miercuri, august 5, 2026

Ispășiri

Cea mai consistentă parte a romanului Ceea ce putem ști scris de Ian McEwan, apărut în 2025 în limba engleză și în 2026 în românește, în traducerea lui Dan Croitoru, la editura ieșeană Polirom, se petrece în anul 2119. Cu toate acestea, nu avem de-a face cu o carte de anticipație. Asta dacă nu ținem cont de faptul că din roman aflăm și cum ar putea arăta Marea Britanie după o mare, o catastrofală inundație produsă în anul 2042 din cauza și pe fondul încălzirii globale. A cărei existență fusese vehement negată de Francis Blundy. Unul dintre personajele centrale ale romanului. Un om socotit un mare poet cu aproape un secol în urmă. A cărui viață și creație sunt cu încăpățânare cercetate de un anume Tom Metcalfe, profesor și cercetător la o universitate britanică de mâna a doua. University of The South Downs.

Nu deslușirea concepțiilor și a umorilor drastic anti-ecologiste ale marelui poet îl preocupă pe cercetătorul în cauză. Ci faptul că în 2014, Francis Blundy a scris o poezie despre care un secol mai târzia se urziseră tot felul de legende. Sigur fiind doar faptul că poemul  se chema O Coroană pentru Vivien și că nu fusese niciodată publicat în volum. Se mai știa că respectiva Vivien era nimeni alta decât soția lui Francis, Vivien Blundy, și ea scriitoare și fostă universitară, că poezia ar fi fost transcrisă pe un  pergament special și că a fost citită cu ocazia unei petreceri aniversare cu un număr restrâns de participanți. Se pare că Francis decisese ca O Coroană pentru Vivien să aibă un singur exemplar și că exemplarul cu pricina să rămână în posesia soției sale. Ce s-a întâmplat cu el?

Prima parte a romanului reface cu lux de amănunte istoricul eforturilor, dezamăgirilor și încăpățânărilor lui Tom Metcalfe. Ca și ceea ce s-a întâmplat în familia lui Francis și , în special înainte de enigmatica seară aniversară. Ca și pe tot parcursul respectivei seri pe care Tom o  socotește a fi fost crucială. Cum Tom se hotărăște să facă astfel încât să trăiască, la o distanță de aproape un secol, alături de familia Blundy și să impărtășească cu ei  seara crucială în chestiune despre cei doi soți aflăm aproape totul. Așa cum aflăm și despre Tom și despre relația lui sentimentală cu năbădăi cu o anume Rose. Ca și despre avatarurile carierelor lor universitare. Aflăm deci că Francis nu era doar un declarat mare poet și răsfățat al criticilor, ci și un binecunoscut coureur des dames.  Că Vivien i-a fost una dintre victime. Că i-a devenit soție după ce primul soț, un anume Percy, lutier de profesie,  a murit, răpus fiind de Alzheimer și de complicațiile aferente. Aflăm multe și despre relațiile complicate dintre cei invitați la respectiva cină. Îndeosebi despre Harry și Jane Kitchener. Harry fiind editorul lui Francis. Uneori chiar și amantul infidelei Vivien. Aflăm cu lux de amănunte toate acestea  fiindcă Tom transferă ceva din acribia cercetătorului literar și asupra cercetării relațiilor de familie.

Încăpățânarea lui Tom pare încet-încet a da roade. Detaliile despre poemul în cauză se înmulțesc. Importante se dovedesc a fi în procesul de deslușirea a faptelor și jurnalele lui Blundy ca și ceea ce a rămas, a fost salvat de la Vivien. Se impunea însă o călătorie și o cercetare la fața locului. La capătul cărora s-ar putea afla comoara. Cartea descrie în amănunt și călătoria cu pricina. Numai că respectiva comoară s-a dovedit a fi nu poezie, ci proză. Iar respectiva proză se metamorfozează în ceea ce va reprezenta partea a doua a cărții lui Ian McEwan. Adică istoria unor întâlniri, a unei conviețuiri și a unui mare secret.  Și mai ales  dezvăluirea secretuluui morții lui Percy. Pe care Vivien îl crede încifrat și în poemul O coroană pentru Vivien. De aici și mega-enigma ce ține de posteritatea  poemului. Romanul se dovedește a fi istoria unei ispășiri și a unei dispariții. Ca și redarea a ceea ce putem ști despre secretele cu pricina. Aceasta și din cauza naturii schimbătoare a oamenilor. Pe care Ian McEwan o surprinde cu mână de maestru. Cu un veritabil cult al detaliilor. Cu o admirabilă știință a administrării răsturnărilor de situație. Și a detalierii biografiilor.

Dincolo însă de istorii, secrete și păcate individuale, de turnura lui și vag și inteligent drămuita turnură polițistă, Ceea ce putem ști  este o carte despre fragilitatea oamenilor, a omenirii și a memoriei. Despre cât de puțin siguri putem fi chiar pe și de noi înșine.  

Ian McEwan- CEEA CE PUTEM ȘTI; Traducere din limba engleză de Dan Croitoru; Colecția Actual; Biblioteca Polirom, Editura Polirom, Iași, 2026             

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

carte

 

coperta cartii

În această nouă carte, Armand Goșu urmărește desfășurarea războiului din Ucraina și negocierile de pace în contextul geopolitic inaugurat de al doilea mandat al lui Donald Trump, care a subminat dramatic – și poate iremediabil – unitatea lumii occidentale. Astfel, sunt analizate originile imperiale ale planurilor Rusiei în Orientul Mijlociu; de ce și-a abandonat Putin singurul aliat real, dictatorul de la Damasc, și a renunțat la poziția strategică din Venezuela; cum schimbă utilizarea pe scară tot mai largă a dronelor modul de desfășurare al luptelor și, adeseori, deznodământul lor; evoluțiile recente ale negocierilor pentru încheierea războiului. Vezi mai multe

Carti noi

Despre alegere şi discreţia binelui

Despre alegere şi discreţia binelui

„Vorbim tot mai mult despre viață în termeni de optimizare și eficiență; nu ne mai atrage atenția decât ceea ce ni se pare convenabil. Aderența la un mesaj de credință, imaginat doar ca poliță de asigurare, va mai putea oare să ne sugereze marile întrebări ale ființei și să ne ferească de ratare? Ar mai putea perplexitățile credinciosului de la noi să intre în dialog cu mirările lumii, astfel încât să nu lase impresia negocierii sale cu fatalitatea? Mai putem aspira la luciditate sub influența unui mod contorsionat de a concepe tradiția?“ — MIHAI FRĂŢILĂ - vezi mai mult

Carti noi

 

Pagini

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro