Washington-ul, o bună parte dintre capitalele europene, Comisia Europeană și aproape toți eurodeputații români au cerut în ultima vreme mai mult timp pentru implementare obligațiilor de reducere a emisiilor de metan de către industria de petrol și gaze, în numele securității energetice. Pentru o țară producătoare precum România, amânarea reducerii emisiilor de metan lucrează invers, fiindcă lasă sute de milioane de metri cubi de gaz românesc să se piardă în atmosferă.
Rareori s-au aliniat atâția actori pe un subiect atât de tehnic. Secretarul american al Energiei, Chris Wright, a avertizat că regulile europene privind metanul vor face imposibil importul de GNL din SUA. Doisprezece state membre au cerut amânarea cu trei ani a implementării regulilor pentru importuri, iar Comisia Europeană a recomandat statelor membre în iulie să nu aplice amenzi timp de trei ani.
Pe 14 octombrie, Comisia a propus totuși un singur an de amânare, doar pentru obligațiile importatorilor. În aceeași zi, 20 de eurodeputați români au cerut ca amânarea măsurătorilor să-i acopere și pe producătorii din UE.
Pe 22 octombrie, Parlamentul European a votat, în procedură de urgență, o variantă mult mai generoasă pentru industrie decât propunerea Comisiei. Amânarea a ajuns la trei ani și s-a extins la producătorii europeni. De asemenea, a fost introdusă o clauză de revizuire în 2029, care poate deschide calea unei revizuiri a întregului regulament, pe considerente de securitate energetică.
Majoritatea a fost formată de Partidul Popular European și grupurile din dreapta lui, deși grupurile socialist și liberal susțineau devansarea termenului cu un singur an. Amendamentul care include amânarea pentru producătorii din UE a fost depus de 32 din cei 33 de români, alături de câțiva colegi bulgari, și a trecut cu 287 de voturi la 268. Dintre cei 21 de români prezenți în plen, 20 l-au votat, de la social-democrați la extrema dreaptă. Voturile românilor au făcut diferența.
Ce înseamnă votul din Parlamentul European?
Concret, companiile de petrol și gaze din UE ar urma să-și verifice emisiile de metan prin măsurători pe întregul amplasament abia în 2030, în loc de 2027. Până atunci, își raportează emisiile, sursă cu sursă. Diferențele dintre cele două tipuri de măsurători pot fi semnificative și e nevoie de ambele pentru o evaluare corectă a emisiilor. În plus, din 2030, senzorii ficși ar putea înlocui măsurătorile la nivel de amplasament, știrbind și mai mult regulamentul. Importatorii ar avea timp până în 2031 să demonstreze că furnizorii lor măsoară și raportează la standarde europene. Mai mult, s-a introdus și o clauză pentru revizuirea regulamentului în 2029 din cauza îngrijorărilor cu securitatea energetică. Împreună, modificările alterează profund propunerea Comisiei.
Securitatea energetică, pe dos
Toată această mobilizare a fost justificată prin securitatea energetică. Președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, a vorbit despre întărirea securității energetice a Europei. Pentru importuri, argumentul are o oarecare logică, fiindcă SUA, cel mai mare furnizor de GNL al UE, au amenințat că își duc gazul în altă parte.
Pentru producția românească, lucrurile stau altfel. Metanul este componenta principală a gazului natural, așa că fiecare scurgere dintr-o sondă, o conductă sau o stație de comprimare înseamnă de cele mai multe ori gaz care nu mai ajunge la consumatori.
Cât gaz? Măsurătorile arată că din siturile de producție românești se pierd anual 120.000–235.000 de tone de metan, adică 175–350 de milioane de metri cubi de gaz, echivalentul a 2–4% din producția internă din 2025, un an în care importurile au crescut cu 75%.
Reducerea emisiilor de metan e una dintre puținele politici climatice care se plătesc singure. Agenția Internațională a Energiei estimează că aproape 30 de milioane de tone din emisiile mondiale de metan ale sectorului pot fi eliminate fără cost net, pentru că gazul recuperat acoperă investiția. Potrivit unei analize Carbon Limits pentru Environmental Defense Fund, măsurarea, raportarea și verificarea costă între 0,03% și 0,6% din valoarea producției.
Virgil Popescu (PNL/EPP), unul dintre susținătorii amendamentului, a prezentat votul drept o protecție a producției românești de petrol și gaze. Acesta a argumentat că „avem peste 50.000 de sonde de petrol și gaze, dintre care aproximativ 43.000 nu mai sunt utilizate. Evaluarea și monitorizarea acestor active pot genera costuri semnificative.”
Amendamentul nu atinge sondele fără operator, de care răspunde statul. Iar pentru multe dintre cele care au operator plătește tot statul, care, prin contractul de privatizare din 2004, i-a rambursat deja OMV Petrom miliarde de lei pentru închiderea sondelor și decontaminarea terenurilor.
Cifra de 43.000 provine, notează Economistul, dintr-un studiu din 2023 al Asociației Energia Inteligentă, ONG-ul noului ministru al Energiei, Dumitru Chisăliță. Același studiu, construit pe o propunere de regulament care nu a mai fost adoptată în acea formă, e sursa celor 1,34 miliarde de euro pe care industria le citează și azi. Studiul ignoră banii obținuți din gazul recuperat. În plus, include costuri de sute de milioane de euro pentru obligații pe care regulamentul adoptat nu le mai cere.
OMV Petrom și Romgaz au avut în 2025 un profit net cumulat de circa 1,3 miliarde de euro, aproape cât susține industria că ar costa aplicarea regulamentului în România. Ambele companii au aderat deja voluntar la OGMP 2.0, parteneriatul ONU pentru raportarea emisiilor pe bază de măsurători. Au deci și banii, și experiența. Ce le lipsește e voința.
Ce urmează?
Votul nu amână încă nimic. Parlamentul negociază acum cu statele membre, iar până la un acord rămân în vigoare termenele actuale. Statele sunt divizate. Franța susține un an de amânare, Spania niciunul, în timp ce Cehia susține o amânare de trei ani. Ambasadorii se reîntâlnesc pe 6 noiembrie.
Cea mai puternică poziție o are Comisia. Potrivit articolului 293 din TFUE, Consiliul îi poate modifica propunerea doar în unanimitate, iar Curtea de Justiție a confirmat în cauza C-409/13 că o poate retrage dacă modificările îi denaturează obiectivele. Fără propunere nu există amânare, iar comisarul Dan Jørgensen a spus că acceptă cel mult un an, doar pentru importuri. Rămâne de văzut dacă aceeași Comisie care a recomandat în iulie trei ani fără amenzi va avea curajul să spună nu.
Dacă guvernul și eurodeputații români iau în serios securitatea energetică, ar trebui să susțină măsurătorile din 2027, așa cum prevede regulamentul. Fiecare an de amânare înseamnă alte sute de milioane de metri cubi de gaz românesc pierduți în atmosferă, într-o perioadă în care România importă tot mai mult.
Pe 21 octombrie, ONU a avertizat că depășirea pragului de 1,5°C a devenit practic inevitabilă, iar secretarul general António Guterres a cerut statelor să reducă de urgență emisiile de metan. Cu o zi mai târziu, Parlamentul European a votat amânarea cu trei ani a uneia dintre cele mai rapide și mai ieftine măsuri pentru reducerea lor. În loc să facem tot posibilul să ne oprim aici, amânăm cele mai rapide și mai ieftine soluții pentru reducerea emisiilor și lăsăm operatorii să mai polueze nestingheriți, în timp ce decontează de la stat o parte din nota de plată. Toate astea în numele unei securități energetice, care rămâne, în fapt, doar o lozincă. Criza climatică nu mai e o amenințare îndepărtată și fiecare an de amânare se plătește.
Prima nelamurire din articolul dumneavoastră ( despre pierderile de gaz in atmosfera). :
„adică 175–350 de milioane de metri cubi de gaz, echivalentul a 2–4% din producția internă din 2025, un an în care importurile au crescut cu 75% ”
Cum se calculează aceasta pierdere de gaz metan in atmosfera ?
Aparataj de măsură a pierderii la fiecare puț de extracție ?
Sau mai degrabă empiric , din pix, din burtă , cum e confirmat și în limba engleză ?
Deoarece e scris clar ( pagina 6 )
” Based on empirical, measurement-base data from the ROMEO campaings. ”
A doua nelamurire.
Cum se face că doar UE moare de grija poluării planetare ?
Poluarea știe să citească și deci aerul poluat se oprește la granița comunității ?
Cum de China și India , primii care poluează pe aceasta planetă, ai doare fix in bască de poluare ?
Iar China scrie clar că pina in 2060 va polua mai mult. Doar după această dată, vor vedea ei ce și cum.
Deci , de ce nebunia asta cu Green Economy ?
Lupta asta împotriva poluării e foarte interesanta.
Germania și Italia poluează de vreo 4 ori mai mult pe cap de locuitor decât România dar evident sacrificiul se cere doar celor cu poluare mica.
Nimeni nu îndrăznește să zică : marii poluatori reduc emisiile in atmosfera pina scad la nivelul țărilor virtuoase .DOAR după acest echilibru comunitar impunem ulterioare reduceri obligatorii de emisiuni tuturor .
Nu a vrut nimeni norma asta de bun simt , de ” cei 7 ani de acasă”.
De ce ? Eu cumva ceva inconfesabil ?
E așa de greu de acceptat că lupta împotriva poluării e pierduta din start in UE ?
– vezi cine face bateriile mașinilor electrice și cât câștigă din asta.
– inchiderea centralelor pe cărbuni ( combinat cu războiul din Ucraina ) a scumpit gazul ( pe care acum îl ardem eroic in centrale pe gaz că așa au decis cu mulți ani în urmă niste habarnisti numiți socialiști și ecologiști la UE )
Și cu așa ” succes” e clar că gaz scump = curent electric scump.
Deci exact că în comunism : din greșeală în greșeală , la ” victoria” finală.
Și cum conștiința trece prin stomac , nu mai e mult pina când unii se vor satura de tot felul de luptători pentru aer curat. Că atunci când sărăcești , ești flamand , devii șomer și tot în numele unei utopii ecologiste , istoria învață cam se se întâmplă.
Pentru cine a studiat istoria.
1. Sensul cuvantului „empiric” nu se poate referi la o abordare „din pix”; proiectul ROMEO a masurat cu niste metode foarte moderne: zboruri raster cu aeronave mici, urmărirea vehiculelor in regiunile de producție, dar și drone ori senzori la sol!!! Masuratorile nu se fac numarand molecula cu molecula, sa fim seriosi.
2. In ce priveste China faceti o eroare: China va ajunge la neutralitatea emisiilor in 2060; de acord, tintele europene sunt la 2050, cu tinte intermediare, insa nu inseamna ca chinezii vor polua non stop arzand lignit si pacura pana pe 1 ianuarie 2060. De fapt, ei sunt liderii de departe in tehnologii verzi pe care, atentie, au inceput demult sa le foloseasca.
In ce priveste emisiile in interiorul UE – comparatia cu emisiile (de CO2 echivalent per capita, presupun) Italiei sau Germaniei – cu toata deferenta, Romania este mult avantajata. Exista mecanisme de adaptare la ritmul de dezvoltare mediu european prin ceea ce se numeste Effort Sharing Regulation, transformata intr-o serie de alte reglementari privind tranzitia justa, contracararea efectelor „social-climatice” prin fonduri enorme, intarirea rezilientei (PNRR si altele)… Daca ne plangem ca industria lombarda si districtele industriale din nord-estul Italiei au amprente de carbon mai mari decat toata industria Romaniei, ne-am pricopsit. Nu e nimic inconfesabil, putem lua regiunile Calabria si Puglia din Italia si vom constata ca emisiile sunt ridicol de mici. Unele tari sunt mai dezvoltate indistrial decat altele, get over it, cu totii vom reduce emisiile cu diverse mijloace.
3. Lupta impotriva poluarii e pierduta? Va recomand Dark Mountain project care va poate confirma (cultural) defetismul. Sau desigur, un psihoterapeut care, depasind colapsologia, sa va ajute sa treceti prin anxietatea climatica. E o chestie foarte serioasa, in special la tinerii occidentali.
O nota politica. Socialistii , din 1999 pana acum au „impartit” puterea cu PPE (presupun ca e dreapta conservatoare la care in mod legitim achiesati) – in acest secol nu a existat vreo „guvernare” socialista a Europei, doar contributii ale S&D la politicile europene. PPE ramane cel mai important partid european. Cat despre verzii europeni, ei au obtinut un scor bun la alegerile europene abia in 2019 si atunci un amarat 9 si ceva %. Influenta lor ramane deci foarte mica, de cele mai multe ori insignifianta. Dar evident, dupa cum stiti – in urma istoriei studiate – politicile si politica europene nu se fac numai in functie de grupuri parlamentare ori ideologice. Statele membre si interesele marelui capital completeaza forma finala a acestei politici complexe.
Comparatia cu comunismul e o gluma fara haz; institutiile europene sunt infestate cu lobbystii (nereglementati – oh cata piata libera!) marelui capital care practic trag liniile directoare ale politicilor europene.
In ce priveste saracirea si conditiile stomacului dumneavoastra, va recomand, in numele istoriei pe care ati studiat-o, sa comparati veniturile din 2000 cu cele din 2025 in Romania.
Primă nelămurire: Empiric înseamnă experimental, simțit, măsurat, nicidecum “din pix, din burtă “.
A doua: întotdeauna cei inteligenți au dat tonul lucrurilor bune.
Cumulat, China și India poluează mult, dar pe cap de locuitor ambele sunt mult în spatele europenilor. Nu poți avea pretenția ca 3 miliarde de oameni să trăiască producând deșeuri cat San Marino. De ce când vorbiți despre Germania folosiți acest indicator, dar nu și în cazul Indiei? Nu este asta inconsecventă?!
Green Economy nu este nebunie. După toate definițiile lexicale, nebunie este tocmai contrariul.
Ecologia este mai importantă decât economia. O economie care nu respectă ecologia capotează mai devreme sau mai târziu. Inevitabil!
Curat Securitate!
Bună ziua!
Cred că s-au încurcat un pic în exprimare. Datele de emisii, primul exercițiu de acest fel în Romania, au fost măsurate în teren în 2019 și se extrapolează la întreaga infrastructură. Studiul de referință îl găsiți aici: https://acp.copernicus.org/articles/23/10399/2023/.
În privința celei de-a doua nelămuriri, China a făcut progrese mari în privința tranziției energetice – sunt cel mai mare exportator de tehnologii curate din lume, cele care ne reduc nouă emisiile, și au instalat capacitate solară cât să echivaleze cu 31,5% din toată capacitatea electrică mondială. SUA e mai problematică din punctul ăsta de vedere, în zilele noastre.
Dar nu asta-i ideea. Avem nevoie de eforturi comune la nivel global, iar oamenii vor asta, inclusiv în România, indiferent de cât de repede sau încet se mișcă unele state. Articolul acesta surprinde foarte bine argumentul: https://agerpres.ro/2026/11/05/romanii-doresc-o-tranzitie-energetica-care-sa-reduca-costurile-sa-creasca-autonomia-si-cu-beneficii–1610357