Emisarii lui Trump au ajuns pe 5 septembrie la Moscova și, pentru prima dată, au ajuns și la Kiev, a doua zi. Cei doi emisari au urcat în tren, au mers la Kiev, au răspuns întrebărilor jurnaliștilor ucraineni – așa cum au putut – și au propus reluarea formatului trilateral. În realitate, ar trebui să vedem acest fapt ca un progres.
Vara aceasta a schimbat destul de mult datele frontului. Rușii au ocupat de patru ori mai puțin teritoriu decât anul trecut, și au avut circa 40.000 de pierderi lunare, adică au pierdut 340 de oameni pentru fiecare kilometru pătrat. Rusia pierde acum pe front mai mulți oameni decât reușește să încorporeze. În august, ucrainenii au eliberat mai mult teritoriu decât au cucerit rușii.
Rațional ai spune că un război ce devine prea scump te împinge spre concesii. Doar că în Kremlin nu se gândește așa. Cum funcționează de fapt gândirea lui Putin putem afla din interviul de mai jos cu istoricul Armand Goșu.
Contributors: A fost o vară destul de agitată la Moscova am putea zice. A început cu dronele ucrainene incendiind rezervoarele de combustibil și s-a încheiat cu vizita emisarilor lui Trump la Kremlin, prima vizită după sfârșitul lunii ianuarie. Este a opta vizită la Kremlin a lui Steve Witkoff și a treia a ginerelui președintelui SUA, Jared Kushner. Kushner este un om religios, un evreu practicant, și totuși a mers de Șabat la Moscova, a călătorit cu avionul, a avut întâlniri...
Armand Goșu: Fiind vorba de viața unor oameni, a mers ca să medieze încheierea unui război, desigur că poate să meargă la Moscova. Aici Talmudul este destul de clar, deci Kushner trebuia să acționeze pentru un asemenea scop nobil.
A fost o vizită cu două componente, Moscova, sâmbătă, 5 septembrie, și Kiev, capitala Ucrainei, pe care cei doi emisari ai lui Trump au vizitat-o pentru prima dată, duminică, 6 septembrie. Prima parte, la Moscova a fost mai puțin reflectată de presă, în vreme ce vizita la Kiev a stat sub lumina reflectoarelor, culminând cu o conferință de presă care de câteva zile este întoarsă pe toate părțile.
Contributors: E discutată pe drept cuvânt, pentru că au fost mai multe afirmații penibile, cum este cea a lui Kushner care vorbește la Kiev despre realizarea „aspirațiilor domnului Putin” sau felul cum răspunde Witkoff la întrebarea unui ziarist ucrainean în care spune cât de binevoitor a fost Putin cu el.
Armand Goșu: Nu cred că a fost ceva neașteptat din partea celor doi emisari americani. Însă, faptul că au urcat în tren și au mers pentru prima dată la Kiev, că au acceptat să răspundă întrebărilor jurnaliștilor ucraineni, că flutură perspectiva reluării negocierilor în format trilateral, care au fost întrerupte de atacul american asupra Iranului, toate astea mi se par lucruri pozitive. Pot fi un început pentru niște viitoare negocieri care să se desfășoare mai încolo, în toamna acestui an.
Totodată, aceste negocieri vin după un interval de 7 luni, în care dinamica de pe front s-a schimbat. Ceea ce nu pare să se reflecte în discuțiile purtate la Moscova, mai ales în poziția lui Putin.
Contributors: Institutul pentru Studiul Războiului comenta zilele trecute că rușii au ocupat de patru ori mai puțin teritoriu, cu pierderi umane mai mari, față de anul trecut.
Armand Goșu: Pentru toată vara 2026, rușii ar fi ocupat undeva între 235 și 270 km2. Pentru iunie, armata rusă a ocupat 30 km2, în vreme ce anul trecut ocupase 480.
Și încă ceva, detaliu despre care se vorbește mai puțin. În august, rușii au ocupat 90 km2, dar în același interval de timp, ucrainenii au eliberat peste 130. De altfel, președintele Zelenski a anunțat cu ceva timp în urmă că obiectivul Kievului este ca până la finalul anului armata ucraineană să elibereze un teritoriu egal ca întindere cu cel ocupat de ruși, în cursul acestui an.
Contributors: Asta în condițiile în care pierderile umane sunt mai mari.
Armand Goșu: Da, în lunile de vară, avem în jur de 40.000 pierderi lunare de partea rusă. Alte surse indică 43.000. Cifră enormă. Asta înseamnă o medie de 340 de oameni pentru fiecare kilometru pătrat. Pentru comparație, în iunie anul trecut, era un raport de 68 de oameni pentru un kilometru pătrat.
„Am văzut înregistrări video în care un militar era atacat de 5-6 drone. Imposibil să supraviețuiești”
Contributors: Cum se explică aceste cifre?
Armand Goșu: Noile tehnologii, dronele ucrainene fac ravagii nu doar în interiorul Rusiei ci și pe front. Tactica rușilor, avansarea cu mici grupe de asalt, de 2-3 oameni, generează pierderi umane considerabile. Sunt ușor identificate din aer iar militarii sunt luați la țintă. Am văzut înregistrări video, în care un militar era atacat de 5-6 drone. Imposibil să supraviețuiești. Chiar în cazul în care ai supraviețuit unui astfel de atac, colegii tăi (în cazul în care mai sunt în viață!) nu te vor evacua, deși ți-ar putea salva viața. Pentru că nu sunt pregătiți să-ți acorde primul ajutor, pentru că nu au cu ce să o facă, pentru că viața nu este suficient valorizată în armata rusă. Un militar din trupele de asalt, are o medie de viață de sub jumătate de oră, din momentul în care e aruncat în luptă. De asta nu trebuie să ne mire aceste pierderi foarte mari. Pierderi umane pe care pentru prima dată de la rafinarea acestui mecanism de contracte, Rusia nu mai reușește să le acopere. Asta, în ciuda faptului că a crescut suma de bani acordată celor care merg la război, în unele regiuni cu 20%. Astfel că, pe analizele pe care le-am văzut recent, lunar ruși încorporează cu 6000 de oameni mai puțin decât pierd. Nu am găsit o medie anuală, dar dacă această tendință se menține, sunt găuri care nu pot fi acoperite altfel decât prin mobilizare.
Este unul dintre scenariile cele mai fluturate și nu doar de către ucraineni sau de ziariștii și analiștii ruși din diaspora, ci chiar de către unii ziariști militari de la Moscova. Pe care însă Putin îl respinge categoric. Însă, când a spus Putin adevărul ca să te poți baza pe ce spune el. Nu întâmplător, săptămânile trecute, în momentul în care bărbații au început să fie chemați la comisariatele militare, peste o sută de mii au pornit-o spre granițele din Caucaz sau Asia Centrală.
Contributors: Să revenim la negocierile de pace. Se observă vreo schimbare în poziția lui Putin? Dați șanse acestor discuții? Vor duce ele la negocieri de pace?
Armand Goșu: Greu de spus, ar fi prea devreme să formulez o opinie. Însă, consilierul lui Putin, Iuri Ușakov, a oferit un interviu agenției TASS la câteva ore după plecare celor doi emisari americani și a reluat teza putinistă a îndepărtării cauzelor primare ale războiului. Ceea ce confirmă blocajul lui Putin. Care e întărit de repetarea obsesivă a mantrei cu succesele armatei ruse în Donbass. Unii spun că e ridicol. Mă gândesc că este dezinformat de serviciile secrete și de armată, care-i raportează tot felul de victorii care nu există în realitate.
Obiectivele lui Putin nu s-au schimbat, în ciuda eșecurilor militare înregistrate până acum în campania din acest an. Din când în când, Serghei Lavrov, ministrul de Externe, confirmă tezele lansate la Colegiul ministerului de Putin, la mijlocul lunii iunie 2024.
Condițiile formulate atunci de Putin sunt și astăzi valabile: retragerea trupelor ucrainene din regiunile Donețk, Lugansk, Zaporojia, Herson, care sunt încorporate „pentru întotdeauna” în frontierele Rusiei, în condițiile în care la data respectivă, Rusia nu controla integral nici una din aceste regiuni; neutralitate, renunțarea la visul aderării la NATO, demilitarizare, denazificare, drepturi speciale pentru vorbitorii de rusă, pentru bisericile subordonate Patriarhiei Moscovei.
Contributors: Aceste condiții s-au schimbat puțin în Alaska, la summitul de la Anchorage.
Armand Goșu: A fost adoptată formula „3+2”, adică trei regiuni anexate, Crimeea, Donețk și Lugansk, iar în Zaporojie și Herson, încetarea focului pe linia frontului. Asta era concesia lui Putin, că nu mai cerea retragerea ucrainenilor din cele două regiuni sudice, Zaporojia și Herson. În privința celor trei a cărora anexare o cerea, Putin controla integral doar Crimeea. Regiunea Lugansk o ocupase într-o proporție destul de mare, 97%, în acel moment, iar Donețk, undeva spre 75%. Asta însemna că Zelenski trebuia să retragă trupele ucrainene și să predea fără luptă Donețk, unde se află o centură de fortificații, construită după 2014. Și pe care rușii n-o vor cuceri prea curând. La ritmul din ultimii ani rușilor le-ar mai trebui încă 7-8 ani, iar pierderile vor fi uriașe.
Contributors: Negocierile de pace sunt blocate doar de pretențiile teritoriale ale lui Putin? Ce mai vrea Rusia, de fapt?
Armand Goșu: Pretențiile lui Putin sunt mai ample decât ocuparea unui teritoriu. Da, el vrea și teritoriu, dar nu numai. Mai important mi se pare faptul că Moscova dorește să obțină o influență semnificativă asupra viitorului politic al Ucrainei. Putin vrea să aibă un cuvânt de spus asupra statutului geopolitic, asupra relației cu NATO, asupra prezenței militare occidentale și asupra capacităților militare ale Ucrainei.
Practic, Putin cere să i se recunoască spațiul post-sovietic ca zonă exclusivă de interes. Vrea să i se recunoască internațional teritoriile anexate, să fie ridicate sancțiunile economice. E total irațională toată această agendă, chiar și în cazul prăbușirii și ocupării Ucrainei, cancelariile occidentale nu vor recunoaște niciodată frontierele Rusiei rezultate în urma unei agresiuni armate.
De ce Putin doar mimează interesul pentru negocieri, în fapt blocând orice negociere? Pentru că nu a renunțat la obiectivele sale. Va accepta să negocieze doar dacă poate transforma negocierile într-un instrument pentru atingerea obiectivelor.
„Opinia publică este o variabilă administrată, păpușată de o mașină infernală de propagandă”
Contributors: Și va accepta să facă ceva concesii dacă costul războiului crește prea mult? Constrâns, ar fi rațional…
Armand Goșu: Așa ar fi trebuit. Dar în Rusia nu funcționează așa. E un paradox aici. Într-o autocrație personalizată, cum este Rusia, costul războiului nu se transmite către decident, către Kremlin, la fel ca într-o democrație. Pierderile sunt suportate de periferie, nu de Moscova. Deficitul e finanțat prin instrumentele controlate de Kremlin. Iar opinia publică este o variabilă administrată, controlată, păpușată de o mașină infernală de propagandă, ea nu constrânge cu nimic puterea.
Contributors: Care ar fi obiectivele Ucrainei, într-o astfel de negociere? Și care sunt liniile roșii ale ucrainenilor?
Armand Goșu: Cel mai important se referă la garanțiile de securitate. Fără solide garanții de securitate, orice pace este doar un armistițiu înaintea unui nou război. Pentru o încetare a focului de durată va fi necesară prezența trupelor americane în Ucraina și de sprijinul SUA în materie de informații și aviație. De asta a fost important că la întâlnirea cu Witkoff și Kushner de la Kiev, Zelenski i-a invitat și pe consilierii pe securitate a liderilor de la Londra, Paris și Berlin.
Un scurt inventar al liniilor roșii: nu demilitarizare; nu denazificare, orice înseamnă asta; nu neutralitate geopolitică; chiar dacă va accepta că nu poate recupera teritoriile ocupate (19% din teritoriul național), va fi important ca Ucraina să nu recunoască juridic anexarea acestor teritorii de către Rusia; nu va accepta limitarea permanentă a armatei; nu va accepta o capitulare militară, oricât ar bombarda Rusia orașele ucrainene.
Cu cât este mai slabă militar, cu atât Ucraina are nevoie de garanții de securitate mai puternice. Asta este paradoxul ucrainean. O Ucraina puternică poate accepta mai ușor un compromis cu Rusia, și accepta concesii pe care altfel le-ar respinge.
„Problema cu Putin este că el se gândește mai puțin la ce se întâmplă pe frontul din Ucraina și prea mult la manualele de istorie din viitor.”
Contributors: Teritoriul cât contează în această negociere de pace?
Armand Goșu: Contează unde va fi granița sau linia frontului. Dar mai mult contează ce va exista în spatele acestei linii. Va fi o Ucraina, stat deplin suveran? Va adera aceasta la UE? Va acea garanții europene de securitate? Cine va apăra Ucraina dacă Rusia o va ataca din nou?
Contributors: Victoria pentru Kiev înseamnă doar să supraviețuiască ca stat suveran?
Armand Goșu: Nu este puțin lucru. Da, o victorie minimală înseamnă supraviețuirea ca stat suveran, armată suficient de puternică pentru a descuraja orice nouă tentativă rusească de invazie, garanții de securitate occidentale, integrarea în principalele instituții ale lumii occidentale, UE și NATO. Procesul de negociere a păcii cu Rusia este mult mai complex și presupune o cunoaștere cu mult mai bună a situație particulare a Europei de Est. Ce ar putea să facă tandemul Witkoff – Kushner ar fi deblocarea acestor negocieri, aducerea delegațiilor rusă și ucraineană într-o cameră, în jurul aceleași mese. Ceea ce este extraordinar de important. Poți să nu fi de acord cu metodele lor, dar dacă izbândesc, merită felicitați.
Contributors: Ce ar presupune o victorie pentru Kremlin? Ce se poate pune pe masă ca victorie publicului intern din Rusia?
Armand Goșu: Avantajul lui Putin este uriașa mașină de propagandă, care poate face minuni. Ar fi nevoie de ceva ingrediente, cum a fi teritorii ucrainene, un document care să consemneze obligația de a nu adera la NATO. Problema cu Putin este că el se gândește mai puțin la ce se întâmplă pe frontul din Ucraina și prea mult la manualele de istorie din viitor, în care speră să fie pus pe același piedestal cu Aleksadr Nevski, Ivan cel Groaznic, Petru cel Mare și Stalin.
Se vorbește mult despre faptul că de felul în care se va sfârși acest război va depinde viitorul Ucrainei. Dar se uită faptul că supraviețuirea regimului Putin și ea depinde de felul în care se încheie acest război.
Contributors: Care sunt scenariile pentru o Rusie post-Putin?
Armand Goșu: Cel mai pozitiv, din punctul nostru de vedere, al europenilor, ar fi o liberalizare limitată, cum s-a mai întâmplat în după moartea lui Lenin, lui Stalin, de pildă. Un scenariu neutru, s-ar putea numi, putinism fără Putin. Iar cel mai negativ scenariu ar putea să fie o criză profundă în tot acest spațiu euro-asiatic, dezintegrarea Rusiei, practic colapsul federației și instalarea unui fel de feudalism în care structuri administrative încep un război civil care nu se știe când și cum se va sfârși.
Contributors: Și în scenariul pozitiv, relația Rusiei cu Occidentul s-ar putea încălzi? Și cât e de probabil un astfel de scenariu?
Armand Goșu: Dacă după dispariția de la Kremlin a lui Putin se va intra într-un ciclu reformator și liberal, un dezgheț presupune un proces de redefinire a relației Moscovei cu Ucraina și Europa. Moscova să accepte o nouă arhitectură de securitate europeană, un set de garanții de securitate pentru Ucraina. Dacă vrem o pace durabilă în Europa de Est, îndeplinirea unor astfel de condiții este obligatorie.
N-aș spune că este un scenariu probabil. Mai curând este unul posibil. (Interviu realizat de Lucian Popescu, pe 8 septembrie 2026)
Zău, mde, totul conform planului….