCAS.
Petter Hörnfeldt (Mentour Pilot) a explicat că uneori nu merge nici la manivelă, se întâmplă ca pilotul să nu aibă destulă forță, dacă stabilizatorul orizontal e în poziție extremă și viteza avionului e prea mare. În astfel de situații trebuie împinsă manșa, avionul se duce un pic mai mult cu botul în jos, dar scade presiunea pe stabilizatorul orizontal și poziția lui poate fi corectată manual, cu acele manivele. Eventual, poate fi nevoie ca ambii piloți să acționeze manivelele simultan, dacă unul singur nu are destulă forță.
A împinge manșa în față este contraintuitiv, piloții trag disperați de manșă, când avionul se duce deja cu botul în jos. Asta scria în acele fragmente din manualele vechi de la Boeing 737, fragmente care fuseseră scoase din manualele de la 737 MAX cu aprobarea FAA. Ești de o incompetență înfiorătoare, te-aș fi trimis la plimbare încă de la primul interviu. Câți acordori de piane sunt în Berlin? 😀
Despre cărbunele alb (nu este un oximoron!)
În imagologia ecologistă și climatistă, demonizarea cărbunelui se face prin culoare. Negrul rocii este asociat simbolic cu întunericul nopții și al minelor, cu infernul lumii subterane, cu moartea etc. De ce alte surse de energie nu au fost imaginate „albe” (un contrast teribil cu cărbunele!), ci „verzi”, rămâne un mister pentru mine. După cum am mai scris, culoarea dominantă a planetei noastre este albastru, deoarece planeta este majoritar acoperită de apă.
Dar oare cum s-ar schimba imagologia demonizantă dacă ar exista și cărbune alb?! Nu teoretic, ci practic.
Pentru prima dată, cărbunele alb (white coal) a fost atestat în Anglia secolelor XVI–XVIII, când desemna lemnul tăiat și uscat artificial, utilizat inclusiv la topirea minereurilor de plumb. Spre deosebire de mangal (charcoal), lemnul nu era carbonizat. Instalațiile de preparare, numite Q-pits, au fost atestate arheologic în Yorkshire și Derbyshire.
În contemporaneitate, termenul „cărbune alb” se folosește mai ales în industria brichetelor din biomasă (care, totuși, nu sunt foarte albe!), indicând combustibili solizi fabricați din reziduuri vegetale: paie, rumeguș, coji de orez, alte resturi agricole. India a devenit rapid un producător major și mare consumator de cărbune alb.
Cea mai surprinzătoare și, după părerea mea, cea mai interesantă referință pentru articolul de față este următoarea:
În Franța secolului al XIX-lea, expresia houille blanche (literalmente „huilă albă”) desemna energia hidraulică. Inginerul francez Aristide Bergès a popularizat metafora la Expoziția Universală de la Paris din 1889, prezentând energia apelor de munte ca alternativă la cărbunele subteran. Desigur, era o analogie energetică, nu un combustibil propriu-zis.
Lecția acestei istorii (aparent) oximoronice ne învață că avem nevoie de mai multe opțiuni energetice, fiecare cu avantajele și limitările sale. Nu pledez pentru înlocuirea cărbunelui negru cu unul alb, nici măcar de dragul culorii. În tonul articolului meu, opționalitatea cărbunelui nu are culoare. Are doar valoare – atunci când sistemul energetic are nevoie de ea.
Toate mitologiile opun Tartarul cu Edenul, paradisul care bineinteles e verde. Unii l-au populat cu sfinti si iar altii cu vreo 72 de virgine.
Ultimii de mai sus sunt, mai nou, luati sub aripa protectoare a unui inger căzut, numit de unii Greta😉
Problema Spaniei care nu stiu daca a fost rezolvata este una de sincronizare. Toate centralele Spaniole necesitau o tensiune-semnal cu care sa se poata sincroniza centrala cand porneshte. Chiar shi panourile solare pe care Spania le are din abundentza au invertoare care pot produce CA doar daca au un semnal de sincronizare. Cand semnalul de sincronizare a disparut nimeni nu a mai produs electricitate in Spania. Intzeleg ca prblema nu a fost rezolvata shi Spania a adus din Frantza semnalul de sincronizare. Solutzia ar fi creerea unei retzele de avarie de CC care sa poata produce semnalul de sincronizare cand el lipseshte.
Nu există niciun ”semnal de sincronizare”, însăși tensiunea de rețea este urmărită de generatoare. Dl.Crânganu a avut un articol pe tema avariei din Spania, găsești în comentariile de-acolo problema sincronizării descrisă în detaliu:
https://www.contributors.ro/iluzii-si-deziluzii-energetice-ce-putem-invata-dupa-blackout-ul-din-peninsula-iberica/
La avaria din Spania, referința principală o asigura reactorul de la Golfech, din Franța, care are probabil o masă de vreo 1100 de tone aflată în rotație. În urma oscilațiilor produse de invertoare cu zeci de minute înainte de avarie, până la urmă reactorul s-a deconectat pentru propria protecție, așa că Franța a deconectat Spania și și-a reconectat reactorul. Așa au rămas invertoarele din Spania fără referința de frecvență, dar nu există niciun ”semnal de sincronizare” în afară de tensiunea normală a rețelei de 50Hz.
Ma critici doar din punct de vrdere linquistic. Admit „semnalul de sincronizare” este chiar electricitatea produsa de alte centrale, cand ea exista. In cazul Spaniei au cazut toate centralele shi electricitatea stocata in acumulatori, pe care Spania ii avea nu a putut fi transformata din CC in CA deoarece a lipsit sincronizarea care in final a venit din Frantza. De aceea ar trebui construita o retzea de avarie de CC care sa ramana in functzie chiar shi cand retzeaua de CA cade. Alimentata de panouri solare shi acumulatori acea retzea de avarie ar putea fi folosita pentru divershi consumatori de CC: mashini electrice, iluminat, shi mai ales pentru consumul intern al centralelor generatoare de CA. O situatzie speciala este in Texas care doar din ura refuza sa se sincronizeze cu restul statelor shi de aceea nu a putut fi ajutat cand a avut probleme.
”ar trebui construita o retzea de avarie de CC care sa ramana in functzie chiar shi cand retzeaua de CA cade.”
Pur și simplu nu înțelegi despre ce scrii. Fiecare sistem energetic național are procedurile lui proprii de restaurare și nu are nevoie de conexiuni cu țările vecine ca să înceapă restaurarea sistemului. Oricum, Spania avea și un interconnector HDVC (de curent continuu, cum îți place ție) cu Franța, dar a căzut și acela, la doar 3 secunde după ce au căzut liniile aeriene de 400 kV.
Prima LEA de 400 kV cu Franța a fost re-alimentată la doar 11 minute după avarie, la ora 12:44, dar restaurarea completă a durat până a doua zi, fiindcă procedurile există ca să fie respectate. La momentul avariei, Spania avea 4 reactoare nucleare care s-au deconectat din sistem, însă fiecare dintre ele avea și generatoare de rezervă, care să-i asigure răcirea, în lipsa conexiunii la rețea. Așa se asigură back-up, cu generatoare locale, nu cu rețele de curent continuu.
În principiu, orice turbină de hidrocentrală poate reprezenta baza pentru restaurarea sistemului național, dar modul efectiv în care se desfășoară procesul este stabilit dinainte.
”Texas care doar din ura refuza sa se sincronizeze cu restul statelor”
În Statele Unite sunt mai multe arii sincrone separate, studiază harta asta:
https://www.epa.gov/green-power-markets/us-grid-regions
Nu vi se pare ca gestionarea statelor prin guverne si ministere in fruntea carora se rotesc fara nici un sens indivizi primitivi, rudimentari si cu coatele foarte ascutite, porecliti politicieni, e deja de multa vreme o abordare anacronica? Cred ca am avut vreo 30 de guverne din 1990 incoace.
Gestionarea sistemului energetic national e o treaba complexa, in care nu ar trebui lasati sa-si bage nasul toti diletantii/neavenitii. La fel e si cu transporturile, sanatatea, invatamintul, apararea, ordinea publica etc. Nu mai sintem pe vremea lui Mos Ion Roata si a lui Kogalniceanu cind oricine stia sa scrie si sa citeasca putea fi ministru. Ar trebui institutii care sa ii aiba in frunte pe cei mai buni specialisti in fiecare domeniu, protejati de orice ingerinta politica si adevarati dictatori in domeniul lor. Am idei si despre cum ar trebui finantate aceste institutii, dar nu vreau sa-i irit/plictisesc prea mult pe aparatorii valorilor democratice etc.
Democratia, daca te uiti mai atent la definitia termenului, inseamna dictatura majoritatii. Ce valoare mai are in ziua de azi parerea majoritatii cind totul devine pe zi ce trece tot mai complex, mai stufos si mai sofisticat? Ce valoare mai are votul popular cind e vorba de planuri de dezvoltare economica pe urmatorii 30 de ani?
Sistemul actual nu mai face fata, dar europenii au devenit toleranti la orice si apatici de-ar fi sa piara lumea, confirmind zicala „Tolerance and apathy are the last virtues of a dying society”. E clar ca prin vot nu se va schimba nimic. Asa ca ne ducem duios la vale si, vorba lui Cioran („Caiete”, citez din memorie), „Cu ochii lui mijiti, asiaticul priveste spre Europa.”.
„You don’t have the cards”, Europo, si o sa pierzi bigly!
Un articol interesant la tema: https://www.grimwright.com/the-mirage-of-the-majority/
Aceea e propagandă rusească, difuzată constant în Europa de când a ajuns Putin la putere, din 2000 încoace, însă nu e clar de ce participați dvs la așa ceva.
Problema actuală din Europa este deturnarea democrației, nu democrația per se. Cine vă reprezintă pe dvs în Parlamentul de la București, îl puteți identifica? Știți cum a votat el în diverse chestiuni? Nu știți și nici nu puteți să știți, așa e construit sistemul, din 2012 încoace. Aveți pretenția că trăiți într-o democrație?
România avea cea mai disfuncțională democrație din toată Uniunea Europeană, chiar și înainte de anularea alegerilor prezidențiale din 2024. Asta e ”democrația” care nu funcționează, butaforia servită pe post de democrație din 2012 încoace.
Tocmai asta e problema. Sistemul in care traim este numit democratie insa pina si pentru cineva ca mine, neinteresat sisteme politice, birocratie statala, scl, e evident ca lucrurile scirtie rau. Incepe sa mi se para ca e din croiala.
Si nu vad nici reprezentativitate, nici responsabilitate, nici asumare, doar dezmat politic, bugetar, legislativ, asist la o piesa proasta jucata de niste clovni pe o scena subreda in acompaniament de trompete platite incrucisat intr-o scenografie scumpa si de prost gust dar cu pretentii. O butaforie penibila careia nu-i vad rostul pentru viata oamenilor normali si liberi. Nimic original, nimic real, nimic macar veridic.
Am mai zis acum citiva ani ca nu voi mai participa la mascarada asta, adica la vot, nu se va mai intimpla.
