Consemnez azi un eveniment editorial, după părerea mea, extrem de important. Apariția în impecabila traducere românească a lui Iulian Comănescu, o traducere în deplin consens cu eleganța cărții, în colecția Istorie a editurii bucureștene Humanitas, a volumului Patriile noastre. O istorie personală, a binecunoscutului istoric britanic Timothy Garton Ash. A cărei versiune în limba engleză a fost cum nu se poate mai bine primită de publicații importante, de mare circulație și a fost recompensată în 2024 cu premiul Lionel Gelber.
Atrage de la bun început atenția sintagma din titlu. Istorie personală. Întărită de o explicație din Prolog în care autorul subliniază că, deși personală, Patriile noastre nu este o carte autobiografică. “Ci, mai degrabă, un volum de istorie ilustrat cu amintiri. Mă bazez pe fragmente din propriile jurnale, carnete de însemnări, pe fotografii sau amintiri, pe ceea ce am citit, văzut la televizor, ascultat la radio, dar și pe amintirile altora. Așa că atunci când spun istorie ‘’personală’’, nu mă refer doar la ‘’istoria mea personală’’, ci la istorie, așa cum a fost simțită pe pielea lor de oameni ale căror povești le folosesc cu titlu exemplificator. Voi cita din conversațiile mele cu lideri europeni, atunci când acest lucru ajută la clarificarea poveștii, dar și din multe alte întâlniri cu oameni așa-ziși obișnuiți, care adesea se dovedesc mai remarcabili decât liderii lor”.
Caracterul personal al cărții este relevat încă din primele sale pagini propriu-zise fiindcă Garton Ash evocă celebra debarcare în Normandia din 1944, debarcare în care tatăl său a fost participant activ, iar mai încolo faptul că același tată a ajuns la un moment dat la Westen, astăzi un sat prosper din Germania, în calitate de membru al unei unități de artilerie. Stimulat de trei fotografii găsite în arhiva familiei, Timothy Garton Ash a poposit, peste ani, el însuși la Westen. Continuând un obicei început încă din 1973, când, odată ajuns la vârsta majoratului, viitorul mare istoric și-a înmulțit călătoriile sistematice prin Europa. Așa se face că Garton Ash a văzut cu propriii ochi nu doar Occidentul european mereu diversificat (înainte de Război, Europa însemna Franța) , ci și Estul din vremea comunismului, ca și pe acela de după 1989. Adică Berlinul încă divizat cu acel celebru și de tristă amintire Zid și cu adesea invocatul Check Point Charlie, Polonia din august 1980, acea Polonie a Solidarității, ca și pe aceea din primăvara lui 1989. Polonia lui Mazovieszki și a terapiei de șoc, Ungaria anului 1989 ca și pe aceea a lui Orbán Viktor care până mai deunăzi dădea cu tifla democrației și Uniunii Europene, exact acea Uniune care a ajutat-o să prospere, Ungaria illiberală devenită îngrijorător de asemănătoare cu Polonia, fapte reunite sub titlul generic Demolarea, căderea Zidului și alte momente și fapte dătătoare de speranță consumate după 1989.
Extinderea spre Vest a Europei, democratizarea evidentă a Europei de Est, triumful libertății și al democrației dintre anii 1990 și 2007, amestecul de speranțe, de amăgiri și de decepții (citez aici secvența reproșurilor dure de care a avut parte dinspre foștii săi tovarăși de luptă sindicală Lech Walesa), problemele ivite din realitatea că nimeni nu știa cum se poate face trecerea de la comunism la capitalism, redefinirea UE, lărgirea UE și a NATO, avatarurile monedei unice europene, evenimentele din Rusia și năpârlirea lui Putin, devastatorul Brexit care, pentru autorul cărții, a avut și are pe mai departe o imensă încărcătură personală, un Brexit ale cărui origini și cauze sunt examinate cu atenție, războaiele din fosta Iugoslavie, terorismul și islamismul, marea criză declanșată cu începere din 2008, tragedia economică a Greciei, încurajarea și descurajarea imigrației adică ridicarea unui nou Zid, totul cuminând cu războiul de azi din Ucraina.
Cartea care este deopotrivă aceea a unui istoric și a unui martor. Dar și a unui refinat politolog ce comentează foarte atent, inteligent și cu multe note de noutate a analizei toate aceste evenimente consumate din 1945 încoace. Anul 1945 fiind socotit anul zero al Europei. Sigur, acest an zero a venit în unele cazuri, îndeosebi în Europa de Est, puțin mai târziu.
Devenit istoric cu influență, Timothy Garton Ash s-a aflat adesea în vecinătatea multora dintre marile personalități politice și intelectuale ale lumii. Unora le-a fost consultant, le-a dat sfaturi, cu alții s-a aflat pe poziții contrarii. Sunt adesea evocați Bronislaw Gieremek și Vaclav Havel (beneficiarul unui excelent portret în evoluție). Sunt analizate minuțios și riguros rolul și schimbările de atitudine din cele două mandate ale lui Ronald Reagan, anii ‘80 din URSS, URSS-ul cu desele schimbări de personal de la vârful puterii intervenite după moartea lui Brejnev, este comentat pozitiv rolul lui Mihail Gorbaciov în 1989 și după. Garton Ash amendează categoric aroganța Occidentului și a SUA care își pune în conturi în exclusivitate meritul căderii comunismului, subliniin rolul lui Gorbaciov.
Patriile noastre. O istorie personală a Europei e structurată în cinci mari secvențe. Cu titluri semnificative. Distruși (1945), Divizați (1961-1979), Ridicarea (1980-1989), Triumful (1990-2007),și, în fine, Ezitarea. Aceasta din urmă însoțind și definind așa numiții ani tulburi. În partea aceasta a volumului se înmulțesc nu doar îngrijorările, ci și semnele de întrebare. O mai redusă ,dacă nu cumva chiar imposibilă capacite de prevedere a viitorului. Unul dintre subcapitole se cheamă, semnificativ, Delphi. Tensiunile din Europa par astăzi mai puternice decât oricând. Încrederea în vechiul Continent este și ea în scădere.
Și, cu toate acestea, într-un final cu schepsis, în care apare unul dintre acei oameni simpli, Timothy Garton Ash ne îndeamnă pe toți să credem pe mai departe în Europa.
Timothy Garton Ash –PATRIILE NOASTRE. O ISTORIE PERSONALĂ A EUROPEI; Traducere din engleză și note de Iulian Comănescu, Editura Humanitas, București, 2026
