Vuelta 2026: jurnalul unei neașteptate victorii spaniole

„Cea mai puternică armă de pe pământ este sufletul înflăcărat al omului.”[1]
Mareșalul Ferdinand Foch

Ediția 81 a Turului Spaniei a pornit la drum sub semnul certitudinii că Tadej Pogačar, cel mai valoros ciclist al lumii la acest moment, va domina categoric competiția, în căutarea singurului titlu de mare tur care-i lipsește din palmares. Încă din prima etapă, Pogačar și-a arătat clar intențiile și a îmbrăcat tricoul roșu. Singurul ciclist care a zgâriat puțin armura lui Pogačar a fost Enric Mas, care în etapa a șasea a reușit să-l ajungă și să-l depășească pe cățărarea Coll de la Bandereta. S-a dovedit apoi că soarta a avut alte planuri cu marele ciclist sloven, care a fost nevoit să abandoneze la sfârșitul primei săptămâni de competiție.

Marele gol creat de abandonul marelui favorit a fost imediat revendicat ca spațiu de cucerit de Enric Mas, care a înțeles că poate profita de oportunitate și și-a pus echipa la treabă. Poate că l-a început colegii săi au ezitat puțin, dar Mas le-a demonstrat prin determinare personală, prin prestația din etapa a șasea, prin victoria din etapa a noua, că este capabil să câștige această ediție a Turului. Din acel moment, Movistar s-a mobilizat, a devenit creativă, coezivă, performantă, perfect aliniată în spatele obiectivului și a liderului său de pe șosea.

Enric Mas nu a fost singurul care a îndrăznit. Foarte tineri cicliști sau cicliști cu experiență, dar care au stat departe de marile victorii în ultimul timp, au îndrăznit, au câștigat sau au pierdut la limită, dar cu siguranță au oferit ceea ce contează: un spectacol sportiv de o excelentă calitate. Competiția s-a deschis, rivalitățile n-au lipsit, atmosfera s-a încins și publicul a gustat fiecare zi de competiție. La final, o întreagă națiune s-a simțit mândră: un spaniol a câștigat Turul Spaniei. Trecuseră doisprezece ani de la victoria obținută acasă de un alt mare ciclist spaniol: Alberto Contador.

20 august

Poimâine pornește la drum Turul Spaniei 2026, cu startul la Monaco – o etapă de contratimp individual. Marele favorit la câștigarea Turului este fără îndoială Tadej Pogačar, de la Team UAE. Nu are nevoie de nicio prezentare, după ce deunăzi a câștigat Turul Franței. În etapa a doua, Turul Spaniei va intra pe teritoriul statului Andorra. În total, caravana La Vuelta, care în 13 septembrie se va încheia la Granada, va parcurge 3.275 kilometri.

Nu vor participa Jonas Vingegaard de la Team Visma, care s-a accidentat în Turul Franței, nici Remco Evenepoel, de la Red Bull Bora. Nu va participa nici Julian Alaphilippe, care și-a anunțat retragerea din ciclismul profesionist. Vor participa Richard Carapaz, Primož Roglič, accidentat în perioada de pregătire, dar nu foarte grav, João Almeida, Felix Gall, Enric Mas sau Oscar Onley.

Invitat de presă să prefațeze acest Tur al Spaniei cu Tadej Pogačar favorit, Alberto Contador a declarat: „Sincer, nu cred că există vreun rival care să-l poată învinge acum. Mi se pare că totul va putea depinde de vreun factor extern, să nu i se întâmple ceva lui Tadej, precum o căzătură, o problemă mecanică sau vreo suferință fizică.” Cât despre candidații la primele locuri în clasamentul general, Contador i-a menționat pe Felix Gall, Richard Carapaz, Primož Roglič și Oscar Onley. 

Am să urmăresc, ca de obicei, Visma, care vine în Turul Spaniei cu Wout van Aert pentru vânătoarea de etape și foarte probabil cu Sepp Kuss sau Ben Tulett pentru general, la susținere intrând în echipă Steven Kruijswijk și Jørgen Nordhagen. Va încerca să-și aducă aportul la efortul echipei pentru o bună clasare și Bruno Armirail, iar pentru sprint este posibil ca echipa să îl trimită la bătaie pe Matthew Brennan. Abia aștept ziua de poimâine!

23 august

Prima etapă a Turului Spaniei – contratimpul de 9,4 kilometri, s-a desfășurat ieri în Principatul Monaco pe un traseu destul de tehnic. Startul cursei s-a dat literalmente la ieșirea din salonul celebrului cazinou din Monte Carlo. Ar merita adăugat că Monaco este singurul stat european care a găzduit un start în fiecare dintre cele trei mari tururi cicliste. Puterea de atracție pe care o exercită Principatul, fascinația luxului și a Coastei de Azur explică de ce organizatorii celor trei mari tururi cicliste și-au dorit un start la Monaco și de ce în ediția actuala cicliștii au fost lansați în cursă de pe covorul roșu din vestibulul cazinoului.

Cât privește disputa sportivă, deși încleștarea din prima etapă a fost acerbă, rezultatul a fost previzibil: a câștigat Tadej Pogačar, cu câteva sutimi de secundă în fața lui Ethan Hayter, de la Soudal Quick-Step și la 4 secunde față de locul trei, ocupat de Joshua Tarling, de la NetCompany Ineos. Acestea fiind spuse, mă întorc puțin la momentele premergătoare startului, când la interviuri Pogačar declara: „Nu m-ar deranja să iau astăzi tricoul roșu, dar va fi foarte greu. Însă vreau să dau totul astăzi.” Și exact așa a făcut.

Primož Roglič, altădată pretendent la primele locuri în clasamentul general și un redutabil contratimpist, a sosit la 22 de secunde de Pogačar. La interviurile dinaintea startului declara că nu a avut parte de cea mai bună pregătire, fiind nevoit să se recupereze după accidentul care l-ar fi putut ține departe de Turul Spaniei. Callum Thornley este ciclistul de la Red Bull Bora cu cel mai bun timp, clasat pe locul patru. De la Team Visma, cel mai bine a evoluat ieri Christopher Laporte, clasat pe locul cinci în etapă, la 6 secunde de Pogačar. Wout van Aert a sosit la 9 secunde distanță și s-a clasat pe locul opt, iar tânărul Matthew Brennan a făcut un contratimp bun, o excelentă calibrare pentru cursele următoare, clasându-se pe locul șaisprezece, cu 16 secunde întârziere față de locul unu.

Despre ceilalți pretendenți la clasamentul general: Enric Mas (Movistar) și Richard Carapaz (EF Education) sunt la 33 de secunde, Felix Gall (Decathlon) a pierdut 46 de secunde și Oscar Onley (NetCompany Ineos) 50 de secunde.

Etapa de astăzi, a doua, măsoară 214,8 kilometri. Startul oficial s-a dat în Principat, din fața Palatului principelui Albert al II-lea, startul real undeva la ieșirea din Nisa, iar sosirea este la Manosque, în departamentul Alpes-de-Haute-Provence. S-a creat o confuzie privind lungimea exactă a traseului, din cauza locului imprecis determinat din care s-a dat startul real. Două cățărări de categoria a treia pe traseu: Châteauneuf-Grasse și Col de Saint-Andrieu. 

După Col de Saint-Andrieu au rămas peste 100 de kilometri de traseu ondulat care să pregătească o victorie a sprinterilor sau puncher-ilor, cu o evadare ținută la un minut de pluton, din care doar Ethan Hayter părea că are un plan clar, anume câștigarea sprintului intermediar. Înainte de sprintul intermediar, cu aproape 48 de kilometri înainte de finalul etapei, Sergio Chumil de la Burgos a abandonat în urma unei căzături. După alți zece kilometri, Team Visma a forțat în fața plutonului pentru ca Wout van Aert să se poată lupta cu Ethan Hayter la sprintul final, în bătălia tricoului verde. Nu l-au prins pe Ethan, așa că Wout s-a mulțumit să treacă al doilea și să ia 4 secunde de bonificație.

Cât despre finiș, lucrurile au fost complicate. Ethan Hayter a rămas fără energie și nu s-a mai putu mobiliza și pentru lupta finală. În schimb, Team Visma a avut o strategie care a funcționat ca să nu-i lase victoria de etapă voracelui Tadej Pogačar. Tadej a înțeles că i se pregătește ceva și și-a mobilizat colegii, bănuind că va fi atacat de Wout van Aert. Doar că atacul pe care l-a dat belgianul a fost momeala care a pregătit asaltul final al lui Matthew Brennan, care a declanșat un sprint devastator și a finalizat cu 5 metri distanță în fața lui Pau Miquel (Bahrain), care a sosit al doilea. Pogačar a trecut al treilea, urmat de Mads Pedersen (Lidl Trek) și Hugo Hoffstetter (NSN).

În clasamentul general, Tadej Pogačar a rămas pe primul loc, urmat la 9 secunde de Wout van Aert și de coechipierul său Matthew Brennan. Pe patru este clasat Léo Bisiaux (Decathlon), o surpriză plăcută, iar pe cinci Finn Fisher-Black (Red Bull Bora). Primož Roglič nu a pierdut contactul cu primele locuri, fiind clasat pe nouă, la 26 de secunde de Pogačar.

25 august

Ieri, etapa franceză de la Gruissan la Font-Romeu, 174,4 kilometri, a fost anulată. Nu am mai văzut așa ceva până ieri, mai ales că a fost anulată când mai rămăseseră 16 kilometri de parcurs până la final.

S-a întâmplat că organizatorii au decis să oprească definitiv cursa și să anuleze rezultatele, după ce o furtună puternică cu grindină a lovit plutonul în Pirinei, pe Col de Mont-Louis. Reacțiile au fost diferite, mulți comentatori au dezaprobat anularea etapei, alții au considerat-o îndreptățită, date fiind condițiile meteo. Ce nu am înțeles eu, însă, este de ce organizatorii, care primiseră avertizările meteo din vreme – comentatorii Eurosport anunțaseră cu două ore înainte că va fi ploaie torențială, vânt până la 90 kilometri pe oră și grindină -, nu au decis din timp scurtarea etapei, pentru ca cicliștii să nu bată degeaba 160 de kilometri de cursă.

Etapa de astăzi, desfășurată în Andorra, are 104,8 kilometri și este una de munte pură, cu trei cățărări de categoria întâi: Port de Envalira, Collada de Beixalis și Coll d’Ordino, iar la final o cățărare de categoria a treia: Alto de la Comella. Consemnez în direct că pe Collada de Beixalis Tadej Pogačar a atacat și până în vârful cățărării a pus între el și grupul urmăritor peste un minut și jumătate. Mă întreb și eu, ca și comentatorii, ce ecart va fi la final? Două, trei, cinci minute? Cu cinci minute în față din etapa a patra a Turului, care va mai fi următorul obiectiv al lui Pogačar? Dar miza celorlalți cicliști de general?

În vârful Coll d’Ordino, Tadej Pogačar avea aproape trei minute în fața grupului de urmăritori, format din nume unul și unul: Sepp Kuss (Team Visma), Primož Roglič (Red Bull Bora), Felix Gall (Decathlon), Oscar Onley (NetCompany Ineos) și Enric Mas (Movistar). Și cum ecartul a continuat să crească și pe coborârea spre Alto de la Comella, concluzia este una singură: Pogačar duce o luptă singulară cu propriile-i limite, lăsându-le suveran celorlalți misiunea de a face spectacol cu miza mică a locurilor rămase disponibile în top ten.

Tadej Pogačar a făcut în această etapă cea mai lungă cursă solo dintr-un mare tur, de 50,5 kilometri. A câștigat cu două minute și 40 de secunde față de al doilea clasat, Jarno Vidar (Lotto), după care au sosit, în același timp: Felix Gall, Oscar Onley, Sepp Kuss, Enric Mas și Primož Roglič. La general, Tadej Pogačar, distanțat la trei minute și 21 de secunde de locul doi, este urmat de Roglič, Mas, Kuss și, pe cinci, de Onley.

27 august

Cu ochii la televizor, recapitulez ziua de ieri în Turul Spaniei, etapa a cincea, vălurită, de la Falset la Roquetes, de 173,7 kilometri. O etapă cu o singură cățărare repertoriată de categoria a treia, la Alto de Paüls, cu 25 de kilometri înainte de final. Pentru sprintul intermediar de la Tivenys a atacat Ethan Hayter (Soudal) și efortul său a fost răsplătit cu titlul de cel mai combativ ciclist al etapei. Finalul a fost o afacere Team Visma, pentru Matthew Brennan. Brennan a fost dus către sprint, pe care l-a câștigat fără emoții, de un efort conjugat în care vioara întâi a fost Wout van Aert. De altfel, lansatorii lui Brennan au terminat etapa pe șase – Christophe Laporte și pe zece – Van Aert. Matthew Brennan a devenit a doilea cel mai tânăr rutier din istorie care câștigă două etape la sprint în aceeași ediție din Vuelta. Primul fiind – cine altul? – Tadej Pogačar.

Astăzi, o etapă interesantă, a șasea, de 177,8 kilometri de la Alcossebre la Castellón de la Plana, pe coastă, cu un traseu care include și ceva segmente de drum pietruit. Pe traseu sunt două cățărări de categoria a doua: Puerto de la Serratella și Alto del Desierto de las Palmas, una de categoria a treia: Coll de la Bandereta și, cu 21 de kilometri înainte de final, o cățărare de categoria întâi: Puerto el Bartolo.

După ce Matthew Brenan a obținut a doua victorie în această ediție a Turului pentru Visma, Team UAE și Pogačar nu puteau lăsa lucrurile la voia întâmplării în etapa a șasea. Așa că, pe cățărarea Coll de la Bandereta Pogačar a atacat. Cățărarea a inclus și vreo trei kilometri de drum pietruit (mai degrabă de pământ), ceea ce a făcut interesantă lupta pentru victorie. După atac, părea că Pogačar nu va putea fi contestat în câștigarea cățărării de nimeni, dar n-a fost așa. Enric Mas (Movistar), într-o formă excelentă, i-a făcut față lui Pogačar, a recuperat pedală cu pedală și a reușit să-l depășească pe sloven și să treacă primul peste cățărare.

Pe coborâre, Tadej Pogačar s-a simțit provocat și a forțat, în ciuda semnelor pe care Mas i le făcea, îndemnuri la prudență. După ce l-a depășit pe Mas, slovenul a continuat să forțeze, cu intenția de a-l distanța și, într-un viraj, n-a mai putut controla bicicleta și a ieșit de pe șosea. Frustrarea și acțiunea precipitată puteau să-l coste. Din fericire a scăpat ieftin, după care și-a revizuit atitudinea, a cooperat cu Enric Mas și, chiar dacă s-a asigurat că obține victoria, pedalatul lor în tandem l-a răsplătit și pe spaniol cu locul doi în clasamentul general. Pe trei a fost dislocat Primož Roglič (Red Bull Bora), locul patru îl ocupă Richard Carapaz (EF Education) și pe cinci este Felix Gall (Decathlon).

28 august

Astăzi se desfășoară etapa a șaptea în Turul Spaniei. Înainte de a intra în amănunte, consemnez că Joshua Tarling, de la NetCompany Ineos, a decis să se retragă din Tur și și-a anunțat echipa, care l-a înțeles și l-a susținut. Până la urmă, pierderea fratelui, după acel cumplit accident din Turul Portugaliei, urmată de a bunicului au fost totuși încercări mult prea grele pentru ca moralul și concentrarea lui Joshua să nu fie afectate, cu tot sprijinul pe care i l-au oferit echipa și colegii.

La interviurile dinaintea etapei, jurnaliștii au vrut să afle de la Tadej Pogačar cum a fost posibil ca Enric Mas să-l ajungă și chiar să-l depășească pe Coll de la Bandereta. Iar Pogačar a fost generos cu explicațiile:

Am fost foarte surprins de Mas în vârf. M-a depășit ca o rachetă. La radio am auzit că distanța față de primul grup din spatele meu e de 40 de secunde, dar nu s-a anunțat nimic despre Mas, așa că nu știam că vine. M-am bucurat că a fost acolo în ultimii 10 kilometri. Era vânt din față și nu mai aveam apă. Sunt fericit că a mers atât de bine în ultimii kilometri, dar știam că îl pot întrece la sprint.

Revenind la etapa a șaptea, sunt 149,8 kilometri în Comunitatea Valenciană, între Vall D’Alba și Aramón Valdelinares. O etapă de munte, cu patru cățărări în oglindă 3-2-2-3, adică: Puerto de el Remolcador, apoi Alto de Zucaina, Puerto Funente de Rubielos, urmată de Puerto de San Rafael. La final, finișul în cățărarea de categoria întâi Aramón Valdelinares.

De la început s-a format o evadare în care se afla tricoul verde, Wout van Aert, alături de Tobias Halland Johannessen de la Uno-X. Li s-au alăturat apoi Andreas Leknessund, coechipierul lui Johannessen, Alexei Luțenko (Astana) și Eddie Dunbar, de la Pinarello Q36.5. Grupul de frunte s-a distanțat la aproape șase minute de pluton și de tricoul roșu.

În ziua în care s-a anunțat decesul regelui Harald al V-lea al Norvegiei, Uno-X a reușit să ajungă cu doi cicliști în evadare: Johannessen și Leknessund. Wout van Aert s-a arătat interesat de punctele de pe cățărări și ceilalți tovarăși de evadare n-au avut nimic de comentat. Așa că belgianul de la Team Visma și-a asigurat suficiente puncte ca să treacă primul în clasamentul tricoului verde la finalul etapei. Norvegienii, în schimb, au vrut victoria de etapă.

Andreas Leknessund a atacat pe cățărarea spre Aramón Valdelinares, cu Wout van Aert și Tobias Johannessen pe urmele lui, dar a reușit să-i distanțeze. A trecut primul linia de sosire, obținând o victorie spectaculoasă. Multă lume a crezut că va dedica victoria memoriei regelui Harald. Întrebat de jurnaliști dacă este așa, a părut puțin surprins, dar s-a repliat imediat și a confirmat că este unul dintre motivele pentru care se bucură că a obținut victoria de etapă. Aproape de finiș, Tobias Johannessen a accelerat și a trecut al doilea linia de sosire, în timp ce Wout van Aert a trecut al treilea.

30 august

Ieri, în Turul Spaniei, etapă dramatică și, totodată, de cotitură, dar să nu anticipez. Mai întâi premisele: etapă pentru sprinteri de 171,6 kilometri în jurul Valenciei, cu starul la Puçol și finalul la Xeraco. Favoriți se anunțau cei de la Team Visma, cu Matthew Brennan. Challenger se considera a fi Jordi Meeus, de la Red Bull Bora. Team UAE și Tadej Pogačar au abordat relaxat etapa, ca pe una de odihnă.

La începutul Turului, Alberto Contador avertiza că Tadej Pogačar este virtual câștigător, cu condiția să nu aibă vreun ghinion, care are obiceiul să nu ocolească pe nimeni. Nu l-a ocolit pe Jonas Vingegaard în etapa 15 din Turul Franței, după ce câștigase Turul Italiei. Ei bine, ieri nu l-a ocolit nici pe Tadej Pogačar, care la kilometrul 32,7 a căzut, în timp ce încerca să se hidrateze. Echipa a oferit spre seară următorul comunicat:

Din păcate, Tadej Pogacar a suferit o căzătură dură în etapa de astăzi și nu a mai putut continua cursa. Starea lui este stabilă și, în urma unei evaluări medicale amănunțite la spital, Tadej a fost diagnosticat cu o comoție cerebrală, o fractură cu deplasare a claviculei stângi, o fractură stabilă a vertebrei cervicale C7 și mai multe escortații. Din fericire, nu prezintă alte leziuni grave și nici sechele neurologice. Va fi necesară o intervenție chirurgicală la claviculă, care va fi amânată din motive de precauție legate de comoția cerebrală. Tadej rămâne sub îngrijirea echipei noastre medicale și vom oferi informații suplimentare după operație.

Abandonul slovenului, marele favorit, a schimbat cu totul datele Turului și calculele tactice ale tuturor echipelor participante, inclusiv ale UAE. Primul favorit pare că devine Felix Gall de la Decathlon, urmat de Oscar Onley de la NetCompany Ineos și apoi de Enric Mass. Roglič (Red Bull Bora) și Kuss (Team Visma) vin ca favoriții cinci și șase, în viziunea analiștilor.

Un aspect ciudat, ușor sinistru poate, sesizat de un observator atent: în acest an, purtătorul numărului 11 în cele trei mari tururi a fost nevoit să abandoneze în urma unor căzături care i-au scos din cursă. În Turul Italiei a fost cazul lui Santiago Buitrago (Bahrain), în etapa a doua; în Turul Franței a fost cazul lui Jonas Vingegaard (Visma), în etapa cincisprezecea, iar acum, în Turului Spaniei, al lui Tadej Pogačar. În acest an numărul 11 este noul 13 în ciclism.

Cât privește victoria de etapă, aceasta i-a scăpat pur și simplu printre degete Vismei. Cu câteva sute de metri înainte de linia de sosire, Wout van Aert era în frunte și ar fi trebuit ca în roata lui să fie Christophe Laporte, care să-l lanseze pe Matthew Brennan. Doar că Brennan s-a rătăcit pur și simplu, așa că atunci când Van Aert a lăsat pedala și Laporte a accelerat, Brennan era undeva în spate, luptându-se să găsească un culoar ca să revină. A fost prea târziu. În față lupta s-a dat între Bryan Coquard (Cofidis), Jordi Meeus și Mads Pedersen (Lidl Trek). Mads a fost bine plasat, dar nu a rezistat și a fost depășit in extremis de Bryan Coquard, care a adus o nesperată victorie echipei sale.

Etapa de astăzi, a noua a Turului Spaniei, de munte, a însemnat 188,1 kilometri de la Villajoyosa până în vârful cățărării de categoria întâi de la Alto de Aitana. Pe traseu, alte cinci cățărări: una de categoria întâi, pe Puerto de El Miserat, înainte de ea Puerto de Tárbena, de categoria a doua și după ea Puerto de Tollos, de categoria a treia. În fine, spre finalul cursei încă două cățărări de categoria a doua: Puerto de Tudons și Puerto de Benifallim.

Nici n-au început bine dificultățile etapei și s-a anunțat abandonul lui Pablo Torres – Team UAE. Era omul cel mai bine clasat în clasamentul general, după abandonul lui Pogačar, pe locul 24, la 23 de minute și 30 de secunde de primul loc. Următorul cel mai bine clasat la general de la UAE ar fi Jay Vine, la 34 de minute și 11 secunde de primul loc; greu de crezut că UAE mai poate conta la general și tot ce le rămâne este să vâneze victorii de etapă.

Etapa de astăzi era una de calibrare din mers, de măsurat puterile, cât timp mâine este zi de pauză. După start, un grup de șase cicliști au format o primă evadare, care a devenit ulterior mai numeroasă, numărând 15 rutieri. Apoi, din pluton s-a mai desprins un grup de 12 cicliști, dintre care unii au reușit să prindă evadarea. Pe cățărarea Puerto de Benifallim Marcel Camprubi (Pinarello-Q36.5), Pavel Sivakov (UAE Team Emirates-XRG) și Alessandro Romele (XDS Astana Team) s-au desprins din evadare și au luat un avans serios.

Pe ascensiunea finală Alto de Aitana, în ultimii doi kilometri favoriții ajunseseră în fruntea cursei: Enric Mas, Oscar Onley, Primož Roglič și, puțin în urma lor, Richard Carapaz. Roglič și Carapaz nu au putut ține ritmul și totul s-a decis la un sprint în doi între Enric Mas și Oscar Onley, spaniolul obținând victoria de etapă pentru Movistar și arătând convingător că are resurse să pretindă câștigarea Turului.

Înainte de prima zi de pauză, Enric Mas este pe primul loc la un minut și 18 secunde de Primož Roglič și un minut și 39 de secunde de Felix Gall. Oscar Onley, la 2 minute și 20 de secunde de Mas este pe locul patru, iar pe cinci a revenit Richard Carapaz, la 3 minute și 26 de secunde de Mas.

2 septembrie

Ieri, etapa a zecea din Turul Spaniei, a doua după abandonul incontestabilului favorit Tadej Pogačar și prima după ziua de odihnă. O etapă valonată, de 184,9 kilometri între Alcaraz și Elche de la Sierra, cu condiții de sprint în cățărare la final. Valonată, pentru că a avut presărate trei cățărări de categoria a treia pe traseu: Puerto de Peralejo, Puerto de Ayna și Puerto de Socovos. Favorită la câștigarea etapei era Team Visma, bănuită că-l va duce fără probleme pe Matthew Brennan la sprintul final și cel mai probabil contracandidat la victorie era văzut Mads Pedersen (Lidl Trek).  

Ei bine, etapele nouă și zece au arătat că, scăpate de sub controlul sever al competiției dintre echipele rivale UAE și Visma, cursele din Tur dau în clocot și este tot mai greu de anticipat desfășurarea lor. Ieri, Visma a încercat să încropească o surpriză pentru final, cu Matthew Brennan încercând să-i croiască lui Wout van Aert drumul spre o victorie la sprint, o schemă care n-a dat rezultate. Wout van Aert nu a făcut față repetatelor atacuri din ultimii 200 de metri și a fost depășit net de surprinzătorul Bastien Tronchon, de la Groupama, urmat de Magnus Cort Nielsen (Uno-X Mobility) și Thibau Nys (Lidl-Trek). Nicio schimbare la general în ordinea primelor cinci locuri.

Cu etapa de astăzi, de plat, se trece în a doua parte a Turului. Sunt 153,1 kilometri, de la Cartagena la Lorca. Înainte de a intra în povestea acestei etape, consemnez știrea din Cycling News despre abandonul lui Mads Pedersen: „Din nefericire, Mads Pedersen nu va lua startul astăzi în etapa unsprezecea din La Vuelta”, precizează un comunicat al echipei Lidl Trek. „După ce s-a luptat cu probleme de sănătate în aceste zile, Mads a decis să se concentreze pe recuperarea deplină înainte să-și îndrepte atenția asupra obiectivelor rămase până la finalul sezonului.” Team Visma pare să nu mai aibă nicio scuză dacă ratează victoria în această etapă.

Și n-a ratat. Etapa nu a fost chiar plat, a avut și o cățărare de categoria a treia pe traseu, pe Alto de Aledo, care s-a încheiat cu fix 32 de kilometri înainte de final. Visma a controlat cursa, iar din evadare s-a făcut remarcat Ethan Hayter (Soudal QuickStep), care a și fost desemnat cel mai combativ ciclist al etapei. Wout van Aert a vânat puncte pe traseu pentru clasamentul tricoului verde, motiv pentru care a continuat să tragă și la linia de sosire, după ce l-a lansat pe Matthew Brennan.

Van Aert, Laporte și Brennan au făcut treabă bună, nu s-au mai lăsat distrași de mișcarea browniană din față și au avut forța și înțelepciunea de a intra primii în acul de păr dinainte de linia de sosire de la Lorca, ceea ce le-a dat prima șansă la victorie. Brennan a fost urmat de Brian Coquard (Cofidis), căruia de această dată nu i-a mai ieșit atacul de ultim moment, apoi de Jordi Meeus (Red Bull Bora) și de colegul său Van Aert. La general nicio schimbare în ordinea din clasament.

4 septembrie

Etapa de ieri, a douăsprezecea, a avut cert doi câștigători: tânărul sloven Jakob Omrzel de la Bahrain, care a trecut primul linia de sosire, din evadare, și Enric Mas, care a mai adăugat 27 de secunde la ecartul față de locul doi în clasamentul general, ocupat de Primož Roglič. Ben Tulett de la Visma nu a mai luat astăzi startul. Prins și el în carambolul care l-a scos din cursă pe Tadej Pogačar, Tulett a încercat să reziste, dar ziua de pauză nu a reușit să-l ajute să-și revină fizic, așa că a abandonat.

Desfășurată pe 166,7 kilometri, etapa montană dintre Vera și vârful Calar Alto a însemnat două cățărări de categoria a treia: Alto de Cabecio și Alto de Cóbdar; o cățărare de categoria a doua la jumătatea traseului: Collado García; două cățărări de categoria întâi: Alto de Velefique și finalul de la Calar Alto.

Prezent în evadare, Wout van Aert a colectat câteva puncte pentru tricoul verde și s-a ales cu titlul de cel mai combativ ciclist al etapei, după care a predat ștafeta colegilor de evadare și favoriților. Victoria lui Omrzel și tenacitatea lui Ricard Carapaz (EF Education) au dat rezultate și au adus schimbări în clasamentul general. Felix Gall nu a reușit să îl destabilizeze pe Roglič, deși a încercat, Carapaz se menține pe locul patru, la mai bine de 30 de secunde în fața lui Oscar Onley (NetCompany Ineos). Jakob Omrzel și-a făcut loc de pe locul zece pe șase, împingându-i pe Mattias Skjelmose (Lidl Trek) pe șapte și pe Sepp Kuss (Visma) pe opt.

Astăzi, etapa a treisprezecea, valonată, perfectă pentru evadare, a fost o lecție tactică predată de Visma, așa cum ieri Movistar a arătat dedicare și pricepere în apărarea tricoului roșu purtat de Enric Mas. Mai întâi, ar trebui să nu uit să menționez că ieri, la sfârșitul zilei, Team UAE a anunțat abandonul lui Jay Vine, a cărui stare de sănătate a fost alterată în ultimele zile. Apoi a mai anunțat și abandonul lui Pavel Sivakov. UAE este practic decimată. Au apărut și alte anunțuri de abandon: de la Decathlon, Gregor Mühlberger, de la NSN, Alexey Lutsenko.

Turul Spaniei este dificil, cu aceste nesfârșite cățărări ce apar inclusiv în etapele desemnate de plat, dar mai ales datorită căldurii. Pentru cicliști este foarte greu să reziste și să performeze dacă nu sunt într-o formă fizică și stare de sănătate optime. Pentru etapa de astăzi – 192,8 kilometri de la Almuñécar la Loja, temperatura medie a fost de 35 grade Celsius, iar în ultimii kilometri a urcat la 38 – 39 de grade.

Visma i-a trimis în evadare pe Wout van Aert și pe Matthew Brennan, iar când evadarea s-a rupt în două grupuri, Brennan a făcut parte din primul grup, în timp ce Van Aert a rămas în al doilea, acolo unde dintre favoriții la clasamentul general se afla și Mattias Skjelmose. Cuplul Brennan – Van Aert s-a completat ireproșabil, iar Brennan avea să declare la interviurile de final: „Nu am fost cel mai popular în acel grup, dar asta este, aveam în spate o supervedetă și am tras pentru el!”

După ce grupul Van Aert a prins grupul din față, niciun atac nu a rămas fără răspuns fie din partea lui Brennan, fie al lui Van Aert. Cu 3 kilometri înainte de final, Wout van Aert a atacat decis și singurul care a reușit să rămână în roata lui a fost Valentin Paret-Peintre (Soudal QuickStep). Francezul nu a reușit să-i pună probleme la sprint lui Van Aert, care a trecut primul linia de sosire, în timp ce Matthew Brennan a trecut al treilea, încununând o etapă perfectă pentru Team Visma.

5 septembrie

Etapa a paisprezecea de astăzi se desfășoară tot sub soarele fierbinte al Andaluziei. Presa a anunțat că Tadej Pogačar nu va mai pedala până la finalul anului, ci se va concentra pe recuperarea fizică după accidentul din etapa a opta a Vueltei. În schimb, UAE i-a prelungit contractul până în anul 2032 (față de 2030 anterior). După startul etapei, Decathlon a anunțat abandonul lui Jordan Labrosse; acest abandon, după cel al lui Mühlberger, fragilizează și mai mult sprijinul echipei pentru Felix Gall în lupta pentru clasamentul general.

Cu startul la Jaén – capitala spaniolă a uleiului de măsline și finalul la Sierra de la Pandera, în total 154,9 kilometri, traseul este unul de munte, cu vreo treisprezece cățărări, dintre care trei repertoriate: două de categoria a doua – Puerto de Los Villares și Puerto de Locubin și cățărarea de la final de categoria întâi. După start, s-a format o evadare cu nu mai puțin de 45 de cicliști, care la jumătatea traseului, la trecerea a doua prin Jaén, aveau un avantaj de circa patru minute în fața plutonului și a favoriților.

Predicțiile pentru câștigătorii de etapă s-au împărțit aproape egal între Enric Mas (Movistar) și Santiago Buitrago (Bahrain), doar că dintre cei doi doar Buitrago a ajuns în evadare. Pot mărturisi că ciclistul columbian s-a luptat cu onoare până în ultima clipă pentru victoria de etapă, doar că în final succesul i-a fost furat de Marco Brenner, care a adus victoria pentru Tudor.

Când cicliștii din fruntea cursei au intrat pe cățărarea finală, distanța față de favoriți era puțin peste cinci minute. Pe cățărarea Sierra de la Pandera s-au întâmplat lucruri interesante: au atacat pe rând Richard Carapaz (EF Education), Felix Gall (Decathlon), dar Enric Mas le-a făcut față. Atacul lui Gall l-a desprins pe Roglič (Red Bull Bora), așa că la final cei doi au făcut rocada la general, austriacul trecând pe locul doi cu un avans de 4 secunde față de sloven.

6 septembrie

În Turul Spaniei astăzi s-a derulat etapa a cincisprezecea, 189,6 kilometri de la Palma del Río la Córdoba. Prima veste: Christophe Laporte de la Visma a abandonat. Analizând rolul său în etapele anterioare, lipsa sa va cântări greu la Visma pentru a treia săptămână. Pe traseul de astăzi, trei cățărări de categoria a treia: Puerto de la Forestal, Alto de Villaviciosa de Córdoba și Puerto Artafi.

Organizatorii au activat protocolul de condiții meteo extreme, din cauza căldurii excesive și au scurtat etapa până la 110,2 kilometri, excluzând de la kilometrul 52 bucla de cățărare de la Villaviciosa de Córdoba. Etapa a fost favorabilă unui sprint, care a fost câștigat de Wout van Aert în fața lui Alessandro Romele (Astana), sosit al doilea și a lui Thibau Nys (Lidl Trek), sosit al treilea. Mâine, zi de pauză în Vuelta.

8 septembrie

Etapa a șaisprezecea din Turul Spaniei ne-a purtat prin locuri grele de istorie: 181,1 km cu startul la Cortegana și finișul aproape de plaja La Rábida – Palos de la Frontera, în regiunea Huelva. Prima parte a traseului a fost valonată, a doua jumătate plată. A fost o etapă controlată de Visma, care a vizat sprintul final cu Matthew Brennan, un plan care a fost îndeplinit. În clasamentul general, Felix Gall (Decathlon) se menține pe locul doi, înaintea lui Primož Roglič (Red Bull Bora), cu un avans minim, în timp ce Sepp Kuss (Visma) încheie lista primelor zece locuri, la 53 de secunde de locul unsprezece, ocupat de Harold Tejada (Astana).

Palos de la Frontera este locul de unde, în 1492, după îndelungi negocieri și un lobby intens al unor călugări și călugărițe aflați în bune relații cu casa regală, cu aportul esențial al fraților Martin Alonzo și Vicente Yáñez Pinzón, caravelele Santa Maria, Pinta și La Niña au plecat în călătoria lor spre Bahamas, pentru a le descoperi europenilor Americile și drumul către ele. Palos de la Frontera a devenit „leagănul descoperirii Americii” și în zilele noastre o destinație turistică căutată nu doar pentru istorie, ci și pentru plajele sălbatice și mai puțin aglomerate.

9 septembrie

Seara, am prins pe Eurosport 2 ultimii 25 de kilometri ai etapei a șaptesprezecea, de plat. Cu startul la Dos Hermanas și finalul, după 184,9 kilometri, la Sevilla, etapa n-a avut istoric. De la bun început s-a format o evadare, cu Enzo Paleni de la Groupama și Sinhue Fernandez de la Burgos, care au pedalat în față până aproape de final: pe Fernandez plutonul l-a prins cu 12 kilometri înainte de final, iar pe Paleni în ultimii 3 kilometri (a și fost declarat cel mai combativ ciclist al etapei). Visma a controlat perfect desfășurarea ostilităților, în primii 150 de kilometri prin Steven Kruijswijk, după care au venit la sprijin și Bruno Armirail împreună cu Jørgen Nordhagen ca să pregătească terenul pentru sprintul lui Matthew Brennan. Care a câștigat fără mari emoții.

11 septembrie

Ieri, etapa a optsprezecea, mult așteptată, de contratimp: 32,1 kilometri, cu startul din El Puerto de Santa María și finișul la Jerez de la Frontera, traseu preponderent plat; etapă cu mare miză în clasamentul general. Se aștepta de la Roglič (Red Bull Bora) să amenințe serios locul întâi, ocupat de Enric Mas (Movistar), dar și alte răsturnări de situație. Așteptările s-au confirmat parțial, lăsând lupta deschisă în continuare pentru clasamentul general.

Câștigătorul etapei a fost Stefan Küng, de la Tudor – un elvețian de la o echipă elvețiană. Dintre favoriții la câștigarea etapei, João Almeida (Team UAE) este cel care a stabilit primul timp de referință, la 35 de minute și 31 de secunde. Timpul lui Almeida a fost bătut cu șase secunde de Callum Thornley (Red Bull Bora), după care a trecut linia de sosire Küng și timpul său a înghețat lupta pentru victoria de etapă.

Wout van Aert (Visma), probabil obosit după lupta pentru tricoul verde și lansările făcute pentru cele cinci victorii ale lui Matthew Brennan, a sosit la 20 de secunde de Küng, clasându-se abia al cincilea în etapă. Primož Roglič a avut al patrulea timp, sosind la 19 secunde de Küng – timp care l-a trimis pe locul doi la general.

Enric Mas a tras și el puternic, ca să nu-i ofere prea multe argumente în ultimele trei etape lui Roglič, așa că nu a pierdut decât 33 de secunde față de sloven. Ecartul dintre ei după etapa optsprezece este de 1 minut și 37 de secunde. Felix Gall (Decathlon), a avut o prestație slabă și a pierdut 1 minut și 28 de secunde față de Roglič. Carapaz (EF Education) și Mattias Skjelmose (Lidl Trek) au trecut linia de sosire cam în același timp cu Felix Gall. În schimb, Sepp Kuss (Visma) a ieșit din primii zece, făcând schimb de locuri cu Harold Tejada (Astana), care a scos un timp mult mai bun.

12 septembrie

După-amiaza de ieri în fața televizorului, cu antepenultima etapă din Turul Spaniei, a nouăsprezecea, valonată – 210,5 kilometri, de la Vélez-Málaga până la Peñas Blancas, ultima cățărare, de categoria întâi, a zilei. Pe traseu, alte două cățărări repertoriate de categoria a doua, anume Puerto de las Abejas și Puerto del Viento.

După etapa de contratimp, câștigătorul, Stefan Küng, a abandonat, iar șefii de la Tudor au explicat abandonul prin următorul obiectiv din calendarul său de competiții, anume campionatele mondiale de la Montreal. A mai abandonat și Evgheni Fedorov de la Astana; un abandon care pare să fi fost planificat împreună cu echipa, probabil din aceleași motive cu cele ale lui Küng, în condițiile în care va face parte din naționala Kazahstanului pentru mondialele din Canada.

„Etapa a 19-a din Vuelta a fost doar un preambul la «etapa regină» de sâmbătă, dar spectacolul nu a lipsit. De la bun început, runda a fost destinată evadării, astfel că s-a dus o luptă pasionantă pentru infiltrarea în grupul de atacanți”, consemnează Eurosport în cronica etapei. După cățărarea din „Șaua Vântului” s-a format un grup de evadați din pluton, dintre care spre finalul cursei au rămas șaisprezece. Cu cinci kilometri înainte de final, pe cățărarea Peñas Blancas, a atacat Santiago Buitrago (Bahrain), purtătorul tricoului de cel mai bun cățărător, urmat de Eddie Dunbar, Thomas Gloag (ambii Pinarello Q36.5) și Urko Berrade (Kern Pharma). Favoriții pentru clasamentul general se aflau la șapte minute distanță.

Ghinionul lui Santiago Buitrago au fost cei doi de la Pinarello, de care nu s-a putut debarasa, deși a încercat eroic să o facă. Cu o sută de metri înainte de final, Eddie Dunbar a forțat și l-a depășit pe Buitrago, care nu a mai avut replică și a trecut primul linia de sosire. Gloag a trecut al treilea și Berrade al patrulea.

La general lupta s-a amânat pentru astăzi, probabil. Cu excepția câtorva încercări de atac ale lui Richard Carapaz și o simulare de atac a lui Primož Roglič – încercări care s-au stins rapid în cazul amândurora, nu s-a întâmplat nimic deosebit, așa că tricoul roșu Enric Mas (Movistar) a trecut cu bine peste ziua de ieri. Mas a păstrat un avans de un minut și 37 de secunde în fața lui Roglič și de trei minute și o secundă în raport cu Felix Gall (Decathlon).

Am profitat de ziua mai puțin fierbinte de septembrie ca să-mi reiau turul celor trei parcuri: Lumea copiilor, Tineretului și Carol și m-am oprit în Carol, lângă fântâna construită în 1906 de „Ministerul agriculturei, industriei, comerciului și domeniilor – Seviciul minelor și carierelor”. În 1906, la patru decenii după ce Carol I sosise în Principatele Române Unite ca să le fie domnitor românilor, s-a organizat la București o mare expoziție națională. Ca ministru de resort, Ion Lahovari a avut un rol cheie în organizarea și conducerea Comisiei pentru Expoziția Generală Română din 1906, organizată în Parcul Carol I din București. Și așa a apărut fântâna celor care se ocupau de mine și cariere.

După lecția bună de istorie, m-am grăbit spre casă, pentru că Eurosport a început transmisiunea penultimei etape la prânz. Etapă „regină”, cu aproape 4.900 de metri diferență de nivel totală și înșirând trei cățărări de categoria întâi pe traseu: Puerto de el Purche, care este urcat de două ori și Puerto de el Duque. Startul s-a dat în La Calahorra și finișul în ascensiune pe cățărarea de categorie specială Collado del Aguacil.

N-a început bine etapa, nu s-a format bine evadarea, că s-au înregistrat două abandonuri, provocate de căzături în același viraj. Cei doi au fost Christopher Hamilton, de la Picnic PostNL, care după cum striga probabil s-a ales cu o fractură de claviculă și Matthew Riccitello, de la Decathlon, care fizic părea în ordine, dar pierduse prea mult timp ca să mai aibă sens reîntoarcerea în cursă în această penultimă etapă. După abandonul lui Hamilton, Picnic PostNL a mai rămas în Tur cu doar trei cicliști: Timo de Jong, Gijs Leemreize și Guillermo Martinez.

Înainte de prima cățărare pe Puerto de el Purche, în față se formase un grup de 11 cicliști, cu Wout van Aert (Visma) în coaliție cu o întreagă echipă Uno-X, reprezentată de Magnus Cort Nielsen și Andreas Leknessund. În spate, un grup urmăritor din care face parte Santiago Buitrago, dar și Bruno Armirail și Matthew Brennan, de la Visma. Moment în care din pluton a plecat Sepp Kuss ca să ajungă al doilea grup, în încercarea sa de a reintra în grupul primilor zece din clasamentul general.

După Kuss, a atacat și Richard Carapaz, pentru a urca în primele trei locuri la general. Doar că, la intrarea pe cățărarea finală Collado de Alguacil, cei care conduceau cursa au fost bascul Mikel Landa (Soudal), Tobias Halland Johannessen (Uno-X) și Ramses Debruyne (Alpecin). Neașteptat, poate. Debruyne nu a putut ține pasul și a rămas în urmă, apoi Landa s-a desprins de Johannessen și dus a fost, pedalând de unul singur până la linia de sosire, pentru încă o uriașă victorie spaniolă.

În grupul favoriților pentru clasamentul general, focurile de artificii prognozate pentru spectaculoase răsturnări de ultim moment nu au mai avut loc. Mas, Gall, Roglič și Carapaz s-au tatonat și atât, dacă nu punem la socoteală atacul de orgoliu al austriacului din ultimii doi kilometri, care a mai redus puțin ecartul față de Mas și Roglič, dar nu a adus o schimbare în clasament. Visma, în schimb, prin Wout van Aert și Nordhagen, au pus umărul la efortul lui Sepp Kuss de a reveni între primii zece la general și le-a ieșit: americanul a urcat până pe locul cinci, cu un avantaj de 33 de secunde în fața lui Oscar Onley (NetCompany Ineos).

13 septembrie

Astăzi, ultima zi de cursă din Turul Spaniei, cu zarurile aruncate, se poate spune. Ediția 81 a Turului aduce victoria lui Enric Mas în clasamentul general, o mare victorie și pentru el personal, dar și pentru Movistar. Dacă punem la socoteală și victoria de ieri a lui Mikel Landa, putem spune că după mulți ani spaniolii pot gusta din plin la ei acasă satisfacția unor frumoase victorii spaniole.

Înainte de start au fost celebrați cinci cicliști care și-au anunțat retragerea din activitate: Magnus Cort Nielsen – Uno-X, Steven Kruijswijk – Team Visma, Pello Bilbao – Bahrain, Jesús Herrada – Cofidis și David de la Cruz – Pinarello–Q36.5. Magnus Cort a mărturisit chiar, într-un interviu, că ultima sa cursă va fi cea din ultima etapă a Vueltei, hotărâre pe care a luat-o cu ceva timp înainte și asupra căreia nu și-ar dori să fie nevoit să revină.

Ultima etapă a însemnat 112 kilometri; la cererea cicliștilor, organizatorii au acceptat, după mai multe negocieri, să neutralizeze ultimul tur, ceea ce înseamnă că timpii finali vor fi cei înregistrați la penultima trecere a liniei de sosire. Aerul de mare sărbătoare al cursei finale a fost umbrit puțin de anunțul că ieri, înainte de ascensiunea pe Collado de Alguacil, Eddie Dunbar (Pinarello Q 36.5), câștigătorul etapei nouăsprezece, a căzut și, fiind suspectat de fractură de claviculă, a abandonat.

În Granada, unde s-a intrat cu ceva mai mult de 40 de kilometri înainte de final, s-au parcurs patru tururi de circuit, primul dintre ele fiind cel mai lung. La intrarea în primul tur, echipa Movistar, care ducea trena, a trecut pentru prima dată linia de sosire. La penultima trecere peste linia de sosire, cu 8,5 kilometri înainte de final, la trenă în pluton tot Movistar, cu Ivan Romeo invitând publicul să se alăture în urale victoriei spaniole. Bătălia pentru general era încheiată. Mai rămăseseră în luptă doar candidații la victoria de etapă.

O mână bună de sprinteri s-au duelat energic și cu răsturnări pasionante ale sorților pentru victoria de la Granada, care i-a revenit în cele din urmă lui Tobias Johannessen, de la Uno-X. Johannessen a reușit să-l surprindă în ultima sută de metri pe Alessandro Romele (Astana), să intre primul în ultimul viraj și apoi să reziste atacului italianului pentru a-și adjudeca victoria. Ediția 81 a Vuelta, o ediție a unei mari victorii spaniole, s-a încheiat.

Pe lângă Enric Mas, Turul i-a onorat pe cei mai merituoși cicliști, care au întreținut suspansul curselor, au luptat pentru obiectivele lor și au crezut în victorie. Wout van Aert, de la Visma, este câștigătorul tricoului verde și a fost declarat cel mai combativ ciclist al acestei ediții a Turului. Columbianul Santiago Buitrago (Bahrain) a câștigat tricoul cu buline, iar Oscar Onley, în tricoul alb, a fost desemnat cel mai bun tânăr ciclist al Turului. Decathlon a fost echipa cu cea mai bună coeziune și a câștigat titlul de cea mai bună prezentă în această ediție, cu un avans de 38 de minute față de Astana, ocupanta locului doi.

*

Ultima poveste a actualului Tur al Spaniei este despre intențiile inițiale ale organizatorilor de a duce ultimele patru etape în Tenerife: două în Tenerife, două în Gran Canaria. Din păcate, planul a căzut și a fost nevoie de o soluție de ultim moment, varianta de rezervă fiind Andaluzia, cu Granada în calitate de gazdă a ultimei etape. De ce a căzut planul inițial? Pentru că autoritățile locale din Gran Canaria au cerut ca echipa NSN, fostă Israel, să nu participe, atenționându-i pe organizatori, prin autoritatea lui Antonio Morales Méndez – președintele consiliului insular, că dacă ar forța participarea NSN vor boicota cursele.

Decizia celor din Gran Canaria aduce aminte de protestele masive de anul trecut împotriva echipei Israel PremierTech, care au bulversat derularea mai multor etape, le-au scurtat pe unele și au dat peste cap sosirea de la Madrid și festivitatea de premiere. Consiliul local al insulei Tenerife s-a declarat dezamăgit. Autoritățile din Santa Cruz nu au împărtășit vehemența celor din Las Palmas și și-ar fi dorit să găzduiască cele două etape promise, doar că nu s-au găsit soluțiile fezabile care să permită acest lucru. Se întărește astfel constatarea că unde-și bagă nasul politica, sportul are numai de pierdut.

[1] La plus puissante arme sur terre est l’âme humaine en feu.