joi, iulie 18, 2024

Pescarul și businessmanul (o parabolă modernă)

Dacă Dumnezeu ar fi intenționat ca lucrarea lumii
să fie făcută de oase și tendoane umane,
El ne-ar fi dat un braț la fel de solid și puternic ca
 axul unui motor cu aburi.
Horace Mann, Man: His Mental Power (1849)
(trad. pers.)

Vaporul de croazieră a ancorat în unul din porturile sud-americane. E o zi însorită, plaja sclipește auriu, cerul este albastru, iar apa verde este vălurită de o briză plăcută. În depărtare, un vulcan stins străjuiește peisajul idilic. Turiștii, îngrămădiți pe punte, și-au scos telefoanele și au început, click, click, click, să-și facă selfie-uri. Unul din turiști, un businessman din America, observă ceva în cadrul unei fotografii. Pe țărm, un pescar, prost îmbrăcat, moțăie într-o barcă mică fără să bage în seamă cohorta de turiști de pe vapor.

Dorind să fie amabil și de ajutor, businessmanul merge la țărm și, ajungând în dreptul bărcii, întreabă:

– Ce mai faci?

Adunându-și bruma de engleză pe care o știa, pescarul îi răspunse:

– Tocmai m-am întors de la pescuitul de dimineață.

– Ziua e frumoasă, și ai suficient timp la dispoziție. Ai de gând să te întorci în larg pentru o nouă captură?

– Nu, răspunse pescarul. Am pescuit deja suficient și nu trebuie să mă întorc pe apă în următoarele două zile. Am de gând să mă odihnesc o vreme, apoi am să mă joc cu copiii și voi dansa cu femeia mea.

– Dar dacă te întorci în larg, ai să prinzi mai mult pește, nu-i așa?

– Probabil că da…

– Cu banii în plus pe care ai să-i câștigi, ai putea să cumperi un motor pentru barcă și ai să prinzi și mai mult pește, în fiecare zi.

– Da, și apoi? întrebă pescarul curios.

Businessmanul simți că ar putea fi de folos localnicilor din port cu un sfat util, oferit gratuit:

– Ai putea să economisești banii și să-ți cumpere o altă barcă.

– Dar eu sunt un om singur, cum aș putea pescui cu două bărci?

– Ei, aici e chestia, spuse businessmanul cu însuflețire. O să ai un venit suficient de mare ca să angajezi pe cineva să te ajute. Și asta îți va spori și mai mult cantitatea de pește prins.

– Aha…Și apoi?

– Apoi va trebui să investești într-o stație frigorifică sau o fabrică de conserve, pentru că nu poți păstra peștele proaspăt prea multă vreme.

– Da, și apoi?, întrebă din nou pescarul, cu o voce șovăielnică.

Businessmanul se însufleți și mai tare:

– Ai putea să-ți expediezi produsele direct în America, la Miami sau la New York. Ai putea să te muți într-o casă mai mare, într-un oraș mai mare, unde să-ți conduci afacerea cu succes. Va fi mai multă muncă, dar apoi…

– Ce se va întâmpla apoi? voi pescarul să știe.

– Ei bine, apoi vei fi liber să mergi în vacanțe când vei dori și vei putea să moțăi pe malul mării, să te joci cu copiii și să dansezi cu femeia ta!

– O, da, exclamă pescarul, răsucindu-se alene în mica lui barcă. Sună ca o viață bună…Dar eu am deja toate astea…

*    *    *

Cei mai mulți cititori vor fi recunoscut parabola pe care am povestit-o mai sus. Originea ei este o schiță celebră (Anekdote zur Senkung der Arbeitsmoral)[1] publicată în 1963 de marele scriitor german Heinrich Böll (Premiul Nobel pentru Literatură în 1972). Devenită rapid o lucrare clasică a literaturii germane, parabola despre dialogul dintre un pescar „leneș”, care „arde gazul” pe malul unui port nespecificat din vestul Europei, și un turist altruist (pe care l-am transformat într-un businessman american), a cunoscut diverse versiuni, ultima pe care am citit-o (și o folosesc în continuare) fiind cea a lui Adam Briggle, publicată în cartea lui din 2021, Thinking Through Climate Change – A Philosophy of Energy in the Anthropocene.

Poziția lui Böll, exprimată în ultimul paragraf al schiței, este că pescarul pare a fi mai înțelept: el nu are nevoie de extra-munca sugerată de businessman, este perfect mulțumit cu ce are și ce face. În plus, la nivelul anului 1963, pescarul practica avant la lettre și pescuitul sustenabil. Pe când interlocutorul lui pleacă de la locul întâlnirii muncit de gânduri și „puțin invidios”.

Cred că Böll greșește: dintre cei doi, businessmanul este mai înțelept. Demonstrația acestei afirmații necesită o interpretare corectă, în cheie etică, a relației energie – evoluție biologică.

Metabolismul este o tranziție energetică primordială pentru existența oricărei ființe vii, fie un organism unicelular sau o balenă albastră, el controlând transferul energiei din alimente în energia care activează programele celulare.  Pentru că organismele vii trebuie să-și construiască și re-construiască mereu corpurile folosind părți externe – unul din programele celulare esențiale-, apare o vulnerabilitate radicală. O scurtă pauză în procesul energetic de auto-construire poate provoca moartea. Viața este un risc metabolic. Etica energiei devine în zilele noastre ceva comparabil cu evaluarea riscurilor din alte domenii.

Lăsând deoparte diverse ființe (insecte, păsări, animale) cărora evoluția le-a furnizat diverse mijloace de reducere a vulnerabilității, oamenii s-au dovedit inegalabili în imaginarea și construirea a numeroase metode de folosire a energiei pentru a-și atinge scopurile de supraviețuire cu succes.

O primă realizare o reprezintă postura verticală. În comparație cu animalele patrupede sau cimpanzeii, omul cheltuiește cu circa 75% mai puțină energie atunci când merge pe două picioare.[2] Pentru strămoșii noștri, surplusul energetic datorat deplasării bipede a creat avantaje revoluționare. Brațele au început să fie folosite pentru a transporta diverse obiecte, sporind astfel mobilitatea nomadică în raport cu bazele de reședință. Postura bipedă produce o legătură deosebită între ritmul respirației și mers, permițând vocalizări mai complexe, cu toate consecințele favorabile pentru dezvoltarea limbajului și a legăturilor sociale între membrii unei comunități. Brațele libere au putut fi folosite pentru a face și utiliza unelte. Noile activități – limbajul și folosirea uneltelor – au condus la dezvoltarea unui creier uman complex. Și acest eveniment a avut consecințe semnificative: dacă creierele altor primate consumă 8 – 10% din energia metabolică de repaus (RMR), creierul unui Homo sapiens consumă 20 – 25%.[3]

Avem de-a face cu o situația metabolică bipolară: energia economisită datorată mersului biped este diminuată de energia consumată în creierul uman. Cu toate acestea, avantajele unui creier puternic în comparație cu toate celelalte viețuitoare sunt preferabile unui corp slab. Astfel, metabolismul nostru ne permite, în final, să construim o lume ca un corp exterior, așa cum ne construim propriul corp biologic. Inventând și dezvoltând unelte tot mai sofisticate, am devenit tot mai capabili să vânăm, să ridicăm case, să lucrăm pământul, să producem opere de artă etc. Apoi am început să creăm mașini tot mai complexe, care, așa cum a notat Horace Mann, devin niște extensii ale corpului uman.

Urmarea firească a acestor activități este dezvoltarea culturii, materiale și spirituale, care ne reduce impactul cu vicisitudinile unui loc anume într-un moment anume. Pe scurt, riscul este redus. Puterea noastră de control crește. Cultura ne micșorează dependența, dar nu de natură – pentru că și cea mai avansată lume tehnologică este parte a naturii-, ci de cele trei Ursitoare, Parcae sau Moirae: Lachesis, care măsoară firul vieții, Clotho, care toarce firul vieții și Atropos, care taie firul vieții.

Toate culturile lumii au creat legende despre soarta omului și au propus strategii de a îmblânzi pe cele trei Ursitoare: la începuturi, ritualuri, superstiții, ofrande, incantații – toate cu succese variabile. În prezent, înghițim pastile din petrol și ne injectăm cu vaccinuri, fără 100% garanție că ne protejează de virusuri mortale.

Într-un articol despre Paradoxul progresului (I): Asaltul mediatic al știrilor negative (2019) aduceam argumente pentru „îmblânzirea” teribilă a celor trei Ursitoare:

Din multe și importante puncte de vedere, lumea de astăzi este mult mai bună decât cea de acum o sută de ani. Sărăcia extremă a fost redusă drastic: de la 90% la circa 10% în 2013. Alfabetizarea a crescut de la 15% la peste 85% în 2015. Longevitatea a devenit mai mult decât dublă: de la sub 30 a ajuns la 70 ani la scara planetară și la 80 ani în țările dezvoltate. Mortalitatea infantilă (sub 5 ani) a scăzut de la 20 milioane în 1950 la 5,4 milioane în 2017. Folosirea muncii copiilor s-a redus semnificativ. Conflictele extreme, cu milioane de victime, au dispărut după cel de-al doilea război mondial și acum trăim într-una dintre cele mai pașnice perioade din istorie.

Ceea ce nu am precizat în 2019, trebuie spus acum: majoritatea acestor avansuri materiale, culturale, sociale ș.a. au fost posibile pentru că omenirea a inventat modalități de folosire a energiilor fosile: motorul cu aburi, motoarele cu ardere internă, îngrășăminte sintetice, medicamentele performante, masele plastice etc., etc. Pe scurt, energii cu densitate mare, concentrate, ieftine, abundente, fără intermitență în folosirea lor, scalabile, disponibile în multe locuri. Propușii înlocuitori energetici – vânt și soare – nu pot bifa nici unul din avantajele energiilor fosile.

Un aspect particular, evident mai ales în ultima perioadă, este creșterea controlului în numele reducerii riscurilor sau expunerii la deciziile fatale ale Ursitoarelor. Am descoperit că diabetul (nu cel climatic!) poate fi ameliorat cu insulină de la porci. Aceleași animale au oferit recent oamenilor organe ca inimă și rinichi pentru transplanturi. În lupta mondială de aproape doi ani contra coronavirusului, miliarde de măști, mănuși, combinezoane, alte echipamente medicale sterile și tone de medicamente au fost posibile datorită petrolului și gazelor naturale, nu vântului ori soarelui.

Am precizat și exemplele medicale pentru a accentua, încă o dată, dacă mai este nevoie, că energia fosilă este sângele civilizației moderne din ultimele două secole. Experții geologi și geofizicieni, inginerii de petrol și gaze, toți merită un imens MULȚUMESC pentru că au reușit să ofere omenirii energie ieftină, abundentă, fiabilă, fără de care nu am fi avut stabilitatea socială ori infrastructura materială necesară să susțină laboratoarele în care se încearcă „concedierea” lui Lachesis, Clotho și Atropos.

*    *    *

Să ne întoarcem acum la parabola lui Böll.

Pescarul se poate odihni două zile. Și apoi?…Se întoarce la capriciile nemiloase ale sorții. Ce va face dacă îl prinde o furtună pe ocean, sau dacă femeia lui se îmbolnăvește, sau dacă barca i se strică? Pescarul nu are economii făcute, un cheag adunat care să-l protejeze pentru o perioadă mai dificilă. Cu alte cuvinte, pescarul nu se poate culca nonșalant pe-o ureche – eu am deja toate astea. El este captiv în caruselul necesităților acute și trebuie să consume zilnic energie în confruntările cu puternicele forțe care-i controlează destinul. Dacă facem o balanță energetică, nu rezultă un surplus sesizabil. Metoda cea mai potrivită ar fi cea inventată de ecologistul Charles Hall în 2011, studiind pești ca cei prinși de pescarul din parabolă: EROI (Energy Return On Investment).

În schimb, businessmanul are un cont de economii, o asigurare medicală și un plan de pensie. Bucătăria îi este plină de mâncare și, dacă mai are nevoie, un simplu telefon și va primi tot ce are nevoie. Pe scurt, omul nu are nicio grijă. Poate merge într-o croazieră, poate sta întins pe o plajă, schia la munte și altele asemenea.

Comparația dintre cele două personaje relevă ceva mult mai important decât securitatea financiară și alimentară individuală. Businessmanul este reprezentatul simbolic al lumii moderne, născută și întreținută de o dezvoltare fără precedent a energiilor fosile. Într-un articol din 2018 (Petrolul este călcâiul lui Ahile pentru agricultura modernă. Cum ne vom hrăni când nu va mai fi petrol?), am demonstrat cu date tari că securitatea alimentară a miliardelor de locuitori ai planetei este esențial datorată petrolului și gazelor naturale, nu soarelui ori vântului:

Legătura dintre creșterea producției de petrol și creșterea cantității de alimente este direct proporțională. Când resursele de hrană cresc, crește și populația. Pe măsură ce populația crește, cresc și cererile pentru mai multă hrană și, implicit, creșterile pentru mai mult petrol. O analogie cu explozia algală indică vulnerabilitatea sistemului alimentar mondial în raport cu petrolul („călcâiul lui Ahile”).

Generalizând, energia înseamnă control, iar controlul înseamnă securitate.[4] Cine mai are nevoie de exemple, poate studia actuala situație din Europa, unde deținătorul energiei (gaze naturale) controlează cine și cât primește din partea lui. Controlul energetic devine apoi securitate geopolitică garantată a funcționa cât timp gazele curg prin conducte.

Reluând comparația dintre personajele parabolei noastre, pescarul suferă de sărăcie energetică și de lipsa serviciilor moderne oferite de energie. Din păcate, el nu este singur; peste 1,1 miliarde locuitori ai planetei noastre nu au acces la electricitate (iluminat, frigidere, aer condiționat) sau posibilități de a prepara hrana zilnică fără fum și noxe provenite din arderea excrementelor animale, tufișuri, crengi etc. Anual, expunerea la poluarea aerului din cauza surselor de foc inadecvate omoară șapte milioane de oameni.

Când se vorbește despre decarbonizare, ce se poate face cu următoarele date tari din viața de zi cu zi?   O roșie de mărime medie (125 g) pusă pe o masă englezească în afara sezonului înseamnă consumul a 75 mL de petrol pentru a ajunge acolo, nu cu mult mai puțin decât propriul său volum! Același raport este valabil și pentru un pui (până la 1 L de petrol pentru 1 kg de carne) și pentru pâine (0,6 L de petrol pentru 1 kg de pâine). Cei patru piloni materiali ai vieții moderne sunt amoniacul (jumătate din lume se hrănește cu alimente care au beneficiat de îngrășăminte artificiale), materialele plastice, oțelul și cimentul: producția anuală a acestora este de 150 de milioane, 370 de milioane, 1,8 miliarde și, respectiv, 4,5 miliarde de tone. Rețineți că siliciul se plasează mult mai jos, cu 10 mii de tone pe an![5]

Pe de altă parte, dependența de energiile fosile – dense, ieftine, fiabile, abundente – înseamnă creșterea concentrațiilor de CO2 din atmosferă, care influențează regimul climatic. Rezolvarea acestei situații trebuie făcută considerând și alte probleme asociate cu actualele sisteme energetice, pentru că multe dintre problemele adiacente pot genera consecințe severe dacă sunt neglijate.

În ciuda a ceea ce afirmă mulți activiști climatici, nu avem încă soluții „curate” și accesibile pentru producția de ciment și oțel, producția de îngrășăminte pentru agricultură sau pentru aviație. În absența unor astfel de alternative nepoluante, renunțarea la utilizarea combustibililor fosili va implica în mod inevitabil sacrificii dureroase și întrebări dificile cu privire la modul de împărțire a poverii reducerii emisiilor.

Într-un articol recent, am argumentat că schimbarea climei este mai degrabă ca un diabet decât ca o cometă iminentă. Chiar dacă „diabetul climatic” nu poate fi vindecat total, ca și cel uman, ne putem folosi acel organ care consumă 20% – 25% din energia metabolică de repaus pentru mai multă cercetare și dezvoltare revoluționară,  pentru a imagina și implementa noi politici de ameliorare și adaptare climatică, pentru a evita ucazurile prin care sunt limitate draconic libertățile individuale și consumul. Cu alte cuvinte, este necesară o nouă paradigmă prin care schimbarea climei să fie văzută în termeni de demnitate umană în loc de păcătoșenie umană.[6]

Am scris în mod repetat că regimul climatic terestru este definit printr-o permanentă pendulare între glaciații și interglaciații și că valurile de frig produc mai multe victime decât valurile de căldură. Oamenii sunt responsabili pentru crearea unor noi riscuri climatice prin arderea combustibililor fosili, dar se uită (uneori) că aceeași combustibili au creat societatea modernă, mai bogată în resurse și invenții epocale decât toate cele precedente, societate care ne protejează de tot soiul de riscuri, inclusiv climatice (vezi Cât de catastrofale sunt schimbările climatice?).

Mulțumită energiilor fosile, lumea modernă a fost capabilă să obțină o rezistență și o securitate fără precedent prin „concedierea” pe termen lung a Ursitoarelor și a principalilor slujitori: foametea, inundațiile, seceta și bolile.[7]

Revenind la parabola noastră, scopurile sunt aceleași: și pescarul și businessmanul doresc să se relaxeze, să se joace și să danseze. Singura diferență între cei doi este cantitatea de energie pe care o comandă prin intermediul condițiilor lor tehnologice.  Fluxuri mai mari de energie au făcut viața businessmanului mai sigură, mai confortabilă, mai plăcută, mai statornică.

Pescarul întruchipează simbolul sub-dezvoltării, un Robinson Crusoe într-o lume modernă. Morala parabolei este că lipsindu-i energia, lui îi lipsește securitatea necesară pentru a se bucura cu adevărat de  viață. Serviciile energetice moderne (o barcă cu motor, rețeaua electrică etc.) l-ar ajuta să-și controleze destinul, să se elibereze de corvezi istovitoare, să-și sporească avutul personal ș.a.m.d.

