Cea mai consistentă parte a romanului Ceea ce putem ști scris de Ian McEwan, apărut în 2025 în limba engleză și în 2026 în românește, în traducerea lui Dan Croitoru, la editura ieșeană Polirom, se petrece în anul 2119. Cu toate acestea, nu avem de-a face cu o carte de anticipație. Asta dacă nu ținem cont de faptul că din roman aflăm și cum ar putea arăta Marea Britanie după o mare, o catastrofală inundație produsă în anul 2042 din cauza și pe fondul încălzirii globale. A cărei existență fusese vehement negată de Francis Blundy. Unul dintre personajele centrale ale romanului. Un om socotit un mare poet cu aproape un secol în urmă. A cărui viață și creație sunt cu încăpățânare cercetate de un anume Tom Metcalfe, profesor și cercetător la o universitate britanică de mâna a doua. University of The South Downs.
Nu deslușirea concepțiilor și a umorilor drastic anti-ecologiste ale marelui poet îl preocupă pe cercetătorul în cauză. Ci faptul că în 2014, Francis Blundy a scris o poezie despre care un secol mai târzia se urziseră tot felul de legende. Sigur fiind doar faptul că poemul se chema O Coroană pentru Vivien și că nu fusese niciodată publicat în volum. Se mai știa că respectiva Vivien era nimeni alta decât soția lui Francis, Vivien Blundy, și ea scriitoare și fostă universitară, că poezia ar fi fost transcrisă pe un pergament special și că a fost citită cu ocazia unei petreceri aniversare cu un număr restrâns de participanți. Se pare că Francis decisese ca O Coroană pentru Vivien să aibă un singur exemplar și că exemplarul cu pricina să rămână în posesia soției sale. Ce s-a întâmplat cu el?
Prima parte a romanului reface cu lux de amănunte istoricul eforturilor, dezamăgirilor și încăpățânărilor lui Tom Metcalfe. Ca și ceea ce s-a întâmplat în familia lui Francis și , în special înainte de enigmatica seară aniversară. Ca și pe tot parcursul respectivei seri pe care Tom o socotește a fi fost crucială. Cum Tom se hotărăște să facă astfel încât să trăiască, la o distanță de aproape un secol, alături de familia Blundy și să impărtășească cu ei seara crucială în chestiune despre cei doi soți aflăm aproape totul. Așa cum aflăm și despre Tom și despre relația lui sentimentală cu năbădăi cu o anume Rose. Ca și despre avatarurile carierelor lor universitare. Aflăm deci că Francis nu era doar un declarat mare poet și răsfățat al criticilor, ci și un binecunoscut coureur des dames. Că Vivien i-a fost una dintre victime. Că i-a devenit soție după ce primul soț, un anume Percy, lutier de profesie, a murit, răpus fiind de Alzheimer și de complicațiile aferente. Aflăm multe și despre relațiile complicate dintre cei invitați la respectiva cină. Îndeosebi despre Harry și Jane Kitchener. Harry fiind editorul lui Francis. Uneori chiar și amantul infidelei Vivien. Aflăm cu lux de amănunte toate acestea fiindcă Tom transferă ceva din acribia cercetătorului literar și asupra cercetării relațiilor de familie.
Încăpățânarea lui Tom pare încet-încet a da roade. Detaliile despre poemul în cauză se înmulțesc. Importante se dovedesc a fi în procesul de deslușirea a faptelor și jurnalele lui Blundy ca și ceea ce a rămas, a fost salvat de la Vivien. Se impunea însă o călătorie și o cercetare la fața locului. La capătul cărora s-ar putea afla comoara. Cartea descrie în amănunt și călătoria cu pricina. Numai că respectiva comoară s-a dovedit a fi nu poezie, ci proză. Iar respectiva proză se metamorfozează în ceea ce va reprezenta partea a doua a cărții lui Ian McEwan. Adică istoria unor întâlniri, a unei conviețuiri și a unui mare secret. Și mai ales dezvăluirea secretuluui morții lui Percy. Pe care Vivien îl crede încifrat și în poemul O coroană pentru Vivien. De aici și mega-enigma ce ține de posteritatea poemului. Romanul se dovedește a fi istoria unei ispășiri și a unei dispariții. Ca și redarea a ceea ce putem ști despre secretele cu pricina. Aceasta și din cauza naturii schimbătoare a oamenilor. Pe care Ian McEwan o surprinde cu mână de maestru. Cu un veritabil cult al detaliilor. Cu o admirabilă știință a administrării răsturnărilor de situație. Și a detalierii biografiilor.
Dincolo însă de istorii, secrete și păcate individuale, de turnura lui și vag și inteligent drămuita turnură polițistă, Ceea ce putem ști este o carte despre fragilitatea oamenilor, a omenirii și a memoriei. Despre cât de puțin siguri putem fi chiar pe și de noi înșine.
Ian McEwan- CEEA CE PUTEM ȘTI; Traducere din limba engleză de Dan Croitoru; Colecția Actual; Biblioteca Polirom, Editura Polirom, Iași, 2026