Sintem condusi de cretini:
https://euperspectives.eu/2026/10/eu-arctic-strategy-icebreakers-cable-protection/?utm_source=substack&utm_medium=email
Un pic de paranoia nu strica la casa omului. Dar cind il vezi pe Putin in spatele fiecarei idei pe care nu o intelegi, Harald te cheama.
Se pare ca, dupa ce am aplicat prost socialismul si comunismul in Romania, ideologii care, de felul lor, nu sint rele deloc – cum ne explicau unii dupa 1989, a venit vremea sa implementam prost si democratia, care nici ea…
Cine vrea sa testeze „rezilienta” unei ideologii, sa vina cu ea la noi! O facem praf cit ai zice peste.
Am citit articolul. Bun, interesant, inteligent. Mi-a placut. „Democracy, stripped of its marketing gloss and public-relations budget, is nothing more than the dictatorship of the majority.” (Se simte pana lui Vladimir Vladimirovici 😂). Astfel de abordari exista si sint tot mai numeroase pe internet, dar nu vor fi niciodata citate in MSM inainte de Nürnbergul de dupa al treilea R.M. Oricum, oamenii incep sa deschida ochii si ii vad regelui fundul gol. Foamea, frigul si frica vor face restul.
Pina atunci, ca sa nu produc prea multe apoplexii printre democratii pur singe, ofer la schimb (doar) doua articole pe aceeasi spinoasa tema (tot Putin e si in spatele lui Andrew P. Napolitano):
1. What If Democracy Is a Fraud?
By Judge Andrew P. Napolitano
July 24, 2014 6 min read
(pe creators punct com)
2. Judge Andrew Napolitano: What if liberty and democracy are opposites?
By Andrew Napolitano
PUBLISHED: July 23, 2023 at 7:00 AM PDT
(pe Orange County Register / ocregister punct com)
ps
Marxistul Deng Xiaoping, introduced to Marxism–Leninism while studying and working in France during the 1920s as part of the Work–Study Movement a inteles inca din 1962 ca „It doesn’t matter whether it is a yellow cat or a black cat, as long as it catches mice, it is a good cat”. Si a schimbat directia, ca ii mureau oamenii de foame.
Se pare ca in Europa tot ce conteaza e culoarea pisicii.
Democrația reprezentativă nu e nicio ”dictatură a majorității”. Cetățenii nu adoptă prin vot direct legislația, iar ”majoritatea” nu e un partid anume, majoritatea e mereu fluidă.
Democrația reprezentativă ar presupune ca un cetățean din Vaslui să aibă un deputat clar identificat, cu nume și prenume, care îl reprezintă pe el în Parlamentul de la București. Egal dacă respectivul cetățean a votat pentru acel deputat, pentru un alt candidat sau nu a votat deloc. Odată ce respectivul deputat ar fi clar identificat, cu nume și prenume, cetățeanul ar putea ști și cum a votat acel deputat în diverse chetiuni supuse la vot în Parlament.
În practica actuală din România, o deputată UDMR din Gheorgheni, Harghita, a ajuns să reprezinte UDMR la Vaslui, deși lista UDMR a obținut doar 544 de voturi în tot județul Vaslui. Zeci de mii de vasluieni nu sunt reprezentați în niciun fel în Parlamentul de la București, asta e ”dictatura majorității” pe care o deplângi tu pe-aici. Județul Vaslui are 7 deputați în prezent, cei 7 incluzând tot felul de ”drone” alese pe lista SOS și lista POT și ajunse în Parlament la redistribuire. Un Parlament reprezentativ nu ar avea de ce să includă deloc redistribuire.
Sigur că Putin nu a stabilit el sistemul electoral din România. Putin a stabilit că Angela Merkel va fi cancelar la Berlin, Putin a stabilit că Adrian Năstase va fi prim-ministru la București, după care aceștia și-au folosit propriii oameni pentru a implementa sisteme ”democratice”. Ursula e și astăzi șefa Comisiei Europene, instalată acolo de Merkel personal, în totală contradicție cu rezultatul alegerilor. În timp ce sistemul electoral folosit la alegerile parlamentare din 2024 din România se bazează pe lista lui Ciolacu. Ciolacu fiind în cercul lui Adrian Năstase încă în urmă cu 25 de ani, când mergea la vânătoare cu el și cu Omar Hayssam.
La momentul de față, noul guvern de la București este primul exemplu de guvern care nu mai e condus nici de omul Moscovei, nici de omul Berlinului. Asta nu face Parlamentul de la București cu nimic mai democratic, pentru că e tot cel ales în 2024, dar deschide posibilitatea ca viitoarele alegeri parlamentare să fie mai reprezentative decât cele din 2024. Vom trăi și vom vedea.
„La momentul de față, noul guvern de la București este primul exemplu de guvern care nu mai e condus nici de omul Moscovei, nici de omul Berlinului.”
WHAT?
O schimbare de paradigmă?
Am argumentat în ultima vreme că apocalipsa climatică și-a dat duhul (R.I.P.), mai ales după ce a primit „pumnul” Ormuz în plină figură. Rând pe rând, tot mai mulți politicieni, precum și marile marile publicații alarmiste, gen NYT, au abandonat lupta cu schimbarea climei, rebranduind-o acum drept „energy security”!
Asta mai merge, și mă așteptam mai demult să apară recviemul urgenței climatice, dar să citesc un studiu peer reviewed într-o publicație de top (Science) prin care noi trebuie să mulțumim încălzirii globale că ne-a scăpat de o nouă glaciație, la asta chiar nu m-am așteptat!