Businessmanul nu are de ce să fie „puțin invidios” pe pescarul jemanfișist, pentru care carpe diem pare a fi principiu etic director. Lumea în care trăiește și muncește businessmanul a construit o infrastructură suficientă pentru asigurarea unei vieți de confort, cu puncte de control și management ale diverselor riscuri și vulnerabilități. Dacă businessmanul ar face schimb de locuri cu pescarul, și-ar da seama imediat ce lume a lăsat în urmă și s-ar întoarce în fugă la adăpostul casei sale.

O parabolă asemănătoare din secolul al XVII-lea

Analizând schița publicată de Heinrich Böll în 1963, mi-a venit în minte o comparație similară, descrisă cu circa 300 ani înainte, în fabula La cigale et la fourmi a lui Jean de La Fontaine.

Pentru început, aș dori să atrag atenția asupra unei mici probleme de traducere, pe care cunoscătorii limbii franceze au sesizat-o, desigur, dar pentru ceilalți, rămâne o licență poetică.[8]

La cigale nu este greierele, așa cum a tradus Alecu Donici în secolul al XIX-lea (Greierele și furnica). Dacă fabulistul francez ar fi vrut să spună greiere, ar fi putut folosi numele unor insecte de tip greiere (la sauterelle, le criquet, chiar și le grillon). La cigale este cicada, cea mai zgomotoasă insectă din sudul Franței (zona Provence) și din SUA, dar inexistentă până de curând în România. Poate că performanțele sonore unice ale cicadei grecești Tzitzikas – imortalizate inițial de Esop – să-l fi determinat pe La Fontaine s-o prefere adevăraților greieri, mai puțin vocali.

Cele două insecte ale fabulei se aseamănă cuplului nostru pescar – businessman. Greierele (cicada) își trăiește clipa (carpe diem), cântă nonșalant „în gura mare” și nu-și face griji despre viitoarea iarnă. El este, precum pescarul, la cheremul destinului neiertător cu cei care nu au o plasă de siguranță. Furnica, cea fără voce, este o reprezentantă-simbol a unei comunități cu un grad înalt de organizare socială, unde fiecare membru îndeplinește o sarcină precisă. Furnicarul este acel locus mirabilis care l-a determinat pe celebrul Edward O. Wilson să-i consacre cărți precum Furnicile (1990) sau capodopera sa bio-filosofică Sensul existenței umane (2014).

Comparația mea se oprește aici, pentru că pe vremea lui Esop și La Fontaine, implicațiile și consecințele metabolismului ca tranziție energetică primordială și ale societății moderne, controlate și asigurate de energie, nu erau cunoscute prea bine și nici nu prezentau interesul gnoseologic și epistemologic de astăzi.

Concluzii

Deși parabola lui Böll nu depășește două pagini, interpretările ei se întind pe zeci de pagini. Nefiind tradusă în românește, nu pot cunoaște părerile cititorilor români. Poate după lectura articolului de față, o revistă sau editură va încerca să ofere publicului din țară o traducere competentă și comentată, impusă de subtilitățile limbii germane.

Până atunci, concluziile mele privesc doar aspecte legate de poziționarea celor două personaje în raport cu lumea înconjurătoare.

Pe un prim palier, pentru mine pescarul este reprezentatul acelor profeți ai eco-apocalipsei pentru care

bunăstarea nu este cea mai mare realizare a omenirii, ci cea mai mare problemă. Pentru că prosperitatea noastră este temporară întrucât se bazează pe faptul că luăm mai mult din pământ decât ne poate el da. Și dacă vom continua, rezultatul inevitabil va fi devastarea pe scară globală, incluzând probabil și extincția noastră.[9]

Pe un alt nivel, pescarul nu poate fi asimilat cu un nou Robinson Crusoe al societății moderne, dezvoltate tehnologic, economic și social. Pentru că el, respingând, ușor ironic, recomandările businessmanului, ratează punctul principal al parabolei: „îmblânzirea” Ursitoarelor prin control și securitate.

În 1651, Thomas Hobbes scria în The Leviathan:

Viața omului [este] … săracă, urâtă, brutală și scurtă… [Securitatea este] cauza finală, scopul sau proiectul oamenilor (care iubesc în mod natural libertatea și dominația asupra celorlalți).

Fanii pescarului – adepții Mitului edenic, suferind de Nostalgia paradisului pierdut – pierd din vedere tocmai aspectul securității energetice a societății moderne.

Businessmanul face parte din tagma „vrăjitorilor” care

văd posibilități nelimitate și inepuizabile de activitate, iar pe oameni îi privesc ca pe manageri competenți ai planetei. Pentru ei, creșterea și dezvoltarea reprezintă norocul și binecuvântarea speciei noastre. De aceea, planeta este ca o trusă de scule pe care fiecare le poate folosi în mod gratuit… Înainte de a rezolva dileme morale, trebuie să hrănim toată lumea, prezentă și viitoare. [9]

Fanii businessmanului consideră că misiunea principală a umanității este controlul exercitat în numele reducerii riscurilor și expunerii la capriciile Ursitoarelor.

Dacă societatea umană nu-și va putea impune voința de a avea energie suficientă, ieftină, disponibilă oricând, nu va exista stabilitate socială (exemplele recente, incluzând Kazahstanul, sunt grăitoare) sau infrastructura materială care să susțină laboratoarele de cercetări unde are loc delicata muncă de anihilare a Ursitoarelor.


Note:

[1] O traducere mot-à-mot ar putea fi – Anecdotă despre scăderea eticii muncii. Traducerea curentă din SUA, efectuată în 1986, preferă forma Anecdote concerning  the Lowering of Productivity. Nu cunosc o traducere românească. Un subtitlu pe care l-aș adăuga ar fi „A munci sau a nu munci”.

[2] Sockol, M. D., et al., 2007, Chimpanzee locomotor energetics and the origin of human bipedalism, PNAS, vol. 104, no. 30, pp. 12265 – 12269.

[3] Smil, V., 2017, Energy and Civilization: A History, MIT Press, 568 p.

[4] Ideea aceasta este pe larg discutată de Daniel Yergin, unul din cei mai importanți analiști energetici din lume. Câteva din cărțile sale sunt remarcabile: The Prize: The Epic Quest for Oil, Money & Power (2008, Premiul Pulitzer); The Quest: Energy, Security, and the Remaking of the Modern World (2012); The New Map: Energy, Climate, and the Clash of Nations (2020).

[5] Kelly, M., 2022, How the World Really Works: A Scientist’s Guide to Our Past, Present and Future

[6]  Prins, G., et al., 2010, The Hartwell Paper: a new direction for climate policy after the crash of 2009, Institute for Science, Innovation & Society, University of Oxford.

[7] Briggle, A., 2021, Thinking Through Climate Change – A Philosophy of Energy in the Anthropocene, Palgrave MacMillan, p. 98.

[8] Morar, I., T., 2021, La Fontaine n-a avut dreptate, România Literară, nr. 33 – 34.

[9] Crânganu, C., 2018, Profeți și Vrăjitori: Între eco-apocalips și tehno-optimism

Distribuie acest articol

149 COMENTARII

  1. Frumos scris si interpretare inspirata. Va fi greu de inteles ca sec 21 este unul de rascruce, dat fiind faptul ca din planeta Terra am consumat in doua-trei secole de bunastare resurse create in cateva ere geologice. Nu va fi foarte departe timpul cand treptat vom fi obligati sa ne intoarcem la viata simpla a generatiilor trecute. Nici tehnica si stiinta cu toate inovarile ei nu va putea ajuta prea mult. Chiar minunata digitalizare tot sursa de energie consuma in cantitati importante.

  2. Intotdeauna mi-a placut aceasta povestire!
    Pentru mine e contrastul intre material si spiritual, oricat de multi bani, resurse ar avea omul de afaceri a consumat decenii pentru a intelege ca viata pe care a dus-o o putea trai altfel.
    Pana la urma cu bani cumperi obiecte, in timp ce celalalt si-a ,,cumparat” suflet.

  3. Nu prea inteleg ce doriti sa spuneti in acest articol… Pare sa fie ceva de genul „stiti, oricum nu putem sa inlocuim amoniacul din ingrasaminte asa ca, lasati balta toata treaba cu eco”. Dar putem inlocui atat de multe alte lucruri inclusiv in industria cimentului se poate folosi hidrogen. Exista solutii tehnice doar ca la modul cum e organizata societatea noastra, se pune problema de costuri. Pentru producerea a 1 KG de hidrogen e nevoie de cam 40 KWh de energie electrica. Tinand cont ca 1 kg de hidrogen produce mai multa energie (termica) fata de 1 kg de motorina/benzina/gaz (cam 2x daca nu ma insel), ar fi corect sa comparam daca 40 KWh de energie electrica ne costa la fel de mult ca 2 kg de motorina/benzina/gaz. La 0.7 RON/KWh de energie electrica (de la hidroelectrica), este clar ca avem 28 RON/1 KG hidrogen versus 14 RON/2 KG motorina. Deci, hidrogenul este de 2 ori mai scump fata de motorina/benzina. Probabil ca la gaz diferenta e si mai mare de 2X deoare gazul nu prea are accize(inca) asa cum are motorina si benzina.
    Doar ca lucrurile nu cred ca ar trebui privite atat de limitat si punctual. Cred ca lucrurile ar trebui privite la nivel global.
    Cum ar fi sa existe niste taxe foarte mari pe emanarea de CO2, taxe care ar forta o topitorie de metal sa se mute in desert de exemplu. Ar aduce cu vapoare minereul de fier (lucru care oricum se intampla deja), in desert ar instala un parc fotovoltaic cu care ar produce hidrogen (cu apa luata din ocean prin niste conducte), si acel hidrogen l-ar arde acolo in desert pentru a topi metalul.
    Desigur, vorbim de o investitie initiala destul de mare, dar tehnic vorbind nu este imposibil, doar ca deocamdata e mai ieftin si mai comod sa folosesti gazul…

      • Am mai tot sustinut in multe comentarii ca atunci cand vine vorba de energie trebuie sa gandim lucrurile in
        1. Producerea ei (defapt tehnic vorbind energia nu se produce, ea exista si doar se transforma dintr-o forma in alta)
        2. Transportul
        3. Stocarea
        4. Modul final de utilizare
        1. este legat de obicei de 4. Daca tu iti doresti sa folosesti energia sub forma de caldura, cel mai usor este sa generezi reactia chimica numita foc. Daca vrei sa o folosesti pentru lucru mecanic, cel mai eficient ar fi sa folosesti energia electrica. Atunci cand noi transformam energia sub forma de caldura in lucru mecanic (termocentrale, masini pe combustie etc) o facem la un randament foarte mic si as putea spune ca suntem destul de primitivi ca inca facem asa ceva.
        Cu alte cuvinte nu mi se pare corect sa discutam despre avantajele (globale) ale hidrogenului sau dezavantajele (globale) ale hidrogenului. Fiecare model de producere/transport/stocare a energiei are avantaje si dezavantaje.
        Asa ca in opinia mea nu exista o solutie universal valabila pentru toate scenariile de utilizare a energiei.

        • Motorul cu combustie are un randament mic dar utilizează o sursă de energie abundentă și ieftină. În plus e foarte ușor și ieftin de obținut.

          Sigur că la un moment dat vom găsi un înlocuitor al său. Numai că pentru moment nu-l avem. Nu există prostie mai mare decât aceea de a înlocui ceva sigur, verificat și ieftin cu ceva scump și prost doar de dragul de a schimba ceva. Exact asta e ceea ce se numește azi în mod insidios „electrificarea”.

          Da foarte probabil că civilizației petrolului îi va urma o civilizației a hidrogenului. Problema e că pe moment nu prea avem cum obține hidrogen in cantități industriale fără a arde mult hulitele fosile. iar procesul ăsta e chair mai ineficient, poluant și mai scump ca arderea directă a fosilelor în rezervoarele mașinilor cu motoare Otto sau Diesel.

          • „Nu există prostie mai mare decât aceea de a înlocui ceva sigur, verificat și ieftin cu ceva scump și prost doar de dragul de a schimba ceva.” Aici sunt partial de acord. Sa inlocuiesti o chestie ieftina cu una scumpa, clar nu va fi acceptata de catre societate. In schimb, inlocuirea unei tehnologii existente si testata cu una noua si netestata, inseamna evolutie tehnologica.
            Punctual la masina electrica, transformarea energiei in lucru mecanic se face cu un randament foarte bun in schimb transformarea caldurii in lucru mecanic este total ineficient.
            Sa-ti fac niste calcule din experientele personale:
            Am achizitionat o masina electrica la care consumul mediu este de 12 KWh/100 KM. Am contract de energie electrica la Hidroelectrica, deci un pret de 0.68 RON/KWh. Rezulta un cost de 8.16 RON pt 100 km. Azi, 1 l de motorina e pe la 6 RON si ai nevoie de cam 5-6 litri pentru 100 KM. Deci in cel mai fericit caz 30 RON versus 8.16 RON. In cel mai probabil caz (daca circuli si in oras) vorbim de 7l/100 deci 43 RON versus 8.16 RON. Intr-un an calendaristic am facut 14000 km cu ea, asa ca am economisit 140*35 = 4900 RON doar din combustibil, daca e sa calculam si consumabilele cred ca ne ducem spre 6000 RON/an economie. Sigur, pot merge doar pe distante relativ scurte, de aceea avem si o masina pe combustie. Chiar saptamana trecuta citisem o stire cum ca Tesla testeaza o masina cu autonomie de 1200 KM (reali), 1400 la mers eco. Deja se schimba jocul cand apar astfel de tehnologii. De ce a aparut o astfel de masina? Pentru ca exista cerere si existand cerere se investeste in procesul de fabricatie astfel incat sa fie mai ieftina productia de baterii. Sa nu mai spun ca la ora actuala sunt multe cercetari promitatoare in desfasurare pentru a gasi o chimie si mai buna fata de cea Litiu-Ion (de exemplu Litiu Sodiu).
            Ce vreau sa spun e ca nicio tehnologie nu se poate naste direct matura si la eficiente maxime. Nici motorul otto nu s-a nascut asa si s-a tot perfectionat de-a lungul timpului, pana cand si-a atins un plafon maxim…

            • Nu vă reproșez faptul că v-ați luat mașină electrică și nici nu trebuie să vă dezvinovățiți pentru asta. Folosiți-o sănătos! Numai că ar fi frumos să nu vă dați ecologist. La nivelul actual al tehnicii mașina dumneavoastră va consuma mai multe fosile decât va economisi vreodată și necesită în plus exploatarea irațională a unor materii prime extrem de rare. Ca bonus, mașina dumneavoastră stimulează exploatarea și mai sălbatică a copiilor din minele africane:

              https://youtu.be/JcJ8me22NVs

              Dar acum ce mai contează niște puradei acolo?! 👹 E nimic pe lângă satisfacția de a vă face damblaua și a vă putea numi „verde”.

              P.S.; Să sperăm că se va găsi altceva în loc de bateriile pe bază de litiu. Toate rezervele cunoscute, presupunând că renunțăm la laptop-uri tablele și telefoane ar ajunge cu greu ca să înlocuiască chair și 10% din parcul auto mondial…

              P.P.S.: Așa ca inginer de modă veche vă asigur că introducerea în fabricație a unei tehnologii nefezabile în baza ideii „Hai să o facem și după aia mai vedem” n-a produs niciodată ceva fezabil ci doar calamități. Nici de data asta nu va fi altfel.

            • Draguta, merg de citeva ori pe an in Padis/Glavoiu, adica peste 500 km dintr-o data. Ca sa fac asta trebuie sa opresc in Alba Iulia sa fac plinul inainte sa urc pe Valea Ariesului si cind ma intorc cam trebuie sa-l mai fac o data tot acolo. Sau la Sibiu. (Pe mintea ta, atita cita e: masina mea are cilindree mare, 374 de cai putere de la mama ei, benzina, cutie manuala – nu e treaba ta de ce folosesc eu asa ceva si nu permit nimanui sa comenteze ce si cum. Iar despre viteza cu care circul e treaba mea si a Politiei Rutiere si deloc a ta. Priceput?)
              In Glavoiu nu am cum sa umplu o baterie de masina electrica, nu exista linie electrica. Hibrida si CVT sa conduci tu! Sau propui cumva sa cumpar doua masini? Daca da, cum iti permiti dumneata sa vorbesti despre bugetul meu? Tu care deja mi-ai bagat mina-n buzunar cumparindu-ti ce ragalie nenorocita te cara pe strazi? Ca sa traduc pe mintea ta: subventia pentru trocariciul tau electric vine direct din buzunarul meu si al altora ca mine. Nu de la ministerul care-o fi el, ministerul ala ia bani de la mine si de la altii ca mine. Asa ca scuteste-ma cu „moral high ground” si de ecologismele tale ieftine, esti exact ce esti, nimic mai mult decit un profitor de sistem. Cind vei plati aceleasi sume ca impozite atunci ai dreptul sa vorbesti, tinere, pina atunci succes in a economisi nenorocita aia de mie de dolari pe an.
              Iar cu bateria litiu sodiu, mult succes cind o sa ploua, nici 10 extinctoare la purtator n-o vor salva.
              Sint curios cit va costa asigurarea pentru o asemenea bomba mobila.

