România a intrat, odată cu votarea moţiunii de cenzură din mai 2026, în cea mai îndelungată perioadă de criză guvernamentală din istoria sa. Perspectivele unui acord care să dea naştere unei noi coaliţii sunt din ce în ce mai dificil de întrevăzut, în vreme ce apelul la alegeri anticipate rămâne, încă, doar o potenţialitate. Cabinetul demis, beneficiind de puteri limitate, administrează un stat ale cărui resurse de imaginaţie politică şi de guvernare eficientă sunt mai scăzute ca oricând.
În fapt, se poate spune că actuala criză nu este decât o secvenţă din criza de profunzime care îşi are originile în anularea alegerilor prezidenţiale de la finele lui 2024. După mai bine de un an şi jumătate şi după scrutinuri parlamentare şi prezidenţiale, democraţia noastră este, în continuare, definită de spectrul unui eveniment gravat în memoria colectivă. Incapacitatea de a reconstrui un climat al încrederii civice este cauza fundamentală a impasului în care România este captivă.
Impasul
Simbolic, acest impas instituţional coincide cu un moment aparte în istoria noastră postcomunistă. Întâlnirea dintre prezenţa la Cotroceni a unui preşedinte independent şi fragmentarea parlamentară este fundalul pe care se plasează criza de acum. Cele două realităţi evocate modelează un peisaj fără precedent în anii din urmă.
Rolul şefului de stat este unul decisiv mai cu seamă în acest context marcat de volatilitate şi de escaladare retorică. Preşedintele nu este şi nu poate fi un simplu martor ce consemnează discuţii ce nu duc nicăieri. Preşedintele nu poate ceda nimănui misiunea de a acţiona spre a identifica o cale spre desemnarea unui nou premier.
Această datorie de a acţiona a şefului de stat nu poate fi negociată: profilul instituţiei se constituie prin raportarea la prerogativele pe care preşedintele este chemat să le exercite. Tentativele ratate de până acum par să-l fi îndrumat pe şeful de stat spre un tip de inacţiune ce îi periclitează rolul constituţional.
Şi aceasta cu atât mai mult cu cât ordinea noastră juridică îi conferă Preşedintelui capacitatea de a interveni în asemenea momente. Şeful de stat singur decide nominalizarea la poziţia de premier şi doar şeful de stat poate iniţia procedura ce duce la dizolvarea Camerelor. Nu se află nimic în legea fundamentală care să îl oblige pe Preşedinte să convoace un nou scrutin după cel puţin două tentative ratate de investire, dar alegerile înainte de termen pot deveni instrumentul de negociere destinat să crească potenţialul de coaliţie.
Aşadar, nu partidele sunt cele chemate să identifice majoritatea parlamentară, ci personalitatea pe care o desemnează şeful de stat. Preşedintele nu poate ceda partidelor prerogative care îi sunt acordate doar lui. Fragmentarea din Parlament obligă la exercitarea competenţelor care îi revin.
Trecerea de la intervenţia intempestivă în afacerile PNL, prin nominalizarea lui Adrian Veştea, la pasivitatea de acum este o eroare strategică. Un şef de stat nu se poate izola, deliberat, sperând că o criză îşi va afla rezolvarea prin negocieri sterile între partide. Limitele statutului de preşedinte independent sunt evidente acum: lipsa unei relaţii stabile cu partidele politice este una dintre raţiunile eşecurilor şefului de stat.
Un cabinet demis ce administrează afacerile curente este expus unor riscuri pe care nu le poate gestiona. Evocarea scenariului constituirii unor guverne efemere, lipsite de sprijin efectiv, reprezintă maniera de a nega realitatea unei crize de adâncime. România poate evita alegerile înainte de termen, dar este captiva unui context de instabilitate endemică.
Peisajul actual din Camere se poate reproduce şi după alegerile anticipate: AUR va putea înlocui, poate, PSD, ca prim partid parlamentar, dar alcătuirea unei coaliţii va fi la fel de dificilă. Ceea ce nu mai poate fi ignorat este naşterea unei împărţiri tripartite în Parlament. Vechile clivaje nu mai sunt relevante, iar stabilizarea AUR este o realitate electorală.
Criza de acum este departe de a fi un episod pasager. Ea este hârtia de turnesol care relevă deficienţele de profunzime ale democraţiei noastre: de la ezitările prezidenţiale la fragmentarea parlamentară şi deriva ideologică, toate acestea concură la conturarea unui impas dramatic.
Drumul care să ofere naţiunii noastre un viitor nu poate fi decât acela al libertăţii şi al domniei legii. Instalarea în inacţiune este un pas mai departe spre involuţia constituţională: fermitatea vizionară trebuie să convoace speranţa, spre a învinge tentaţia anxietăţii colective. Politica la scară umană este calea pe care trebuie să păşim, spre a înfrunta neliniştea şi rătăcirile.
Problema pleaca din 2025.
S-a numit un premier care sa faca lucrurile murdare din reforma necesara. Caci Romania a ajuns un stat in criza, din cauza abuzurior si exceselor PSD. Bugetul nostru nu mai face fata la datorii. Banii imprumutati nu se vad in economie sau infrastructura, ci in buzunarele PSD si a complicilor lor. E drept, si PNL a ciupit cate ceva.
Dar acum, PNL s-a trezit si incearca sa dreaga lucrurile.
Ei bine, PSD a semnat tot ce s-a vrut, l-a lasat pe Bolojan sa faca ce vrea, dindu-si acordul in sedinte… dar urlind ca nu e de acord, in public.
In clipa in care au realizat ca se apropie de fiefurile lor intangibile si ca nu e coruptibil, l-au dat jos. Jucand teatrul apararii maselor. In alianta cu AUR.
In acelasi timp, au crezut ca pot reface alianta,,. pe baza tradatorilor fripturisti din PNL. Cei pe care Justitia ii apara in fata partidului lor…. (?!!!)
Ei bine, nu au mai reusit sa manipuleze PNL.
Nu avem o criza.
Avem o renastere a unui partid, care nu mai vrea sa fie marioneta hotilor din PSD.
Cum voturile sunt impartite, problema nu poate fi rezolvata in actuala configuratie.
In mod normal, Presedintele trebuia sa nominalizeze rapid cei doi candidati si daca nu reuseau sa adune majoritatea, se trecea la alegeri anticipate.
Dar acum am intrat in criza de timp.
Si alegerile anticipate nu se fac intr-o zi. E un proces mai lung.
Si mai e si frica. Populimea se poate sa voteze AUR. Pe care Preseditele nu-l vrea in carti la guvernare.
Presedintele are de rezolvat o ecuatie mai complicata. Nu i-a gasit rezolvarea. Tergiversarea poate fi buna pina la un punct. Dupa care devine otrava.
Dar ar trebui sa vedem, intii, daca Presedintele conduce, sau institutia „Primei Doamne”. Primul presedinte din Ro, care reinfiinteaza „functia” dupa Ceasca si coana Leana. Asta arata ca Secu/KGB au renascut. Asta e problema reala si criza noastra. Si se vede si in drone, si in politica interna si in orientarea spre Trump, nu spre SUA etc.
”Problema pleaca din 2025.”
La nivel micro, problema pleacă din 2024, de la anularea alegerilor. Dacă anulezi alegerile pentru că niciunul dintre candidații rămași în cursă nu era sub controlul serviciilor secrete și apoi instalezi președinte pe unul care să convină serviciilor secrete, acela va lua în continuare decizii care să convină serviciilor secrete. Pentru că ăsta e rolul lui în acea funcție.
Pe de altă parte, președintele actual are o influență moderatoare, pentru că un partid cu numai 16% în Parlament confiscase guvernarea și se comporta de parcă ar fi avut 60%. De asta a trebuit demis guvernul Bolojan și e foarte bine că a fost demis.
România are nevoie de revenirea la democrație, concretizată prin alegeri nominale pentru Parlament, iar asta nu se va întâmpla atât timp cât Putin e în continuare la Kremlin. Așa ceva nu poate fi rezolvat de România.
Într-un sens mai larg, problema pleacă din 2012. Atunci a renunțat Putin la orice mănuși, atunci a fost obligat să demisioneze președintele Germaniei și a fost înlocuit tocmai cu învinsul din alegeri, un redegist de-ai lui Merkel. Atunci a avut loc a doua suspendare a lui Traian Băsescu etc.
@Harald: Nu. Problema nu pleacă nici din 2024, nici din 2025. Problema pleacă de dinainte de 1989. Ea se numește Caracterul-Securitatea-Delațiunea și Discernământul. E suficientă o trecere în revistă a Istoriei cinstite a României scrisă de regretatul profesor Florin Constantiniu.
Noi am fost tot timpul copilul răzgâiat al Europei. Niciodată, și cu prisosință în perioada post-comunistă în care, timp de 35 ani nu am realizat absolut nimic. Una vorbeam la Bruxelles și alta făceam la București. Nu așa se comportă oamenii civilizați. Suntem Ultimul Nimic al Europei. Conducătorii au furat și fură ca niste hămesiți, pălmașii s-au mulțumit cu firimituri și au votat aceleași partide și aceeași conducători.
Și nu, dacă ar avea discernământ domnul președinte Dan ar trebui să dea raportul poporului, nu Serviciilor. Pardon?
Perfect adevarat. Dupa 1990, avem acelasi sistem anchilozat. Nu am reformat nimic, real ca structura admin.si teritoriu. In fata UE am mimat democratia si cu institutii noi de forma. Legi si justitie proaste pe toate fronturile iar coruptia si oligarhia au devenit puternice.
”Suntem Ultimul Nimic al Europei.”
Asemenea sentințe au relevanță doar pentru psihologi și pentru activiști, ele nu au nimic de-a face cu viața reală.
Psihologic vorbind, există în România diverși indivizi cu probleme identitare serioase, de-obicei aparținând unor minorități, dar nu e obligatoriu. Unii dintre acești indivizi sunt născuți în România, însă fără a avea româna ca limbă maternă, în timp ce alții sunt născuți în fosta Uniune Sovietică, având româna ca limbă maternă.
De-obicei, propaganda Moscovei și a Budapestei se folosește de asemenea indivizi, pentru false flag operations. Concret, ei fac pe românii și folosesc persoana I plural pentru a scrie mizerii la adresa românilor în ansamblu. Comanditarii lor încă au niște nostalgii imperiale și își imaginează că induc astfel românilor un complex de inferioritate, dar în practică nu obțin niciun fel de rezultate.
@mongolul _ „Si mai e si frica.”
Românii nu-i votează pe șarlatanii AUR pentru că-i iubesc.
De fapt, sunt doar câțiva bezmeticii care mai cred că Pământul este plat și C Georgescu este trimisul lui Dumnezeu pe Pământ.
Românii s-au săturat de cleptocrația de sorginte securisto-comunistă, care a capturat statul de 36 de ani.
De aceea sunt relativ mulți cei care declară în sondaje că ar vota cu cineva [care aparent este] din afara Sistemului.
https://www.g4media.ro/cartelul-epoletilor-si-robelor-si-marioneta-lui-dezarticulata.html
***
„România a intrat, odată cu votarea moţiunii de cenzură din mai 2026” în cea mai aberantă criză politică din perioada recentă, determinată de PSD (împreună cu creația sa toxică, AUR) prin demiterea guvernului din care făcea parte, cu o imensă iresponsabilitate, într-un moment în care doar asta ne mai trebuia!
Văd, însă, în mass-media – inclusiv în cele online -, plătite în general din bani publici, părerologi, politologi șamd. care au fost activați precum „conservele” cleptocrației și care strigă tot mai tare că atât marionetele cleptocrației PSD, AUR, SOS, cât și partidele democrate PNL, USR, UDMR ar trebui să fie dispuse la compromis „pentru binele țărișoarei”.
Adică, nu iresponsabilii care au demolat guvernul cu sprijinul Președintelui Republicii sunt condamnabili pentru prejudiciile [inclusiv financiare, suportate de populație] …
Ci I Bolojan ar trebui să renunțe la măsurile angajate în cadrl UE pentru a primi banii din PNRR, pentru că-i deranjează pe cleptocrați și pe apropiații lor.
Cea mai nouă inepție a PSD, cu instigare la greve șamd…
https://www.g4media.ro/vlad-voiculescu-despre-posturile-blocate-in-spitale-nu-mai-poti-deschide-televizorul-fara-sa-il-gasesti-pe-rogobete-deplangand-posturile-blocate-din-spitale-dar-cine-le-a-blocat-in-2003-rafila-era.html
„Românii s-au săturat de cleptocrația de sorginte securisto-comunistă, care a capturat statul de 36 de ani.”
Da și nu. Din miile de comentarii pe care le ai pe platforma asta se desprinde o singură concluzie: dacă alternativa e ca tabăra ta să captureze ea statul, atunci e mai bine să rămână ”cleptocrația de sorginte securisto-comunistă” la putere, pentru că e mai decentă.
Nu ai nici cel mai mic respect pentru democrație, tu vrei doar ca tabăra ta să fie ea la putere. Dar românii nu vor tabăra ta, pentru că nu-i reprezintă în niciun fel.
@Harald _ „Din miile de comentarii pe care le ai pe platforma asta se desprinde o singură concluzie…”
Adresarea colocvială este surprinzătoare, întrucât nu-mi amintesc vreo împrejurare în care să vă fi cunoscut personal. Probabil că frecventăm biblioteci diferite.
De remarcat este și faptul că atunci când argumentele se isprăvesc, unora le rămâne doar atacul la persoană.
De asemenea, nu se înțelege din comentariul dumneavoastră de ce România ar trebui să rămână un stat eșuat, captiv unor „tabere”. În fine…
Cei ce comentează din alte zări uită că deficiențele democrației din România, și în primul rând carențele din justiție, afectează grav nivelul de trai și de bunăstare al cetățenilor care se afă în România. Spre exemplu, România este statul cu cei mai săraci cetățeni din UE, cu cea mai mică rată de absolvenți de învățământ terțiar, cu cea mai mare rată de abandon școlar etc.
Adică, faptul că România este o cleptocrație (indiferent care ar fi sorgintea grupării de tip mafiot care o conduce – dacă asta v-a reținut atenția) și nu este un stat de drept, cu o justiție independentă și funcțională, ne afectează în mod direct pe mine, pe copiii mei, pe membrii familiei mele și pe concetățenii care trăim în România.
Nu este clar la ce fel de „tabere” vă referiți în comentariu. Dacă vă gândiți la preferințele mele politice, în repetate rânduri mi-am afirmat în comentariile postate în acest spațiu virtual simpatiile democrat-creștine. Odată cu dispariția de facto a PNȚCD prin strădania d-lui A. Pavelescu, în România nu mai există un partid democrat-creștin.
Prin urmare, „tabăra mea” n-are nicio șansă „să captureze România”.
Iar spre binele cetățenilor români din România, am convingerea că drumul natural al României este doar către democrație reală și stat de drept, cu supremația legii, într-o Uniune Europeană puternică.
…Or, tocmai asta este lesne de observat că nu doresc PSD – cea mai reprezentativă marionetă a cleptocrației – și creațiile sale extremiste AUR, SOS, POT, așa după cum se poate vedea inclusiv din materialele către care am postat link-uri.
Omul care a întors spatele la șase milioane de semeni ai lui. Nu l-am votat pe dl Nicușor ca să avem un președinte PSD la Cotroceni. S-a instalat în Olimp și ne tratează de acolo cu o înțelegere divină și internațională. Omul e ocupat cu probleme globale, atât de globale încât Constituția României a devenit o cantitate neglijabilă pentru Excelența Sa. Tocilarul de la Cotroceni joacă prost într-un film în regie proprie la fel de prost. Și minte! Tot prost.
@Darie _ „Nu l-am votat pe dl Nicușor ca să avem un președinte PSD la Cotroceni. ”
Nu, dar fără să ne dăm seama, Strategia Hrebenciuc a funcționat încă o dată, iar alegerile prezidențiale din anul 2000 au fost reeditate.
Manipularea bine făcută este întotdeauna eficientă.
Depinde doar de suma investită.
România era cât pe ce să aibă un președinte despre care cu 2-3 luni înainte de alegeri nu știa aproape nimeni.
Astfel, puteți fi sigur că raportul cu privire la anularea alegerilor NU va fi publicat niciodată.
Doar să nu uitați că la alegeri, șarlatanilor „suveraniști” PSD le-a dat voturi, iar PNL le-a finanțt campania online.
Despre finanțarea campaniei – zero lei – a pro-rusului Călin Georgescu NU veți afla, de asemenea, niciodată.
Cauza profundă a crizei din România este faptul că Statul român este un Stat Mafiot în întreaga lui structură, respectiv instituțiile de stat centrale și locale, justiția, serviciile secrete, etc. Acest Stat Mafiot ține în gheare România. Poporul a sesizat asta și a protestat la vot. În disperare de cauză, Statul Mafiot a reacționat total nedemocratic, anulând alegerile din 2024 și apoi doborând Guvernul Bolojan fiindcă afecta interesele Statului Mafiot. Din nenorocire, ND s-a pus în fruntea „sistemului” și a început să-l apere, blocând în același timp activitatea Opoziției Reformatoare PNL+USR.
Aceasta este poza de moment. Cum ieșim din această criză profundă? Sunt doar două alternative: ori aplicăm normele Statului de Drept democratic, ori Dictatură. Ca părere, ne îndreptăm spre un regim autoritar de tip Erdogan.
@Lucifer _ „Cauza profundă a crizei din România este faptul că Statul român este un Stat Mafiot…”
Într-adevăr, cleptocrațiile funcționează pe arhitectura structurilor [piramidale] de tip mafiot.
Doar că, în România, cleptocrația – al cărei obiectiv fundamental este transferarea în mod fraudulos a unei cantități cât mai mari de resurse publice în proprietatea privată a cleptocraților și a apropiaților acestora – are la dispoziție condiții la care adevărata Mafia nici nu visează la ea acasă.
Cleptocrația din România – stat eșuat, cu regim formal electoral, capturat de cleptocrați – dispune pe deplin de toate resursele, de la Justiție – care se află într-o majoritate determinantă în serviciul cleptocraților – la resursele financiar-bugetare, la „instituțiile de forță” – poliție, jandarmerie etc. -, la CCR, sau la mijloacele de informare publică și de influențare/manipulare a electoratului.
O guvernare cleptocratică este ca și cum o organizație de crimă organizată de tip Mafia și-ar înființa propriul stat.
În realitate, în cazul României și al altor cleptocrații (Sudan, Somalia, Venezuela, spre exemplu) cleptocrații capturează statul în timp, în mod treptat.
În România, capturarea statului de către gruparea cleptocratică de sorginte comunisto-securistă a început în anul 1990, cu sprijinul lui Ion Iliescu.
Poate aveți dreptate să utilizați cuvântul „cleptocrație” nu „Mafie”. Cleptocrația este de Stânga, Mafia este de Dreapta….
În tot tabloul prezentat un loc central îl are Constituția la care facem mereu recurs în contexte ce pun în discuție rolul instituțiilor. E legea noastră fundamentală care are o literă și un spirit. Litera îi indică președintelui pasul de urmat dar spiritul ei, în interpretarea președintelui ales, îndeamnă la așteptare. Poate nu așteptarea unei figuri mesianice care să aglutineze o majoritate ci tocmai așteptarea regăsirii din deriva ideologică. E antrenant să urmărim ce numire de premier ar mai putea urma și cum va reuși acela să obțină o majoritate sub presiunea posibilității ce s-ar deschide spre alegeri anticipate dar n-ar trebui să ignorăm că odată deschisă această cale se va crea și un curent de opinie care va pune presiune pe președinte pentru a le și declanșa. Constituția indică în litera ei calea alegerilor înainte de termen dar nu a prevăzut la data elaborării și apoi a adoptării ei cum va rămâne reflectată voința populară în rezultatul obținut prin vot sub impactul mesajelor explicite și subliminale distribuite prin rețele de socializare convertite ad-hoc în instrumente de manipulare industrializată a rezultatului ieșit din alegeri. Proba practică a actualității o avem tocmai în anularea alegerilor prezidențiale. Avem un președinte ales care intuiește că în contextul actual alegerile înainte de termen nu ar servi interesului național prezumat a fi prioritizat de spiritul Constituției. Dar dacă alegerile nu ar fi fost anulate iar acum președinte era Călin Georgescu? Mă întreb fiindcă mă tem de interpretarea pe care acesta ar da-o interesului național. Așadar nu mă grăbesc să-l reevaluez pe președinte din perspectiva raportării sale la litera Constituției și nu mă îngrijorează ezitarea sau amânarea aplicării mecaniciste a acesteia cât mă îngrijorează declarația sa recentă în care deplânge lipsa progreselor notabile în privința măsurilor de contracarare a posibilității de manipulare a alegerilor.
Daca alegerile nu erau anulate, ar fi iesit Elena Lasconi. Pe care nimrni nu a vrut- o ca era femeie si spunea lucrurilor pe nume. Iar decizia a fost a celor din padurea carpatina.
Dacă un kil de făină, ambalat, cu toate taxele incluse e doi lei în magazinul universal deci adus la nasu’ orășeanului, cât ar fi așadar un kil de grâu pe câmp? De-asta vin producătorii cu prețuri tot aberante dar în sus pentru câte ceva trufandale. Dacă astea or fi semne ale mult trâmbițatei coeziuni, atunci suntem pe drumul cel bun
@Adrian _ „De-asta vin producătorii cu prețuri tot aberante…”
În principiu, prețurile se formează la concurența cererii cu oferta.
Altfel spus, prețul reflectă raritatea unui produs pe o anumită piață.
…
Apropo, într-un reportaj TV, câțiva pomicultori declară că lasă produsele (cireșe) nerecoltate, pentru că prețul de 5-6 lei per kilogram este considerat prea mic.
„Prea mic” în raport cu ce?
Costurile (pregătire, cultivare, recoltare, transport etc.) au fost acoperite de mult…Preferă să nu câștige nimic.
Ei refuză să alimenteze piața cu o ofertă excedentară, tocmai pentru a menține un preț ridicat pentru produsele lor. În piețele din București prețul cireșelor este menținut la 10-12 lei/kg.
…Nici măcar către fabricile de prelucrare a fructelor, producătoare de gemuri, sucuri, dulcețuri etc. nu vor să dea fructele. Le lasă să se degradeze în livezi.
Consecința?
Vom cumpăra cu entuziasm gemuri, sucuri, dulcețuri etc. din import, la un preț mai ridicat.
Domnule Ion Stanomir, politicienii noștrii n-au înțeles că, la nivelul României, este greu de suportat o corupție generalizată, la care cine apucă un post de bugetar ori are o relație de afaceri cu bugetul fură tot până dă de piatră seacă. Se fură și e corupție în UE, e adevărat, dar ceva se mai lasă, nu se fură chiar tot. La noi, oricât s-ar da pentru sănătate se fură tot, și încă e puțin, așa se socotește în sistem; în armată – la fel: tot bugetul de s-ar da, s-ar fura tot și încă ar fi prea puțin. Cazurile recente sunt edificatoare… Și în povestea asta magistrații sunt complici și ei la toată hoția (deja îi ultragiez!!) prin amânare, prescriere și sabotare a oricărui act de justiție. Bolojan e vinovat că nu a dat vinovații de dezastrul național pe mâna procurorilor. Ce încredere să am în Bolojan care ori s-a arătat slab, ori și-a dat mână cu cei care au guvernat, lăsându-i mai departe la butoane? Varianta opoziției? Cum să votez cu un slogan ca ”Mesia salvează România”? Pentru asemenea fanatici eu sunt anticristul și nici pe departe un ins, zic eu, rațional. Dacă i-aș vota, aș fi complicele idiot la viitoarele furturi. Până când partidele nu vor răspunde material și penal pentru corupția membrilor puși de ele în funcții publice, eu nu votez. Bineînțeles, asta nu se va întâmpla niciodată… Așa că vom rămâne în criză încă 2000 de ani!
Atât s-a putut, ăștia suntem.
Putem să căutăm vinovați cât vrem, dar, până la urmă, în democtație contează ce iese din urnă. Iar la vot ne ducem noi, românii, fiecare cu convingerile sale și cu capacitatea sa de înțelegere.
Ca națiune, suntem deficitari la cultul muncii, la simțul datoriei, la prețuirea hărniciei și onestității, la capacitatea de a ne uni pentru un obiectiv mai presus de noi înșine, la altruism… Cum ar putea să fie „eltele conducătoare” altfel?!
Un om umblat prin cancelariile occidentale îmi spunea, cu vreo 30 de ani în urmă, că un nou-venit într-o țară își poate da seama cu ce fel de națiune are de-a face, din câțiva „indicatori” aflați la vedere (starea drumurilor și pavimentelor, gradul de curățenie pe stradă și cel al autobuzelor/tramvaielor, prezența/absența prafului, starea malurilor râurilor, mersul trenurilor, atitudinea oamenilor de pe stradă ș.a.). De atunci, România și-a îmbunătățit unii dintre acești „indicatori”, dar mulți dintre cei ce erau în rând cu noi, ne-au luat-o înainte.
Am postat acest comentariu, ieri, și aici, și pe Fb – pagina Contributors. Aici, nu l-ați acceptat, eliminându-l. Probabil nu era perfect aliniat opiniei dv, deși nu era nimic ofensator în ceea ce vă privește. Ca profesor, v-ați obișnuit, poate, cu sudenți care să nu vă contrazică. Pe platformele publice, știți, mai bine decât mine că dreptul la opinie, care e stipulat și în constituția de a cărei teorie vă ocupați, e liber. E surprinzător ca nu îl acceptați.
Pe Fb, unde nu ați mai putut cenzura, comentariul a rămas, fiind cel mai relevant, până acum. Ceea ce dv ațj respins, cititorii Contributors de pe Fb au apreciat.
„De ce Nicușor Dan nu e deloc numit cu nume și prenume în acest articol din Contributors? Ioan Stanomir îi tot dă zor cu „președintele”, „șeful statului”, „șeful de stat” și iar „președintele” ca într-un curs teoretic de drept constituțional dedicat studenților.
Apoi, ne spune că președintele ar fi independent și izolat în relația cu partidele, aceasta fiind sursa eșecurilor sale de până acum. Eu cred că, dimpotrivă, președintele nu e deloc singur, el se află într-o relație cordială cu Sorin Grindeanu și PSD, are alături clica trădătorilor din PNL, e servit prompt și impecabil de magistrații Liei Savonea și trage sforile cot la cot cu maestrul Pahonțu și SRI.
Vrând-nevrând, Nicușor Dan este șeful și aliatul celor mai puternice autorități ale statului care compun sistemul actual antireformist și corupt. Are în jur yesmeni și consilieri care îl ghidează. Această alianță, condusă de președinte, a pus tunurile pe Ilie Bolojan, omul care încercase să inițieze o reformă total neconvenabilă intereselor din sistem. Drept consecință, guvernul a fost aruncat în aer, firava coaliție din parlament s-a destrămat. Nicușor Dan e incapabil să mai repare ceva din ce a distrus prin deciziile sale nefaste.”
D-le Stanomir,
Prezentați și dezbateți toate motivele existente și inexistente, afară de cauza fundamentală a crizei politice!
1.Intelighenția economică n-a LIVRAT de 35 de ani un proiect de țară, ca proiect de reindustrializare, de reconstrucție economică și industrială, sau oricum altfel i se poate spune!Acest proiect trebuia să asigure o dezvoltare capabilă de a acoperi financiar susținerea statului și investițiile pentru dezvoltare.Numai investitorii străini financiari și industriali majori (nu ,,cablagiștii și cafetieriștii) mai pot reindustrializa Romania!
2.Confruntate cu această situație Guvernele Ciucă și Ciulacu au forțat consumul, adică IDEOLOGIA, MODELUL ECONOMIC CONSUMATORIST, BUGETAR în lipsa altuia.
3.,,Confruntată” cu deficitul bugetar (în creștere) pe care modelul economic bugetar nu l-a putut elimina (cu tot dezmățul financiar cunoscut), cu incapacitatea de a acoperi dobînzile și restitui la termen creditele decît prin ,,rostogolirea lor”, Romania de azi s-a trezit într-o criză fără soluții, tocmai datorită celor prezentate la pct. 1.
4.Coaliția de criză condusă de ,,contabilul” Ilie Bolojan nu dispunea de soluții sau proiectul care să repare financiar țara, care nu-i o primărie în care măsurile extreme nu dărîmă economic o țară.O reformă este compusă din austeritate PROVIZORIE (CU SLĂBIREA TREPTATĂ), susținută de o reformă economică amplă, capabilă să conducă la îmbunătățirea structurii economice și industriale naționale.Pedalînd numai pe creșterea taxelor a impozitelor, reducerea cheltuielilor salariale și sociale, a ,,atacat” însăși consumul, baza ,,tehnică” a modelului economic bugetar, consumatorist.Mai mult ca atît a dezechilibrat funcțional și sistemele bugetare prin reducerea ca număr și fără criterii de evaluare CALITATIVĂ a personalului.
5.După căderea guvernului Bolojan următorul/noul guvern n-are la îndemînă nimic altceva decît aceeași austeritate pe o ,,perioada biblică” de 7 ani, pentru diminuarea deficitului bugetar la 3 la sută din PIB.In schimb nu mai are unde să forțeze austeritatea, deoarece numai prin cedări masive au putut fi oprite grevele generale din zona bugetară. ,,Greva salarială” din justiție continuă fără posibilitatea de a fi oprită.
6.Ex. PM. Bolojan continuă guvernarea austerității, deși i-am propus spre evaluare si promovare un proiect de reindustrializare, construit pe principii și instrumentele calitative noi, ale ,,noii economii instituționale.La nivel de guvern, consilieri și instituțiile SUPREME de consiliere guvernamentală (BNR. Consiliul Fiscal, Comitetul de Stat pentru strategie și reformă,etc.) nu se cunoaște problematica dezvoltării în noua epocă a globalizării (în care îmbunătățirea instituțiilor este fundamentală pentru reindustrializare).
7.După 2020 s-a renunțat la construcția strategiilor naționale pentru competitivitate economică/funcționalitate instituțională, încît Romania ,,zace” de trei decenii în dezastruosul indice de competitivitate 74, care obligă ,,matematic” S&P și Fich,t să ne situeze în zona ,,gunoi” pentru investițiile străine.In același timp, cu criza politică și financiară, un Renault se retrage din Romania și concediază salariați, la fel ca alte multinaționale.Cu indicele de competitivitate 50, Ungaria, Cehia, Polonia, Slovenia atrag investiții străine industriale de 8 -10 miliarde de Euro anual!
8.Lipsa unor soluții, proiect de ieșire din criză, cu un nou model economic (cum cerea în 2010 Liviu Voinea) prin refuzul de analiză și evaluare a proiectului propus d-lui Bolojan, este BLOCAJUL suprem al rezolvării crizei politice.
D-l Grindeanu – PSD NU este dispus să aibă soarta d-lui Bolojan deoarece n-are ,,în spate” o primărie la care să continue ca lider local, măcar.Această situație va continua pînă la anul dacă proiectul propriu nu va fi luat în seamă și evaluat.În lipsa lui, partidele și politicii eșuați de azi vor spune n-avem ce face,,asta este situația” și se vor pregăti pentru alegerile din 2028.Așa că va trebui să ne dăm bine pe lîngă Simion și partidul său, deoarece cu el, ,,Romania viitor de aur are…”
Oh, Doamne! Azi m-am minunat, dar El m-a luminat. Am citit părerile și comentariile la articol. Am înțeles de demult că păreriștii nu pot să fie decât pensionari, care au timp liber de pierdut, indeajuns. Eu, unul dintre ei, cincizecist (n.1954-d. „așteptând Moartea”).
Cum am fost posibili!? La articolul domnului Stanomir atâtea păreri, atâtea opinii? Fiecare găsește vina neajunsurilor noastre în altă parte, în altă tabără, la altă persoană, la alt funcționar public, la altă instituție.
Nu vedem, decât foarte rar, că doi, maxim trei păreriști converg spre același fel de a privi lucrurile de un tragism total care ni se întâmplă. De 1 (un) an sau de 35 ani, tot un Drac.
Spunea cineva aici că alte popoare eliberate de comunism au abordat altfel capitalismul. Și sunt în totalitate de acord cu el. Dar să explic puțin de ce.
Iată mai sus ditamai imensitatea de păreri. De unde provine ea? Din fudulia care ne caracterizează. De la Vlădică până la Opincă.
Auzit-ați așa debandadă, hoție, viermuială, invidie, vrajbă în Polonia sau Cehia? Eu nu cunosc să fi fost așa o urgie ca a noastră. Dar atâta nesfârșit „rău mai mic”?
Dacă am avut odată academicieni precum Alexandru Graur și Grigore Moisil, cu care ne mândream altă dată, astăzi avem pseudo-academicieni: Ioan Aurel Pop care apără (nu știu conform căror principii) pe Octavian Goga și Eugen Simion (eminescolog-chipurile) care dezvelește bustul lui A.Păunescu cu emfază. Știm cu toții cine a fost Eminescu și cine a fost Păunescu.
Cu cele mai respectoase gânduri,
L.N.
Criza este data de o guvernare proasta, plina de privilegiati din toate partidele. Premierul a actionat ca si presedintele pe calcule matematice de contabilitate. In rest, reforme kanci. De ce parlamentarii au tot felul de privilegii corupte. Ca toti cetatenii, din salariul primit, sa isi plateasca chiria, benzina, hrana. Doar bani de deplasare in teritoriu odata pe luna. Fara pensii speciale dupa 1-4 mandate. In Ro, dreptatea merge cu capul spart iar justitia este adormita de 35 de ani.
nicusor dan este eroarea strategica a poporului roman, el este eroarea, e profund si iremediabil incompatibil si este un element periculos si foarte nociv pentru democratia noastra schilodita, sa se intruneasca fortele parlamentare mai putin psd si sa fie votata suspendarea,iar de demitere, numai daca sistemul nu intervine din nou si anuleaza , nu mai scapa
Nu vad absolut nicio problema ca un guvern interimar sa fie in functie chiar si pana la alegeri. Pana la urma, care este diferenta? Fata de un guvern cu drepturi depline, cel interimar nu poate emite ordonante de urgenta. Pai guvernul este executiv, nu legislativ. As zice ca aceasta este, de fapt, normalitatea. De asemenea, cred ca interimatul nu admite propuneri legislative, nicio problema si aici. PNL-USR-UDMR are parlamentari care pot face asta. Daca vor sa treaca legile respective, pot negocia si armoniza cu celelalte partide, care nu vor avea curajul sa voteze impotriva unor subiecte populare, necesare. Poate ca ar fi chiar mai bine asa, daca s-ar termina cu zgomotul mediatic, ca vai, ce ne facem fara guvern votat de parlament?
Zboara drone rusesti peste tara. Tara are asa: guvern demis, parlament in vacanta, presedinte in pauza, justitie care isi apara salariile, servicii care se conduc singure, deficit bugetar, preturi mari chiar la alimente de baza, oameni in degringolada, „politicieni” care vorbesc traznai sau servesc Rusiei din parlament, razboi langa noi, armata pregatita de alte vremuri trecute… E tabloul unui dezastru monumental. Numai remaniere guvernamentala ne mai trebuia.
Din radiografia asta lipsesc niște organe.
Întâi ar trebui să remarcăm că voievodul Nicușor nu este nicidecum lipsit de voință și aliați politici: a numit deja 2 candidați pentru funcția de premier – unul minoritar extras din Partida prezidențială, celălalt un penelist pesedizat susținut pe față de PSD. Carevasăzică, deși PSD+Aur au debarcat un guvern PNL-PSD prin moțiune, voievodul a considerat că e musai să trimită in linia întâi tot un membru PNL, iară nu unul PSD cum ar fi fost normal, logic și democratic. Dar de ce? Păi pentru că undeva cândva s-a decis, de către niște organe care nu apar in radiografie, că PNL va fi paratrăsnetul crizei economice pe care o traversăm și că va fi sacrificat pe altarul plăpândei democrații cel mai probabil fără ca membri săi obișnuiți să o știe.
Apoi ar trebui să remarcăm că premierul demis refuză să plece și acționează ca șef de guvern captiv făcînd astfel pe plac Partidei prezidențiale și PSD care refuză să desemneze/voteze un nou premier din propria alianță politică mimînd o criză politică. Pasămite norma constituțională, precum și principiile democratice, sunt un soi de moft de care ne putem oricând debarasa când in joc sunt niște miliarde de euro, bănet care e musai să fie adus in țară prin mimarea reformei de către pionul de sacrificiu. Probabil acționează astfel -își acceptă captivitatea și roata de moară pe creștet- și pentru că este șantajat activ și continuu de aceleași organe care nu apar in poză dar reușesc să mânuiască cu dibăcie niscaiva instanțe de prin această țară eșuată (adică intrată in captivitatea cleptocraților cu organe ascunse).
Dar, deși voievodul Nicușor a dovedit neașteptate abilități de șef de tarla dispus la compromisuri cu boierimea băștinașă, e foarte clar că îi lipsește perspicacitatea și că nu reușește să întrezărească deznodământul acestui joc care îl va atinge și pe el: nu numai că economia va fi paradită, că PNL va suferi o lovitură crâncenă (poate o să și dispară sau poate va fi înlocuit de un PNL micuț, o aripioară utilă deja pritocită de organe), dar și voievodul va fi suspendat și debarcat când se va ivi momentul.
Cand au fost anulate alegerile s- a mizat pe confuzie si manipulare ordinara. Cea cu sanse reale era Elena Lasconi, dar era din un partid mic si pe deasupra femeie. In spatele ei, cei din padurea vesnic verde ne au inoculat ideea ca va castiga un extremist. Cu niste buni consilieri putea conduce mult mai bine decat sorbonistul. Nimic mai fals, de aceea nu vom avea nici un raport. A fost aceiasi manipulare, cu teroristii la decembrie in 1989.
„În fapt, se poate spune că actuala criză nu este decât o secvenţă din criza de profunzime care îşi are originile în anularea alegerilor prezidenţiale de la finele lui 2024.”
Va dau dreptate. In acel moment, cand s-a incalcat flagrant Legea Electorala si, implicit DEMOCRATIA, asa imperfecta cum e ea,- pentru ca nu convenea proieuropenilor catindatu ce se alegea-, ne-am cdat cu mana noastra foc la valiza. Si, inca nu intelegem ce va urma la alegerile viitoare-indiferent cand vor avea loc-, caci asa zisa „prostime” nu mai poate fi prostita…
35 de ani de „democrație originală” au reușit să o împământenească – e aici, nu mai pleacă!