Pe 22 octombrie 2026, un grup de 11 oameni de știință din SUA și Germania au publicat în revista Science studiul Late Holocene reexpansion of the Laurentide Ice Sheet.
Traduc mai jos comentariile editorilor și rezumatul autorilor:
–––––––
–––––
Rezumatul autorilor
––––––––––––––––––
Nici nu se putea o veste mai bună pe marginea articolului meu! Pe de o parte, importanța energetică a cărbunelui este irevocabilă. Dar, și pe partea emisiilor de CO2 antropogen, avem ocazia ca să credităm acest gaz, produs majoritat de arderea cărbunelui, ca fiind salvatorul umanitaății de la următoarea glaciație!
Sper ca minunea să țină mai mult de trei zile și Cancel Culture să nu înceapă asaltul pentru retragerea studiului.
Nu va impartasesc optimismul, domnule profesor. Argumentul meu nu e de ordin stiintific ci social si e produs de o replica de pe LinkedIn. Daca datele sint corecte atunci cifra totala de afaceri a industriei oil&gas in 2026 e pe la 6.4 trilioane de dolari iar cifra de afaceri a „complexului eco-universitar-climatic-ong-presa-oricemaiintrasipoatefacebaniinfelulasta” bate spre 1.2 trilioane. Adica inca se joaca, industria face produse reale si bani, complexul eco macane si plateste awareness intr-un razboi de imagine purtat prin papusile lui, nu toate de cirpa.
Dezbaterea nu a fost niciodata stiintifica, a fost intotdeauna despre market share-ul imaginii. Codoiul (si carbunii, titeiul, gazele, alte hidrocarburi, minereurile, metalele, civilizatia industriala, modul nostru de viata) a fost si ramine inca pretextul perfect pentru timpirea lumii (in practica putere si bani) si n-as paria ca la nevoie nu vor inventa un altul. Bani au suficient de multi iar vorbe se pot vorbi destule.
Argument: https://www.thefirebreak.org/p/climate-attribution-the-latest-litigation
Din păcate se pare ca bătălia se da acum nu in lumea științei, ci in justiție.
Si apar precedente periculoase. Unul (link mai jos) spune ca un proiect poate fi aprobat doar luând in calcul așa zisele Scope 3 emisions (emisii de CO2 pe hc sau cărbuni exportați si folosiți in alta tara) dar nu si la aprobarea unor panouri solare sau mașini electrice din alte tari (ultimele beneficiind si de reduceri de taxe). Si nu e vorba nu doar de ecologie, ci si de bani.
https://www.abc.net.au/news/2026-10-07/mount-pleasant-coal-mine-high-court-ruling/107233650
E bizar totusi. Codoiu antropogen iarasi bagat in frunte.
Mi-a sarit in ochi azi la radio (CBC) ca discutau ca si cum ar fi o mega treaba ca cica ciupercile si mucegaiurile trebuie ocrotite ca, vai vai, sunt in pericol de extinctie. Pai atunci ce atata reclama la fungicide pentru unghiile de la picioare?
Nu-mi fac iluzii ca-si vor veni in fire prea curand. E treaba de bani, cum spunea dom far de nume.
https://www.cbc.ca/news/science/cop17-fungi-9.7388560
banuiam eu ceva cum ca vara ne scapa de iarna, da’ am simtit nevoia de confirmari mai sigure
triste vremuri in europa. pina la co2, o macina tinerii si copiii de gradinita revoltati! (viitor de aur tara/europa are!). birocratia s a instaurat temeinic, intre parlamentul european si marea adunate bolsevica nu i mare diferenta. s au aciuiat acolo minoritari ciocolatii, gay si lesbiene fara credinta (de asemenea gigi shmen/businessman, manda si tanda sint membri activi). n am nimic cu ei, doar ca nu s reprezentativi. cind auzi creiere spalate, analfabeti educati in ong uri si team buildinguri/traininguri motivationale, te apuca scirba. locul in care te ai nascut este de nerecunoscut. macar sa se joace cinstit : africanii si asiaticii sa se mute n europa, iar europenii in groenlanda, pina cind nu vor mai avea loc nici acolo.
Două noi studii recent publicate afirmă că topirea ghețarului Thwait din vestul Antarcticii nu poate fi atribuită activiților antropocene sau încălzirii occeanului.
Narațiunea oficială a climatismului consideră că ghețarul Thwaites (Thwaites Glacier) din Antarctica de Vest se topește într-un ritm catastrofal din cauza încălzirii recente a apelor adânci circumpolare regionale (CDW-Circumpolar Deep Water), provocată de activitatea umană.
Două noi studii, recent publicate, infirmă această ipoteză.
Studiul intitulat Mass Loss From Thwaites Glacier Continues Even Without Ocean Melting, a fost publicat în Geophysical Research Letters pe 25 iulie 2026.
Autorii consideră că TG (Thwaites Glacier) ar continua să se topească încă 150 de ani chiar dacă CDW ar înceta să se încălzească sau chiar s-ar răci, întrucât încălzirea CDW nu determină topirea TG. Convingerea că opțiunile politice ale guvernelor sau concentrațiile de CO₂ din atmosferă controlează fie temperaturile apelor de adâncime, fie topirea TG nu poate fi susținută.
Un al doilea studiu, intitulat Post-1990s Warming of Circumpolar Deep Water Off West Antarctica and Its Drivers, a fost publicat în Journal of Geophysical Research Oceans pe 18 iulie 2026.
Autorii au calculat că încălzirea „semnificativă” a apei de adâncime din regiune, care ar fi dus la topirea catastrofală a ghețarilor din Antarctica de Vest, ar fi fost de doar 0,1 °C între anii 1990 și 2010. La nivel regional se observă și o tendință de răcire de -0,1 °C, care compensează încălzirea.
Aceiași autori nu sugerează că oamenii ar încălzi apele de adâncime din jurul Antarcticii prin creșterea concentrațiilor de gaze cu efect de seră din atmosferă, ci că încălzirea (și răcirea) au fost „determinate în proporție de aproximativ 100% de schimbările circulației forțate de vânt”.
Pe 26 iunie 2026 npj Climate Action a publicat articolul Content analysis of IPCC Summaries for Policymakers 2001–2022: no shift towards policy solutions.
Autorii au analizat rezumatele pentru decidenții politici (Summaries for Policymakers, SPM) ale Grupului de lucru III al IPCC), publicate între 2002 și 2022 și au concluzionat că nu au devenit semnificativ mai orientate spre instrumente concrete de politică climatică. În schimb, accentul s-a deplasat de la eficiența economică a reducerii emisiilor către cantitățile de emisii care trebuie eliminate pentru atingerea obiectivelor climatice.
Această constatare are o semnificație și pentru articolul meu pentru că ridică o problemă metodologică esențială:
Cunoașterea obiectivului climatic nu echivalează cu demonstrarea fezabilității tehnice, economice și sociale a fiecărei politici adoptate pentru realizarea sa. Această distincție poate fi integrată drept una dintre ideile centrale ale argumentului privind păstrarea unor opțiuni energetice strategice diversificate.
Un interviu realist si clarificator. Rafe Heydel-Mankoo, in discutie cu publicistul australian John Anderson. Unicitatea societatii vestice. Extrem de interesant cred.
https://www.youtube.com/watch?v=6DDzjzkxZ8I
OFF TOPIC
RIP Liviu Cangeopol
Scriitorul și dizidentul Liviu Cangeopol s-a stins din viață. A publicat 20 de cărți la edituri prestigioase din țară. Pe Contributors.ro, este autorul a 10 articole.
La rugămintea lui, am acceptat să citesc manuscrisul cărții –IMPONDERABIL. Jurnal către capătul nopții-, pe marginea căruia am făcut mai multe comentarii pe care Liviu le-a acceptat, le-a încorporat în textul final și mi-a mulțumit prin includerea mea în lista de recunoștințe (Acknowledgments).
A devenit cetățean de onoare al muncipiului Iași în anul 2020. Reproduc mai jos Laudatio rostit cu această ocazie de profesorul și primul său editor, dl. Alexandru Călinescu:
Dumnezeu sa-l odihneasca.
E cel putin trist mai ales ca doar Dvs si Dl Mircea Stanescu ati mentionat pierderea. M-am uitat ieri pe ZDI si nu era nici o mentiune. Sa fie 6 ani atat de mult pentru a-l uita pe un „cetatean de onoare” al orasului?
https://www.activenews.ro/opinii/Mircea-Stanescu-AFLU-CA-A-MURIT-LIVIU-CANGEOPOL.-Dar-cine-mai-stie-azi-cine-a-fost-Liviu-Cangeopol-Dumnezeu-sa-l-ierte-sa-l-odihneasca-208915
Din nefericire, tot folderul meu „Cangeopol”, în care am ținut corespondența electronică de-a lungul timpului cu scriitorul, s-a golit fără previz când am schimbat versiunea de Yahoo email (sau Yahoo șterge automat postătile mai vechi din folderele fără abonament?).
Totuși, am mai găsit o postare scurtă pe Youtube în care Liviu vorbește despre editorul lui și al meu (dl. Costel Postolache, directorul Integral) și unele din cărțile sale publicate la această editură. Conexiunea cu dl Postolache i-am făcut-o eu, fiind amândoi bârlădeni și colegi de facultate, specializarea geofizică.
https://www.youtube.com/watch?v=cUpy1I9bnDg&t=182s
Am vazut clipul ieri. E bine ca-l postati ca scoate in evidenta ceva din personalitatea D-lui ca si articolele publicate pe Contributors.
is not yahoo is ai (!). in general spatiul personal (liber) se restringe. un update poate constata ca ati trait prea rasfatat si va aloca din ce a fost al dvs si altor nevoiasi. ati observat ca unele siteuri ce n definitive nu produc nimic, doar colporteaza informatii (adunate, neverificate) va pun sa le platiti. pe vremuri, aveam un spatiu cu multe texte, imagini (GeoCities). nu i am acordat o vreme atentie si all was gone (la fel ca hardware urile calculatoarelor personale pe care le credem nemuritoare)
În zilele noastre se poate instala un NAS server acasă, iar hard-disk-urile mari sunt ieftine. Ceva de genul ăsta:
https://www.ebay.co.uk/itm/198741635623
Numai că la ăsta placa de bază e Supermicro, trimite rapoarte în China din construcție 😀
in zilele alea (nu ale noastre) te conectai dial up iar servere nu aveau nici companii cu pretentii. am amintit de GeoCities ca un pionier in domeniu (cistigau si ei din bannerele de publicitate). a fost cumparat de yahoo (era o forta financiara) pentru numarul mare de utilizatori, iar business managerii lor orientati/focusati s au gindit sa i puna la plata (!). totdeauna vor exista oameni dornici sa mparta nu doar sa mulga. ideiile se nasc de obicei in capete luminate, apoi in jurul lor dau navala neica nimenii/let s make money! ms, adobe etc percep sume immense pt produsele lor office. doar ca lumea lor a apus.
Am prins și zilele alea, aveam un modem extern US Robotics cu voice mail, mă lăudam la toți prietenii 😀
Dumnezeu sa-l odihneasca pe Liviu Cangeopol. Inca unul dintre dizidentii anticomunisti pe care Romania nu a stiut sa-i pretuiasca.
Sa spui in anul 2000 ce a spus Alexandru Calinescu ( „Cangeopol era, în definitiv, un marginal, incapabil de concesii, refuzând să se supună exigențelor regimului.” ) mi se pare complet nedrept raportat la statura de opozant al regimului comunist a lui Liviu Cangeopol. Ma scuzati, dar prin aceste vorbe Calinescu se defineste ca un personaj care s-a supus cu voiosie „exigentelor regimului”.
Am citit „Ce-ar mai fi de spus” .
Of topic, in Brazilia a iesit Lula, ca urmare bursa din Sao Paulo a cazut brusc cu vre-o 20%….
Stire de pe Buenos Aires Herald, nu B A Harald 😁
https://buenosairesherald.com/world/brazilian-markets-crash-following-lulas-reelection-whats-the-impact-in-argentina
Probabil ca majoritatea votantilor brazilieni nu stiu ca Bursa este prin definitie anticomunista si ca, atunci cand alegerile sunt castigate de comunisti, Bursa reactioneaza si „arde la buzunar” inclusiv pe tembelii care l-au votat pe comunist.
Era vorba ca Canada intra ca „membru asociat” intr-un parteneriat „strategic” cu EU. Iaca ca Deutschland nu prea vrea sa inventeze un termen nou. Ori poate ca e Carney prea „petrolist” pentru gustul gretovanilor? Pana una alta Banca Canadei a marit ieri dobanda de referinta cu un sfert de punct datorita cresterii pretului petrolului.
https://www.euronews.com/2026/10/29/what-is-canadas-climate-track-record-as-it-seeks-to-become-eu-associate-member
Mai sa fie, Canada nu prea e de acord cu taxa pe carbon la exporturile in EU…
https://www.euronews.com/2026/11/02/canadian-minister-stops-short-of-endorsing-eu-carbon-tax-as-energy-alliance-deepens
N-am crezut ca-l mananca pizma asa de tare pe cutitaru asta. E de-a dreptul jalnic omul….
https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/episoade-greu-de-uitat
Culmea ironiei. China se lauda cu o flota de camioane electrice, de 90 de tone (pe baterii), autonome, care cara carbune. Mai au nustiu’ cate hectare de panouri fotovoltaice care, cica, incarca bateriile. Urmeaza ca flota sa ajunga la 300 de camioane pana la sfarsitul anului. Schepsisul ar fi ca motorina e scumpa…
Asta-i ca si cum ai spune ca All Gore a stat in Piata Tienanmen in fata camionului in ’89.
https://www.wsj.com/world/asia/these-trucks-haul-90-tons-of-coal-on-battery-powerand-drive-themselves-39b80cc3?mod=WSJ_home_feature_5_pos_1
These Trucks Haul 90 Tons of Coal on Battery Power—and Drive Themselves
Mining companies bring in thousands of electric vehicles to save on diesel, with China in the lead.
HULUNBUIR, China—The self-driving electric trucks rumbling around the coal mine have battery packs so big they could power a typical American home for three weeks. The trucks operate 24 hours a day hauling up to 90 tons of coal, stopping only for six minutes to swap out their batteries for a fresh set.
On the steppes of China’s far north, where Genghis Khan’s Mongolian bands made early conquests eight centuries ago, the future of mining is on display. By the end of this year, 300 of the electric trucks are set to be operating at China’s largest open-pit coal mine.
Autonomous vehicles have been taking a bigger role at mines worldwide for years. Now, many of them are going electric, especially in China.
Diesel fuel, the main way to power trucks, has skyrocketed in price owing to wars in the Middle East. New technology makes it possible for giant trucks to swap batteries in minutes or charge quickly.
Electrifying mining fleets “is not a case of if, it’s a case of when and how do you do it,” said John McGagh, a former head of innovation at mining company Rio Tinto who now advises companies.
This follows the transition to autonomous driving, which is already nearing completion in parts of the world. Some 90% of Rio Tinto’s hauling trucks at iron-ore mines in Western Australia’s Pilbara region are autonomous.
It is hard to find workers to operate trucks in some of the world’s most inhospitable conditions, such as the minus 40-degree Fahrenheit chill of Inner Mongolian winters or the 110-degree summer heat in the Pilbara.
At the Yimin open-pit mine in the Hulunbuir region, Inner Mongolia, a subsidiary of a state-owned company called China Huaneng produces 35 million tons of coal annually. It says it saves nearly $4 million a year by having the trucks drive themselves.
The coal-hauling trucks are made by China’s XCMG, with Huawei supplying autonomous-driving software, telecommunications equipment and computing power.
In the place of a cab for a human driver, the trucks carry a battery pack with 568 kilowatt-hours of juice. They roam a mine production area that stretches as far as the eye can see—an area of 3,500 soccer fields—with a computer algorithm telling them where to go next to pick up coal. A small team of human engineers at the control center keeps watch.
The trucks honk like a New York cabbie whenever they see a human nearby. They know how to find the nearest battery swapping station on their own.
Disneyland would be dull by comparison for any child who loves trucks. Huaneng manager Liu Qiang, who oversees intelligent-mine construction and operations, said his 6-year-old son has visited the site. “He dreams of being a truck driver. But I told him my job is to replace truck drivers,” Liu said.
Solar panels power the battery-swapping station, although the Huaneng operations are hardly a paragon of green energy. They include a coal-fired power plant with three giant smokestacks, keeping the lights on throughout the remote region.
Nearly two-thirds of new passenger vehicles sold in China are battery-electric or plug-in hybrids. Mining trucks aren’t far behind.
Eacon, a Hong Kong-listed company that provides software for autonomous mining trucks, says its battery-electric truck fleet in China has more than doubled this year to 1,800 vehicles, or 45% of the total fleet.
The transition is slower outside China, but it is picking up pace. All three of Australia’s top miners are testing battery-electric haulers. One challenge: Australia tends to use bigger trucks, with payloads of 300 tons or more.
Perth-based Fortescue is planning a fleet of hundreds of battery-powered trucks, many to be built by China’s XCMG, that will carry at least 3.4 megawatt-hours of juice—six times the capacity of the batteries in the Inner Mongolia mine trucks—and charge in 30 minutes. The first of Fortescue’s 240-ton-hauling electric trucks, made by Europe-based Liebherr, is set to enter service in December.
People in the industry caution that the transition will take time. Rapid-charging technology is still untested at large scale. Slower chargers keep trucks idled for hours and require companies to buy more vehicles for the same job. That is why Australia’s BHP plans to test a Caterpillar system that charges trucks while they are operating.
Ross McAree, who heads the University of Queensland’s mining engineering school, said replacing all the diesel used at Australian mining sites—much of it to fuel haulers—would require roughly 40 terawatt-hours of electricity a year, nearly 15% of what the entire nation currently consumes.
“It’s just a huge logistic challenge,” McAree said. “We’re talking mine sites that are thousands of kilometers from any reasonable city and not connected onto a national grid.”
Fortescue’s plans include 2.4 million solar panels by 2028. Warren Harris, head of green product delivery, said the company ran the numbers on electrifying the whole mine fleet.
The result: “The total cost of ownership now of a battery electric truck is better for the business than a diesel,” Harris said. “The battery technology has moved so fast in the last couple of years.”
De remarcat:
„Ross McAree, who heads the University of Queensland’s mining engineering school, said replacing all the diesel used at Australian mining sites—much of it to fuel haulers—would require roughly 40 terawatt-hours of electricity a year, nearly 15% of what the entire nation currently consumes.”
”These Trucks Haul 90 Tons of Coal on Battery Power—and Drive Themselves”
E pur și simplu minciună sfruntată. La minutul 0:38 – 0:43, în full screen se vede fumul de la motorul diesel al basculantei, iar bena e murdară de funingine exact acolo unde ajunge fumul de la eșapament, dar nu și mai în față, spre cabină. Cine crede că o basculantă ca aceea poate rula pe baterii sau că o baterie pentru o asemenea basculantă poate fi schimbată în 6 minute, n-a văzut în viața lui nici baterii, nici basculante.
Există basculante de genul acela cu tracțiune electrică, dar funcționează exact ca locomotivele diesel: au la bord un generator diesel imens și motoare electrice pe osii. O asemenea basculantă într-o carieră, sigur nu e pe baterii. Mai ales la câte basculante se văd în cariera aceea.
Mai Harald, sunt baterii pe diesel!
CGTN, https://news.cgtn.com/news/2025-06-17/VHJhbnNjcmlwdDg0OTk5/index.html
e ceva mai explicita:
” They can swap batteries in under six minutes and haul 90 tons for 60 kilometers on a single, full charge”
cel mai probabil pana la cea mai apropiata cale ferata
mi-ar fi placut si o flota mai modesta de vreo 5-6 asemenea, la terasamente pe santier, ca autonomia ar fi ok;
problema e ca la un santier temporar nu e fezabil nici sa tragi iluminat pentru cateva baraci, vii tot cu grupul electrogen de-acasa
”They can swap batteries in under six minutes”
Unde stau 100 de baterii la încărcat, ca să poată fi schimbate în 6 minute fiecare? În clip apare un singur container și un singur motostivuitor. Cum se comportă bateriile la -30°C, la cât pretind ei că le folosesc? În cât timp parcurge basculanta acei 60 km, are timp cealaltă baterie să se încarce? Câte motostivuitoare ar trebui să vedem mărșăluind pe-acolo, pentru cele 100 de basculante?
Ambele clipuri au același subiect și sunt la fel de fals prezentate. E posibil ca Partidul să fi stabilit un astfel de obiectiv măreț, dar asta nu înseamnă că lucrurile chiar funcționează așa cum sunt descrise în clip. Dacă ar fi să pariez, aș spune că au un singur prototip electric.
”pana la cea mai apropiata cale ferata”
Nu e menționată nicio cale ferată în clip și nici nu se vede nimic în peisaj care să amintescă de vreo cale ferată. Cel mai probabil, cărbunele ajunge direct la termocentrala aceea care apare în clipul de pe WSJ. Mă uit de vreo 10 ani după generatoare diesel montate pe camioane și la cum arată acele basculante, aș spune că acela montat în locul cabinei e tocmai generatorul diesel, are dimensiunile și aspectul potrivit. Acele generatoare pot fi schimbate relativ rapid în caz de defectare, pentru ca basculanta să nu stea neutilizată.
