Week end la Spa, film scris și regizat de Jon Lucas și Scott More, face parte din categoria comediilor de o valoare ce cu îngăduință ar putea fi calificată drept medie, adică nici foarte bune, dar nici de neprivit. E din acea categorie de produse cinematografice despre care, la nici o zi de la urmărire, nu ai mai putea spune prea multe lucruri. Pentru simplul motiv că, deși câteodată conținb și secvențe comice relativ bine realizate, nu se remarcă prin mai nimic cu adevărat nici nou. nici memorabil. Totul e bătătorit, totul poate fi anticipat, fără a ni se solicita cine știe ce mari eforturi intelectuale.
Producția e construită pe mult, pe exasperant de utilizata schemă a întâlnirii peste ani a unor prietene de odinioară care, din motive și ele arhicunoscute- familie, profesie, copii, divorțuri, condiția de mamă singură etc -nu s-au mai văzut de multă vreme. Firește, patrulaterul feminin ce se revede peste ani cu toate peripețiile aferente respectă regulile politic corecte ale Hollywoodului. Așa că una dintre laturile lui, respectiv cea numită Coco, este de culoare (în plus mai e și supraponderală) așa cum este și bărbatul de care s-a cam despărțit, însă de care nici nu vrea, nici nu prea reușește să scape (Dominic Ona –Ariki).
Profitând de aniversarea lui Jane (Leslie Mann), avocată de succes, rămasă peste ani frumoasă și curtată de bărbați cu care nu prea are timp să se întâlnească, Sophie (Anne Faris) și Coco (Michelle Buteau) plănuiesc, cum spuneam, o revedere. Care însă trebuie să fie doar în trei și nu în patru din motive ce ne vor fi detaliate pe toată durata filmului. Din respectiva detaliere născându-se ceea ce s-ar putea numi miezul comic al creației. Cele trei cad de acord relativ ușor asupra tuturor termenilor întâlnirii. Inclusiv asupra faptului că de la weekendul plănuit a se consuma într-un SPA de lux va fi categoric exclusă Mel (Isla Fisher). Cea despre despre care am aflat din secvențele introductive (alt topos, adică alt loc comun al acestui gen de producții fiind o scurtă incursiune în trecut) că a fost încă din adolescență cea mai nebunatecă dintre ele.
Sophie, femeia hipersensibilă terorizată de un șef neajutorat și capricios (unde mai pui că e și blondă), încalcă totuși legea tăcerii și uite așa se face că Mel apare spre surpriza tuturor și devine capul tuturor răutăților pe care cele patru le vor comite spre exasperarea și furia lui Shanti (Erika Heynatz). Sigur, răutățile, inclusiv o noapte petrecută la închisoare vor fi compensate de ceea ce se întâmplă bine. Adică, întărirea prieteniei dintre cele patru, îmbunarea severei Shanti, eliberarea lui Sophie de sub teroarea și capriciile șefului cu comportament și dictatorial, și infantil, urmată mai încolo de găsirea unui nou job exact în domeniul evaluării serviciilor SPA. La care se mai adaugă povestea incipientă de iubire dintre frumoasa Jane și încă și mai frumosul australian Kay (Adam Demos), posibila normalizare a relațiilor dintre Coco și fostul ei soț. Filmul semnat de Jon Lucas și Scott More ilustrând zicala totul e bine când se termină cu bine. Dar ca să îți reamintești asta, trebuie să petrecin în sala de cinema vreo două ore.
Black Bear, McGregor Casting, Suzanne Todd Productions
WEEKEND LA SPA
Regia: Jon Lucas, Scott More
Scenariul: Jon Lucas, Scott More
Producători: John Friedberg, Suzanne Todd, Michael Heimler
Producători executive: Matt Akey, Laura Austin-Little, Andrew Golov, Jon Lucas, Troy Lum, Andrew Mason. Scott Moore, ș.a.
Muzica: Philip White
Imaginea: Danny Ruhlmann
Montajul: James Thomas, Delaney Del Vecchio
Cu: Leslie Mann (Jean), Anne Faris (Sophie), Michelle Buteau (Coco), Isla Fisher (Mel), Erika Heynatz (Shanti), Adam Demos (Kai), Dominic Ona- Ariki (Roger)



