Am făcut o scurta escapada în weekendul prelungit de sărbătoarea muncitorească – am mers la Timișoara și Lugoj. Lugoj este orașul (fost) muncitoresc unde am făcut trei ani de ”Coriolan Brediceanu” și, așa cum era pe atunci, am făcut practică de muncă la fabricile, uzinele și combinatele la care era arondat liceul. Astfel că am dus frunze de dud pentru viermii de la fabrica Filatura de Mătase Naturală (înființată în 1904), am cărat ciment la fabrica Mondiala (înființată în 1894) și am tropăit pe macarale și pasarele la fabrica IURT (înființată în 1976).
Nu vă spun care mai e în viață sau nu, puteți afla și singuri dacă întrebați Chat GPT.
Dar destul cu nostalgia despre istoria industrială a României, nu contează fabricile, uzinele și combinatele, important este să avem reconversie industrială către cartiere de blocuri, clădiri de birouri si nenumărate malluri. Mâncarea, chimia, energia și apărarea le aducem din import, după care ne mirăm de ce suntem in criză economică, energetică și politică.
Ca să ajungi la Lugoj trebuie să ieși la Holdea de pe A1 și să intri pe DN68A – știți voi, ”Autostrada Urșilor”, porțiunea de 10 km Holdea – Margina. La care încă se lucrează dar, acum dacă a preluat-o Dorinel Umbrărescu, sunt șanse că se va termina.
La intrarea în Margina, pe partea dreapta a drumului, imposibil de ratat, se afla o clădire impunătoare, ridicata din cărămidă roșie, în stil victorian, alcătuita din corpuri masive și un cos imens. Întreaga clădire este într-un stadiu avansat de paragină, distrugere și vegetație.
Daca ai crezut că este vreun palat neretrocedat al unui grof bănățean, te-ai înșelat. Este ceea ce se cheamă ”monument industrial”, Fabrica de Oțet Margina, proiectata și construită între 1910 – 1912, de compania germană Meyer Hannover-Heinholtz la comanda unei companii ungurești.
S-a vorbit mult despre clădire, puteți găsi date oriunde, uite ce spune OpenAI despre ea:
Fabrica de Oțet Margina, inaugurată în 1912 și odinioară o emblemă industrială a zonei, a ajuns o ruină în paragină. După naționalizarea din 1948 și perioade de activitate sub Solventul Timișoara, monumentul istoric a fost abandonat, fiind astăzi într-o stare avansată de degradare.
Open AI are un simț cibernetic al umorului, adaugă la descrierea seacă o metaforă a decăderii: “Vinegar from sour to bitter”…
Fabrica de Oțet Margina a devenit ”un monument funerar industrial”. Și nu este o ruina comunistă, este o ruina capitalistă – o poveste tragică, o construcție din vremea Regelui Carol I, o companie de 100 de ani, pusă la pământ nu de comuniști, ci de capitaliști.
O să întrebați pe bună dreptate de ce vorbim aici despre Fabrica de Oțet Margina, când sunt atâtea exemple la fel? Poate că nu ați știut, dar a fost unul dintre cei mai mari producători din Europa de Est de soluții, solvenți și excipienți din industria farmaceutică.
Dar așa este, sunt atâtea exemple la fel, am dat jos zeci de fabrici, uzine şi combinate de mâncare, chimie, energie şi apărare fără a construi nimic in loc. Ni s-a spus că erau ”vechi”, ”nerentabile”, ”energofage” şi ”poluante”. Dacă era așa, cum se face că fabricile, uzinele şi combinatele de autovehicule, electrocasnice şi medicamente din România, la fel de ”vechi”, ”nerentabile”, ”energofage” şi ”poluante”, au fost privatizate strategic, au ajuns în proprietatea investitorilor industriali şi au devenit jucători internaționali? Sau cum se face că fabricile, uzinele și combinatele din Polonia, Cehia și Ungaria, la fel ”vechi”, ”nerentabile”, ”energofage” și ”poluante”, au fost privatizate strategic, au ajuns în proprietatea investitorilor industriali şi au devenit jucători internaționali?
Nu ne mai uitam la trecut, ne uitam la viitor. Poate că am învățat o lecție din criza după criză după criză din ultimii aproape cinci ani.
Planul de țară al României trebuie să devină Autosuficiența Industrială – asta înseamnă să ai propriile fabrici, uzine şi combinate de mâncare, chimie, energie și apărare. Totul începe prin elaborarea unei strategii naționale de competitivitate industrială. O foaie de drum. Restul vine ușor.
Raspunsul la intrebari e destul de simplu. Celelalte tari comuniste au reusit sa se rupa de trecutul comunist, sa faca o tranzitie, sa schimbe regimul. La noi am avut o preluare a puterii de catre esalonul 2 al partidului comunist, Adica exact aceiasi oameni, pradatori, oportunisti, oameni fara simt moral. Acestia au acaparat fostele fabrici prin „privatizari” dubioase, cumparari de „cupoane” la pret de nimic. Si prima miscare a acestora pentru a face rost de capital rapid a fost vanzarea la fier vechi a utilajelor, a cladirilor si, mai ales, a terenului de sub fabrici.
”Societatea „Margina – REȘIȚA – Distilăriile de Lemn Unite S.A.R:
În diferite relatări este pomenit faptul că în anul 1906 a fost efectuată achiziția unei părți a
„Holzverkohlung” AG Resicza de către trustul german „Holzverkohlungs-Industrie” AG Konstanz (împreună cu societatea
St.E.G.)
https://prinbanat.ro/a-fost-odata-o-fabrica-de-otet/ )
„În anul 1910, consorțiul germano-austriac care a creat la Reșița Societatea pe acțiuni pentru carbonizarea
lemnului (Holzverkohlungs-Aktiengesellschaft Resicza. Werk Ministal), construiește o „distilerie de lemn” în Anina.
http://cniptanina.ro/cascada-kirsa/ )
In ziarul Chemiker Zeitung, cu numărul 127 din 23.X. 1909
Distileria Lemnului reșițeană apare ca fiind proprietatea Căilor Ferate de Stat Austro-Ungară și Holzcharungs-Industrie Akt.- Ges., și că își majorează capitalul prin construirea unei noi fabrici de carbonizare a lemnului în Anina.
NOTA – după WWII, această distilerie a fost demontată bucată cu bucată, și a fost dusă in Rusia ca „pradă de război”.
„Die Resiczaer Holzdestillations Akt. – Ges. (Eigentum der osterreichisch – Ungarischen Staats eisenbahn und der Holzverkohlungs- Industrie Akt.- Ges. ) wird ihr Kapital von 2,5 auf 3,2 Mill. K erhöhen und eine neue Holzverkohlungs – Anlage in Stajerlak – Anina gründen”
(Doc pdf Chemiker Zeitung pag. 1168 (pdf) 1131 (doc))
„Ulterior, Societatea Margina (jud. TM) a cumpărat mai multe întreprinderi cu același profil printre care cea
din Reșița și Anina, mărindu-și capitalul social. După aceasta s-a numit „Margina – Reşiţa – Distilăriile de Lemn Unite S.A.R.“. În mod paradoxal, în anii de criză economică 1932-1933 „Distileria Margina“ a dat cea mai mare producție de la înființare: anume din 51 milioane tone de lemn s-au produs 800 l alcool metilic și 95 tone acetonă, mari cantități de acid acetic tehnic, alimentar și foarte mult cărbune de retortă.”
(SURSA: https://prinbanat.ro/a-fost-odata-o-fabrica-de-otet/
In biblioteca digitală a UBB Cluj veți regăsi documentul adunării generale a acționarilor
„MARGINA – REȘIȚA Distilleries de Bois Reunies S.A.R. 1932”
Din acționariat:
Dinu Brătianu, Grigore ANTIPA, Petru PORUȚIU
MAX Ausnit, Nicolae MALAXA,
Anton Mocsonyi, prințul Valentin Bibescu, …..
>Fabrica de Oțet Margina a devenit ”un monument funerar industrial”. Și nu este o ruina comunistă, este o ruina capitalistă – o poveste tragică, o construcție din vremea Regelui Carol I,
Lugojul (şi mostenirea lui industrială) nu au nimic de a face cu Carol I.
Lugojul și Banatul au intrat in componența statului român abia în 1919 (sau mai degrabă 1920).
Noțiuni elementare de istorie…
”Societatea „Margina – REȘIȚA – Distilăriile de Lemn Unite S.A.R:
În diferite relatări este pomenit faptul că în anul 1906 a fost efectuată achiziția unei părți a
„Holzverkohlung” AG Resicza de către trustul german „Holzverkohlungs-Industrie” AG Konstanz (împreună cu societatea St.E.G.)
https://prinbanat.ro/a-fost-odata-o-fabrica-de-otet/ )
In ziarul Chemiker Zeitung, cu numărul 127 din 23.X. 1909
Distileria Lemnului reșițeană apare ca fiind proprietatea Căilor Ferate de Stat Austro-Ungară și Holzcharungs-Industrie Akt.- Ges., și că își majorează capitalul prin construirea unei noi fabrici de carbonizare a lemnului în Anina.
NOTA – după WWII, această unitate a fost demontată bucată cu bucată, și a fost dusă in Rusia ca „pradă de război”.
„Die Resiczaer Holzdestillations Akt. – Ges. (Eigentum der osterreichisch – Ungarischen Staats eisenbahn und der Holzverkohlungs- Industrie Akt.- Ges. ) wird ihr Kapital von 2,5 auf 3,2 Mill. K erhöhen und eine neue Holzverkohlungs – Anlage in Stajerlak – Anina gründen”
(Doc pdf Chemiker Zeitung pag. 1168 (pdf) 1131 (doc))
„Ulterior, Societatea Margina (jud. TM) a cumpărat mai multe întreprinderi cu același profil printre care cea
din Reșița și Anina, mărindu-și capitalul social. După aceasta s-a numit „Margina – Reşiţa – Distilăriile de Lemn Unite S.A.R.“. În mod paradoxal, în anii de criză economică 1932-1933 „Distileria Margina“ a dat cea mai mare producție de la înființare: anume din 51 milioane tone de lemn s-au produs 800 l alcool metilic și 95 tone acetonă, mari cantități de acid acetic tehnic, alimentar și foarte mult cărbune de retortă.”
(SURSA: https://prinbanat.ro/a-fost-odata-o-fabrica-de-otet/
In biblioteca digitală a UBB Cluj veți regăsi documentul adunării generale a acționarilor
„MARGINA – REȘIȚA Distilleries de Bois Reunies S.A.R. 1932”
Din acționariat:
Dinu Brătianu, Grigore ANTIPA, Petru PORUȚIU
MAX Ausnit, Nicolae MALAXA,
Anton Mocsonyi, prințul Valentin Bibescu, …..
In 1943 societatea „„Margina – REȘIȚA – Distilăriile de Lemn Unite S.A.R” era cunoscută in EUROPA ca fiind cea mai mare din tară, cu produse diversificate și cu un numar mare de angajati
https://www.agrokarbo.info/holzverkohlung-uebersicht-1943/
„Größte Zukunftsaussichten bieten sich der rumänischen Holzverkohlungsindustrie, die bisher trotz des großen Waldreichtums im Lande eine ziemlich unbedeutende Rolle spielte. Mit der Erzeugung von Holzdestillationsprodukten befassen sich in Rumänien nur zwei Unternehmen, die zusammen eine Jahresproduktion von etwa 1/2 Mill. RM aufbringen. Die größte Firma ist die Margina-Resita, Vereinigte Holzverkoblungs-Aktiengesellschalt (Margina-Resita Destilariile de Lemn Unite S. A. Romána) in Temesvar. Sie arbeitet mit einem Aktienkapital von 75 Mill. Lei, verfügt über 3 Destillationsanlagen in Margina, Resita und Valea Minisului. Beschäftigt werden etwa 450 Arbeiter. Das Programm umfaßt Holzkohle, Methanol, Methylacetat, Calciumacetat, Aceton, Formaldehyd und verschiedene Lösungsmittel”
Otetul alimentar de Margina a fost de o calitate extraordinară, fiind un mare BRAND după revoluție cu toate că la Margina datorita calitaților sale desosebite.
După anii 2000 incă se găsea pe piață otet contrafăcut cu denumirea „Oțet de Margina” insă de o calitate execrabilă.
Exemplu de oteț concentrat produs de distileriile Margina-REȘIȚA
https://historic.ro/sticla-de-extract-de-o-et-marca-margina-re-i-a.html
mda, cam asa. daca as fi fost diriguitor/administrator as fi procedat asfel: vrei sa arunci imgb buc, tractorul bv la fier vechi? foarte bine, dar adu n locul lor fiare noi, fa o fabricuta sau mai multe de piese electronice, masini unelte, tractorase, conserve sau medicamente, nu malluri, sedii bancare, hypermarketuri, superbeturi si „real estate”. cu milioane de romani (in special cei harnici, ambitiosi, inteligenti) risipiti care ncotro, pe ce se bazeaza „bunastarea” si „optimismul” de azi? pe robocopii cu nadragii n vine, toale de „firma” si limuzine (progeniturile scursurilor securistoide/comunistoide ce au vindut Romania la fier vechi in interes personal fara sa puna altceva n loc), super tari, super okay, focusati dar manelizati si semianalfabeti? traiul pe datorie, fara cetateni educati, doar prin descurcareala si cirpaceala, hotie si minciuna, nu duce altundeva decit la un dezastru anuntat.
Foarte interesanta prezentare. Romania dupa 1995 a distrus fabrici si uzine care meritau sa functioneze si azi. Personal, am vazut utilajele de la moara lui Assan din Bucuresti si vechea fabrica de ulei care erau bune si dupa 1990. Toate erau germane, dar solid construite. Azi o ruina, caruia i – au dat foc de doua ori pentru a o demola si lua terenul. In Franta, am vazut o berarie traditionala, dusa la a patra generatie in familie cu utilaje de circa 100 de ani. Au mai cumparat in completare si utilaje noi, dar baza erau cele vechi.
Da, multe lucruri s-au schimbat, nu toate in bine.
Intrebarea cheie e insa cine a fost vinovat ca s-a intimplat ce s-a intimplat, cine ar fi trebuit sa faca ceva si cu ce bani?
Sunt siguri ca romanii produc in continuare o multime d esolventi, bunuri numai ca nu o mai fac in Romania ci in tarile europene unde s-au mutat!
Bravo!Ați atins cel mai sensibil subiect!Ne mirăm că suntem datori vânduți pe zeci de ani,când nu producem nimic,deficit de miliarde al balanței import-export.Au murit toți economiștii de valoare ai țării,nimeni nu i trezește pe politicieni?
„Totul începe prin elaborarea unei strategii naționale de competitivitate industrială.”
Trebuie o strategie națională de competitivitate industrială pentru a descoperi fiscalitatea excesivă și birocrația absurdă din România? Trebuie o strategie națională de competitivitate industrială pentru a descoperi că acum pleacă din România și companii care erau deja acolo?
În Europa, ”viitorul luminos al omenirii” e direcția în care se îndreaptă lucrurile, iar România nu va schimba nimic de una singură. Dimpotrivă, clasa politică din România va face tot ce e posibil pentru a păstra situația actuală, chiar și după ce la Bruxelles se vor fi schimbat lucrurile. Pentru comparație: în aprilie 1991, când Europa se schimbase deja, Ion Iliescu semna la Moscova un tratat cu Uniunea Sovietică. Statul sovietic se afla într-o situație catastrofală, s-a dezmembrat în mai puțin de un an de la semnarea acelui tratat cu România, dar clasa politică românească avea o misiune și o îndeplinea. La fel va fi și de data asta, însă cu Germania ”la butoane”.
De-aia a fost poreclit de unii „Ghin-Ion Iliescu” – se parea ca cu cine dadea el mana, mult n-o mai ducea
Titlul este gresit!!
Verbul a se inerva inseamna ,,a se contracta mușchii”, corect este ,,a se enerva”!
E puțin penibil să fii jurnalist și formator de opinie în condițiile în care nu stăpânești paronimele, limba maternă și logica…
Ati auzit de sarcasm?
Perfect adevarat. Nu putem aduce totul din import si nu toata lumea trebuie sau poate fi vanzator la mega sau lidl, paznic, sau sofer de uber. Trebuie sa existe o baza industriala serioasa in tara, care sa angajeze multa lume, si care sa produca in special pt consumul intern. S-au distrus multe fabrici si combinate cam degeaba. Erau energofage si depasite, trebuiau privatizate si modernizate cu cap, reconvertite in alte productii, etc. Dar nu daramate si parasite, cum au fost atatea.. din pacate am avut multi ageamii, corupti si prosti in functii..
Într-o țară în care AUR+PSD+PACE+POT+SOS însumează 50% din intenția de vot, orice plan asemănător rămâne o utopie. De altfel, și cauza principală de a fi unde suntem.