Pescarul și businessmanul (o parabolă modernă)

Frumos scris si interpretare inspirata. Va fi greu de inteles ca sec 21 este unul de rascruce, dat fiind faptul ca din planeta Terra am consumat in doua-trei secole de bunastare resurse create in cateva ere geologice. Nu va fi foarte departe timpul cand treptat vom fi obligati sa ne intoarcem la viata simpla a generatiilor trecute. Nici tehnica si stiinta cu toate inovarile ei nu va putea ajuta prea mult. Chiar minunata digitalizare tot sursa de energie consuma in cantitati importante.

Intotdeauna mi-a placut aceasta povestire!
Pentru mine e contrastul intre material si spiritual, oricat de multi bani, resurse ar avea omul de afaceri a consumat decenii pentru a intelege ca viata pe care a dus-o o putea trai altfel.
Pana la urma cu bani cumperi obiecte, in timp ce celalalt si-a ,,cumparat” suflet.

Nu prea inteleg ce doriti sa spuneti in acest articol… Pare sa fie ceva de genul „stiti, oricum nu putem sa inlocuim amoniacul din ingrasaminte asa ca, lasati balta toata treaba cu eco”. Dar putem inlocui atat de multe alte lucruri inclusiv in industria cimentului se poate folosi hidrogen. Exista solutii tehnice doar ca la modul cum e organizata societatea noastra, se pune problema de costuri. Pentru producerea a 1 KG de hidrogen e nevoie de cam 40 KWh de energie electrica. Tinand cont ca 1 kg de hidrogen produce mai multa energie (termica) fata de 1 kg de motorina/benzina/gaz (cam 2x daca nu ma insel), ar fi corect sa comparam daca 40 KWh de energie electrica ne costa la fel de mult ca 2 kg de motorina/benzina/gaz. La 0.7 RON/KWh de energie electrica (de la hidroelectrica), este clar ca avem 28 RON/1 KG hidrogen versus 14 RON/2 KG motorina. Deci, hidrogenul este de 2 ori mai scump fata de motorina/benzina. Probabil ca la gaz diferenta e si mai mare de 2X deoare gazul nu prea are accize(inca) asa cum are motorina si benzina.
Doar ca lucrurile nu cred ca ar trebui privite atat de limitat si punctual. Cred ca lucrurile ar trebui privite la nivel global.
Cum ar fi sa existe niste taxe foarte mari pe emanarea de CO2, taxe care ar forta o topitorie de metal sa se mute in desert de exemplu. Ar aduce cu vapoare minereul de fier (lucru care oricum se intampla deja), in desert ar instala un parc fotovoltaic cu care ar produce hidrogen (cu apa luata din ocean prin niste conducte), si acel hidrogen l-ar arde acolo in desert pentru a topi metalul.
Desigur, vorbim de o investitie initiala destul de mare, dar tehnic vorbind nu este imposibil, doar ca deocamdata e mai ieftin si mai comod sa folosesti gazul…

Stiam povestea cu pescarul inca din tinerete, fara sa stiu, insa, ca ar fi scrisa de un neamt. De altfel personajul era chiar neamt, nu american. Am inteles-o, mai degraba, ca o ironie a harniciei germane exagerate in contrast cu „savoir vivre” italian.
Ca ajungem si aici, oare cita siguranta e necesara pt a ne simti confortabil? Oare prea multa, risipitor de multa ne face mai fericiti? Nu cumva grija administrarii acestei sigurante ne impiedica sa stam pe malul Meditaranei si sa scuipam in apa? Ca averea adunata e totusi o povara.

La fel am putea interpreta si fanatismul ecologic. Oare nu ne imbolnaveste acest fanatism mult mai mult decit ne-ar imbolnavi gazele, schimbarea climei, distrugerile naturii? Oare energia consumata pt a economi energie si pt a folosi alte forme de energie nu e mai mare decit cea cistigata?

In definitiv totul e o intrebare legata de randament, chiar si la greierul si furnica, mai ales ca, fie vorba intre noi, un greier poate sa prinda un hit si e om facut, pe viata.

Desigur, omenirea trebuie sa se gindeasca la viitor, cindva fosilele se vor duce, dar a distruge ce exista acum, fara sa ai cu ce le inlocui, e ca atunci cind iti darimi casa ca e veche si alta nu poti construi.

Depinde intotdeauna de perspectiva din care faci analiza si unde vrei sa ajungi…
Pescarul nu ar fi avut niciodata probleme cu prinsul pestelui fiindca din zona aia se aproviziona el si familia lui – in momentul in care ar incepe sa exporte peste productia cantitatea de peste disponibila ar deveni problematica; exact asa cum are probleme astazi industria piscicola.
Dezvoltarea continua prognozata de afacerist daca o ducem la nivel biologic si o asemenam cu inmultirea unor celule, inmultirea CONTINUA a unor celule, inseamna cancer.
https://openoregon.pressbooks.pub/mhccmajorsbio/chapter/control-of-the-cell-cycle/
https://pressbooks.umn.edu/introbio/chapter/mitosiscancer/
Ceea ce incearca „acei profeți ai eco-apocalipsei” este tocmai sa introduca un control care sa nu tina cont numai de „legitatile economice” si alte asemenea.
E posibil ca unele din dezastrele naturale sa fie acoperite de cantitatea mare de peste prins. Poate foarte multe din acele dezastre nu s-ar manifestat daca nu ar fi aparut schimbari climatice induse de pescuitul excesiv – in definitiv modul de viata al pescarului e validat de sute de generatii inaintea lui – nu ni se spune nimic insa despre pericolul de a fi expusi la „legitatile economice” care pretind scumpirea continua a energiei (cu cit prinzi mai mult peste, cu atit ai nevoie de mai multa energie si deci….), costuri cu alte servicii ce apar in toata aceasta afacere pt a cistiga din cind in cind cite un concediu.
DA, datoram viata moderna cantitatii de energie pe care am consumat-o pentru a ajunge aici. DA, puterea unei persoane in societate este data de cantitatea de bani/energie pe care o poate folosi in scop propriu.
Dar asta nu inseamna ca trebuie sa consumam tot mai mult si mai necontrolat. Obezitatea omoara la fel de mult precum foametea.
A controla excesele este foarte bine. A folosi CU CAP metode ECO si a folosi corect conceptul de sustenabilitate ne ajuta. A aplica aiurea concepte ECO face mai rau si o sa ne trezim peste citiva ani ca nu mai avem ce face – vezi trecerea la becuri ecologice cu vapori de mercur si cresterea majora a poluarii cu mercur mai ales in ocean.
Problema cea mai rea este ca in loc sa cautam solutii destepte se adopta pozitii partizane ireconciliabile

In viata nu e totul alb sau negru. Extremele (pescarul lenes si businessman-ul muncitor) ar trebui excluse din analize. In viata trebuie sa cautam un echilibru. Se zice ca atunci cand esti tanar iti distrugi sanatatea muncind ca sa faci bani iar cand imbatranesti iti cheltui banii pe medicamente pentru a trata bolile capatate pentru a face acei bani. Viziunea noasra se schimba de-a lungul vietii. Cand esti tanar (asociez asta cu afaceristul) vrei sa faci multe dar pe masura ce inaintezi in viata si atingi toate „milestone-urile” pe care ti le-ai propus te trezesti intr-o realitate crunta in care de cele mai multe ori esti singur, cu mai multi bani decat poti cheltui si fara un tel suficient de motivant care sa te determine sa continui. Si atunci ai vrea sa dai toti banii pe care i-ai strans o viata pentru a fi din nou tanar si a te bucura de compania prietenilor si de frumusetea naturii pe care nu le-ai apreciat cand ai fost tanar pentru ca aveai alte prioritati. Eu cred ca ar trebui sa tintim un echilibru intre cat „producem” si cat „consumam”. Am citit in tinerete niste „sfaturi” date de un evreu in care spunea ca trebuie sa economisesti 10% din ce castigi pentru a-i investi. Problema este ca dupa un timp acest procent creste in cazul unui om echilibrat pentru ca acesta nu va cheltui nesabuit pe produse de lux si asa ajungi sa „produci” mult mai mult decat poti consuma. Iar atunci cand scopul in viata este „realizarea de profit” aceasta nu este echilibrata si multumirea cu ce ai nu va fi niciodata completa. Sfatul meu este sa va bucurati de ce aveti si sa cautati un echilibru in viata. Bogatia nu te face fericit. Doar indeparteaza niste cauze de nefericire. Fericirea vine din interior. Bucurati-va de ce aveti!

Poate ar fi momentul in care sa ne aducem aminte de „ fabula nemuritoare” aratata noua in celebrul roman Batrinul si Marea al tot atit de inegalabilului Ernest Hemingway acolo unde lupta Pescarului cu „pestele cel mare ” se sfirseste, asa cum stie toata lumea , prin pierderea prazii si prin devorarea pestelui ,cel mare , de catre rechinii cei nemilosi ,cel atit de greu prins si atit de greu de adus intreg la tarm .Impresionant mesajul transmis omenirii de aceasta binecunoscuta poveste .Lupta omului cu natura , imposibilitatea fintei umane de a cunoaste in intregime toate legile ce guverneaza universul , dorinta vesnica de a sti ,autodepasirea ce tine de existenta fiecaruia dintre noi , curiozitatea ce chiar si in momentele de cumpana , nu ne permite sa constientizam pericolul iminent , dorinta de inavutire materiala si spirituala , nemiloasa relatie , inter umana ,aparuta atunci cind nu ai cum alege si cind te vei transforma fara sa vrei in ceea ce zicerea ne spune :Homo homini lupus est, hotia ,furtul , cele doua mari calitati ce au impins omenirea pina aici ,dorinta de unicitate transpusa in relatia cu ceilalti indivizi din societate ca si cu intregul omenescului din noi ,cruzimea , atunci cind situatia o cere si lipsa totala de milostivenie in situatile acolo unde omul este la limita existentei sale ,toate la un loc si multe altele ne arata adevarata fata a animalului numit de om , OM. Istoria umanitatii este plina de ingrozitoare crime , este plina de nenumaratele drame ale umanitatii si cu toate astea nu putem vedea si intelege mai departe de „lungul nasului ” .Pina nu se da cu capul de pragul de sus omul nu va putea vedea nicind pragul de jos . Pandemii nenumarate au trecut in valuri peste generatii si generatii , perioade de foamete crunta ,urmate de canibalism , au fost parte a existentei umane , razboaie nemiloase au distrus Imperii si Imperii .Pina la urma suntem cu totii , de-a lungul existentei noastre si La cigale si la fourmi .Si cum dincolo de ceea ce natura umana ne arata ca suntem nu putem sa nu ne amuzam de zicerea textierului ce insereaza in text citeva cuvinte datatoare de speranta : În prezent, înghițim pastile din petrol și ne injectăm cu vaccinuri, fără 100% garanție că ne protejează de virusuri mortale.Pentru toti neiniatii trebuie doar sa aratam cum nimic nu este 100 la suta sigur pe planeta si cum in cazul vaccinului Covid el doar ne fereste de moarte (procentele difera ) in cazul in care avem ghinionul sa ne imbolnavim de o forma mai agresiva a virusului sau pur si simplu sa nu avem un organism ce poate face fata agresiviatii acestuia .In rest :„Ce-un secol ne zice ceilalţi o deszic ”si sa auzim numai de bine .

Global business leaders see world at climate change tipping point: https://english.hotnews.ro/stiri-business-25337370-deloitte-study-global-business-leaders-see-the-world-tipping-point-for-responding-climate-change-which-has-already-negatively-impacted-their-companies.htm

Mda, frumoasa parabola insa nu mi se pare ca omul de afaceri este inteleptul ci doar ca are o abordare aflata la extrema filosofiei de viata a pescarului. Daca pescarul este adeptul unui trai minimalist si indestulator, afaceristul este adeptul unui trai excesiv bazat pe consumerism care oricum nu ar putea fi posibil decat pentru o parte din omenire (casa mai mare, mancare mai multa in frigider dar din care o buna parte se arunca samd). In contextul asta as spune ca un mod normal de trai ar fi intre cel al pescarului si o cale de mijloc.
De acord ca energia înseamnă control, iar controlul înseamnă securitate insa exemplul pe care-l dati cu Europa functioneaza perfect ca argument contra combustibililor fosili. Asta pentru ca Europa nu e SUA si nu are resurse suficiente de petrol si gaze iar dependenta de importuri inseamna dependenta de controlul exportatorului major, mai concret Rusia. De ex. cu ceva ani in urma, cand Rusia si Ucraina s-au certat pe factura la gaze s-a oprit si robinetul pe conducta spre Europa unde a fost nasol o perioada. De aici si insecuritatea Europei, care si-ar putea castiga securitatea prin surse de energie locale si eficienta energetica iar sursele regenerabile sunt cam singurele disponibile. Si intr-o buna masura asta se cam intampla deja. De ex la nivel UE 35% din electricitate e din regenerabile (din care 12% hidro si 13% vant), si alte 26% nuclear, Danemarca are 78% din energia electrica din surse regenerabile, 55% numai din eolian, Germania 41% electricitate regenerabila, jumatate (21%) din eolian, Suedia aproape 60% electricitate regenerabila, din care 39% hidro si 12% eolian, bashca 39% nuclear samd. Problema e la energia termica, insa avansul pompelor de caldura cumulat cu izolatie termica mai buna a cladirilor sunt o solutie.
Asa ca inainte de schimbarea climatica, Europa are nevoie de regenerabile pentru a-si recastiga controlul si securitatea.

daca te afunzi in manhattan nu prea vezi soarele, bossii bursieri ies cu trabucu n gura geanta de piele si vraful de ziare sub brat se urca ntr un yellow cab si dispar nu se stie unde. din departare, situat pe o colina, turnuletele din san gimignano (toscana) te face sa crezi ca esti la periferia new york ului (cu zgirie norii in departare). apoi te lovesti de stradute inguste pietruite, clopotnite de biserici, un aer medieval si maslinii, vita de vie ce ti surid in soarele din jurul dealului. cine i fericitul? bossul din manhattan ar putea cumpara san gimignano ul cu ciobanii lui cu tot!

Si totusi, scopul omenirii este acela de-a evolua cat mai mult, iar acest lucru nu poate fi oprit indiferent de ce va urma, pentru ca omenirea este obisnuita astazi cu un confort deosebit oferit de tehnnologii. Orice situatie in care omenirea va involua dintr-un motiv ori altul, va fi urmata de dezechilibre sociale si tulburari sociale. In fond, marile conflicte au avut in substrat dorinta de evolutie. Problema se pune cum vom reglementa tehnologiile si pe mana caror guverne vor incapea acestea, astfel incat sa nu fim controlati total si amenintati.
In ce priveste „isteria verde”, sa nu uitam ca in ultima instanta, energiile fosile inseamna foarte multi bani pentru guverne si multa evolutie. Putem privi doar la statele din Golful Persic si la cum au evoluat acestea datorita petrolului sau gazului. O companie de petrol poate sustine PIB-ul unui intreg stat. Ma indoiesc ca energiile verzi fac acest lucru. Poate ar fi bine sa comparam si un alt aspect important, anume procentul de joburi pe care cele doua industrii (energii fosile vs energii vezri) le creeaza.
Iar apoi, nu cumva aceste energii verzi depind la randul lor de clima, de lumina, de curenti atmosferici care pun in functiune eolienele? Atunci cand clima se va schimba la un moment dat, iar curentii de aer dintr-o zona vor scadea in intensitate pentru un timp lung, cum vor proceda „inginerii verzi”? Vor muta eolienele dintr-o mare in alta? S-a putut vedea anul trecut ce s-a intamplat cand Europa a ramas fara vant in Marea Nordului si deci fara energie provenita de la centralele eoliene. De aceea am spus, sunt foarte multe idei fantasmagorice care nu se bazeaza pe niste studii de impact sociale, economice si energetice serioase la scara planetara.

Tot ce am inteles e ca afaceristul nu se purea relaxa in concediu. Trebuia sa gandeasca ceva afacere si pescarul care dormea i-a trezit inspiratia. Apoi a ramas stupefiat pentru ca pescarul muncea putin.

Cine este mai fericit, pescarul sau omul de afaceri ?
cei care au de toate insa nu dispun de timpul necesar pt a sta la o cafea/siesta la razele soarelui si se pot bucura de „nimicurile” vietii cotidiene pt ca trebuie sa munceasca si agoniseasca tot mai mult ?
Personal ma renuntat de mult la acest deziderat fara a renunta insa la calitatea vietii care nu rezuma exclusiv la lucruri materiale.
E greu de apreciat, situatia fiecaruia fiind alta insa cresterea continua, agoniseala pt tot mai mult si de toate ne-au adus acum in pragul unor situatii deloc placute.
Nu ne vom intoarce in pesteri si nici nu ne vom sui inapoi in copaci insa pt a preveni un colaps planetar vom fi supusi altor masuri prin care liberatile cu atata greutate, jertfe si morti la capatul a sute de ani de dezvolare obtinute, vor fi ingradite, vom fi privati de ele astfel incat cei care detin informatiile si stiinta sa poata trai in liniste, restul, mila cu ei.

Să nu uităm însă că Thomas Hobbes era produsul uneia dintre cele mai nemiloase epoci din istoria Europei – o societate bazată cu adevărat pe exploatarea omului de către om, în care viața, demnitatea și libertatea individului nu aveau prea mare valoare. În alte părți ale lumii au existat mereu comunități de „primitivi” care se susțineau reciproc și demonstrau mai multă grație decât harnicii protestanți capitaliști. Amerindienii care au vizitat Anglia în secolele 17-18 erau șocați de faptul că vedeau cerșetori îmbrăcați în zdrențe și copii înfometați pe străzi. Avantajul colonialistului european a fost determinat mai degrabă de tăria oțelului său decât de superioritatea morală – dacă afaceristul era contemporan cu Hobbes și mai multe corăbii în care a investit nu se mai întorceau de pe ocean viața lui și a copiilor săi urmau într-adevăr să fie brutale și scurte.

Este f greu de tradus Anekdote zur Senkung der Arbeitsmoral. Chiar si titlul are niste particularitati care nu pot fi intelese decit cunoscind mentalitatea germana. De ex. Arbeitsmoral se refera la faptul ca nemtii nu muncesc doar pt a-si cistiga existenta, ci munca e chiar existenta. Nazistii spuneau chiar ca Arbeit macht frei. Colegii spuneau ironic, este o viata si dupa munca. Deci munca nu e neaparat vazuta ca asigurarea unei batrineti fara griji, de altfel f multi muncesc si la batrinete, nu neaparat ca au nevoie, ci ca pur si simplu le place.

In versiunea germana, pe care de abia acum am citit-o, concluzie e. „denn früher hatte er auch
einmal geglaubt, er arbeite, um eines Tages einmal
nicht mehr arbeiten zu müssen, und es blieb keine
Spur von Mitleid mit dem ärmlich gekleideten
Fischer in ihm zurück, nur ein wenig Neid”

In trecut a crezut ca trebuie sa munceasca mult, astfel incit, cindva, sa nu mai fie nevoit sa munceasca, dar acum i-a disparut orice mila pt hainele ponosite ale pescarului, a ramas, mai degraba, un pic de invidie.

Si totusi incalzirea globala a devenit de nesuportat. In NY se bat cu bulgari de zapada https://www.t-online.de/tv/nachrichten/panorama/id_91578912/massenschneeballschlacht-in-new-york.html,
in Grecia plajele sunt pline de zapada, si eu am fost deja la schi linga casa.

Noroc că specia umană are mai mulți bunsinessmen-i decât pescari. Pentru că dacă ar fi fost invers trăiam și azi în peșteri terorizați de gândul că poate se întoarce ursul acasă cu capsa pusă au mai înfometat ca de obicei.

Avantajul ar fi fost acela că încălzirea globală n-ar fi îngrijorat pe nimeni😉.

Oamenii sunt diferiți. Sunt ai pescari, și businessmani, și navigatori, și turiști.
„Am să mă joc cu copiii și voi dansa cu femeia mea” spune pescarul, pentru că el avea încredere în mediul in care trăia. Avea încredere că și peste două zile va prinde aceeași recolta de peste. Se baza pe predictibilitatea mediului.
Controlul vieții lui era în afara lui, la vreme și mediu.

Dar parabola nu spune nimic prea mult despre businessman. Pentru ca el și-a luat viața în mâini și a făcut să aibă el controlul la el, nu în afara. El controla bărcile cu peste, el monitoriza fabrica de conserve, el expedia produsele direct in America, Miami sau New York. El este deja liber să meargă în vacanțe și să motzaie pe malul marii. Dar, pe langa astea, mai are afacerea. Toată munca și procesul acela care îi aduce răsfățul.

Parabolele acestea filosofice (mai adaug Parabola Masinii Morale, aveți un articol din 2018) sunt doar teme de gândire și dialog la un pahar cu vin alb/roșu. Viața reală nu este nici pe departe atât de simplificată încât alegerile sa fie atât de simple, de tip 1 sau 0.
La limita, putem considera că viața businessman-ului este de tip 1 și viața pescarului este de tip 0. Dar acestea sunt idealisme ale capetelor de parabola. Viața normală este intre aceste capete, pescari care nu au predictibilitate in pescuit, businessmani care nu reușesc întotdeauna.

Parabola se perpetuează pentru că tuturor le plac și sunt stimulați de idealisme. Dar viața reală nu este despre limite, despre 0 și 1. Ci doar despre străduința către limite.

Interesanta parabola, reflecta destul de bine conflictul dintre doua nevoi de baza – consum minim de energie versus siguranta sursei de energie. DIn pacate insa nu prea se mai aplica aceasta parabola, era valabila acum vreo doua generatii. Acum suntem la episodul 2 sau 3, omul de afaceri a imbatranit, a facut copii carora le-a asigurat un trai confortabil si ferit de greutati si lipsuri; copii au crescut si ei si au facut la randul lor copii, pe care i-au cocolosit, protejat si crescut dupa cele mai moderne teorii de parenting, intr-o combinatie absolut nefericita de „urmeaza-ti visele”, „tot ce iti doresti” si „nu e vina ta”. Avem astfel acum in pozitii de decizie sau de influenta doua generatii carora bunicul le cam pute ca deh… a distrus planeta cu lacomia lui, doua generatii care nu au fost nevoite sa depuna eforturi reale si pentru care viata tihnita si fara responsabilitati a pescarului e un ideal la care tanjesc in deplina necunostinta de cauza, dar de dragul caruia sunt gata la orice decizii fara a face vreun efort sa inteleaga consecintele.
Intre timp, copii si nepotii pescarului au crescut, unii se complac in acelasi stil de viata ca batranu’, restul insa sunt oameni de afaceri si viseaza sa ajunga sa angajeze pe altii …

Pescarul și businessmanul, varianta nord-americană

Imensa majoritate a indienilor americani (Native Americans) au locuit pe pământuri superabundente în resurse naturale. Numai că aceste resurse sunt potențiale. Transformarea acestui potențial în bunuri concrete necesită energia mâinilor umane.

Din acest motiv, John Locke, părintele Iluminismului, în Two Treaties of Government (1689), atragea atenția că populațiile locale erau bogate în pământ dar sărace în ceea ce privește confortul vieții… pentru că dorința de a-l crește prin muncă nu le-a adus nici măcar a suta parte din confortul de care ne bucurăm noi.

După care Locke notează că un rege băștinaș al unui teritoriu mare și roditor din America, se hrănește, locuiește și este îmbrăcat mai prost decât un zilier din Anglia. Pentru că și cei mai săraci membri ai unei societăți productive au acces la beneficii materiale inimaginabile chiar și pentru elita unor societăți neproductive.

Povestirea este fascinanta. Interpretarea dvs insa e distorsionata de darwinism-social

Faceți confuzie între siguranță și fericire. De fapt, fiecare din cei doi are dreptul la opțiunea lui, fără să se poată spună că greșește.

„… ai alegerea: fie pe cât posibil de puțină neplăcere, o viață lipsită de durere, pe scurt… ori pe cât posibil de multă neplăcere ca preț al unui rod abundent de plăceri şi bucurii subtile care arareori au fost gustate până acum? Dacă te hotărăști pentru prima alegere şi îți dorești să diminuezi şi să scazi nivelul de durere al vieţii umane, trebuie, de asemenea să diminuezi şi să scazi nivelul capacității ei de desfătare.
Proiectele umane care aduceau cea mai mare împlinire păreau să fie inseparabile de un anumit nivel de chinuri sfâșietoare, sursele celor mai mari bucurii ale noastre aflându-se în proximitatea dezorientantă a celor mai mari suferinţe” Nietzsche

Sclavi energetici

În 1940, Buckminster Fuller a inventat termenul „sclav energetic” afirmând că mașinile nu numai că au înlocuit puterea musculară umană, dar ele pot performa activități pe care niciun om nu le-ar putea, de exemplu în condiții de temperatură sau presiune ori executând sarcini de precizie, la nivelul impus de standarde.

El a estimat că la o populație mondială (la vremea acea) de puțin peste două miliarde de oameni (2 125 000 000 de oameni mai exact), existau treizeci și șase de miliarde de sclavi energetici în acel moment, reprezentând 17 pe cap de locuitor.

Un singur galon de benzină ($3,60 dolari) conține energia echivalentă a 490 ore de muncă umană grea, care ar fi costat cel puțin $7.350 dolari la salariul minim din Pennsylvania. Se pot face comparații similare cu un panou solar sau o rotație de turbină eoliană?

Aproximativ 99% din muncile societății contemporane sunt executate pe baza combustibililor fosili.

Conform unor estimări din 2014, un american mediu este „masterul” zilnic a 186.000 „calorii-sclave”, echivalentul a 93 oameni, dar fără slavagism.

Cine reprezintă mai bine societatea contemporană? Pescarul sau businessmanul?

Pe 21 iunie 1776, Thomas Jefferson a trimis o variantă a Declarației de Independență lui Benjamin Franklin. Acesta a făcut o corectură crucială. Jefferson scrisese: We hold these truths to be sacred and undeniable. Franklin a tăiat ultimul cuvânt și l-a înlocuit cu self-evident. Printr-o singură trăsătură de condei, Franklin a schimbat principiul fundamental american al drepturilor naturale de la o afirmație religioasă la o afirmație rațională. El a clarificat paradigma energetică aflată în spatele noțiunilor numite viață, libertate și fericire. Nu este vorba de urmărirea unei esențe proprii a fericirii, pe care regele sau preoții să o supravegheze. Nu, este vorba de indivizi care își urmăresc în mod liber propriul ideal de fericire ales.

În 1776, când Thomas Jefferson a compus Declarația de Independență, forma principala de a produce lucru mecanic era practic aceeași care fusese de mii de ani. Vaclav Smil (2017) estimează că 97% din energia totală disponibilă era oferită de oameni și animale.

În 1850, munca umană încă reprezenta circa 80% din energia totală.

În 1859, la Titusville (Pennsylvania), Edwin L. Drake și oamenii lui au săpat primul puț de petrol din SUA.

În 1908, Henri Ford a scos pe piață primul său automobil, Model T.

În 1910, contribuția muncii umane în totalul energiei disponibile scăzuse la 60%.

Astăzi, este în jur de 1%. Tot restul energiei disponibile la nivel mondial este instalat în motoare cu ardere internă și generatoare de electricitate – mașini care nu au existat cu câteva generații în urmă. Este Marea Accelerație, o creștere spectaculoasă, continuă și aproximativ simultană a ratei de evoluție pentru un mare număr de parametri care măsoară activitățile umane.

Aștept cu interes rezultate asemănătoare din partea energiilor eoliană și solară.

–––––––––––––-
Smil, V., 2017, Energy and Civilization: A History, MIT Press.

Ca. jumatate din productia de energie va fi consumata intr-un viitor catusi de apropiat de digitalizare.
Toata lumea, digitalizare in sus, digitalizare in jos, totul smart, interconectat incepand din stadiul intrauterin pana la ultima suflare.
Clouduri cat „China” de mari care consuma curent electric 24 de ore din 24 ore pt ca nu.i asa, totul trebuie stocat, nu se stie nici o data cand datele pot fi folosite pt ceva, ele fiind materia prima.
Daca luam aberantul sistem autonom de deplasare, masini care sunt conduse de algoritmi, volumul de date necesar pt functionarea unei singure masini este undeva la volumul de date pe care l-au generat toate calculatoarele lumii in anii 90, zic si eu, este exagerat insa ca raport este poate mai imaginabil, date care trebuie procesate in cloud, va dati seama cat curent consuma aceste masini ? nu cel pt deplasare, acela fiind mizilic.
Toate technologiile noi functioneaza pe baza de curent electric care poate fi obtinut prin mai multe technologii, raportul dintre metode traditionale si ecologice putand fi gasit prin statistici de tot felul insa daca dorim sa traim untr-o lume smart, cu alte cuvinte intr-un penitenciar virtual cu efecte directe in viata reala, n-avem decat sa ne gandim foarte bine cum producem acesta energie.
In alta ordine de idei, si-a pus cineva in afara unor profesori intrebari referitoare la lumea in care vrem sa traim, vrem sa traim intr-o lume stravezie si transparenta dincolo de invelisul nostru muritor sau incecam sa devenim nemuritori intr-o lume virtuala in care corpul nostru de date/informatii se misca precum niste zombii chiar daca intre timp viermii ne-au mancat de mult.
Da, e nevoie de foarta mult curent electric pentru sustinerea unor idei tot mai bolnavicioase, vezi start.up, venture capital etc.etc. pt catapultarea noastra direct in ceruri, pe pamant nemaifiind loc.

Vești triste pentru fanii energiilor regenerabile:

Europa este forțată să se bazeze pe cărbunele scump și murdar pentru a menține lumina aprinsă

Cărbunele din nord-vestul Europei urcă la cel mai ridicat nivel din octombrie

Combustibilul [fosil] și-a arătat importanța în mixul energetic din această iarnă

Detalii,

https://www.bloomberg.com/news/articles/2022-01-25/europe-forced-to-rely-on-expensive-dirty-coal-to-keep-lights-on

Deosebit de interesante aceste schimburi de opinii! Dar citez și eu:”Sistemul(se referă la sistemul comunist)s-a prăbușit din cauza falimentului intrinsec și nu mai poate renaște din rațiuni ecologice în sens propriu”Am citat din Thierry Wolton-O istorie mondială a comunismului- Volumul III pag.1001.De ce spun asta?Deoarece obiectivele energetice și ecologice elaborate in ultima vreme cu termene 2030-2050 ” sună” mobilizator,în spiritul vremurilor trecute,și anume acolo unde s-a instaurat comunismul.Este evident că actualmente nu dispunem de tehnologiile necesare realizării acestor obiective,cel puțin la termenele fixate inițial.Doar cercetarea ne poate veni în sprijin dar nici ea, respectiv inspirația necesară acestei munci nu ține seama de lozinci,așa cum nu a ținut seama nici în trecutul relativ apropiat.Mai adaug faptul că procedeul obținerii hidrogenului prin reformarea gazului natural cu abur este patentat de Germania încă din 1910 iar în 1912 a funcționat prima instalație de obținere a îngrășămimtelor chimice pe această tehologie;ea a funcționat cu succes zeci de ani la rând inclusiv în țara noastră, fără ca hidrogenul produs astfel,să fie colorat….

…ramane de vazut ce-ar fi facut pescarul daca ar fi stiut ca pestii din larg sunt pescuiti cu pescadoarele moderne ale businessmanilor, fara sa mai lase nimic pescarului, in zilele ce urmeaza. Ideea subinteleasa ca „are-balta-peste” e valabila numai intr-o lume de pescari, nu de pescari si businessmani-plini-de-sfaturi.
…sau daca maine-poimaine se strica barca/vin piratii congolezi si trebuie sa se angajeze la Amazon ca sa puna pe masa peste congelat si vandut de alti businessmani-verosi. Cu cat stii mai mult, cu atat ai vrea sa fii businessman, nu pescar…
Chestie de blupil-redpil…

Cat despre fabula lui Fontaine: stiu o varianta in care, la final, furnica se intalneste cu greierele care cunoscuse succesul la Paris, dupa ce toata vara exersase in parc, si-i spune: „Auzi, greiere?!, Daca te mai duci la Paris si te intalnesti cu La Fontaine, spune-i ca nu face doi bani fabula lui….”

O parabolă asemănătoare celei din articol: Pyrrhus și Cineas

Cu aproape 20 ani înaintea lui Heinrich Böll, scriitoarea franceză Simone de Beauvoir a publicat primul ei eseu filosofic, Pyrrhus et Cinéas, care este o parabolă asemănătoare celei cu pescarul și businessmanul din articol.

Pyrrhus din Epirus a fost un rege grec, general și un om de stat, rămas celebru prin victoriile sale „à la Pyrrhus”. Când prietenul său Cineas îl întreabă ce planuri are după cucerirea următoarei cetăți, Pyrrhus îi replică: „să cuceresc alta”. Și apoi? „Încă una”. Totuși, în cele din urmă, Pyrrhus se oprește din regresia sa infinită spunând că se va „odihni” după ultima cucerire. Primind acest răspuns, Cineas îl întreabă pe Pyrrhus de ce nu se odihnește acum, în loc să se chinuie să cucerească toate celelalte imperii, când rezultatul final va fi oricum odihna.

La prima vedere, se pare că Cineas este mai înțelept decât Pyrrhus, pentru că întrebarea lui bântuie toate proiectele noastre și va trebui mereu să găsim un răspuns. Dar Simone de Beauvoir consideră că atitudinea lui Pyrrhus este mai autentică pentru că ea și-a fixat obiective care nu sunt niciodată absolute. În același timp, atitudinea lui Pyrrhus nu are nimic de-a face cu înțelepciune – este pur și simplu o lipsă de imaginație! Va fi întotdeauna o altă cucerire de făcut! După Terra, a fost Luna! Acum, se pregătește Marte!

Detalii,

de Beauvoir, S., 1944, Pyrrhus et Cinéas, Paris: Gallimard.

Cred ca bateti intr-o usa deschisa, atunci cand sustineti ca progresul tehnologic fara precedent a facut mult bine omenirii. Sunteti, insa, mult mai putin convingator atunci cand recunoasteti impactul acestui progres asupra naturii. Omul este, intr-adevar, cel mai inteligent animal de pe planeta, insa isi foloseste inteligenta exclusiv in interes propriu, fara sa tina cont de restul vietuitoarelor. El transforma padurile in parcuri, raurile in lacuri de acumulare, animalele salbatice in curiozitati ale naturii, etc.
Solutia ar fi, cred, sa ne punem mai putin pe primul plan si sa ne vedem ca o parte dintr-un intreg, nu ca intregul insusi.

Ne agitam degeaba, soarta pescarului e deja decisa …

https://www.theguardian.com/environment/2022/feb/01/extreme-heat-oceans-passed-point-of-no-return-high-temperatures-wildlife-seas

Un articol pesimist:

Economia Greenium-ului: Cât de mult este lumea dispusă să plătească pentru a salva Pământul?

Răspunsul autorilor este extrem de scurt și descurajant:

Din păcate, nu mult.

Detalii,

The Economics of the Greenium: How Much is the World Willing to Pay to Save the Earth?

Environmental and Resource Economics, vol. 81, pp. 379–408, 4 January 2022.

Un singur lucru mi se pare ne-onest în…

:)

Da, am omis intentionat „Sadly, not much” fiindca l-ati tradus chiar dvs., mai sus. Inclusiv titlul articolului. Ce sens avea sa le repet? Traducerea mea era o continuare nebeligeranta a comentariului dvs. si ar fi trebuit sa se inteleaga din ea cum, din niste bolboroseli contabilicesti, se poate scorni un text numit „articol stiintific”. Mai conteaza la ce concluzii ajung astfel de „oameni de stiinta” chiar daca, intimplator, acestea ne plac si ne amuza? Se pare ca, in loc sa clarific, am trezit suspiciuni. Ca pe vremuri: „ai grija, tovarase, ca se poate interpreta!”.

Ingrijorarea dvs. ca nu as sti care e treaba cu piata articolelor stiintifice are meritul ei incontestabil. Eu sint pentru libertatea neingradita de expresie, asa ca n-o sa ma lansez intr-o disputa pe tema asta.

Pe de alta parte, nu doar Springer e o organizație for-profit. Si Pfizer e. Si Merck. Si Playboy. Si Pornhub. Si sint destui care le cumpara produsele. Multe fiind adevarate otravuri sau bombe cu explozie intirziata. Sau pur si simplu bull@#it, cum pare sa fie articolul cu care ne pierdem vremea. Asta e motivul pentru care am subliniat aspectul comercial.

P.S.
Am intrat acum citiva ani intr-o farmacie sa cumpar aspirine. Am vazut un ambalaj Bayer standard, care imi era cunoscut si, alaturi, un alt ambalaj Bayer, ceva mai frumos colorat, pe care scria mare ca aspirinele dinauntru sint recomandate pentru combaterea durerilor articulare. Am citit atent tot ce scria pe cutii, dar in afara de ambalaj si de pret (un dolar si ceva mai mult pentru cutia mai frumos colorata) marfa parea exact aceeasi. O intreb pe farmacista daca exista vreo diferenta intre cele doua in afara de pret si de ambalaj. S-a uitat si ea pe cutii, apoi, cu un zimbet vizibil jenat (cred ca era o farmacista incepatoare), a dat din cap ca nu.

În concluzie, pe baza datelor observaționale, criza climatică pe care, potrivit multor surse, o traversăm astăzi, nu este încă evidentă.

Aceasta este concluzia unui studiu publicat pe 13 ianuarie 2022 de patru oameni de știință italieni după ce au analizat bibliografia recentă privind seriile temporale ale unor fenomene meteorologice extreme (uragane, tornade, precipitații extreme,incendii și secete) și a indicatorilor de răspuns aferenți, pentru a înțelege dacă o creștere a intensității și/sau a frecvenței este detectabilă.

În partea a doua a studiului, autorii analizează studiile deja publicate despre fenomenul de înverzire a Pământului – nu, nu este vorba despre așa-numitele energii „verzi” (?!?), ci despre masivele creșteri ale biomasei terestre datorită surplusului de hrană (CO2). Cei patru cercetători italieni afirmă că:

În orice caz, înverzirea globală este o provocare culturală care ne determină să reflectăm asupra implicațiilor pozitive ale creșterii nivelului atmosferic de CO2.

Ultimul paragraf al studiului este acesta:

Trebuie să nu uităm că abordarea schimbării climei nu este un scop în sine și că schimbarea climei nu este singura problemă cu care se confruntă omenirea. Obiectivul ar trebui să fie îmbunătățirea bunăstării oamenilor în secolul al XXI-lea, protejând în același timp mediul înconjurător cât de mult putem și ar fi un nonsens să nu facem acest lucru: ar fi ca și cum nu ne-am îngriji de casa în care ne-am născut și am crescut.

Presimt că micul grup al celor ~3% experți care nu cred în încălzirea globală antropogenă se va mări cu încă 4 nume.

Detalii,

Alimonti, G. et al., 2022, A critical assessment of extreme events trends in times of global warming, The European Physical Journal Plus, vol. 137, art. 112.

Cine mai contribuie la încălzirea globală? Un „vulcan” din nordul Macedoniei

Un foarte recent articol, publicat în revista Geochemistry, Geophysics & Geosystems, „demască” un contributor statornic de CO2 (cca 25.000 tone/an), împreună cu emanații semnficative de H2S și CH4.

„Vulcanul” Duvalo este un sit de degazare geogenă anormală în apropiere de Ohrid (Macedonia de Nord) care nu are legătură cu activitatea vulcanică, în ciuda numelui său.

Structura tectonică a zonei (grabenul Ohrid) favorizează circulația fluidelor crustale adânci, susținând producția și oxidarea H2S, producția de CO2 și permițând evacuarea gazelor în atmosferă. În cele din urmă, Duvalo reprezintă o zonă de degazare a CO2 legată de tectonică, ale cărei gaze provin în principal, dacă nu exclusiv, din partea cea mai puțin adâncă a scoarței (1000 t/km2/zi).

Macedoneneii vor trebui să-și amendeze obligațiile lor de „înverzire” cu emisiile de gaze cu efect de seră din Duvalo. Pentru că, spre doesebire de vulcanii adevărați, care erup intermitent, la intervale variabile, structura Duvako emite în mod constant. Ghinion, ce să-i faci…😂

Detalii,

Duvalo “Volcano” (North Macedonia): A Purely Tectonic-related CO2 Degassing System

Care este ultima victimă a încălzirii globale? Mirosul zăpezii!!!

Un articol publicat recent în The Washington Post deplânge ultima victimă a încălzirii globale: mirosul zăpezii!

Trei fragmente semnificative:

Schimbarea climei afectează modul în care miroase zăpada, a declarat Parisa A. Ariya, chimist și președinte al Departamentului de Științe Atmosferice și Oceanice de la Universitatea McGill. Pe măsură ce solul și aerul se încălzesc, acest lucru încurajează circulația – și intensitatea – moleculelor cu miros.

Atunci când ninge, a mai spus Ariya, avem de-a face cu „un instantaneu al procesului atmosferic”. În 2017, ea a ajutat la realizarea unui studiu care a analizat modul în care zăpada absoarbe poluarea produsă de gazele de eșapament ale motoarelor pe benzină.

Johan Lundstrom, profesor de neuroștiință clinică, care se descrie ca fiind un „cercetător al mirosului” la Monell Chemical Senses Center din Philadelphia, a declarat că, deoarece mirosul zăpezii reflectă impuritățile din aer [gaze de eșapament și cauciucul anvelopelor], fulgii din Wisconsin au un miros diferit față de zăpada din Suedia și față de zăpada din oraș [Philadelphia].

Sunt atâtea aberații în articolul din WaPo încât mi-ar trebui un întreg articol să le demontez, începând cu o observație de bun simț, la nivelul anului I geologie: zăpada care cade acum este un simplu fenomen meteorologic, nu unul climatic, care ar necesita cel puțin 30 de ani de date colectate cu acuratețe. Cum pot cei doi oameni de știință să miroase o zăpadă căzută în 1992, care fie s-a topit, fie a devenit gheață?!

Din păcate, asistăm la o degringoladă accelerată a unei părți a științei și a jurnalismului alarmist de astăzi, în care lipsesc faptele bine dovedite și în care aproape orice este permis atunci când în titlu se scrie „schimbare climatică”. Și rezultatul? O bătaie de joc cruntă la adresa cititorilor naivi, care se mai lasă păcăliți de titluri clikbait.

Detalii,

Climate change is altering the smell of snow

Ce „vrăji” mai face încălzirea globală antropogenă?

Un articol publicat pe 11 februarie 2022 în EOS (revista editată de American Geophysical Union, al cărui membru sunt din 1993), discută o nouă enigmă climatică, similară cu cea a lui Munk, pe care am prezentat-o cititorilor Contributors în două studii (În căutarea timpului pierdut: Enigma lui Munk, piscinae romane și eclipse antice și Enigma lui Munk revisited: Noua structură a interiorului planetei oferă o posibilă soluție. Implicații asupra variațiilor nivelului oceanic).

În articolul New Perspectives on the Enigma of Expanding Antarctic Sea Ice autorii scriu:

Cercetările recente oferă noi informații despre gheața marină din Antarctica, care, în ciuda încălzirii globale, a crescut în ultimii 40 de ani.

Deși unele regiuni din Antarctica au înregistrat reduceri ale întinderii gheții marine, tendința generală începând cu 1979 arată o creștere a gheții.

Creșterea întinderii gheții marine din Antarctica contrastează puternic cu condițiile din Arctica, unde întinderea gheții marine a scăzut semnificativ. O mare parte din pierderea observată a gheții marine arctice, care este în general în concordanță cu așteptările modelelor climatice, a fost atribuită încălzirii globale antropogene.

Între timp, tendința gheții marine din Antarctica a creat confuzie în rândul oamenilor de știință – majoritatea modelelor climatice indică faptul că întinderea gheții marine din Antarctica ar fi trebuit să scadă în ultimele câteva decenii[s.m.].

Cu alte cuvinte, suntem pe tărâmul „vrăjit” al modelelor climatice în care cred și pe care ne invită să le credem cei 97% experți climatici:

Încălzirea globală topește gheața în nordul extrem, în timp ce aceeași încălzire globală, antropogenă, desigur, crește grosimea calotelor glaciare în sudul extrem al planetei.

Criza modelelor climatice devine tot mai acută, ridicând serioase probleme de credibilitate a estimărilor făcute, chiar dacă Premiul Nobel pentru fizică 2021 a încercat să o mascheze.

(Voi încerca să revin cu detalii într-o contribuție viitoare).