E posibil ca tema de proiectare să fi fost înlocuirea acelui generator diesel cu o baterie de dimensiuni similare, dar nu m-ar mira prea mult dacă în clip apare chiar un generator diesel în timpul instalării și nu o baterie. Oricum, ce se vede în adâncurile carierei nu sunt basculante pe baterii.
o medie de 2x30km/8h e rezonabila in conditii de santier, inclusiv manevre;
considerand 96 bascule x 3schimburi, ar fi nevoie de 288 incarcari/24h x 0,7Mwh = minim 8,4MW, echivalentul a circa 2 eoliene de 5MW (H=125+75=circa 200m) la capacitate maxima;
cu statii la ambele capete ar trebui 144incarcari/zi de fiecare; n-am idee cat ar fi timpul de incarcare, dar la 8h ar trebui vreo 48incarcatoare/statie, daca nu gresesc pe undeva;
incalzirea la -30C ar fi cea mai mica problema;
e firesc sa ai termocentrale in raza minei, dar nici curentul nu e simplu de transportat, iar daca esti China si ai mina asta la granita cu Mongolia, ar fi rational sa construiesti si o CF ca sa aprovizionezi si restul de CTE, in loc sa importi din Australia si Indonezia
”cu statii la ambele capete”
Întrebarea ar fi: care capete? Aici e un clip pe site de la Huawei, în care ni se prezintă cum sunt folosite în practică basculantele, iar la minutul 1:06 se vede termocentrala în background:
https://www-file.huawei.com/dam/asset/view/a4e1d031c2b24667b63ceab1a478fbc9.mp4
Iar mai jos e un articol întreg, în care Huawei susține, nici mai mult nici mai puțin, că bateriile sunt schimbate ”automat” (?!) ”în 6 minute” și că sunt alimentate ”100% cu energie solară verde”:
”The autonomous trucks are purely electric, powered by 100% green solar energy. They can also replace batteries automatically within six minutes, achieving zero-carbon transportation.”
https://www.huawei.com/en/media-center/transform/23/09-yimin-mine
Really? Ne aflăm în noiembrie, iar Hulunbuir se află dincolo de 49°N, mai la nord decât orice localitate din România. Panourile solare apar în clipul de pe WSJ, dar câte ore e soare e în perioada asta a anului? Cum funcționează basculantele 24/7 ”powered by 100% green solar energy” și cum sunt schimbate bateriile ”automatically” ?!
Și încă un amănunt: în clipul de pe CGTN, presupusele baterii sunt inscripționate diferit, doar cu ideograme, față de clipul de la Huawei, în care scrie și în engleză pe ele. Au baterii diferite, în funcție de audiența căreia îi sunt destinate clipurile? 😀
https://nunatsiaq.com/stories/article/solar-power-projects-completed-in-4-northernmost-communities-in-nunavut/
O singură basculantă consumă mai mult decât poate furniza tot parcul acela solar de la Nunavut 😀 Într-un singur minut, nu 24/7
Nu prea citesti ziarele Harald!
”ar fi rational sa construiesti si o CF”
Există o mulțime de linii ferate în zonă, iar cărbunele este adus pe benzi transportoare, direct din cariere (sunt două, de-o parte și de alta a șoselei nord-sud) pentru a fi încărcat în vagoane. Basculantele par folosite doar la lucrările de decopertare, pentru a muta pământ, rocă, dintr-o parte în alta. Dar nu am găsit nicio imagine în care să se vadă efectiv cărbune transportat cu basculantele, la asta mă refeream când am scris că ”Nu e menționată nicio cale ferată în clip și nici nu se vede nimic în peisaj care să amintească de vreo cale ferată.” M-am exprimat neglijent, nu voiam să spun că nu sunt deloc căi ferate în zonă.
@Harald
„și cum sunt schimbate bateriile ”automatically” ?!”
„Oricum, ce se vede în adâncurile carierei nu sunt basculante pe baterii.”
mie mai dubios mi se pare sa folosesti masini autonome pe marginea unor gropi; nici manual nu e simplu sa pozitionezi o bascula langa un excavator; automatizarea se preteaza la transport cu incarcare din depozit, unde nu e esentiala pozitia basculei, pentru ca ajustarea pozitiei e efectuata prin deplasarea unui incarcator frontal
Politică și politici
Înainte de Trump, prețurile mai mari la petrol și gaze (și consumul mai redus) contribuiau la îndeplinirea politicilor climatice.
În timpul lui Trump, toate acestea sunt acum uitate: prețurile mai mari ale gazelor și energiei sunt folosite ca armă politică împotriva lui Trump.
În engleză, există un simpatic joc de cuvinte: Politics trumps policy every time.
Pare-se va visul ud al verzilor din Magdeburg 1998 cel cu benzina la 5 marci/litru, a devenit realitate dar din alte motive decat politicile verzi, nu-i asa?
am mai spus (latrat) pe aici, un galon costa 99 centi (un cent exista si avea o valoare mai mare decit metalul din care era fabricat), o casa ti o cumparai cu banii jos, daca cistigai bine o aveai in citiva ani de economisire, consoarta putea creste acasa copiii. ce s a schimbat atit de radical si rapid? ce cred eu si multi altii nu mai conteaza, si pe deasupra pot veni manelistii/tuciuriii, sa ti vina de hac. wage led growth si tiparnita camatarista/consumerista si a facut datoria, manole i guvernator si s a umplut de bani, restul plinge dupa communism.
Banuiesc ca CBC nu e printre cele mai citite siteuri asa ca postez articolul de mai jos si pentru ca are niste statistici interesante. Dece in 2022 aproape un sfert din filme aveau reprezentant cel putin un minoritar 2SLGBTQ+ cand procentual 3-4% din populatie se definesc ca gay&co?
Roles for trans and non-binary characters are vanishing, actors and experts warn.
https://www.cbc.ca/news/entertainment/trans-nonbinary-roles-vanishing-9.7402084
Cleaned-up Coal: Part of Fossil Fuel Sustainability
2 noiembrie 2026
O prezentare detaliată și utilă a avansurilor tehnologice din industria cărbunelui.
Citatul introductiv stabilește cadrul întregii prezentări: