Cutremurul din politica americană este, probabil, o veste bună pentru Ucraina. Ambiția președintelui Trump de normalizare a relațiilor cu Rusia – și de conciliere a acesteia – se lovește acum de obstacole serioase. Revenirea la un sprijin lipsit de echivoc pentru Kiev depinde însă, în continuare, de luptele politice interne din SUA.
Victoria uimitoare a Partidului Democrat în alegerile de la jumătatea mandatului din SUA a fost determinată în primul rând de preocupările economice interne. Consecințele acestei victorii – și ale dezavuării președinției lui Donald Trump, pe care votul o exprimă – vor avea însă o importanță imensă pentru alianța euro-atlantică și pentru agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei.
Amploarea majorităților obținute de democrați în Senat (până la 56 de senatori din 100) și în Camera Reprezentanților (aproximativ 260 din 435 de mandate) îi dă conducerii partidului spațiu de manevră și reduce greutatea celor câțiva parlamentari de extremă stânga, a căror influență asupra politicii externe și de securitate va fi, probabil, nesemnificativă. În plus, victoria democraților înseamnă că în comisiile parlamentare pentru afaceri externe, apărare și alocări bugetare conducerea va reveni unor atlantiști convinși, vechi susținători ai ajutorului militar și economic pentru Ucraina. La fel de important, refacerea unei politici externe bipartizane, pro-ucrainene și pro-atlantiste, va fi ajutată de faptul că republicanii care vor fi liderii minorității în comisiile de apărare și de afaceri externe înțeleg că Rusia este o amenințare directă la adresa securității euro-atlantice. Un spirit de bipartizanat în chestiunile de securitate națională ar putea fi favorizat de o luptă care se conturează cu privire la direcția Partidului Republican post-Trump, care va opune republicanii tradiționali din domeniul securității naționale izolaționiștilor legați de mișcarea MAGA.
Ideal ar fi ca noua conducere a Congresului să-l convingă pe președintele Trump să renunțe la politica sa de cooperare cu Rusia și să-și abandoneze ostilitatea față de instituțiile europene și euro-atlantice. Dar dacă astfel de eforturi eșuează – o posibilitate reală –, există numeroase mecanisme legislative prin care Congresul poate acționa pentru a schimba politica față de Ucraina și a consolida angajamentele SUA față de aliații săi de lungă durată.
Cum ar putea funcționa
Un astfel de mecanism înseamnă includerea finanțării pentru anumite obiective în legi mai ample, care sunt priorități de prim rang pentru președinte. De pildă, noi fonduri pentru nevoile militare ale Ucrainei sau pentru aplicarea sancțiunilor împotriva Rusiei ar putea fi atașate legii anuale a bugetului apărării ori unor legi esențiale de finanțare a bugetului intern. Într-o asemenea situație, dacă legea principală răspunde multora dintre obiectivele președintelui, este puțin probabil ca acesta să recurgă la dreptul de veto.
În Senat, o astfel de tactică ar necesita mai mult decât majoritatea simplă din Camera Reprezentanților pentru a invoca procedura de încheiere a dezbaterilor (procesul prin care cel puțin șaizeci de senatori își dau consimțământul pentru a supune un proiect de lege la votul plenului). Având la dispoziție până la 56 de voturi, promovarea și modificarea legislației ar necesita sprijinul doar al câtorva republicani moderați, dintre care mulți nu au fost de acord cu abordarea lui Trump față de Rusia, Ucraina și restul Europei. Unii dintre acești moderați, care au păstrat tăcerea până acum, s-ar putea simți astăzi mai liberi să acționeze și să-și exprime opiniile, pe măsură ce puterea lui Trump se estompează. Vocile cheie ale republicanilor din Senat în materie de securitate națională, senatorii Roger Wicker și James Risch, sunt susținători fervenți ai Ucrainei în spiritul atlanticismului, la fel ca și actualul lider republican al Senatului, John Thune.
Deși multe vor depinde de lupta care se conturează pentru inima, sufletul și direcția Partidului Republican în era post-Trump, există și perspectiva ca Congresul să reușească ocazional să adune majorități supermajoritare bipartizane de două treimi în chestiuni-cheie, pentru a trece peste un veto al lui Trump. Pe lângă ajutorul militar și economic acordat Ucrainei, astfel de majorități care pot trece peste veto ar putea apărea în sprijinul întreruperii finanțării războiului împotriva Iranului și al unui acord de anulare sau de revocare a tarifelor impuse de Trump, care sunt dăunătoare din punct de vedere economic (și inflaționiste).
Există și alte motive pentru a anticipa o potențială schimbare în politicile Administrației față de Rusia și Ucraina. Principalii susținători ai orientării pro-Rusia a lui Trump, Jared Kushner și Steve Witkoff, vor fi probabil supuși presiunilor din partea comisiilor legislative care investighează amestecul intereselor lor de afaceri personale cu diplomația. Deja, lideri democrați în ascensiune, precum senatorul din Georgia, Jon Ossoff, au transformat relațiile economice cu Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Rusia în subiectul unor atacuri retorice aspre și au sugerat că interesele comerciale și câștigurile personale exercită o influență dăunătoare asupra intereselor de politică externă ale SUA.
Sondajele preelectorale au arătat că corupția și conflictele de interese din cercul restrâns al lui Trump s-au numărat printre principalele probleme care au dus la înfrângerea republicanilor. Democrații – precum și republicanii care doresc să-și elibereze partidul de sub influența lui Trump – vor folosi probabil anchetele comisiilor și vor transforma această problemă într-o armă în eforturile lor de a corecta orientarea președintelui în politica externă. Legiuitorii democrați au afirmat clar că sunt în favoarea reînnoirii unor forme de ajutor militar și economic direct pentru Ucraina. Cu excepția cazului în care se va înregistra un progres în eforturile până acum ineficiente ale lui Trump de a media încetarea războiului, este probabil ca aceste demersuri legislative să se concretizeze pe măsură ce Legea privind autorizarea apărării naționale este dezbătută și elaborată în cadrul actualei sesiuni parlamentare de „lame duck”.
Ce va face Rusia acum?
Rusia simte deja schimbarea de putere care se apropie. În zilele care au urmat schimbării seismice din politica americană, mass-media rusă a vorbit despre probabilitatea ca această schimbare de putere să zădărnicească planurile lui Trump privind cooperarea economică dintre SUA și Rusia. Există senzația că următoarele două luni reprezintă o fereastră de oportunitate din ce în ce mai îngustă pentru a negocia încetarea războiului în condiții favorabile Kremlinului.
Aceasta înseamnă că săptămânile următoare vor constitui încă un test al intențiilor lui Putin. Dacă nu va încerca să încheie acum un acord de pace rațional, se va confrunta cu un context politic american mult mai dificil în 2027. Sondajele arată că opinia publică americană simpatizează cu Ucraina și este ostilă față de Rusia lui Putin. Acest lucru va genera încredere în rândul „șoimilor” din Partidul Democrat și al omologilor lor republicani ambițioși.
În acest context, rapoartele recente privind încercările președintelui Trump de a negocia un acord de securitate european de anvergură cu Rusia, ca parte a unei soluții mai ample la războiul din Ucraina, vor întâmpina probabil o opoziție copleșitoare din partea noului Congres.
Concluzie
În ultimii doi ani, Trump a dus o politică externă haotică care a erodat încrederea aliaților tradiționali ai SUA din lumea democratică și a subminat Europa și Ucraina în momentul în care acestea se confruntă cu o Rusie din ce în ce mai violentă. Acum, aceste politici se vor confrunta cu mai multe critici și rezistență din partea majorității democrate, precum și din partea republicanilor moderați, care sunt astăzi încurajați să se exprime și să acționeze mai clar în sprijinul alianței atlantice, pe fondul nepopularității crescânde a lui Trump.
Trump va continua să exercite o putere semnificativă în acest domeniu și poate, dacă dorește, să încerce să promoveze politici perturbatoare și distructive. Numirea lui Stephen Miller, un susținător radical al mișcării MAGA, în funcția de șef de cabinet indică un final combativ al președinției sale. Însă revenirea democraților la putere, reapariția republicanilor atlanticiști și reangajarea puterii legislative ca o contrapondere importantă la puterea executivă în conturarea politicii SUA vor reuși probabil să țină în frâu cele mai grave excese ale lui Trump și să inițieze procesul gradual de restabilire a încrederii aliaților democrați în fiabilitatea Statelor Unite.
Acest articol se bazează pe un recent comentariu pentru Institutul European de Politici din Kiev (EPIK).