            • oricum o dati la intors tu si amicul tau Josef , automobilele electrice sunt de neoprit deoarece avantajele lor sunt evidente. De la faptul ca e mai eficient sa convertesti petrolul direct in electricitate si sa o transporti la baterii decat sa il rafinezi in benzina (bonus poti sa folosesti si caldura degajata sa incalzesti o locuinta sau sa desalinizezi niste apa de mare) la faptul ca lumea s-a cam saturat sa inhaleze toate noxele emise de masini chiar in nasul lor, oricat de eficiente sunt motoarele pe combustibil fosil.
              Utilitatea petrolului nu o sa dispara ca de, mai trebuie facute si plastice, ingrasaminte pentru agricultura si alte produse chimice precum combustibil pentru avioane, dar pentru productia de energie e clar ca va fi inlocuit de o combinatie intre nuclear/hydro si regenerabile.
              Mi-as dori tare mult sa se termine odata cu demonizarea energiei nucleare (lobby facut de producatorii de combustibili fosil) si lumea sa investeasca mai mult in producerea unor reactoare de generatie mai noua.

            • @ion daniel

              În privința mașinilor electrice se aplică principiul biblic al lui Gamaliel: (Faptele Apostolilor, Capitolul 5):
              „34. […] Gamaliel, învăţător de Lege, cinstit de tot poporul, a poruncit să-i scoată pe oameni afară puţin,
              […]
              38.Şi acum zic vouă: Feriţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i, căci dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici;
              39.Iar dacă este de la Dumnezeu, nu veţi putea să-i nimiciţi, ca nu cumva să vă aflaţi şi luptători împotriva lui Dumnezeu.”

              Atât cât știu eu despre industria auto, segmentul mașinilor electrice continuă să meargă în pierdere, în pofida subvențiilor. Sunt speranțe enorme și un lobby agresiv al producătorilor ca să producă profit (deja au investi enorm), dar până acum n-a reușit asta. La fel și în cazul mașinilor hibride.

              Tesla e probabil cazul cel mai strigător la cer. Proprietarul său e cel mai bogat om din lume, dar Tesla n-a produs niciodată nici măcar un cent profit, acțiunile sale cresc exclusiv speculativ. Mai mult, trec aproape zilnic zi pe lângă un centru de testare al Tesla. De pe rambleul autostrăzii se vede perfect parcarea lor. Nu am văzut niciodată la ei în parcare o Tesla. Dacă treci pe lângă o fabrică Ford, parcarea lor e plină de Ford și Lincoln. Dacă treci pe lângă o parcare Toyota e plin de Toyota și Lexus-uri. Chiar și în parcare la Kia era plin de Kia. 😃 Adică oamenii ăia chiar au încredere în mașinile pe care le fac. Nu e cazul la Tesla.

              Viitorul ne va demonstra dacă ceea ce presupun eu se va împlini sau nu. Dar atâta timp cât bateriile mașinilor electrice depind de elemente rare și scumpe ca litiul, atâta vreme cât timpii de încărcare nu sunt comparabili cu cei ai mașinilor pe benzină, atât vreme cât greutățile lor specifice sunt atât de mari, ele nu au niciun viitor. Sunt pur și simplu o ramură a evoluției destinată extincției. Ca omul de Neanderthal.

        • „Producerea ei (defapt tehnic vorbind energia nu se produce, ea exista si doar se transforma dintr-o forma in alta)”
          Aveam o cunostiinta care spunea: nimic nu se pierde nimic nu se castiga, totul se transforma. In paguba! :))

  4. Stiam povestea cu pescarul inca din tinerete, fara sa stiu, insa, ca ar fi scrisa de un neamt. De altfel personajul era chiar neamt, nu american. Am inteles-o, mai degraba, ca o ironie a harniciei germane exagerate in contrast cu „savoir vivre” italian.
    Ca ajungem si aici, oare cita siguranta e necesara pt a ne simti confortabil? Oare prea multa, risipitor de multa ne face mai fericiti? Nu cumva grija administrarii acestei sigurante ne impiedica sa stam pe malul Meditaranei si sa scuipam in apa? Ca averea adunata e totusi o povara.

    La fel am putea interpreta si fanatismul ecologic. Oare nu ne imbolnaveste acest fanatism mult mai mult decit ne-ar imbolnavi gazele, schimbarea climei, distrugerile naturii? Oare energia consumata pt a economi energie si pt a folosi alte forme de energie nu e mai mare decit cea cistigata?

    In definitiv totul e o intrebare legata de randament, chiar si la greierul si furnica, mai ales ca, fie vorba intre noi, un greier poate sa prinda un hit si e om facut, pe viata.

    Desigur, omenirea trebuie sa se gindeasca la viitor, cindva fosilele se vor duce, dar a distruge ce exista acum, fara sa ai cu ce le inlocui, e ca atunci cind iti darimi casa ca e veche si alta nu poti construi.

    • „Oare nu ne imbolnaveste acest fanatism mult mai mult decit ne-ar imbolnavi gazele, schimbarea climei, distrugerile naturii? Oare energia consumata pt a economi energie si pt a folosi alte forme de energie nu e mai mare decit cea cistigata?” Gandirea asta bazata pe „sentimente” apartine oamenilor religiosi, cei care cred fara sa cerceteze, fara sa aiba niste cifre asupra lor (fie ele si calculate gresit). E ca si cum un arhitect atunci cand proiecteaza un pod ar zice „oare daca bagam o bara de fier beton de 12 mm nu va fi suficient?”. Din pacate sunt multi oameni gare gandesc si actioneaza pur din intuitie/”feelings”.

      • Motto „În vremea asta Că(tă)lin, viclean copil de casă, ce împle cupele cu vin Mesenilor la masă”.

        Nu ai inteles nimic, stai jos, ai nota doi… Atunci cind incerci sa faci calculul randamentului e absurd sa vorbesti de religie, sentimente. Exemplu cu arhitectul e la fel de absurd, arhitectul, de fapt nu el, ci expertul in rezistenta, calculeaza extrem de precis ce si cum trebuie facut ceva.
        Te-ai bagat si tu in ciorba sa te dai mare!

    • The Economist a publicat anul trecut un articol despre expresii specifice unor limbi și csre lipsesc in altele. Două contrastante sunt buon lavoro la italieni și nu ls nemti csre au însă cand pleaca de la lucru, surpriza, Feierabend. Înțelege fiecare ce vrea, o posibila explicatie este ca italienii de acum 100 ani voiau sa muncească mai mult si nemtii visau sa muncească mai putin, personal nu cred in mitul italianului lenes.

      • Nici eu nu cred în mitul italianului leneș. Am avut foarte mult de a face cu muncitori și ingineri italieni. Singura concluzie pe care am tras-o e că italianul e fenomenal de inconsecvent. Seamănă foarte mult cu românul (sau viceversa). „Geanta” latină în acțiune.😊. Azi doboară avioane și face cincinalul în 3 ani, mâine nu mișcă niciun pai și așteaptă să treacă ziua. Nu-l urnești cu nimic.

        În plus ambii au o problemă enormă pe care nu am văzut-o nici la anglo-saxoni și nici la germanici. Omul care știe ceva are impresia că știe mult mai mult decât știe în realitate. E greu de învățat să urmeze o procedură. Și devine periculos de inventiv & creativ😄. Cred că e una din chestiile ce au omorât industria comunistă română mai dihai ca pe a ălorlalți.

        P.S.: Chiar dacă vorbesc la persoana a III-a mă includ și pe mine. Am urechi satem dar sunt pe deplin și dureros conștient de atavismele mele😁

  5. Depinde intotdeauna de perspectiva din care faci analiza si unde vrei sa ajungi…
    Pescarul nu ar fi avut niciodata probleme cu prinsul pestelui fiindca din zona aia se aproviziona el si familia lui – in momentul in care ar incepe sa exporte peste productia cantitatea de peste disponibila ar deveni problematica; exact asa cum are probleme astazi industria piscicola.
    Dezvoltarea continua prognozata de afacerist daca o ducem la nivel biologic si o asemenam cu inmultirea unor celule, inmultirea CONTINUA a unor celule, inseamna cancer.
    https://openoregon.pressbooks.pub/mhccmajorsbio/chapter/control-of-the-cell-cycle/
    https://pressbooks.umn.edu/introbio/chapter/mitosiscancer/
    Ceea ce incearca „acei profeți ai eco-apocalipsei” este tocmai sa introduca un control care sa nu tina cont numai de „legitatile economice” si alte asemenea.
    E posibil ca unele din dezastrele naturale sa fie acoperite de cantitatea mare de peste prins. Poate foarte multe din acele dezastre nu s-ar manifestat daca nu ar fi aparut schimbari climatice induse de pescuitul excesiv – in definitiv modul de viata al pescarului e validat de sute de generatii inaintea lui – nu ni se spune nimic insa despre pericolul de a fi expusi la „legitatile economice” care pretind scumpirea continua a energiei (cu cit prinzi mai mult peste, cu atit ai nevoie de mai multa energie si deci….), costuri cu alte servicii ce apar in toata aceasta afacere pt a cistiga din cind in cind cite un concediu.
    DA, datoram viata moderna cantitatii de energie pe care am consumat-o pentru a ajunge aici. DA, puterea unei persoane in societate este data de cantitatea de bani/energie pe care o poate folosi in scop propriu.
    Dar asta nu inseamna ca trebuie sa consumam tot mai mult si mai necontrolat. Obezitatea omoara la fel de mult precum foametea.
    A controla excesele este foarte bine. A folosi CU CAP metode ECO si a folosi corect conceptul de sustenabilitate ne ajuta. A aplica aiurea concepte ECO face mai rau si o sa ne trezim peste citiva ani ca nu mai avem ce face – vezi trecerea la becuri ecologice cu vapori de mercur si cresterea majora a poluarii cu mercur mai ales in ocean.
    Problema cea mai rea este ca in loc sa cautam solutii destepte se adopta pozitii partizane ireconciliabile

    • problema este ca el nu e singur care consuma peste, sunt multi altii care vor peste
      si alta problema este ca el nu consuma doar peste, el consuma si de la altii, copii lui vor educatie, medicina, etc., pestele e doar o mica parte din consumul lui
      el este si consumator de securitate, fiindca s-ar putea sa trebuiasca sa lupte cu arma in mana pentru acces la acea plaja si peste

  6. In viata nu e totul alb sau negru. Extremele (pescarul lenes si businessman-ul muncitor) ar trebui excluse din analize. In viata trebuie sa cautam un echilibru. Se zice ca atunci cand esti tanar iti distrugi sanatatea muncind ca sa faci bani iar cand imbatranesti iti cheltui banii pe medicamente pentru a trata bolile capatate pentru a face acei bani. Viziunea noasra se schimba de-a lungul vietii. Cand esti tanar (asociez asta cu afaceristul) vrei sa faci multe dar pe masura ce inaintezi in viata si atingi toate „milestone-urile” pe care ti le-ai propus te trezesti intr-o realitate crunta in care de cele mai multe ori esti singur, cu mai multi bani decat poti cheltui si fara un tel suficient de motivant care sa te determine sa continui. Si atunci ai vrea sa dai toti banii pe care i-ai strans o viata pentru a fi din nou tanar si a te bucura de compania prietenilor si de frumusetea naturii pe care nu le-ai apreciat cand ai fost tanar pentru ca aveai alte prioritati. Eu cred ca ar trebui sa tintim un echilibru intre cat „producem” si cat „consumam”. Am citit in tinerete niste „sfaturi” date de un evreu in care spunea ca trebuie sa economisesti 10% din ce castigi pentru a-i investi. Problema este ca dupa un timp acest procent creste in cazul unui om echilibrat pentru ca acesta nu va cheltui nesabuit pe produse de lux si asa ajungi sa „produci” mult mai mult decat poti consuma. Iar atunci cand scopul in viata este „realizarea de profit” aceasta nu este echilibrata si multumirea cu ce ai nu va fi niciodata completa. Sfatul meu este sa va bucurati de ce aveti si sa cautati un echilibru in viata. Bogatia nu te face fericit. Doar indeparteaza niste cauze de nefericire. Fericirea vine din interior. Bucurati-va de ce aveti!

    • Aici e cheia, cea mai de pret resursa pe care o avem e TIMPUL si cum il petrecem, si nu din perspectiva unui ROI economico-financiar…

    • Echilibrul e cheia, dar ca sa stii unde e echilibru trebuie sa intelegi foarte bine extremele. E ca la fizica, discompui problema in componente. Daca nu stii sa discompui problema in componente, nu faci nimic.

  7. Poate ar fi momentul in care sa ne aducem aminte de „ fabula nemuritoare” aratata noua in celebrul roman Batrinul si Marea al tot atit de inegalabilului Ernest Hemingway acolo unde lupta Pescarului cu „pestele cel mare ” se sfirseste, asa cum stie toata lumea , prin pierderea prazii si prin devorarea pestelui ,cel mare , de catre rechinii cei nemilosi ,cel atit de greu prins si atit de greu de adus intreg la tarm .Impresionant mesajul transmis omenirii de aceasta binecunoscuta poveste .Lupta omului cu natura , imposibilitatea fintei umane de a cunoaste in intregime toate legile ce guverneaza universul , dorinta vesnica de a sti ,autodepasirea ce tine de existenta fiecaruia dintre noi , curiozitatea ce chiar si in momentele de cumpana , nu ne permite sa constientizam pericolul iminent , dorinta de inavutire materiala si spirituala , nemiloasa relatie , inter umana ,aparuta atunci cind nu ai cum alege si cind te vei transforma fara sa vrei in ceea ce zicerea ne spune :Homo homini lupus est, hotia ,furtul , cele doua mari calitati ce au impins omenirea pina aici ,dorinta de unicitate transpusa in relatia cu ceilalti indivizi din societate ca si cu intregul omenescului din noi ,cruzimea , atunci cind situatia o cere si lipsa totala de milostivenie in situatile acolo unde omul este la limita existentei sale ,toate la un loc si multe altele ne arata adevarata fata a animalului numit de om , OM. Istoria umanitatii este plina de ingrozitoare crime , este plina de nenumaratele drame ale umanitatii si cu toate astea nu putem vedea si intelege mai departe de „lungul nasului ” .Pina nu se da cu capul de pragul de sus omul nu va putea vedea nicind pragul de jos . Pandemii nenumarate au trecut in valuri peste generatii si generatii , perioade de foamete crunta ,urmate de canibalism , au fost parte a existentei umane , razboaie nemiloase au distrus Imperii si Imperii .Pina la urma suntem cu totii , de-a lungul existentei noastre si La cigale si la fourmi .Si cum dincolo de ceea ce natura umana ne arata ca suntem nu putem sa nu ne amuzam de zicerea textierului ce insereaza in text citeva cuvinte datatoare de speranta : În prezent, înghițim pastile din petrol și ne injectăm cu vaccinuri, fără 100% garanție că ne protejează de virusuri mortale.Pentru toti neiniatii trebuie doar sa aratam cum nimic nu este 100 la suta sigur pe planeta si cum in cazul vaccinului Covid el doar ne fereste de moarte (procentele difera ) in cazul in care avem ghinionul sa ne imbolnavim de o forma mai agresiva a virusului sau pur si simplu sa nu avem un organism ce poate face fata agresiviatii acestuia .In rest :„Ce-un secol ne zice ceilalţi o deszic ”si sa auzim numai de bine .

  8. Mda, frumoasa parabola insa nu mi se pare ca omul de afaceri este inteleptul ci doar ca are o abordare aflata la extrema filosofiei de viata a pescarului. Daca pescarul este adeptul unui trai minimalist si indestulator, afaceristul este adeptul unui trai excesiv bazat pe consumerism care oricum nu ar putea fi posibil decat pentru o parte din omenire (casa mai mare, mancare mai multa in frigider dar din care o buna parte se arunca samd). In contextul asta as spune ca un mod normal de trai ar fi intre cel al pescarului si o cale de mijloc.
    De acord ca energia înseamnă control, iar controlul înseamnă securitate insa exemplul pe care-l dati cu Europa functioneaza perfect ca argument contra combustibililor fosili. Asta pentru ca Europa nu e SUA si nu are resurse suficiente de petrol si gaze iar dependenta de importuri inseamna dependenta de controlul exportatorului major, mai concret Rusia. De ex. cu ceva ani in urma, cand Rusia si Ucraina s-au certat pe factura la gaze s-a oprit si robinetul pe conducta spre Europa unde a fost nasol o perioada. De aici si insecuritatea Europei, care si-ar putea castiga securitatea prin surse de energie locale si eficienta energetica iar sursele regenerabile sunt cam singurele disponibile. Si intr-o buna masura asta se cam intampla deja. De ex la nivel UE 35% din electricitate e din regenerabile (din care 12% hidro si 13% vant), si alte 26% nuclear, Danemarca are 78% din energia electrica din surse regenerabile, 55% numai din eolian, Germania 41% electricitate regenerabila, jumatate (21%) din eolian, Suedia aproape 60% electricitate regenerabila, din care 39% hidro si 12% eolian, bashca 39% nuclear samd. Problema e la energia termica, insa avansul pompelor de caldura cumulat cu izolatie termica mai buna a cladirilor sunt o solutie.
    Asa ca inainte de schimbarea climatica, Europa are nevoie de regenerabile pentru a-si recastiga controlul si securitatea.

    • De ex la nivel UE 35% din electricitate e din regenerabile
      Se spune ca daca stai cu un picior in apa fierbinte la 80 de grade si altul in lighean cu gheata la zero grade, ai o temperatuta medie de 40. Cam asa e si cu procentele, sunt zile cind bate vintul si se produce chiar 120%, in altele e sub 5%.
      Restul aberatiilor privind „solutiile” nu prea merita bagata in seama.

      P.S Se mai face scoala in Romania?

      • Cred ca formal se mai face scoala in Romania, insa dupa nivelul stalinisto-mistic de gandire probabil ca trebuie o reforma radicala. Cat despre suficienta dezinformata, aici e nevoie de vrei doua generatii ca sa poti spera la mai bine.
        Pe de alta parte e interesanta si o tara gen Jurassic Park, sa vina lumea civilizata ca sa vada cum se gandea si traia „pe timpuri” si care era alternativa. :)

      • 1. In zilele cand bate vantul, sau cand straluceste soarele pe cer, ardem mai putini combustibili din import.

        2. Nivelul tehnologic permite integrarea regenerabilelor /interminente in mix pana in jur de 75%. Alfel zis, pe durata anului, putem reduce considerabil importul combustibililor fosili.

        https://energy-charts.info/charts/power/chart.htm?l=en&c=DE&interval=year&stacking=stacked_absolute_area&year=2022

        https://energy-charts.info/charts/power/chart.htm?l=en&c=DE&interval=month&stacking=stacked_absolute_area&month=05&year=2021

        • Domnu’ Florin, Florix, Nautilus Wheelswhitenwheels, etc.

          Nu e deloc așa. Soarele intră sau iese din nori fără preaviz. La moment. La fel vântul se oprește când are el chef. O termocentrală nu se pornește sau oprește apăsând pe buton. Ceea ce înseamnă că pentru distracția cu panourile solare niște termocentrale merg în gol arzând fosile aiurea.

          „Regenerabilele” vor avea sens doar atunci când energia produsă de ele va putea fi stocată sau/și va fi predictibilă. Până atunci ele sunt doar o risipă enormă, care duce la consumul irațional de resurse scumpe și arderea aiurea a fosilelor.

          • Obrazul subtire UE cu cheltuiala se tine! :))
            Si mai ales daca este pe un fond mediatic apocalipto-climatic.
            intrebarea este: sunt suficienti de „prosti dar multi maria-ta”?

            • Poate nu prosti insa cu siguranta prostiti de propaganda (si mai nou si de invatamint!). Rezultatul e ca pleaca usor dupa fenta si apoi nu le mai ramine decit sa bombane. Avem azi rezultatul investitiilor europene aiuristice in energie proasta cu pretentii de desteptaciune + inventarea din nimic, fara vreo baza si aruncarea in piata a unor sume uriase de bani sub pretextul taxonomiei, rezilientei si a mai stie naiba cum le vor numi pe urmatoarele: inflatia in Zona Euro e 5%.
              In Romania macaneala cu PNRR e asurzitoare si nimeni nu vorbeste despre inflatia de +7%. Si colac peste pupaza tocmai s-au gasit astia care judeca cu mouse-ul, Declic si ceva isterici eco sa ceara si mai multa grindileala. Exact asta va rezolva cresterea amutitoare a pretului energiei, bravo celor 2 zuze de la Miningwatch si evident Bankwatch. Sint aceleasi care in anii ’90 dadeau anunturi in Rocker sub pseudonime gen „doua rockerite zapacite cauta …)”. Cam asa-i cind treci de la CC Catch la Metallica.

          • Soarele poate intra fara preaviz sub un petec de nor…. dar nu in toata tara in aceasi clipa ;) Aceasi poveste este si cu palele vantului, nu bat constant pe suprafata unei tari, intervalul poate varia si la distante de 1 km. In vestul continentului functioneaza super, in Est insa nu functineaza nimic, doar mofturi, comentarii si strambaturile din nas. Vesticii va pot construi si centrale nucleare de ultima generatie daca doriti, nicio problema. Puneti o garantie guvernamentala si sunt convins ca se rezolva. Pretul energiei la turbina insa, va fi insa in jur de $150 /MWh. https://ourworldindata.org/cheap-renewables-growth

            • Sigur că soarele nu intră peste tot în nori în exact a același moment. Dar nici nu sunt panouri solare peste tot. Apoi se întâmplă să fie înnorat zile sau chiar săptămâni la rând. În 2021 vântul a fost foarte slab în Marea Nordului luni în șir și producția germană de electricitate regenerabilă na mai dat nici măcar puținul de până atunci. Așa că au trebuit să importe masiv. De unde naiba importau dacă toți cei din jur erau și ei „verzi” 😁?

              Peste toate astea soarele mai are prostul obicei de a nu străluci noaptea.😃

              V-am mai spus li cu alte ocazii. Dacă aberațiile astea erau fezabile ați fi avut panouri solare pe balconul garsonierei. Nu le aveți nici azi pentru că știți că speranța dumneavoastră de viață s-ar reduce la câteva zile. Așa că ardeți în continuare cărbune ca să bateți câmpii „eco” pe forumuri.

        • SI sa nu uitam indemnul lui Pingelica: Sa puna oamenii o haina pe ei in plus in casa! :;
          Si celalalt indemn de diabetic si vegetarian vizionar – Sa se manance urzici si spanac. Au mult fier!

  9. daca te afunzi in manhattan nu prea vezi soarele, bossii bursieri ies cu trabucu n gura geanta de piele si vraful de ziare sub brat se urca ntr un yellow cab si dispar nu se stie unde. din departare, situat pe o colina, turnuletele din san gimignano (toscana) te face sa crezi ca esti la periferia new york ului (cu zgirie norii in departare). apoi te lovesti de stradute inguste pietruite, clopotnite de biserici, un aer medieval si maslinii, vita de vie ce ti surid in soarele din jurul dealului. cine i fericitul? bossul din manhattan ar putea cumpara san gimignano ul cu ciobanii lui cu tot!

    • Cu siguranta ar avea banii dar nu cred ca ar putea cumpara! Si nici nu ar intelege linistea de acolo, ce inseamana sa iei o pizza (de la riccapizza!!!! e cea mai buna!) si spritz rece si sa te bagi sub bolta vis-a-vis de primarie. Apoi sa urci pe colina pt apus… e jumatatea de ora in care lucrurile se linistesc brusc inainte sa iasa toti in strada… Si asa invie satul si noaptea.
      boss-ul ar fi mai fericit sa mai adauge ceva cifre intro coloana dintr-un monopoly nesfirsit…..

  10. Si totusi, scopul omenirii este acela de-a evolua cat mai mult, iar acest lucru nu poate fi oprit indiferent de ce va urma, pentru ca omenirea este obisnuita astazi cu un confort deosebit oferit de tehnnologii. Orice situatie in care omenirea va involua dintr-un motiv ori altul, va fi urmata de dezechilibre sociale si tulburari sociale. In fond, marile conflicte au avut in substrat dorinta de evolutie. Problema se pune cum vom reglementa tehnologiile si pe mana caror guverne vor incapea acestea, astfel incat sa nu fim controlati total si amenintati.
    In ce priveste „isteria verde”, sa nu uitam ca in ultima instanta, energiile fosile inseamna foarte multi bani pentru guverne si multa evolutie. Putem privi doar la statele din Golful Persic si la cum au evoluat acestea datorita petrolului sau gazului. O companie de petrol poate sustine PIB-ul unui intreg stat. Ma indoiesc ca energiile verzi fac acest lucru. Poate ar fi bine sa comparam si un alt aspect important, anume procentul de joburi pe care cele doua industrii (energii fosile vs energii vezri) le creeaza.
    Iar apoi, nu cumva aceste energii verzi depind la randul lor de clima, de lumina, de curenti atmosferici care pun in functiune eolienele? Atunci cand clima se va schimba la un moment dat, iar curentii de aer dintr-o zona vor scadea in intensitate pentru un timp lung, cum vor proceda „inginerii verzi”? Vor muta eolienele dintr-o mare in alta? S-a putut vedea anul trecut ce s-a intamplat cand Europa a ramas fara vant in Marea Nordului si deci fara energie provenita de la centralele eoliene. De aceea am spus, sunt foarte multe idei fantasmagorice care nu se bazeaza pe niste studii de impact sociale, economice si energetice serioase la scara planetara.

    • Omule cum poti sa gandesti atat de subiectiv? Cum adica se schimba clima si nu mai bate vantul intr-o anumita zona? Adica, da, e adevarat ce zici tu acolo dar nu exact la fel (si chiar mai dinamic) se intampla si cu pungile de gaz sau zacamintele de petrol. Adica o companie X da Y bani ca sa instaleze o platforma de extractie a petrolului pe mare stiind ca va extrage o cantitate finita de petrol de acolo. Si atunci ce fac aceste firme? Pai si-au dezvoltat platforme semi-mobile de extractie a petrolului. Imi imaginez acelasi lucru si pentru eoliene.
      Cat despre solare…ce sa zic…ecuatorul tot acolo ramane ma gandesc eu …

      • Rastalmaciti vorbele aiurea. Unde am scris eu despre comparatia cu capcanele de petrol? Ma refeream la faptul ca sistemele „verzi” de generare a energiei nu se compara economic cu o companie de petrol care aduce sute de miliarde de dolari la buget si sute de mii de joburi, daca luam in calcul si alte industrii conexe cu cea de petrol (unii cred ca exista doar rafinariile de petrol si cam atat). Apoi, daca vor exista ani in care curentii de aer nu mai misca eolienele (ex: anul trecut in M. Nordului), foarte multe state vor ramane fara energie. Chiar daca un foraj de petrol nu strapunge capcana respectiva in plan vertical, acesta poate fi deviat pana la 90 grade si pana la urma va extrage petrolul din zona, dar probabil ca habar nu aveti despre acest lucru. Probabil ca sunteti de pe la vreun ONG de clima, ceva de genul asta.

  11. Tot ce am inteles e ca afaceristul nu se purea relaxa in concediu. Trebuia sa gandeasca ceva afacere si pescarul care dormea i-a trezit inspiratia. Apoi a ramas stupefiat pentru ca pescarul muncea putin.

  12. Cine este mai fericit, pescarul sau omul de afaceri ?
    cei care au de toate insa nu dispun de timpul necesar pt a sta la o cafea/siesta la razele soarelui si se pot bucura de „nimicurile” vietii cotidiene pt ca trebuie sa munceasca si agoniseasca tot mai mult ?
    Personal ma renuntat de mult la acest deziderat fara a renunta insa la calitatea vietii care nu rezuma exclusiv la lucruri materiale.
    E greu de apreciat, situatia fiecaruia fiind alta insa cresterea continua, agoniseala pt tot mai mult si de toate ne-au adus acum in pragul unor situatii deloc placute.
    Nu ne vom intoarce in pesteri si nici nu ne vom sui inapoi in copaci insa pt a preveni un colaps planetar vom fi supusi altor masuri prin care liberatile cu atata greutate, jertfe si morti la capatul a sute de ani de dezvolare obtinute, vor fi ingradite, vom fi privati de ele astfel incat cei care detin informatiile si stiinta sa poata trai in liniste, restul, mila cu ei.

    • Vedeți, aici e marea diferență dintre om și maimuță.

      Maimuța e supusă mediului și la o adică strânge din buci ca să supraviețuiască. Omul e inventiv și găsește soluții ca să-și ridice calitatea vieții indiferent de vicisitudini. „Iecologiștii” propovăduiesc în esență întoarcerea omului la stadiul de maimuță. „Aiasta nu se poate!”

      • Nu am facut referire la maimute, putem sti cat de fericite sunt ele ?
        Este vorba de altceva, sa te multumesti cu cat ai si poti , sa nu ceri imposibilul.
        Cum ar arata lumea daca fiecare ar avea o casa , o masina si tot restul de hangarale de care credem ca avem nevoie.
        Nu cred ca planeta ar putea suporta necesarul de materie prima.
        Personal de 2 ani muncesc de acasa, n-am cumparat nimic pt ca nu am avut nevoie, am redus consumul voit/nevoit, am facut concedii, n-am reuntat la ele, am renuntat insa la lucruri materiale, nu am avut nevoie de mult sa ma simt bine insa masurile antipandemice incep sa-mi produca mult disconfort mental.

        • Nimeni nu vă oprește să trăiți vița veselă a maimuței. Vorba unui cântecel de odinioară: „Fără bani & fără griji”. La ce mai „munciți câți doi”?! Eu muncesc cât îmi place și îmi cumpăr cât și ceea ce-mi place. Nu-i înțeleg și nu i-am înțeles niciodată pe fanatici.

            • Cineva spunea că omul e „doar o maimuță ceva mai sofisticată”. Bag seama că dumneavoastră aspirați la condiția de maimuță în stare naturală. V-a ieșit pe deplin! 😄

  13. Să nu uităm însă că Thomas Hobbes era produsul uneia dintre cele mai nemiloase epoci din istoria Europei – o societate bazată cu adevărat pe exploatarea omului de către om, în care viața, demnitatea și libertatea individului nu aveau prea mare valoare. În alte părți ale lumii au existat mereu comunități de „primitivi” care se susțineau reciproc și demonstrau mai multă grație decât harnicii protestanți capitaliști. Amerindienii care au vizitat Anglia în secolele 17-18 erau șocați de faptul că vedeau cerșetori îmbrăcați în zdrențe și copii înfometați pe străzi. Avantajul colonialistului european a fost determinat mai degrabă de tăria oțelului său decât de superioritatea morală – dacă afaceristul era contemporan cu Hobbes și mai multe corăbii în care a investit nu se mai întorceau de pe ocean viața lui și a copiilor săi urmau într-adevăr să fie brutale și scurte.

    • Europenii pe unde s-au dus si au colonizat, au distrus civilizatii. Numai in America de Sud cat au distrus spaniolii in Peru, de exemplu. Machu Picchu mai exista astazi doar pentru ca spaniolii nu l-au identificat in Anzii Cordilieri, altfel nu mai aveam ce vizita astazi. Insa tendintele colonialiste renasc astazi la umbra Uniunii Europene si declanseaza lupta cu partidele nationaliste. Tendinta de a concentra puterea de decizie intr-un singur loc (federalizarea Europei) va naste un monstru geopolitic care va putea sa faca orice cu statele europene, inclusiv sa inchida toate rafinariile de petrol, pentru a ne incalzi iernile doar cu ajutorul energiei produse de fotovoltaicele de pe case. Ma gandeam sa merg o luna-doua intr- o casa Amish ca sa obisnuiesc, just in case….

    • Trebuie să fi fost un adevărat șoc cultural pentru bieții amerindieni. Obiceiuri pline de umanitate precum smulgerea inimii din pieptul prizonierului viu practică de azteci și de inamicii lor erau datini și tradiții cât se poate de decente. Sau construcția marilor temple în mijlocul junglelor de către niște oameni ce nu cunoșteau roata și nici nu avea animale de tracțiune cum so fi realizat?! Prin munca voluntară a uteciștilor? 😄

      • Inainte de a-l trimite pe jay in Coreea de Nord sa scape de europenii colonizatori, distrugatori si imperialisti, as completa ca aztecii nu sacrificau in modul descris de dvs. unul, doi insi, ci faceau hecatombe de sute de oameni zilnic. Bine, pentru multi dintre sacrificati era o onoare sa imbuneze zeii in acest mod; prizonierii nu prea gustau ritualul, dar….ghinion, n-aveau drept de vot. Plus ca variola care a omorit 3/4 din indigeni, nu poate fi imputata spaniolilor, ei habar n-aveau de virusi, epidemiologie, anticorpi, etc. E trist si deranjant ca cei care habar n-au, nu tin secret acest lucru, ci vor cu o obstinatie demna de o cauza mai buna sa-si raspindeasca tarele gnoseologice (scuze pentru pretiozitatea de la sfirsit; daca vorbesc neaos, intervine adminul).

      • Si prin cartile de propaganda si de aventuri pentru copii ale lui Karl May si ecranizarile lor.
        Ce mult imi placeau astea in copilarie!
        In adolescenta deja gustam mai mult glume de genul:
        Ce se naste dintr-un grec si un evreu? Raspuns: Un Hershcule!
        Ce se naste dintr-un indian si un evreu? Raspuns: O pana de Shloim!

  14. Este f greu de tradus Anekdote zur Senkung der Arbeitsmoral. Chiar si titlul are niste particularitati care nu pot fi intelese decit cunoscind mentalitatea germana. De ex. Arbeitsmoral se refera la faptul ca nemtii nu muncesc doar pt a-si cistiga existenta, ci munca e chiar existenta. Nazistii spuneau chiar ca Arbeit macht frei. Colegii spuneau ironic, este o viata si dupa munca. Deci munca nu e neaparat vazuta ca asigurarea unei batrineti fara griji, de altfel f multi muncesc si la batrinete, nu neaparat ca au nevoie, ci ca pur si simplu le place.

    In versiunea germana, pe care de abia acum am citit-o, concluzie e. „denn früher hatte er auch
    einmal geglaubt, er arbeite, um eines Tages einmal
    nicht mehr arbeiten zu müssen, und es blieb keine
    Spur von Mitleid mit dem ärmlich gekleideten
    Fischer in ihm zurück, nur ein wenig Neid”

    In trecut a crezut ca trebuie sa munceasca mult, astfel incit, cindva, sa nu mai fie nevoit sa munceasca, dar acum i-a disparut orice mila pt hainele ponosite ale pescarului, a ramas, mai degraba, un pic de invidie.

    • Observațille dvs. sunt binevenite și explică de ce titlul englezesc, din singura traducere pe care am găsit-o, sună oarecum diferit de cel german. Există multe nuanțe pe care traducerea englezească le pierde. De aceea, am sugerat că cel puțin o traducere românească profesională ar fi necesară, cu atât mai mult cu cât avem buni traducători din germană.

    • Stati putin sa ma uit si eu pe geam…
      Gata, m-am uitat, se vede ceva zapada pe alocuri, clar nu exista vreo incalzire globala. Total de acord cu dumneavoastra! Propun sa publicam impreuna un articol in revista Nature cu descoperirile pe care le-am facut.

      • Mă uit pe geam și văd ceva mai mult de un metru de zăpadă. Am avut deja dimineți mari reci de -30C. E mai bine ca anul trecut 😁. Atunci cred că aveam pe vremea asta cam 1.5 m.

        Mississippi îngheață ca ceasul în fiecare iarnă de vreo decadă încoace. Ies pasionații cu camionetele pe gheața beton a fluviului la pescuit. La începutul lui Octombrie 2011 cu o zi înainte de nașterea gemenilor, eram cu soția mea însărcinată în luna 9-a în piscină. Era cald și frumos. Dusesem copiii mai mari la școală și noi ne dedulceam într-un dolce farniente. În 2020 la mijloc de Octombrie goleam în panic mode irigațiile din backyard din cauză dăduse deja prima zăpada și se anunța un îngheț crâncen. Cred de 10 ani încoace prima zăpadă apare cel mai târziu la mijloc de Noiembrie și stă bine merci până la sfârșit de Martie sau chiar mai încolo.

        Toate astea sunt semne neîndoielnice ale unei încălziri globale galopante.😀

        P.S. Zilele trecut dădeau ăștia la știri că a dat gerul în Florida și că pică iguanele înghețare din copaci devenind un pericol pentru trafic. În Maryland (la latitudinea Neapole sau Sevilla) s-a înregistrat luna asta, pe fondul unui viscol crâncen, recordul de temperatură scăzută al ultimului secol undeva spre -25C. Totul e în grafic… 👍

  15. Noroc că specia umană are mai mulți bunsinessmen-i decât pescari. Pentru că dacă ar fi fost invers trăiam și azi în peșteri terorizați de gândul că poate se întoarce ursul acasă cu capsa pusă au mai înfometat ca de obicei.

    Avantajul ar fi fost acela că încălzirea globală n-ar fi îngrijorat pe nimeni😉.

    • De fapt noroc ca sunt oameni de stiinta, ingineri si altii care au contribuit la cunoastere si dezvoltarea tehnologica. Businessmanii au facut un plus din treaba asta, au monopolizat tehnologii care ar fi putut da mai mult la mai multi si au creat o latura speculativa care ne da periodic crize economice. Sunt relevanti in economia de piata, insa cred ca traiam bine si fara ei. Sau poate chiar mai bine avand in vedere ca ei sunt cei ce imping limitele cu scopul principal de a face bani si nu de a face in mod necesar bine. Pescarii pe de alta parte au fost si sunt utili, produc hrana atat de necesara si saracului si bogatului. :)

      • Evident!

        Știm asta din vremea lui Pingelică. România era plină de „savanți” și „specialiști”. Ce fain se trăia! Oamenii muncii se înghesuiau ca viermii pe la cozi. Văzută din cosmos (Science & Vie vara 1985 – o poză panoramică a lui Patrick Baudry din Naveta spațială Discovery) România era o pată neagră în marea de lumini a Europei… Où sont les neiges d’antan? 😒

        • Aha, adica lumea dezvoltata s-a dezvoltat din motive de businessmani, ei nu aveau savanti si specialisti, Renasterea si revolutia industriala s-a bazat pe descoperirile facute de camatari si manuitori de bani. Elena Ceausescu este exemplul universal de savant si de aceea toata sleahta astora trebuie repudiata. Bine de stiut. :))

          • Exact!

            Lumea s-a dezvoltat pentru că cineva a descoperit la un moment noțiunile de profit și de investiție.

            Așa cum spune dl. Radu mai jos, dacă savanții ar fi trebuit să asude pentru propria lor supraviețuire și nu ar fi avut „investitori” care să-i susțină nu s-ar fi descoperit mare lucru, Asta e realitate brutală.

            Exemplul cu iepoca e aur e relevant din cauză că un efort științific colosal (făcut de lumea comunistă în general, nu doar de România socialistă) s-a terminat din rahat tocmai din cauză că nu existau businessmen-ii care să separe impostura de talent.

            • Aveți dreptate. Totuși, hai să vedem cât a contat, printre picături, faptul că în iepoca de aur chiar și comuniștilor le-a scăpat un documentar precum ”Cosmos”, Carl Sagan.
              Fără un război rece nu ajungeam pe Lună.
              Nu doar profitul și investițiile ne-au ajutat să scăpăm de comunism, Hollywoodul a făcut asta, de la „Casablanca” încoace (ok, propaganda plătită din banii proveniți din profit).
              E la fel de evident ca și o cărămidă, sistemul capitalist are cele mai multe avantaje pentru orice societate democrată.
              Însă oamenii au nevoie și de idealuri. Dacă acele idealuri sunt doar contul bancar, mașină, ultimul model, Penthouse, puterea de a dispune de alții…
              Încă odată, vă înțeleg opinia. Cu toate acestea, sunt de părere că avem nevoie și de vise.
              Știu bine în ce lume, sau societate, cum doriți, trăiesc. Îmi amintesc în ce lume, societate, am trăit. Niciodată nu m-am simțit liber.
              Dacă îmi permiteți, dar dumneavoastră?

            • @CosminA

              Poate că nu ajungeam pe Lună fără războiul rece, poate că nu aveam submarine atomice, dar câte vieți au fost pierdute și distruse aiurea de comunism și „idealismul” său! Cât de bogați am fi fost fără imensa rispă a războiului rece! Merita voiajul a 12 oameni acum 50 de ani pe Lună prețul ăsta? Eu zic că nu.

              Sigur că o viață fără idealuri e una stearpă și goală. Însă o viață trăită după idealurile altora e infernală. Ne-a arătat-o pe deplin monstruozitatea clocită de Marx și Lenin.

              Da, eu mă simt liber. Începând din după amiaza de 21 Decembrie 1989 m-am simțit mereu liber.

              Vă compătimesc dacă nu sunteți liber nici azi…

      • Interesant punct de vedere. Poate ne explicati ce ar fi facut Leonardo da Vinci daca era nevoit sa dea la sapa zi lumina pantru a avea de mancare, in loc sa fie sponsorizat generos de familia di Medici (bancheri)? Sau Newton daca nu se nastea intr-o familie de fermieri relativ instariti? Eventual Copernicus, din familie de negustori … Si exemplele pot continua. Putem si sa ne uitam la progresele stiintifice „remarcabile” in tarile in care statul asigura finantarea … Sau puteti incerca o comparatie intre viteza cu care se misca cercetarea pe fonduri UE versus cea finantata de businessmani in restul lumii – ca anecdota, UE a infiintat o comisie care sa faca un plan prin care UE sa replice succesul SpaceX … membrii comisiei sunt exact firmele de casa ale UE care au tocat miliarde bune in ultimele decenii pentru a bate pasul pe loc…

        • @Radu pai asa este în socialism. Deja companiile germane care produc energii verzi dau faliment pe banda rulantă. Era o stire zilele trecute despre un astfel de grup de companii germane aflat în faliment. Asadar, pentru a obține fonduri de cercetare trebuie mai întâi facuta o cerere si trebuie avut un dosar cu șină. Nu este glumă ce spun, chiar se intampla.

        • Intrebare: ce ar fi facut Medicii cu instictul lor de” killer” in afaceri daca n-ar fi avut ce sa multiplice, idei si prototipuri ale unor Leonardo? Matale pe ce ai mai fi scris arogante ?
          Pe de alta parte ecologistii germani (si nu numai ei) „suficenti” de increzatori in curentii de aer care se misca „tot timpul” si soarele care probabil straluce zi de zi, isi inchid sursele de energie care le puteau asigura independenta energetica (centralele nucleare), si-si tradeaza partenerii producand un tunami financiar cumparand de la marele judoka gazul ! Sa mai spunem ca aceasta miscare arunca in somaj sute de mii de businessmani si angajatii lor?!

          • Exemplul cu da Vinci era ca raspuns la afirmatia cum ca oamenii de afaceri ar fi relevanti doar in ce priveste economia de piata si ca lumea s-ar fi putut dezvolta si fara ei. Familia Medici si altii s-ar fi descurcat si fara oamenii de stiinta, a fost insa meritul lor de afaceristi ca au sesizat potentialul practic al ideilor respective si au fost dispus sa riste investind in ele. Banala roata de care ne folosim in toate cele ar fi fost oarecum greu de utilizat daca niste smecheri nu ar fi avut ideea sa faca roti pentru altii contra produse sau bani. www ramanea o chestie pur academica pentru inca multa vreme daca niste bisnitzari nu ar fi sesizat ca pot sa il foloseasca pentru a face bani.
            Despre ecologistii germani ar fi multe de zis, exista insa un singur beneficiar real al eforturilor lor si asta ar trebui sa ii puna pe ganduri…
            Cat despre arogantele mele ce sa zic …

    • Josef Svejk oare cați înțeleg ce greu era acum 100 de ani sa trăiești din pescuit. Sa te naști in sat de pescari, sa ai o casa (haine, căldura , mâncare) sa ai grija de copii, sa aduni si tu un ban ptr. ei. Noi trăim atât de bine încât uitam cit de greu si chinuit au trăit strămoși noștri.

      • N-ați înțeles nimic. În parabolă pescarul îl reprezintă pe omul ce trăiește de azi pe mâine și care nu mișcă un pai să aibă mai mult sau să trăiască mai bine.

        Businessman-ul îl reprezintă pe omul activ care simte mereu nevoie să facă ceva să creeze ceva.

        Evident că lumea n-ar evoluat niciodată dacă majoritatea oamenilor ar fi trăit după principiul „Mai bine de ce-i acum nu se poate.”

        • Nu exista un om care sa trăiască de azi pe mâine , tu spui ca de fapt ar trebuie sa trăim in peșteri , Businessman-ul este tot un om de fapt nu am văzut niciodată unu care sa nu fie poate, Buddha. Ce Dumnezeule mare însemna ,Businessman-ul îl reprezintă pe omul activ crezi, ca un pescar de acum 200 de ani un leneș. Prima caracteristică a omului e previziunea capacitatea de a vedea o acțiune in viitor. Oameni nu au trăit niciodată după un principiu si nu o fac nici acum, trăiește pe baza unei predicții care este corecta sau nu. Nu exista nici o parabola a pescarului este dar nobilul indian o idioție filozofica.

          • Îmi cer scuze că v-am deranjat. Trăiți în mod cert undeva într-un univers paralel.

            Vă doresc toate cele bune și multă sănătate.

            • Tu chiar nu vezi diferența dintre o pilda morala si un act real. Ptr. tine religia nu este un cumul de analogi morale este un fapt real. Nu vezi diferența dintre ele. Parabola pescarului este act moralizator nu real, tine de liniștea sufleteasca si împăcarea cu tine însuși. Nu este nu a fost si nici nu vrea fii vreodată un astfel de pescar, istoria știe unul sigur si era pescar de oamenii nu de peste.

      • Toata bogăția ta Josef a fost capacitatea ta de a avea o predicție corecta ai reușit sa vezi un parcurs corect in viitor si sa te lipești de el. Nu iți fa nici cum impresia ca ai muncit vreodată mai mulți decât alți sau ca sunt niște idioți.

        • Așa cum spuneam și mai sus, e păcat să vă deranjez. Totuși doar o vorbă: Și predicția e o muncă. O muncă intelectuală.

          În rest vă doresc multă sănătate

          • Deci si pescarul care iese la pescuit este un Businessman sau este doar un pescar mort. Previziunea la tine e munca sau capacitate de supraviețuiri. previziunea este un act care tine de supraviețuire de aia spui iarna nu e ca vara. O munca intelectuala la un pescar, miner, aviator, fierar, constructor, etc dar este de fapt un leneș , nu-i așa? Asta spune unu care lucrează la birou si nu iese noapte la 2 pe mare după peste ,ala e leneș si nu face o munca intelectual, tu daca gresesti mergi acasa pescarul ala nu se mai intorce.

            • Vă țin pumnii! Sper din toată inima să găsiți tratamentul potrivit. 👍

  16. Oamenii sunt diferiți. Sunt ai pescari, și businessmani, și navigatori, și turiști.
    „Am să mă joc cu copiii și voi dansa cu femeia mea” spune pescarul, pentru că el avea încredere în mediul in care trăia. Avea încredere că și peste două zile va prinde aceeași recolta de peste. Se baza pe predictibilitatea mediului.
    Controlul vieții lui era în afara lui, la vreme și mediu.

    Dar parabola nu spune nimic prea mult despre businessman. Pentru ca el și-a luat viața în mâini și a făcut să aibă el controlul la el, nu în afara. El controla bărcile cu peste, el monitoriza fabrica de conserve, el expedia produsele direct in America, Miami sau New York. El este deja liber să meargă în vacanțe și să motzaie pe malul marii. Dar, pe langa astea, mai are afacerea. Toată munca și procesul acela care îi aduce răsfățul.

    Parabolele acestea filosofice (mai adaug Parabola Masinii Morale, aveți un articol din 2018) sunt doar teme de gândire și dialog la un pahar cu vin alb/roșu. Viața reală nu este nici pe departe atât de simplificată încât alegerile sa fie atât de simple, de tip 1 sau 0.
    La limita, putem considera că viața businessman-ului este de tip 1 și viața pescarului este de tip 0. Dar acestea sunt idealisme ale capetelor de parabola. Viața normală este intre aceste capete, pescari care nu au predictibilitate in pescuit, businessmani care nu reușesc întotdeauna.

    Parabola se perpetuează pentru că tuturor le plac și sunt stimulați de idealisme. Dar viața reală nu este despre limite, despre 0 și 1. Ci doar despre străduința către limite.

  17. Interesanta parabola, reflecta destul de bine conflictul dintre doua nevoi de baza – consum minim de energie versus siguranta sursei de energie. DIn pacate insa nu prea se mai aplica aceasta parabola, era valabila acum vreo doua generatii. Acum suntem la episodul 2 sau 3, omul de afaceri a imbatranit, a facut copii carora le-a asigurat un trai confortabil si ferit de greutati si lipsuri; copii au crescut si ei si au facut la randul lor copii, pe care i-au cocolosit, protejat si crescut dupa cele mai moderne teorii de parenting, intr-o combinatie absolut nefericita de „urmeaza-ti visele”, „tot ce iti doresti” si „nu e vina ta”. Avem astfel acum in pozitii de decizie sau de influenta doua generatii carora bunicul le cam pute ca deh… a distrus planeta cu lacomia lui, doua generatii care nu au fost nevoite sa depuna eforturi reale si pentru care viata tihnita si fara responsabilitati a pescarului e un ideal la care tanjesc in deplina necunostinta de cauza, dar de dragul caruia sunt gata la orice decizii fara a face vreun efort sa inteleaga consecintele.
    Intre timp, copii si nepotii pescarului au crescut, unii se complac in acelasi stil de viata ca batranu’, restul insa sunt oameni de afaceri si viseaza sa ajunga sa angajeze pe altii …

  18. Pescarul și businessmanul, varianta nord-americană

    Imensa majoritate a indienilor americani (Native Americans) au locuit pe pământuri superabundente în resurse naturale. Numai că aceste resurse sunt potențiale. Transformarea acestui potențial în bunuri concrete necesită energia mâinilor umane.

    Din acest motiv, John Locke, părintele Iluminismului, în Two Treaties of Government (1689), atragea atenția că populațiile locale erau bogate în pământ dar sărace în ceea ce privește confortul vieții… pentru că dorința de a-l crește prin muncă nu le-a adus nici măcar a suta parte din confortul de care ne bucurăm noi.

    După care Locke notează că un rege băștinaș al unui teritoriu mare și roditor din America, se hrănește, locuiește și este îmbrăcat mai prost decât un zilier din Anglia. Pentru că și cei mai săraci membri ai unei societăți productive au acces la beneficii materiale inimaginabile chiar și pentru elita unor societăți neproductive.

    • Nu prea aveau nativii americani dorinta de a creste confortul vietii prin munca. Munca era o activitate rusinoasa, doar vinatoarea era nobila. De aceea, munca era rezervata doar femeilor (squaw). Cu deosebit respect, d-le Cranganu!

    • Lucrurile e mai complicate. Pardon sunt ca e peste 50.

      Nu stiu cum sa va spui insa „civilizatia” europeana nu prea isi are radaciniel in Europa.. Soiurile de graminee si animale domestice sunt originare din Semiluna Fertila. Metalurgia este de origine anatoliana. Scrierea … se pare ca are la baza alfabetul fenician ….

      Nu e vorba doar despre munca ci si despre bafta …. si o multime de imponderabile.

      Na exemplu de nebafta la cub – Papua Noua Guinee . Niste … hui sa fiu amabil primitivi din epoca pietrei rataciti in sec XXI !!! Si totusi, acesti …. sunt una dintre cele mai vechi civilizatii agricole.. inca de pe vremea cand Eurioa de vest era populata de triburi de vavatori cu arme din silex . Si titusi si titusi … de ce nu au creat o mare civilizatie ?
      Se pare ca din cauza ca principala lor planta de cultura este taro . Care nu se poate stoca. Adica nu poti constitui rezerve …. BAsta!

      Sau .. mexicanii prehispanici si incasii au construit civilizatii uluitoare. Au invata sa topesca aurl si argintul .INcasi prelucrau chiar si platina (punct de tipore 1700 grade!) si se paare ca au facut si ceva cutite de bronz. Totusi …. unstensilele erau din piatra !!!

      De faot nimeni nu steo cum de a aprut metalutgoa pron Anatolia. Un mister si mai mare este cum naiba au reusit hititii sa obtina fier din minereu .

      Adica voi a zice imponderabile care devin bafta! Nihil sine bafta!!!

      (alt exemplu de bafta. Elefantul indian asiatic [Elephas] s epoate dresa. Cel african [Loxodonta] nu. Si destui insi cu experienta la Elephas au murit incercand sa dreseseze Loxodonti.)

  19. Faceți confuzie între siguranță și fericire. De fapt, fiecare din cei doi are dreptul la opțiunea lui, fără să se poată spună că greșește.

    „… ai alegerea: fie pe cât posibil de puțină neplăcere, o viață lipsită de durere, pe scurt… ori pe cât posibil de multă neplăcere ca preț al unui rod abundent de plăceri şi bucurii subtile care arareori au fost gustate până acum? Dacă te hotărăști pentru prima alegere şi îți dorești să diminuezi şi să scazi nivelul de durere al vieţii umane, trebuie, de asemenea să diminuezi şi să scazi nivelul capacității ei de desfătare.
    Proiectele umane care aduceau cea mai mare împlinire păreau să fie inseparabile de un anumit nivel de chinuri sfâșietoare, sursele celor mai mari bucurii ale noastre aflându-se în proximitatea dezorientantă a celor mai mari suferinţe” Nietzsche

    • @ Gabriel Deliu,
      in opinia mea aveti o atutudine ipocrita La fel ca istericii incalziristi. Nu o spun ca sa va jignesc, ci pentru ca dvoastra nu lucrati pentru a trai doar de azi pe miine, ci acumulati: o casa cu toate cele necesare epocii pe care o traim, poate si „casa mea de vara e la tara”, masina, poate doua, si puneti si bani deoparte, ca sa puteti merge in Tahiti ori la Ibiza. Dar aduceti elogiul lenei.
      Nimic din toate astea, si altele neamintite, nu ati avea daca ati lucra o zi si ati sta 2-3, pina va razbeste foamea.
      Nimic nu ati avea si ati trai in epoca de piatra.
      Sint curios: dvoastra traiti dupa spusele lui .Nietzsche? sau ati vrut sa epatati?

      • Victor L,
        nu mă poate jigni un pseudonim!

        credeam că am spus ceva foarte simplu: fiecare om are dreptul la varianta de viață pe care și-a ales-o! Numai așa poate fi fericit. Ce nu e clar? Sunteți comunist, vreți să impuneți fericirea după modelul care vi se pare dvs. că e bun! Eu muncesc (mult) pentru că îmi place; și muncesc atât cât îmi place!

        Nu ați înțeles citatul, e mai subtil! Să știți că nici naziștii nu l-au înțeles pe Nietzsche, cu acel Ubermensh, dar nu fac nicio paralelă cu dvs. Ei nu l-au înțeles de sus în jos, dvs. nu îl înțelegeți de jos în sus!
        Nietzsche nu spune în niciun caz că e bine să stai. Ba chiar dimpotrivă, lenea nu doare, iar el vrea durere! Și de fapt nici pescarul nu stă mereu, doar că îi place viața lui așa cum e. Nu e un perfecționist, e un om obișnuit. Într-adevăr, lumea e trasă înainte de perfecționiști, dar e făcută să reziste de oamenii obișnuiți, altfel s-ar dezintegra.

        Mai citiți o dată, poate, poate… Eu nu am spus că pescarul are dreptate, asta a sugerat „prostul” acela de Boll (un scriitor imens, Portret de grup cu doamnă și Onoarea pierdută a Katharinei Blum sunt traduse și la noi, ultima e și ecranizată, poate filmul să vă fie și dvs. mai accesibil).

        Domnul Crânganu a înțeles foarte bine, a și explicat, dar a vrut să facă un joc (legitim!), a întors parabola. Acum, deși cred că dumnealui nu mai stă să citească pe aici, îmi permit în glumă să mai întorc o dată parabola și să îl întreb: Dar pe omul de afaceri ce îl îndreptățea să facă „coaching”? A vrut să se dea mare? De ce nu a perceput onorariu? Dacă lucrează benevol își va periclita rapid situația materială, nu? Țțț, nu e bine, afacerile scad și omenirea nu va mai progresa!

    • @Gabriel Deliu

      Pentru că vă plac citatele din Nietzsche, vă ofer și eu unul din Parabola nebunului (The Gay Science, 1882, paragraful 125):

      Nu cumva măreția acestei fapte este prea mare pentru noi?

      Vă las să adaptați singur acest citat la comentariile făcute mai sus.

      • „Dar pentru care fapte?” „Ştiu eu?… Cică drept plată
        Că am luat eu steagul reduţei… şi pe dată
        Cu el, străpunşi de glonţuri, ne-am prăbuşit în şant…”😁

  20. Sclavi energetici

    În 1940, Buckminster Fuller a inventat termenul „sclav energetic” afirmând că mașinile nu numai că au înlocuit puterea musculară umană, dar ele pot performa activități pe care niciun om nu le-ar putea, de exemplu în condiții de temperatură sau presiune ori executând sarcini de precizie, la nivelul impus de standarde.

    El a estimat că la o populație mondială (la vremea acea) de puțin peste două miliarde de oameni (2 125 000 000 de oameni mai exact), existau treizeci și șase de miliarde de sclavi energetici în acel moment, reprezentând 17 pe cap de locuitor.

    Un singur galon de benzină ($3,60 dolari) conține energia echivalentă a 490 ore de muncă umană grea, care ar fi costat cel puțin $7.350 dolari la salariul minim din Pennsylvania. Se pot face comparații similare cu un panou solar sau o rotație de turbină eoliană?

    Aproximativ 99% din muncile societății contemporane sunt executate pe baza combustibililor fosili.

    Conform unor estimări din 2014, un american mediu este „masterul” zilnic a 186.000 „calorii-sclave”, echivalentul a 93 oameni, dar fără slavagism.

    Cine reprezintă mai bine societatea contemporană? Pescarul sau businessmanul?

    • Pai atunci si pescarul este de fapt un businessman nu cred ca a construit el barca sau undita.
      Si pescarul de fapt folosește munca altora pe care bănuiesc ca ii plătește in peste. Practic este doar un nivel diferit de folosire a uneltelor, numărul lor si calitatea lor. Foarte interesant deci orice unealta este un sclav energetic care iți mărește puterea de munca si pe care o plătești.

  21. Pe 21 iunie 1776, Thomas Jefferson a trimis o variantă a Declarației de Independență lui Benjamin Franklin. Acesta a făcut o corectură crucială. Jefferson scrisese: We hold these truths to be sacred and undeniable. Franklin a tăiat ultimul cuvânt și l-a înlocuit cu self-evident. Printr-o singură trăsătură de condei, Franklin a schimbat principiul fundamental american al drepturilor naturale de la o afirmație religioasă la o afirmație rațională. El a clarificat paradigma energetică aflată în spatele noțiunilor numite viață, libertate și fericire. Nu este vorba de urmărirea unei esențe proprii a fericirii, pe care regele sau preoții să o supravegheze. Nu, este vorba de indivizi care își urmăresc în mod liber propriul ideal de fericire ales.

    În 1776, când Thomas Jefferson a compus Declarația de Independență, forma principala de a produce lucru mecanic era practic aceeași care fusese de mii de ani. Vaclav Smil (2017) estimează că 97% din energia totală disponibilă era oferită de oameni și animale.

    În 1850, munca umană încă reprezenta circa 80% din energia totală.

    În 1859, la Titusville (Pennsylvania), Edwin L. Drake și oamenii lui au săpat primul puț de petrol din SUA.

    În 1908, Henri Ford a scos pe piață primul său automobil, Model T.

    În 1910, contribuția muncii umane în totalul energiei disponibile scăzuse la 60%.

    Astăzi, este în jur de 1%. Tot restul energiei disponibile la nivel mondial este instalat în motoare cu ardere internă și generatoare de electricitate – mașini care nu au existat cu câteva generații în urmă. Este Marea Accelerație, o creștere spectaculoasă, continuă și aproximativ simultană a ratei de evoluție pentru un mare număr de parametri care măsoară activitățile umane.

    Aștept cu interes rezultate asemănătoare din partea energiilor eoliană și solară.

    –––––––––––––-
    Smil, V., 2017, Energy and Civilization: A History, MIT Press.

  22. Ca. jumatate din productia de energie va fi consumata intr-un viitor catusi de apropiat de digitalizare.
    Toata lumea, digitalizare in sus, digitalizare in jos, totul smart, interconectat incepand din stadiul intrauterin pana la ultima suflare.
    Clouduri cat „China” de mari care consuma curent electric 24 de ore din 24 ore pt ca nu.i asa, totul trebuie stocat, nu se stie nici o data cand datele pot fi folosite pt ceva, ele fiind materia prima.
    Daca luam aberantul sistem autonom de deplasare, masini care sunt conduse de algoritmi, volumul de date necesar pt functionarea unei singure masini este undeva la volumul de date pe care l-au generat toate calculatoarele lumii in anii 90, zic si eu, este exagerat insa ca raport este poate mai imaginabil, date care trebuie procesate in cloud, va dati seama cat curent consuma aceste masini ? nu cel pt deplasare, acela fiind mizilic.
    Toate technologiile noi functioneaza pe baza de curent electric care poate fi obtinut prin mai multe technologii, raportul dintre metode traditionale si ecologice putand fi gasit prin statistici de tot felul insa daca dorim sa traim untr-o lume smart, cu alte cuvinte intr-un penitenciar virtual cu efecte directe in viata reala, n-avem decat sa ne gandim foarte bine cum producem acesta energie.
    In alta ordine de idei, si-a pus cineva in afara unor profesori intrebari referitoare la lumea in care vrem sa traim, vrem sa traim intr-o lume stravezie si transparenta dincolo de invelisul nostru muritor sau incecam sa devenim nemuritori intr-o lume virtuala in care corpul nostru de date/informatii se misca precum niste zombii chiar daca intre timp viermii ne-au mancat de mult.
    Da, e nevoie de foarta mult curent electric pentru sustinerea unor idei tot mai bolnavicioase, vezi start.up, venture capital etc.etc. pt catapultarea noastra direct in ceruri, pe pamant nemaifiind loc.

    • In Germania avem ceva noroc cu parcurile eoliene, altfel cererea (si evident pretul) carbunelui si al gazului metan erau f probabil si mai mari.

      https://energy-charts.info/charts/energy_pie/chart.htm?l=en&c=DE&interval=year

      Actualmente, In Germania se lucreaza la extinderea retelei electrice. Noul coridor de transport pe axa Nord-Sud va permite integrarea in retea a unor noi capacitati noi de energie eolina offshore (produsa in Marea Nordului).

      https://press.siemens-energy.com/global/en/pressrelease/siemens-energy-makes-renewable-energy-transportable-german-suedostlink-electricity

      • Germania are dintre cele mai mari preturi de energie la nivel mondial datorita incarcarii suplimentare a facturilor cu impozite de tot felul.
        Germania socialista doreste schimbarea lumii dupa modelul ei energetic, a cam dat.o in bara, Germania devine tot mai izolata datorita acestor politici impuse politic.
        Neamtul indura, asa e felul sau, pana cand ? sau dupa deviza, au destui bani, sa platesca.

          • Am promis că nu mai comentez aici, dar s-a ajuns din nou la mistificări nerușinate: graficele acelea includ doar energia electrică, în timp ce articolul de pe DW vorbește despre consumul brut de energie al întregii țări. Un singur exemplu edificator: unde apare în acele grafice Schwarze Pumpe? Schwarze Pumpe nu produce energie electrică, dar arde 12-13 milioane de tone de lignit pe an.

            Alte mistificări tipic germane, promovate de postacii Berlinului:
            (1) biomasa și energia hidro sunt încadrate la ”regenerabile”, deși subvențiile nu merg la construirea de hidrocentrale, iar 40% din lemnul exploatat în Germania se folosește la obținerea de energie electrică;

            (2) cantitățile de lignit arse pentru obținerea de energie electrică sunt prezentate separat de cantitățile de huilă, pentru a masca ponderea totală a energiei electrice obținute din arderea cărbunelui;

            (3) consumul de cărbune din statistici nu apare exprimat în milioane de tone de cărbune, apare exprimat în ”echivalent petrol”. Astfel, cifrele prezentate publicului sunt cu aproximativ 30% mai mici decât cele reale, petrolul e un combustibil mult mai eficient decât lignitul.

            (4) Brazilia și Indonezia își defrișează junglele tropicale pentru a exporta biodiesel în UE ”datorită” Directivei RED II a Uniunii Europene. Germania a ajuns inclusiv cu avioane de luptă oprite de la zbor, din cauza motoarelor ”năclăite” cu biodiesel, ca urmare a indicațiilor prețioase ale Ursulei, pe vremea când era ministru al apărării.

            • @Harald
              Sorry, tentativa de manipulare vine din partea lui Josef Svejk, caci, in fraza lui Svejk scrie asa: „Cu o putere instalată ce ar trebui să acopere 60% din necesarul țării” … iar in articolul initial din Bloomberg (si in postarea mea) se discuta despre mentinerea luminilor aprinse, respectiv despre mixul energiei electrice. Cat despre opiniile gazetarului Henrik Böhme imi prezerv comentariile. Evident are dreptul la opine ca orice alt cetatean, tonul il dau insa adminstratorii marilor companii in domeniu, caci ei raspund in fata angajatorului /actionariatul.

              Referitor la punctul (2) cantitatile de carbune arse pe categorii (huila si lignit) sunt prezentate separat pentru mai multa transparenta, huila de ex. fiind adusa din import. Ponderea totala a energiei electrice obtinute din carbune se calculeaza prin adunarea celor doua pozitii (asa de implu este;).

              Referitor la punctul (3) consumul carbunelui in statistici nu apare exprimat in milioane „tone de carbune” dat fiind ca in Germania 1 tona de carbune poate avea diverse valori calorice. In UK, consumul carbunelui este exprimat in BTU. Departe despre tentative de manipulare sau intentii rele ascunse, asa cum insinuati. Nu ar fi rau daca statisticienii s-ar intelege la o singura unitate de masura energetica la nivel global. Pe fondalul 4IR si al electrificarii automobilului, digitalizare, robotizare, etc, kilowatul ar fi probabil unitatea de masura potrivita (unitatea termala britanica BTU reprezinta prima revolutie industriala /trecutul).

              Referitor la punctul (4) din cate ineleg, exporturile Indoneziei de biodiesel sunt in jur de 350 tone pe zi. Cat despre directiva RED II in UE, reduce gradual folosirea uleiului de palm in biodiesel pana la 0% in urmatorii 7-8 ani.

              https://www.argusmedia.com/en/news/2232260-indonesian-2021-biodiesel-exports-to-remain-weak-usda

              https://www.argusmedia.com/en/news/2114306-indonesias-palm-oil-dispute-with-eu-set-to-continue

            • Ne-ai lipsit, maestre…
              De la ultimele intelepciuni despre mortalitatea covid-ului, dialogul a fost cam searbad.
              20/03/2020:
              „Cât despre decese, o mulțime de bătrâni ajung la pneumonie și fără gripă sau coronavirus, de la simplul stat prea mult în pat, iar pneumonia e cea care omoară, nu virusul. […] Chiar oameni considerați sănătoși ar face pneumonie dacă ar sta cu săptămânile în pat, în absența oricărui coronavirus. Medicii se confruntă în permanență cu problema asta, de zeci de ani încoace.”

              Oare vei putea recupera?
              Sunt convins ca da :-)

            • @Harald
              Am fost acuzat in mod repetat de catre o parte din comentatori ca as fi de fapt … dumneavoastra.
              Se pare ca aveti in comentariul asta o abordare riguroasa si cu doua calificative incisive si adevarate dintre care unul l-am simtit pe propria „piele profesionala” timp de cativa ani.

          • Aiurea! Habar n-ai!
            In comertul international cu carbuni se folosesc GAR/NAR (Gross/Nett as received). Dupa ce a fost receptionat operatorii termocentralelor folosesc NCV pentru a calcula cita „caldura” vor produce boilerele lor indeosebi cind fac mixuri de carbuni din diferite transe cumparate. Nu-ti va calcula azi nimeni in BTU decit la aparate mult mai mici. Ieri alaltaieri era cit de cit valabil in Engliterra din cauza tipului de carbuni pe care-i au ei, problema te depaseste, Cannel Coal si Boghead. Asta a fost falsul nr 1.
            Falsul nr 2: etanol si Indonezia? Indonezia practic nu exista aici. Argus o si spune: 44 mil litri de etanol pe an? Adica ~ 34000 de tone/an? Cred ca Adrian Porumboiu si inca un agricultor de talia asta si care-si produc propriul bioetanol produc mai mult anual decit ce ingaimi tu acolo. Auzi idee, Indonezia si bioetanolul! Si usurel cu uleiul de palmier pentru etanol ca ti se vor sparge-n cap niste flexitanks de 16 respectiv 24 de tone, baiete! O sa-ti dea cu ele-n cap in ordine India, China, Pakistan si apoi alde Procter&Gamble, DuPont si Colgate Palmolive. Plus de-astia mai mici ca Unilever.
            Esti complet pe linga dar scrie acolo, esti simpatic.

            • Hopa si caratorii de carbune de colo-colo (ca fapt divers, in SUA comerciantii folosesc short ton). In fine, dat fiind ca un vagon cu turba nu are aceasi putere calorica cu un vagon de lignit sau huila… statisticienii redau consumul national in diverse unitati de masura, unii in echivatent tone petrol, altii in Btu (apropo Btu, in nordul Americii se foloseste si in prezent), altii o dau cu gigacaloria, samd. Situatie similara si la consumul sau la pretul gazului metan… unii redau in mia metri cubi, mai nou si in kW, altii bcf si MMBtu, samd. Un talmes-balmes la nivel global, cetatenii nu au posibilitatea sa isi faca o imagine de asamblu… respectiv trebuie sa investeasca timp in cautarea tabelelor, conversii, etc. https://www.eia.gov/todayinenergy/detail.php?id=50898

              P.S. referitor la importul biocombustibililor din Indonezia, va rog fiti asa de amabil si adresati-va lui Harald. Citez: „Brazilia și Indonezia își defrișează junglele tropicale pentru a exporta biodiesel în UE ”datorită” Directivei RED II a Uniunii Europene”

            • Nautilus, „„Brazilia și Indonezia își defrișează junglele tropicale”. Cineva cu inteligenta cit de cit normala ar putea spune ca IN CIUDA faptului ca B si I isi defriseaza junglele, TOTUSI rezultatele sunt minore. Cooncluzia ar fi ca biomasa e o catastrofa naturala care nu rezolva nimic din nevoile omenirii. Dar pt a ajunge la o asemena concluzie ai nevoie de acel ceva care se numeste gindire.

