Decizia PSD de a inȋţia o moţiune de cenzură alături de AUR nu este decât un episod din seria de crize marcând regimul politic al României. Căci, dincolo de aparenţele de stabilitate etalate atent, România nu a reuşit cu adevărat să reconstruiască punţile simbolice şi instituţionale afectate de cataclismul de la finele lui 2024.
În cele din urmă evenimentele de acum reprezintă imaginea unui impas niciodată depăşit. În mai mare măsură decât deficitul bugetar, deficitul de incredere este provocarea pe care nu o putem ignora. Ceea ce trebuie să refondăm este ȋnsuşi edificiul democraţiei constituţionale.
Iar ȋn această ecuaţie rolul Şefului de stat este unul decisiv. Preşedintele Republicii are datoria de a acţiona spre a impune o direcţie internă şi externă. Lecţia mandatelor lui Klaus Iohannis este una lipsită de echivoc. Dispariţia unui preşedinte creează spaţiul pe care demagogia şi radicalismul ȋl vor ocupa.
Criza de acum este simptomul acestei slăbiciuni a poziţiei prezidenţiale. Şeful de stat este mai mult decât un simplu observator neutru al vieţii publice. Legitimitatea sa ȋi conferă un rol de la care nu poate se poate deroba. Acest rol se ȋndeplineşte cu fermitate şi cu tenacitate, presupunând alegeri tranşante şi vizonare.
Moţiunea de cenzură poate ȋnsemna naşterea unei noi majorităţi de guvernare. Dar această majoritate poate ameninţa poziţia şefului de stat ȋnsuşi, de vreme ce suspendarea nu este un scenariu ȋntru totul improbabil. Iar o asemenea suspendare ar ȋnsemna ocazia revenirii lui Călin Georgescu: anxietatea poate accentua potenţialul de fascinaţie al mesianismului post-ceauşist.
Preşedintele Republicii trebuie, ȋn cele din urmă, să accepte misiunea incredinţată prin vot. Este o misiune delicată, una care ȋi cere să-şi confrunte inamicii politici, dar şi să poarte conversaţia prin care să unească naţiunea sa. Preşedintele Dan poate alege să fie, asemeni lui Klaus Iohannis, o absenţă. Dar o asemenea opţiune condamnă la irelevanţă mandatul său.
Potenţialul de şantaj al PSD este, ȋn cele din urmă, unul limitat. Alegerile anticipate ȋi pot fi fatale. La fel de delicată este şi perspectiva unei guvernări alături de AUR. Datoria şefului de stat este aceea de a afirma limitele care nu pot fi ȋncălcate. Fermitatea prudentă estea cea dintâi calitate a unui şef de stat.
La un an de alegerea sa, Nicuşor Dan trebuie să ȋşi asume povara pe care i-a aşezat-o pe umeri naţiunea. Clipele de ezitare şi de ambiguitate trebuie să lase locul clarităţii. Amânările şi ezitările au hrănit criza de profunzime a republicii. Tăcerea şi ambiguitatea slăbesc, fatal, democraţia. Perpetuarea lor reprezintă o abdicare vinovată:calea spre radicalismul mesianic va fi una larg deschisă.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Pai din ’45 tot suntem in criza.
Ne am obisnuit.
„Decizia PSD de a inȋţia o moţiune de cenzură alături de AUR nu este decât un episod din seria de crize marcând regimul politic al României.”
Într-adevăr, România are de 35v de ani un regim politic de tip cleptocratic.
Astfel, se poate spune despre România în sens propriu că este un stat mafiot, eșuat (așa cum însuși președintele său a declarat), mafiot, dar în care cleptocrații au resurse la care Mafia nici nu visează la ea acasă (de la cele bugetare, la administrație, Servicii de informații, Justiție, ordine publică etc.).
De 35 de ani observăm…
Cleptocrația din România este de NECLINTIT.
PSD, partidul cu cei mai mulți parlamentari și cea mai reprezentativă marionetă a cleptocrației, a „confecționat” partidul șarlatanilor AUR, conform Strategiei Hrebenciuc.
Președintele actual a demonstrat că este la rândul domniei-sale o marionetă a cleptocrației.
Practic, prin demersul [reușit al] PSD+AUR, România se întoarce în anii 1990, când cleptocrația deținea puterea absolută, de la Președintele Republicii, guvern, parlament, la cel mai mărunt funcționar public.
România este un stat eșuat, ce este greu de înțeles?!
Cei care se prefac că nu observă starea lucrurilor, de fapt, nu fac altceva decât să apere interesele cleptocraților.
…Din naivitate, sau din interes.
În opinia mea, domnul Ilie Bolojan a reușit în cele 10 luni de vizibilitate în funcția de premier să redefinească cu bătaie lungă profilul omului de administrație dedicat, înzestrat vocațional pentru acest rol. Cred sincer că este cel mai bun premier pe care România l-a avut de la constituirea statului său național. Întruchipează o combinație rarisimă de echilibru, seriozitate, integritate, hotărâre, preocupare, înțelegere și putere de muncă. Opinez că dacă ar putea rămâne în această funcție până la pensionare România s-ar putea schimba profund în bine. Dacă partidul din care provine îl va susține indiferent de evoluția actualei crize atunci mai avem o șansă de redresare, dar dacă ispita reconectării la resurse cu sacrificarea președintelui de partid va fi prea mare atunci vom deveni gubernie. Nu l-aș evalua pe președintele Dan prea critic fiindcă are prerogative limitate și nici nu-l suspectez de vreo trădare a interesului național. Trebuie să-i acordăm credit felului în care-și înțelege poziția fiindcă nu e un oarecare iar altul mai bun chiar nu aveam de investit acolo.