Alegerile de la jumătatea mandatului din Statele Unite s-au încheiat cu una dintre cele mai puternice reveniri ale democraților din ultimele decenii. Democrații au câștigat controlul ambelor camere ale Congresului, iar America intră în ultimii doi ani ai actualului mandat prezidențial cu o guvernare împărțită, chestiune foarte problematică pentru actualul președinte, Donald Trump. Este doar a cincea oară după al Doilea Război Mondial când un partid preia ambele camere ale Congresului într-un scrutin de mijloc de mandat.
Urmează schimbări? Da, dar nu radicale. Noul Congres va putea frâna Casa Albă, îi va putea cere socoteală administrației și va putea face mult mai dificilă relaxarea sancțiunilor pentru Rusia. Nu va putea însă conduce politica externă americană, care rămâne în mâna președintelui. Diferența va fi mai degrabă una de ritm și de limite decât una de direcție.
În Senat, democrații aveau nevoie de patru mandate în plus, pe o hartă considerată favorabilă republicanilor. Le-au obținut în state precum Texas, Ohio, Carolina de Nord și Iowa, iar în Kansas au câștigat primul mandat de senator din 1932 încoace. Pentru regiunea noastră, întrebarea nu este doar cine a câștigat, ci ce se schimbă pentru Ucraina, pentru Rusia, pentru prezența militară americană în România și pentru securitatea la Marea Neagră.
Un val albastru și cauzele lui
Amploarea victoriei i-a surprins chiar și pe cei mai mulți analiști americani. Democrații au smuls de la republicani cel puțin șase mandate de senator, iar câștigul din Texas este cel mai simbolic dintre toate. Este prima victorie a unui democrat într-o cursă la nivelul întregului stat după 32 de ani, obținută în cea mai scumpă campanie a acestui ciclu electoral, în care republicanii au cheltuit mult mai mult. În Camera Reprezentanților, democrații au câștigat inclusiv circumscripții din Florida redesenate recent tocmai pentru a-i avantaja pe republicani.
Cauzele sunt mai degrabă economice decât ideologice. Alegătorii și-au exprimat frustrarea față de prețurile ridicate, față de războiul din Iran și față de suspiciunile de corupție din administrație. Prețul motorinei, care a ajuns la niveluri record în statele agricole, a contat mai mult decât orice dezbatere de politică externă. Semnificativ este și faptul că, pe măsură ce pierderile republicanilor se adunau, Casa Albă a început să se distanțeze de candidații propriului partid.
Ce înseamnă pentru ultimii doi ani de mandat
Pentru actuala administrație, rezultatul înseamnă sfârșitul guvernării fără opoziție. Cu un Senat democrat, numirile în funcții, inclusiv cele de judecători, vor depinde de acordul opoziției, ceea ce limitează serios capacitatea președintelui de a continua remodelarea conservatoare a Curții Supreme. Agenda legislativă a Casei Albe va fi practic blocată, iar fiecare buget va deveni o negociere dificilă. Cu o Cameră a Reprezentanților controlată de democrați, vor urma anchete parlamentare, citații și audieri publice pe teme sensibile pentru administrație.
În același timp, campania pentru alegerile prezidențiale din 2028 începe practic de mâine. Mulți parlamentari republicani vor fi tentați să se distanțeze de președinte, iar autoritatea acestuia în propriul partid va scădea. Istoria arată însă că președinții americani care pierd controlul asupra politicii interne se refugiază adesea în politica externă, singurul domeniu în care pot acționa aproape fără constrângeri. Acesta este punctul în care alegerile americane încep să ne privească direct.
Un vot despre prețuri, nu despre Ucraina
Trebuie spus de la început că americanii nu au votat despre Ucraina. Au votat despre prețuri, despre economie și despre războiul din Iran, care a închis Strâmtoarea Ormuz și a dus motorina la niveluri record. Politica externă decide rar alegerile în America, iar acest scrutin nu a făcut excepție.
Asta nu înseamnă că societatea americană a întors spatele Kievului. Un sondaj Pew din primăvara acestui an arăta că 29% dintre americani considerau că Washingtonul nu ajută suficient Ucraina, 26% că sprijinul este potrivit și doar 20% că este prea mare. Cu alte cuvinte, peste jumătate dintre americani voiau cel puțin menținerea sprijinului. Problema nu a fost lipsa susținerii, ci faptul că această majoritate a rămas pasivă, în timp ce baza electorală a administrației era mult mai sceptică.
De aceea, în ultimele luni am asistat la un paradox. O majoritate a americanilor sprijinea Ucraina, dar Casa Albă reducea presiunea asupra Moscovei. Înainte de alegeri, vinovatul pentru motorina scumpă a fost căutat la Kiev, în atacurile ucrainene asupra rafinăriilor rusești, deși cauza principală era războiul din Iran. Nu a fost doar un țap ispășitor electoral, ci și o formă de presiune asupra Ucrainei chiar înaintea negocierilor de pace.
Ce poate face un Congres democrat
Noul Congres nu va prelua conducerea politicii externe americane. Aceasta rămâne în mâna Casei Albe, iar președintele păstrează dreptul de veto. Congresul nu poate negocia pacea și nici nu poate obliga administrația să livreze arme Ucrainei.
În schimb, Congresul controlează banii. Bugetul de apărare și orice pachet pentru Ucraina trec prin Capitoliu, iar democrații vor putea condiționa finanțarea. Vor putea organiza audieri și cere explicații publice despre negocierile cu Rusia și despre eventualele concesii. Iar Senatul controlează numirile și ratificarea tratatelor, ceea ce face aproape imposibilă transformarea unui acord de pace într-un tratat fără sprijinul democraților.
Un alt aspect important ține de sancțiuni. În septembrie, Congresul a adoptat o lege dură împotriva Rusiei, votată în Senat cu o majoritate covârșitoare. La câteva săptămâni după aceea, administrația a autorizat comerțul cu motorină rusească și a suspendat aproape toate prevederile noii legi privind Rusia, cu două zile înainte să intre în vigoare. Economic, acordul pe motorină a fost o picătură în ocean, pentru că Rusia abia mai are motorină de exportat. Politic, a fost un semnal că sancțiunile pot fi negociate direct între Casa Albă și Kremlin. Un Congres democrat va face mult mai dificile astfel de decizii.
Senatori noi, sprijin vechi
Rezultatele aduc în Senat și voci mai ferme în sprijinul Ucrainei. În Kansas, democratul ales a susținut constant Ucraina și s-a opus acordului pe motorina rusească, în timp ce senatorul republican învins se opusese finanțării suplimentare pentru Kiev. În Texas, unde un senator republican pro-Ucraina pierduse deja în primare, noul senator democrat susține independența Ucrainei și alianțele tradiționale ale Americii.
Totuși, adevărata veste a acestei campanii este alta. În aproape toate cursele strânse pentru Senat, inclusiv candidații republicani s-au declarat de partea Ucrainei și împotriva relaxării sancțiunilor pentru Rusia. Sprijinul pentru Kiev rămâne bipartizan în Congres, chiar dacă discursul de la Casa Albă este diferit. Iar majoritățile mari au în continuare nevoie de voturi din ambele partide, pentru că regulile Senatului cer 60 de voturi pentru legile importante.
Calculul Kremlinului
Oficial, Moscova s-a arătat neutră față de alegeri. Neoficial, elita economică rusă și-a arătat clar preferința, avertizând că un Congres democrat ar bloca aproape orice relaxare a sancțiunilor. Pentru Rusia, miza principală nu este teritoriul, ci ridicarea sancțiunilor, într-un moment în care economia stagnează, deficitul bugetar crește, iar veniturile din petrol și gaze scad.
Strategia Kremlinului nu s-a bazat însă niciodată pe Congres. S-a bazat pe o relație directă cu președintele american și cu oamenii în care acesta are încredere. Kremlinul nu are nevoie să câștige Congresul. Îi ajunge să păstreze ușa deschisă la Casa Albă.
Rezultatul alegerilor schimbă însă calculul. Un Congres ostil înseamnă că orice concesie viitoare va fi mai greu de obținut. De aceea, Moscova are acum interesul să încheie un acord cât mai repede, cât administrația este încă dispusă la compromisuri. Iar o administrație care și-a pierdut majoritatea ar putea fi tentată de un acord rapid, care să-i definească moștenirea în ultimii doi ani de mandat. Negocierile de la Abu Dhabi, programate imediat după vot, vor arăta în ce direcție merge această grabă.
Nord Stream și pacea ca afacere
Cel mai bun exemplu al modului în care actuala administrație gândește pacea este Nord Stream. În ultimele săptămâni, presa internațională a relatat despre discuții privind intrarea unui investitor american în gazoductele care aduceau gaz rusesc în Germania și despre o propunere americană de reluare a livrărilor ca stimulent pentru Moscova.
Problema este că Washingtonul oferă Rusiei ceva ce nu îi aparține, accesul la piața europeană de energie. Bruxelles-ul a răspuns deja că Nord Stream rămâne închis și după război, iar renunțarea la gazul rusesc este prinsă în legislația europeană. Pentru Europa, gazul rusesc nu mai este o chestiune de preț, ci de securitate.
Ce înseamnă pentru noi
Pentru România, aceste alegeri contează mai mult decât pare. Orice relaxare a sancțiunilor înseamnă bani noi pentru Kremlin, iar o parte din acești bani ajung în operațiunile hibride din vecinătatea noastră, inclusiv în Republica Moldova. Un acord încheiat în grabă riscă să lase deschise exact dosarele care ne privesc direct, de la prezența militară rusă din regiunea transnistreană până la securitatea Mării Negre.
De aceea, interesul României nu este să aleagă o tabără în politica americană. Parteneriatul strategic cu Statele Unite a rezistat la schimbări de administrație și de majoritate la Washington pentru că s-a sprijinit pe ambele partide. Bucureștiul are nevoie de relații bune cu Casa Albă, oricine ar ocupa-o, și cu Congresul, oricine l-ar controla. Faptul că sancțiunile împotriva Rusiei s-au bucurat de sprijin bipartizan este cel mai bun argument pentru o diplomație românească ce dialoghează deopotrivă cu republicanii și cu democrații.
Așadar, schimbări vor fi, dar nu radicale. Politica Washingtonului față de Rusia nu se va întoarce peste noapte, pentru că direcția ei se decide în continuare la Casa Albă. Ceea ce se schimbă este marja de manevră. De acum înainte, orice concesie făcută Moscovei va trebui să treacă de un Congres care a arătat, prin votul bipartizan pentru sancțiuni, că nu vede în Rusia un partener de afaceri. Pentru Kiev, Chișinău și București, aceasta nu este o garanție, dar este o frână. Iar într-o negociere în care Rusia mizează pe grabă, o frână poate face diferența.
Pentru România, aceste alegeri ar trebui să fie o lecție învățată, ori indiferent din ce parte bate vântul la Washington, relația cu Statele Unite trebuie cultivată cu toți cei care o pot susține. Nu este nevoie de un pariu pe o singură parte, mai ales că peste doi ani am putea vedea o schimbare de administrație la Washington.
Acest editorial a apărut pentru prima dată în publicația din Republica Moldova – Agora.md
„Au votat despre prețuri, despre economie și despre războiul din Iran, care a închis Strâmtoarea Ormuz și a dus motorina la niveluri record. ”
In sfirsit cineva care a inteles ceva, da, asta e! Si ce vor putea face democratii? In principiu nimic, dar sa fabulam. Ar putea se se-mprietenesca cu Iranu si sa-i lase sa faca bomba atomica, sau chiar sa-i ajute, nu asa?