      • Siemens energy are pierderi uriase.. a cazut la bursa catastrofal.. traieste inca din vorbe si povesti… intr-o tara normala ar fi dat de mult faliment..

        • Saptamana trecuta tocmai am acumulat (printre altele, RWE, S&P Global Clean Energy Index) si actiuni Siemens Energy – dat fiind ca sunt asa de ieftine si potentialul de dezvoltare in urmatorii 3-5 ani este imens. Mai discutam anul viitor.

          • Haideți domnu’ lăsați-o baltă cu poveștile astea despre kolhoznici ce investesc ce investesc în blue chips-uri 😄

  23. Deosebit de interesante aceste schimburi de opinii! Dar citez și eu:”Sistemul(se referă la sistemul comunist)s-a prăbușit din cauza falimentului intrinsec și nu mai poate renaște din rațiuni ecologice în sens propriu”Am citat din Thierry Wolton-O istorie mondială a comunismului- Volumul III pag.1001.De ce spun asta?Deoarece obiectivele energetice și ecologice elaborate in ultima vreme cu termene 2030-2050 ” sună” mobilizator,în spiritul vremurilor trecute,și anume acolo unde s-a instaurat comunismul.Este evident că actualmente nu dispunem de tehnologiile necesare realizării acestor obiective,cel puțin la termenele fixate inițial.Doar cercetarea ne poate veni în sprijin dar nici ea, respectiv inspirația necesară acestei munci nu ține seama de lozinci,așa cum nu a ținut seama nici în trecutul relativ apropiat.Mai adaug faptul că procedeul obținerii hidrogenului prin reformarea gazului natural cu abur este patentat de Germania încă din 1910 iar în 1912 a funcționat prima instalație de obținere a îngrășămimtelor chimice pe această tehologie;ea a funcționat cu succes zeci de ani la rând inclusiv în țara noastră, fără ca hidrogenul produs astfel,să fie colorat….

  24. …ramane de vazut ce-ar fi facut pescarul daca ar fi stiut ca pestii din larg sunt pescuiti cu pescadoarele moderne ale businessmanilor, fara sa mai lase nimic pescarului, in zilele ce urmeaza. Ideea subinteleasa ca „are-balta-peste” e valabila numai intr-o lume de pescari, nu de pescari si businessmani-plini-de-sfaturi.
    …sau daca maine-poimaine se strica barca/vin piratii congolezi si trebuie sa se angajeze la Amazon ca sa puna pe masa peste congelat si vandut de alti businessmani-verosi. Cu cat stii mai mult, cu atat ai vrea sa fii businessman, nu pescar…
    Chestie de blupil-redpil…

    Cat despre fabula lui Fontaine: stiu o varianta in care, la final, furnica se intalneste cu greierele care cunoscuse succesul la Paris, dupa ce toata vara exersase in parc, si-i spune: „Auzi, greiere?!, Daca te mai duci la Paris si te intalnesti cu La Fontaine, spune-i ca nu face doi bani fabula lui….”

  25. O parabolă asemănătoare celei din articol: Pyrrhus și Cineas

    Cu aproape 20 ani înaintea lui Heinrich Böll, scriitoarea franceză Simone de Beauvoir a publicat primul ei eseu filosofic, Pyrrhus et Cinéas, care este o parabolă asemănătoare celei cu pescarul și businessmanul din articol.

    Pyrrhus din Epirus a fost un rege grec, general și un om de stat, rămas celebru prin victoriile sale „à la Pyrrhus”. Când prietenul său Cineas îl întreabă ce planuri are după cucerirea următoarei cetăți, Pyrrhus îi replică: „să cuceresc alta”. Și apoi? „Încă una”. Totuși, în cele din urmă, Pyrrhus se oprește din regresia sa infinită spunând că se va „odihni” după ultima cucerire. Primind acest răspuns, Cineas îl întreabă pe Pyrrhus de ce nu se odihnește acum, în loc să se chinuie să cucerească toate celelalte imperii, când rezultatul final va fi oricum odihna.

    La prima vedere, se pare că Cineas este mai înțelept decât Pyrrhus, pentru că întrebarea lui bântuie toate proiectele noastre și va trebui mereu să găsim un răspuns. Dar Simone de Beauvoir consideră că atitudinea lui Pyrrhus este mai autentică pentru că ea și-a fixat obiective care nu sunt niciodată absolute. În același timp, atitudinea lui Pyrrhus nu are nimic de-a face cu înțelepciune – este pur și simplu o lipsă de imaginație! Va fi întotdeauna o altă cucerire de făcut! După Terra, a fost Luna! Acum, se pregătește Marte!

    Detalii,

    de Beauvoir, S., 1944, Pyrrhus et Cinéas, Paris: Gallimard.

    • Nu uitati de capodopera literaturii romanesti – Miorita – unde baciul moldovean, la fel ca pescarul nostru, prefera sa se resemneaze la aflarea vestii ca alti doi baci, unul ungurean si altul vrincean, au intentia sa-l talhareasca si sa-l ucida, in ideea ca, oricum, n-are nimic de pierdut sau de castigat, chiar daca o oaie-vorbitoare providentiala (Miorita) ii arata strategia de aparare, la fel ca businessmanul nostru.

      Se zice ca D-zeu iti da dar nu-ti baga si in traista. Eu cred ca iti da dar numai daca ai grija de traista in care sa bagi ceea ce iti da el…

  26. Cred ca bateti intr-o usa deschisa, atunci cand sustineti ca progresul tehnologic fara precedent a facut mult bine omenirii. Sunteti, insa, mult mai putin convingator atunci cand recunoasteti impactul acestui progres asupra naturii. Omul este, intr-adevar, cel mai inteligent animal de pe planeta, insa isi foloseste inteligenta exclusiv in interes propriu, fara sa tina cont de restul vietuitoarelor. El transforma padurile in parcuri, raurile in lacuri de acumulare, animalele salbatice in curiozitati ale naturii, etc.
    Solutia ar fi, cred, sa ne punem mai putin pe primul plan si sa ne vedem ca o parte dintr-un intreg, nu ca intregul insusi.

    • Solutia ar fi, cred, sa ne punem mai putin pe primul plan si sa ne vedem ca o parte dintr-un intreg, nu ca intregul insusi.
      Vai ce frumos ai vorbit, ma trec lacrimile. Hai spune mai multe, continua! Inteleg ca ar trebui invers, lacurile de acumulare transformate in riuri, parcurile in paduri, curiozitatiile naturii in animale salbatice. Pune mina pe inima si spune ce ar trebui sa faca cei 8 miliarde de oameni!?

    • Am citit ieri studiul pe care îl comentează în stilul apocaliptic caracteristic ziarul britanic.

      Autorii nu-și pun o întrebare simplă, dar care le-ar schimba concluziile: Cum au supraviețuit peștii oceanici în timpul altor perioade de încălzire globală: Holocene Climatic Optimum, 5000-3000 BC, când temperturile erau cu 1-2 grade Celsius mai ridicate decât astăzi, interglaciația Eemian, perioada Paleocene-Eocene Thermal Maximum (PETM), epoca Eocenă și alte interglaciații mai calde decât cea în care trăim.

    • In plus, multe orase vor fi acoperite de ape.

      ONU se ingrijoreaza si prezice dezastrul (1989).

      Nivelul apelor marilor si oceanelor creste amenintator.

      Dupa-atata frig si ceata… mediatica… … unii incep, timid, sa deschida ochii:

      Undeva se menționează că „utilizarea portofelului nu va fi obligatorie”, dar asta seamănă cu povestea „certificatului verde”. Care nu e obligatoriu, dar fără el nu treci granița. Portofelul digital n-o fi obligatoriu (la momerntul actual), dar fără el nu vei putea face cine știe ce lucru important.

      Pandemia va trece, dar QR-ul nu va dispărea. Se va extinde. Totul pare să fi fost planificat minuțios. Pandemia a fost primul pas. N-a ieșit din prima, cu acceptarea unanimă a vaccinării, se va trece la pasul doi: restricții din cauza schimbărilor climatice. Până și Iohannis, hodoronc-tronc, în plină pandemie, a făcut o ședință pe tema climei – ceea ce era de neimaginat la comoditatea lui, dacă nu primea un ordin de sus. E de așteptat să vedem tot mai des pe la televiziuni scenarii catastrofale, fenomene naturale devastatoare. Create de om, bineînțeles, care cer răspuns rapid din partea statelor. Sub comandă unică, la fel ca la vaccinare. Cine se opune, devine dușmanul omenirii. Iar legile vor fi necruțătoare.

      In coltul asta de internet (Whenever you find yourself on the side of the majority, it is time to pause and reflect. – Mark Twain), daca nu va fi interzis, se va ajunge in citeva luni la temperatura de fierbere (ma astept sa cada serverul din cind in cind din cauza temperaturii), fiindca metoda de lucru a bolsevicilor (dezinformare, scaremongering, impartirea oamenilor in buni si rai, victime si calai, incitarea unora impotriva altora) e aceeasi ca in experimentul precedent, cel din anii 1950, cind – zicea poietu A.E. Baconsky – „Trece-o noapte și mai trece-o zi/ Se ascute lupta între clase/ Iar chiaburii se arat-a fi/ Elemente tot mai dușmănoase”.

      Nori negri la orizont pentru „negationistii” isteriei Climate Change. Care, se va demonstra la televizor, sint cu totii chiaburi, white supremacists, racists, homofobi, transfobi, conservatori, extremisti de dreapta, barbati heterosexuali, crestini, rednecks, oameni neinstruiti, lipsiti de empatie, egoisti care refuza sa-si faca partea lor de datorie pentru binele public.

      Oamenii nu mai citesc cărți. Dacă ai putea să le ștergi din memorie tot ce au văzut și auzit la televizor (drogul acela care îi ține câte 3-4 ore pe zi departe de realitate, oferindu-le un cocktail toxic de divertisment, propaganda, îndoctrinare și picanterii sexuale), nu ar mai avea nici o opinie despre ce s-a întâmplat sau se întâmplă în lume. Cunoștințele lor ar fi la nivelul manualelor școlare de istorie ideologizată.

      • Perspectivele nu sunt chiar atât de sumbre, situația din prezent e oarecum comparabilă cu anii 1985-1986. Nu-și imagina nimeni căderea comunismului și destrămarea Uniunii Sovietice la acel moment, totuși rotițele se învârteau exact în direcția asta.

        Prin 2026, de exemplu, o mulțime de oameni ”cu greutate” or să-și pună cenușă în cap, încercând să convingă lumea că ei totuși erau de bună credință, dar s-au lăsat duși de val.

        • Nu pot sa am optimismul dumneavoastra: n-as miza deloc pe buna credinta a celor pe care-i numiti a fi cu greutate. N-o vad pe Merkel
          regretind vreodata timpeniile facute pe nuclear. Nici pe BJ nu-l vad schimbind ceva, oamenii astia chiar cred ce fac. Noi cu Brusalu’? Slabe sanse. Poate doar inflatia enorma si cresterea aberanta a preturilor la energie sa le sune alarma unora insa alarma asta e lesne acoperita de discursul cu Rusia, cu China, cu US care, vezi doamne, e jandarmul lumii, cu iliberalismu’ si cu alte citeva etichetari conform vechii tactici de negociere numita „incurca-i drace”. Foarte eficace tactica asta.
          In plus nu uitati ca deja o generatie e spalata pe creier cu grindileala.
          Asta inca din scoala! Toti astia traiesc de la un salariu la altul insa stau cu mina-ntinsa la stat pentru subventii si la masini si la curent pentru ele! Si vin la rind cei care au acum 3-4 ani. N-ar trebui sa ne mire: acum 2 zile am auzit-o la radio (Actualitati) pe crainica spunind energia produsa de x este y megawati pe ora! N-ar fi de mirare sa se faca consiliera in energie pe la Brusal.
          Basca gargaragiii eco militanti, unii interesati altii pur si simplu naivi (in sensul de bine intentionati insa ignoranti in privinta a ce se poate face realist inginereste), asta in timp ce dau la pedale sa livreze mincare.

          Nu-mi iese din cap o scena din dec 1989. Un copil in uniforma de „soim al patriei” aude ca i-au arestat pe Ceausesti si intreaba: „dar ce-au cu el ca Ceausescu e poporul” !!!

          • Nu era vorba de Merkel sau de BJ, ei sunt „cozile de topor” care și-au făcut treaba pe care o aveau de făcut. La fel ca Willy Brandt sau ca James Callaghan în anii ’70.

            Era vorba de „formatori de opinie” care vor încerca să rămână ”formatori de opinie” și după schimbarea de regim. Pentru că ei altceva nu știu să facă și trebuie să trăiască și ei din ceva :)

            Nu sunt chiar așa mulți spălați pe creier în realitate. Există însă câteva mii de activiști foarte vocali, comentând cu câte 10 nick-name-uri fiecare și în câte 10 locuri fiecare. Postacii Berlinului, de exemplu, sunt foarte vocali și se firitisesc reciproc în permanență, dar ei nu apar decât trimiși de regimul aflat la putere. Nu au niciun cuvânt de spus în lumea reală, ei doar se conformează directivelor.

            Organizațiile media au însă la conducere persoane reale, suficient de cunoscute în societate sub numele real. Acele persoane își vor pune cenușă în cap, la ele mă refeream. Respectivele persoane cunosc foarte bine realitatea, nivelul lor intelectual e suficient de ridicat încât să nu poată fi spălați pe creier. Dar tot ele vor face dezvăluiri ”din interior”, în încercarea de a-și spăla imagina și de a-și continua cariera în media.

            • Multumesc pentru precizari. Aveti dreptate.
              Se poate pune intrebarea care e deosebirea intre unul din presa si un politician. Raspunsul e de cele mai multe ori acelasi. Nici una. Azi scrie la The Sun, miine e purtator de vorbe al PM, face politici publice si mai apoi conferentiaza la tema. Ceva gen Alastair Campbell.

            • @ Harald
              Mi-e teama ca ati inteles sau cel putin ati comentat doar pojghita problematicii.
              Lenin a spus si buna dreptate „capitalistii isi vor cumpara funia cu care o sa ii spanzuram”.
              Rusia si China au invatat cum sa profite de lacomia occidentului , de cozile de topor din toate domeniile si mai ales acum cum sa isi reduca datoriile prin inflatia pe care o genereaza.
              Germania, Franta si UE sunt doar uneletele de lucru in mana regimurilor totalitare din Rusia si China dar si din Turcia si Iran.
              Includerea lui BJ in categoria „cozilor de topor” cred ca arata fie superficialitate sau si mai probabil influenta mass mediei europene continentale, mai ales dfin Germania si Franta.
              Dar chiar si daca ati avea dreptate, Marea Britanie are suficienti candidati foarte buni de prim ministru.
              Si cel mai important este ca, spre deosebire de Europa continentala are institutii care au functionat continuu de aproape 800 de ani intr-un mod democractic exemplar chiar si cu Brexit-ul,

        • @Durak – first things first: BJ este un neomarxist tipic, obsedat de energiile verzi și de interzicerea motoarelor termice. S-a născut la New York, fiu al unui funcționar care a lucrat la Banca Mondială și la Comisia Europeană. Simplul fapt că se numește Boris spune totul despre simpatiile tatălui său.

          Boris a studiat la Eton, o ”pepinieră” clasică a agenților de influență ruși din Marea Britanie. Exact ca și Merkel, este pseudo-conservatorul care prostește lumea cu așa-zisa lui orientare de ”dreapta” pentru a aplica măsuri tipic socialiste. Un exemplu tipic: înainte de ultimele alegeri, Jeremy Corbyn a făcut un circ întreg cu re-naționalizarea transporturilor feroviare de pasageri, iar lumea i-a votat pe ”conservatorii” lui Boris Johnson, care au trecut imediat la re-naționalizarea transporturilor feroviare de pasageri :)

          Despre democrația britanică: deputații sunt aleși nominal, într-adevăr,
          însă membrii Camerei Lorzilor nu sunt aleși de nimeni. Așa avem astăzi un Lord Alli și un Lord Ahmed, ultimul condamnat penal de mai multe ori. A demisionat din Camera Lorzilor doar când era pe cale să fie exclus, în urma repetatelor condamnări penale. Iar guvernul e al Majestății-Sale, Boris guvernează în numele reginei, nu în numele alegătorilor.

          În altă ordine de idei, încearcă să te abții de la caracterizarea interlocutorului. Nu îți revine în niciun caz rolul de a evalua presupusa mea superficialitate sau calitatea opiniilor mele. Asta e o abordare tipic neomarxistă, bazată pe virtue signalling și comentarii ad hominem. Când o să vezi că te caracterizez eu, atunci poți să mă caracterizezi și tu pe mine. Până atunci, nu. ”Du-te și nu mai păcătui!” :)

          • later edit: încă un mic detaliu despre familia din care provine premierul. Bunicul lui a folosit numele de Wilfred Johnson, însă la naștere se numea Osman Kemal. Străbunicul premierului era Ali Kemal Bey, ministru de Interne în Imperiul Otoman, a fost asasinat în 1922, în timpul așa-zisului război de independență al Turciei.

    • Articolul pare sa fie deosebit de erudit daca e sa ma iau dupa rezumatul (abstract-ul) citibil la adresa de mai sus:

      Această lucrare oferă o analiză teoretică și empirică a greenium-ului, adică a primei de preț pe care investitorul o plătește pentru obligațiunile verzi în comparație cu obligațiunile convenționale. Explicăm în termeni economici simpli de ce prima de preț a unei obligațiuni verzi reprezintă, în esență, o combinație între beneficiul de mediu nepecuniar al obligațiunii, așa cum este perceput de investitor, și costul efectiv al emiterii acesteia, măsurat prin costurile suplimentare de emitere a obligațiunii compensate cu o serie de beneficii monetare și nemonetare asociate cu emisiunea. Modelul nostru empiric descompune greeniumul într-o componentă de piață variabilă în timp, care este comună tuturor obligațiunilor verzi, și o componentă idiosincratică, specifică unei anumite obligațiuni verzi în sine. Utilizând cel mai mare set de date privind obligațiunile verzi la nivel mondial în comparație cu orice studiu anterior, constatăm că greeniumul se ridică, în medie, la puțin peste un punct de bază. Cu toate acestea, acesta variază destul de semnificativ între obligațiunile verzi individuale, iar rezultatul nostru sugerează că un factor cheie care stă la baza variației este faptul că acestea sunt supuse riscului de greenwashing în grade diferite.

      Daca acest abstract, parca realizat de cei mai mari maestri ai clickbaiting-ului destinat super-intelectualilor verzi cu studii avansate de contabilitate, v-a stirnit curiozitatea si ardeti de nerabdare sa cititi intregul articol, nimic mai simplu:

      Buy article PDF

      USD 39.95

      Price includes VAT (USA)
      Tax calculation will be finalised during checkout.

      Instant access to the full article PDF.

      P.S.
      Citind ezotericul abstract de mai sus, gindul mi-a zburat glont
      (1) la un citat din Henry Ford: “It is well enough that people of the nation do not understand our banking and monetary system, for if they did, I believe there would be a revolution before tomorrow morning.” si
      (2) la o expresie pe care o aud tot mai des in ultimii ani: The inmates have taken over the asylum.

      • Este lăudabil efortul dvs. de a traduce (aproape în întregime) Abstractul articolului ca să demascați intențiile oneroase ale autorilor de a produce un articol tip clickbaiting.

        Un singur lucru mi se pare ne-onest în traducerea dvs: Ați omis (intenționat?) exact primele trei cuvinte (Sadly, not much) de la începutul rezumatului, care dau un răspuns succint întrebării din titlul articolului (Cât de mult este lumea dispusă să plătească pentru a salva Pământul?)

        În rest, se pare că nu știți sau preferați să nu știți, că imensa majoritate a articolelor științifice nu sunt gratuite. Editura Springer, care a publicat articolul, este o organizație for-profit.

  27. Un singur lucru mi se pare ne-onest în…

    :)

    Da, am omis intentionat „Sadly, not much” fiindca l-ati tradus chiar dvs., mai sus. Inclusiv titlul articolului. Ce sens avea sa le repet? Traducerea mea era o continuare nebeligeranta a comentariului dvs. si ar fi trebuit sa se inteleaga din ea cum, din niste bolboroseli contabilicesti, se poate scorni un text numit „articol stiintific”. Mai conteaza la ce concluzii ajung astfel de „oameni de stiinta” chiar daca, intimplator, acestea ne plac si ne amuza? Se pare ca, in loc sa clarific, am trezit suspiciuni. Ca pe vremuri: „ai grija, tovarase, ca se poate interpreta!”.

    Ingrijorarea dvs. ca nu as sti care e treaba cu piata articolelor stiintifice are meritul ei incontestabil. Eu sint pentru libertatea neingradita de expresie, asa ca n-o sa ma lansez intr-o disputa pe tema asta.

    Pe de alta parte, nu doar Springer e o organizație for-profit. Si Pfizer e. Si Merck. Si Playboy. Si Pornhub. Si sint destui care le cumpara produsele. Multe fiind adevarate otravuri sau bombe cu explozie intirziata. Sau pur si simplu bull@#it, cum pare sa fie articolul cu care ne pierdem vremea. Asta e motivul pentru care am subliniat aspectul comercial.

    P.S.
    Am intrat acum citiva ani intr-o farmacie sa cumpar aspirine. Am vazut un ambalaj Bayer standard, care imi era cunoscut si, alaturi, un alt ambalaj Bayer, ceva mai frumos colorat, pe care scria mare ca aspirinele dinauntru sint recomandate pentru combaterea durerilor articulare. Am citit atent tot ce scria pe cutii, dar in afara de ambalaj si de pret (un dolar si ceva mai mult pentru cutia mai frumos colorata) marfa parea exact aceeasi. O intreb pe farmacista daca exista vreo diferenta intre cele doua in afara de pret si de ambalaj. S-a uitat si ea pe cutii, apoi, cu un zimbet vizibil jenat (cred ca era o farmacista incepatoare), a dat din cap ca nu.

    • Amestecati totul intr-o oala mare!
      Ingredientele de baza sunt aceleasi, dar asta este pentru medicamente GENERICE produse la pret foarte mic.
      Medicamentele CLASICE germane sunt foarte bune si cu adausuri excelente. Inca mai comand Ibuprofen AKUT 400 mg de la firma A1. Ia durerea „cu mana”.
      Si au scos si variante imbunatatite de Strepsils de exemplu. SI ceea ce vedeti pe ambalaje este MARKETING.

      • Domnule,

        Repet: era EXACT aceeasi aspirina (farmacista a recunoscut), aceeasi firma producatoare, 500mg fiecare tableta, acelasi unic ingredient medical: acetylsalicylic acid. Doar pretul si ambalajul erau diferite. Pe cutia mai scumpa scria mare („clickbait”): ARTHRITIS PAIN RELIEF. FOR TOUGH ARTHRITIC AND RHEUMATIC PAIN. Nici coated, nici delayed-release, nimic special.

        Farmacia de care vorbesc, la fel ca orice alt magazin, isi face preturile cum vrea. Poate sa vinda aceeasi aspirina azi cu un pret, miine cu un altul. Poate sa il schimbe si in cursul aceleiasi zile de citeva ori fara sa trebuiasca sa dea cuiva explicatii. Poate sa aiba un numar de cutii de aspirine cu un abtibild lipit pe ele anuntind o reducere de x% fata de pretul curent. Farmacia de peste drum poate sa incerce sa-si vinda aspirinele la pret de Mercedes daca patronul crede ca asta e o idee buna.

        Ce incercam eu sa zic era ca in aceeasi farmacie, EXACT acelasi produs (aspirina Bayer) era oferit in doua ambalaje diferit colorate si la preturi diferite (sugerindu-se ca nu ar fi chiar acelasi produs) – cutiile fiind asezate alaturi, pe acelasi raft -, pe unul subliniindu-se cu litere mari, pentru a atrage privirile cumparatorilor grabiti, o informatie care, pe celalalt, cel binecunoscut de clienti, era imprimata cu litere mult mai mici. Adica o mica inselatorie (gainarie). Dar, fiindca si Bayer, si farmacia sint for-profit, aspectele morale nu se mai discuta si in fata acestei realitati noua nu ne mai ramine decit sa ne inclinam respectuos. Sau sa punem un genunchi in iarba, ca fotbalistii englezi inainte de meci.

        Pe scurt: nu pretul m-a deranjat, ci incercarea de a ma insela, de a-mi baga mina in buzunar.

        • Cred ca v-au scapat totusi anumite aspecte.
          Costel stand-up-istul spunea ca generatia lui astepta sa scrie pe ambalaj clar pentru ce boli sau simptome este. Era o gluma dar samanta de adevar exista. Doar nu va asteptati de la generatia de millenials sa fie specialista in farmacie sau leacuri babesti
          Daca ati fi fost pedantic atunci ati f cerut sa va uitati la compozitie FARA sa va bazati pe spusele farmacistului/farmaciei.
          Cred ca ati putea sa faceti plangeri si la Bayer si la farmacie sau reteaua de farmacii.
          Puteti sa va plangeti si pe Twitter sau Facebook ca incearca sa va pacaleasca.
          Social media este urmarita foarte atent de catre marile corporatii.
          Nu am inteles legatura cu genunchiul pe iarba. Vroiati sa ingenunchiati la posterul de Bayern din farmacie? :))
          Fiti vigilent, hotii sunt peste tot. Vlad Tepes se lasa asteptat! :))

  28. În concluzie, pe baza datelor observaționale, criza climatică pe care, potrivit multor surse, o traversăm astăzi, nu este încă evidentă.

    Aceasta este concluzia unui studiu publicat pe 13 ianuarie 2022 de patru oameni de știință italieni după ce au analizat bibliografia recentă privind seriile temporale ale unor fenomene meteorologice extreme (uragane, tornade, precipitații extreme,incendii și secete) și a indicatorilor de răspuns aferenți, pentru a înțelege dacă o creștere a intensității și/sau a frecvenței este detectabilă.

    În partea a doua a studiului, autorii analizează studiile deja publicate despre fenomenul de înverzire a Pământului – nu, nu este vorba despre așa-numitele energii „verzi” (?!?), ci despre masivele creșteri ale biomasei terestre datorită surplusului de hrană (CO2). Cei patru cercetători italieni afirmă că:

    În orice caz, înverzirea globală este o provocare culturală care ne determină să reflectăm asupra implicațiilor pozitive ale creșterii nivelului atmosferic de CO2.

    Ultimul paragraf al studiului este acesta:

    Trebuie să nu uităm că abordarea schimbării climei nu este un scop în sine și că schimbarea climei nu este singura problemă cu care se confruntă omenirea. Obiectivul ar trebui să fie îmbunătățirea bunăstării oamenilor în secolul al XXI-lea, protejând în același timp mediul înconjurător cât de mult putem și ar fi un nonsens să nu facem acest lucru: ar fi ca și cum nu ne-am îngriji de casa în care ne-am născut și am crescut.

    Presimt că micul grup al celor ~3% experți care nu cred în încălzirea globală antropogenă se va mări cu încă 4 nume.

    Detalii,

    Alimonti, G. et al., 2022, A critical assessment of extreme events trends in times of global warming, The European Physical Journal Plus, vol. 137, art. 112.

    • Cei trei autori contrazic in multe locuri oceanografii si glaciografii din teren, asa cum arata si bibliografia lor insa, expertiza lor in materie ridica semne de intrebare.

      • Sunteți de plâns dacă în loc de patru autori v-au ieșit la numărătoare doar trei, și ăia fără expertiză!?!…

        Și se mai întreabă unii de ce sunt cenzurate asemenea comentarii iresponsabile, făcute doar de dragul de a mai băga un băț prin gard. Penibil, ca să folosesc un termen blând…

        • Apar peste tot, domnule profesor. Sint citiva care fac harmalaie la orice articol care priveste in vreun fel subiectele clima si energie.
          Habar n-au de nimic insa au pareri, ca deh, asa e democratic. Nici un fel de argumentatie stiintifica sau inginereasca nu ajunge la ei, nu sint capabili sa inteleaga. Pozitia lor este ferma si de nezdruncinat. Au o singura idee si aceea fixa, sint previzibili si plicticosi. Ca niste biete muste.

  29. Cine mai contribuie la încălzirea globală? Un „vulcan” din nordul Macedoniei

    Un foarte recent articol, publicat în revista Geochemistry, Geophysics & Geosystems, „demască” un contributor statornic de CO2 (cca 25.000 tone/an), împreună cu emanații semnficative de H2S și CH4.

    „Vulcanul” Duvalo este un sit de degazare geogenă anormală în apropiere de Ohrid (Macedonia de Nord) care nu are legătură cu activitatea vulcanică, în ciuda numelui său.

    Structura tectonică a zonei (grabenul Ohrid) favorizează circulația fluidelor crustale adânci, susținând producția și oxidarea H2S, producția de CO2 și permițând evacuarea gazelor în atmosferă. În cele din urmă, Duvalo reprezintă o zonă de degazare a CO2 legată de tectonică, ale cărei gaze provin în principal, dacă nu exclusiv, din partea cea mai puțin adâncă a scoarței (1000 t/km2/zi).

    Macedoneneii vor trebui să-și amendeze obligațiile lor de „înverzire” cu emisiile de gaze cu efect de seră din Duvalo. Pentru că, spre doesebire de vulcanii adevărați, care erup intermitent, la intervale variabile, structura Duvako emite în mod constant. Ghinion, ce să-i faci…😂

    Detalii,

    Duvalo “Volcano” (North Macedonia): A Purely Tectonic-related CO2 Degassing System

  30. Care este ultima victimă a încălzirii globale? Mirosul zăpezii!!!

    Un articol publicat recent în The Washington Post deplânge ultima victimă a încălzirii globale: mirosul zăpezii!

    Trei fragmente semnificative:

    Schimbarea climei afectează modul în care miroase zăpada, a declarat Parisa A. Ariya, chimist și președinte al Departamentului de Științe Atmosferice și Oceanice de la Universitatea McGill. Pe măsură ce solul și aerul se încălzesc, acest lucru încurajează circulația – și intensitatea – moleculelor cu miros.

    Atunci când ninge, a mai spus Ariya, avem de-a face cu „un instantaneu al procesului atmosferic”. În 2017, ea a ajutat la realizarea unui studiu care a analizat modul în care zăpada absoarbe poluarea produsă de gazele de eșapament ale motoarelor pe benzină.

    Johan Lundstrom, profesor de neuroștiință clinică, care se descrie ca fiind un „cercetător al mirosului” la Monell Chemical Senses Center din Philadelphia, a declarat că, deoarece mirosul zăpezii reflectă impuritățile din aer [gaze de eșapament și cauciucul anvelopelor], fulgii din Wisconsin au un miros diferit față de zăpada din Suedia și față de zăpada din oraș [Philadelphia].

    Sunt atâtea aberații în articolul din WaPo încât mi-ar trebui un întreg articol să le demontez, începând cu o observație de bun simț, la nivelul anului I geologie: zăpada care cade acum este un simplu fenomen meteorologic, nu unul climatic, care ar necesita cel puțin 30 de ani de date colectate cu acuratețe. Cum pot cei doi oameni de știință să miroase o zăpadă căzută în 1992, care fie s-a topit, fie a devenit gheață?!

    Din păcate, asistăm la o degringoladă accelerată a unei părți a științei și a jurnalismului alarmist de astăzi, în care lipsesc faptele bine dovedite și în care aproape orice este permis atunci când în titlu se scrie „schimbare climatică”. Și rezultatul? O bătaie de joc cruntă la adresa cititorilor naivi, care se mai lasă păcăliți de titluri clikbait.

    Detalii,

    Climate change is altering the smell of snow

    • Asistam de ceva timp la „democratizarea informatiei”, renegarea si deprecierea surselor stiintifice autoritative, educatie externalizata la surse dubioase din social media si mass media si totul pe fondul becisniciei jurnalistice sub controlul capitalului si degradarea nivelului politicienilor la noi abisuri.

  31. Ce „vrăji” mai face încălzirea globală antropogenă?

    Un articol publicat pe 11 februarie 2022 în EOS (revista editată de American Geophysical Union, al cărui membru sunt din 1993), discută o nouă enigmă climatică, similară cu cea a lui Munk, pe care am prezentat-o cititorilor Contributors în două studii (În căutarea timpului pierdut: Enigma lui Munk, piscinae romane și eclipse antice și Enigma lui Munk revisited: Noua structură a interiorului planetei oferă o posibilă soluție. Implicații asupra variațiilor nivelului oceanic).

    În articolul New Perspectives on the Enigma of Expanding Antarctic Sea Ice autorii scriu:

    Cercetările recente oferă noi informații despre gheața marină din Antarctica, care, în ciuda încălzirii globale, a crescut în ultimii 40 de ani.

    Deși unele regiuni din Antarctica au înregistrat reduceri ale întinderii gheții marine, tendința generală începând cu 1979 arată o creștere a gheții.

    Creșterea întinderii gheții marine din Antarctica contrastează puternic cu condițiile din Arctica, unde întinderea gheții marine a scăzut semnificativ. O mare parte din pierderea observată a gheții marine arctice, care este în general în concordanță cu așteptările modelelor climatice, a fost atribuită încălzirii globale antropogene.

    Între timp, tendința gheții marine din Antarctica a creat confuzie în rândul oamenilor de știință – majoritatea modelelor climatice indică faptul că întinderea gheții marine din Antarctica ar fi trebuit să scadă în ultimele câteva decenii[s.m.].

    Cu alte cuvinte, suntem pe tărâmul „vrăjit” al modelelor climatice în care cred și pe care ne invită să le credem cei 97% experți climatici:

    Încălzirea globală topește gheața în nordul extrem, în timp ce aceeași încălzire globală, antropogenă, desigur, crește grosimea calotelor glaciare în sudul extrem al planetei.

    Criza modelelor climatice devine tot mai acută, ridicând serioase probleme de credibilitate a estimărilor făcute, chiar dacă Premiul Nobel pentru fizică 2021 a încercat să o mascheze.

    (Voi încerca să revin cu detalii într-o contribuție viitoare).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Constantin Crânganu
Constantin Crânganuhttp://academic.brooklyn.cuny.edu/geology/cranganu/
Constantin Crânganu este profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligență artificială, schimbări climatice, geologia petrolului. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector de geofizică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită prin concurs de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați de metan etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrofizică și hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. Cartea, intitulată Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, a apărut în 2015. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanță foarte rară) și a desfășurat activități de cercetare la fosta sa Universitate din Iași. 2024 este Annus Mirabilis: Patru cărți publicate ca singur autor (o tetralogie) -Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Facts: A Voice in the Wilderness, Cambridge Scholars Publishing; Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, 2nd ed., Springer Nature; The Dynamic Earth - Introduction to Geology and Climate Change, KendallHunt; Clima în schimbare De la frică la realitate, Editura Trei/Colecția Contributors. ___________________________________________________________________________________ DISCLAIMER: Profesorul Constantin Crânganu nu lucrează pentru, nu oferă consultanță, nu deține acțiuni și nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar putea beneficia de pe urma acestui articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara poziției sale academice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro