Eternitatea e o formă de politețe a lui Dumnezeu
Horațiu Stamatin
Panspermia dirijată reprezintă transportul deliberat al microorganismelor prin spațiu pentru a popula planete lipsite de viață. Inițial propusă ca ipoteză pentru a explica originile vieții pe Pământ, aceasta servește acum ca o potențială strategie de bioformare, folosind sonde proiectate special pentru a propaga viața și a păstra linia genetică a Pământului în întregul cosmos.
Conceptul cuprinde două perspective principale:
1. Teoria originii extraterestre
Această ipoteză a fost descrisă pentru prima dată în literatura științifică de Shklovskii și Sagan (1966)[1]. Dar termenul și conceptul modern au fost popularizate în 1973 de către laureatul Premiului Nobel Francis Crick (descoperitorul structurii ADN-ului) și de chimistul Leslie Orgel, potrivit cărora civilizații extraterestre avansate ar fi trimis deliberat microorganisme (bacterii, semințe, spori etc.) pe Pământ pentru a da naștere vieții.[2]
Cei doi cercetători au sugerat două linii de dovezi posibile în favoarea intervenției extraterestre în istoria vieții de pe Pământ. În primul rând, prezența în organismele vii a unor elemente extrem de rare pe Pământ ar putea indica faptul că viața are o origine extraterestră. Molibdenul este un co-factor esențial în mai multe reacții enzimatice, dar este relativ rar pe Pământ. Al doilea argument este că dacă viața ar fi fost adusă pe Pământ printr-o acțiune intenționată și inteligentă, ea ar fi apărut brusc și timpuriu, iar codul genetic ar trebui să fie universal pentru toate formele de viață existente.
2. Omenirea și „însămânțarea” galaxiei
În acest cadru, teoria explorează ideea că omenirea ar putea fi un „grădinar cosmic”, sugerând utilizarea unor tehnologii avansate pentru a „însămânța” intenționat exoplanete locuibile, dar sterpe. Am prezentat detalii despre acest aspect al teoriei în 2015 – Marte sau Earth 2.0 ? Terra-formarea sau colonizarea Planetei Roșii. În prezent (și probabil în viitorul apropiat), activitățile spațiale ale lui Elon Musk converg către această perspectivă panspermică.
Ideea că viața de pe Pământ ar fi fost „plantată” intenționat de o inteligență extraterestră ocupă un loc curios la intersecția dintre astrobiologie, cosmologie și filozofia științei. Mai degrabă decât un program empiric de cercetare, ea funcționează azi ca un dispozitiv narativ, care exploatează zonele (încă) neclare ale biologiei evolutive și ale cosmologiei pentru a introduce un „agent inteligent” acolo unde teoriile naturale par, la prima vedere, tensionate.
Recent, fostul meu conducător al celui de-al doilea doctorat și coautor al unora dintre studiile mele, profesorul David Deming (University of Oklahoma), a publicat eseul „Directed Panspermia and the Fossil Record” – un exemplu aproape didactic al unei astfel de strategii. El abordează, printre altele, paradoxul lui Fermi, Explozia Cambriană, stazele în fosile și dificultățile abiogenezei, pe care le împletește într‑o narațiune coerentă. Textul este cultivat, informat și, pe alocuri, seducător (calități pe care profesorul Deming mi le-a demonstrat încă de la primele noastre colaborări). Dar tocmai această eleganță retorică face necesară o examinare mai atentă a tipului de evidență (dovezi) pe care le aduce în discuție eseul său. Analiza mea se bazează și incorporează o serie de idei/concepte din unele texte pe care le-am publicat pe această platformă.
Problema centrală nu este dacă panspermia dirijată poate fi imaginată. Poate fi. Problema este alta: ce fel de operație epistemică are loc atunci când dificultățile unei teorii naturale sunt convertite în argumente indirecte pentru o agenție inteligentă extraterestră? Cu alte cuvinte, când anume încetează o ipoteză să mai fie o posibilitate speculativă legitimă și începe să funcționeze ca un „Alien of the gaps”, o versiune tehnologică a mai vechiului „God of the gaps”?
Fermi, ceainicul lui Russell și sarcina probei
În eseul meu din 2015, despre paradoxul lui Fermi și ecuația Drake, am discutat tocmai tensiunea dintre vastitatea cosmică, probabilitatea statistică a vieții și absența oricărei dovezi convingătoare că am fost vizitați sau contactați de alte civilizații. În loc să fie o dovadă, formularea lui Fermi: „So, where is everybody? – este o presiune asupra explicațiilor. Ea obligă orice teorie a abundenței vieții inteligente să considere tăcerea universului.
Deming pleacă de la această întrebare și notează corect că „paradoxul” nici nu aparține biografic lui Fermi, nici nu are statut de teoremă, fiind o construcție mult mai târzie, cu premise empirice discutabile. Apoi procedează într-un mod insolit. El ia această tăcere și o combină cu alte absențe – lipsa unei teorii complete a abiogenezei, rarefierea formelor tranziționale în registrul fosil, caracterul singular al Exploziei Cambriene – pentru a crea impresia că intervenția extraterestră devine nu doar posibilă, ci, într-o anumită măsură, „coroborată”. Aici apare problema sarcinii probei. Faptul că o explicație naturalistă este incompletă nu transferă automat povara demonstrației asupra unei ipoteze exotice concurente. Lipsa unei explicații finale nu este echivalentă cu prezența unei explicații alternative.
Din perspectiva ceainicului lui Russell și a lui onus probandi[3], aceasta este exact mișcarea problematică: nu e suficient să arăți că explicația standard are lacune; trebuie să oferi pentru „ceainicul cosmic” – în cazul de față, flotele de sonde autonome von Neumann – criterii interne de testare și falsificare. Retorica evidenței negative (nu avem lanțuri fosile suficient de tranziționate, nu putem produce viață în laborator, Big Bang-ul este miraculos) nu este, de una singură, o probă pozitivă în favoarea unei panspermii dirijate; este doar un inventar de întrebări deschise.
Cu alte cuvinte, evidența negativă are valoare euristică, nu probatorie. Ea deschide întrebări; nu le închide.
Cuvier, Darwin și anatomia discontinuității
Deming are meritul de a recupera, cu o anumită finețe, genealogia intelectuală a problemei. Georges Cuvier a fost primul mare anatomist care a luat în serios succesiunea faunelor, discontinuitatea dintre grupările fosile și realitatea extincției (viața pe Pământ a fost adesea perturbată de evenimente teribile).[4] În această privință, el rămâne o figură fondatoare pentru orice reflecție asupra ritmurilor neregulate ale istoriei vieții. Tot Cuvier a intuit că istoria naturală nu are nimic din liniștea uniformă pe care și-o imaginau sistemele speculative: ea este străbătută de rupturi, extincții și înlocuiri.
Dar tocmai aici este nevoie de precizie. Din faptul că registrul fosil este discontinuu, nu rezultă că discontinuitatea trebuie explicată printr-o intervenție externă inteligentă. Cuvier însuși nu a spus asta, deși era un om religios. El a lucrat cu catastrofe naturale și cu succesiuni faunistice, nu cu „grădinari” cosmici. Charles Darwin, la rândul lui, a recunoscut dificultatea formelor intermediare și imperfecțiunea înregistrării geologice, fără a transforma această dificultate într-un argument pentru o cauză exogenă inteligentă.[5] Deming reproduce fidel tensiunea darwiniană: modelul teoretic al „lanțului gradual” de forme intermediare vs. realitatea unui registru fosil fragmentar, dominat de staze și de apariții „bruște” la scara stratigrafiei. Din punctul de vedere al unei biografii intelectuale a evoluționismului, această recapitulare este valoroasă: arată cum, de la Darwin la Gould, paleontologia a învățat să trăiască cu discontinuitatea, fără a abandona complet cadrul naturalist.
Problema începe când discontinuitatea este reîncadrată ca „semn al intervenției”: Explozia Cambrianădevine astfel „evenimentul cel mai sugestiv” pentru panspermie dirijată, tocmai pentru că este unic, rapid și greu de reprodus în laborator. Este aceeași mișcare pe care am identificat-o, în alt registru, în argumentele despre creierele Boltzmann[6]: faptul că nu putem reconcilia ușor „panta entropiei” cu experiența noastră de continuitate, memorie și timp direcționat este folosit ca pretext pentru a introduce configurații exotice – creiere izolate, universuri extrem de vechi – ca „soluții”. În ambele cazuri, „evidența negativă” (fosile „brusc” diferite, improbabilitatea fluctuațiilor macroentropice) este transformată în indicator pentru existența unui agent – fie el Boltzmann sau „grădinarul” cosmic – fără ca agentul să fie constrâns de date.
În fond, tensiunea dintre Cuvier și Darwin pune în opoziție „saltul” și „inteligența” ca două moduri de a gândi istoria naturii: unul accentuează ruptura, celălalt continuitatea. Paleontologia ulterioară a arătat că ambele registre există și coexistă. Tocmai aici intră în joc teoria punctuated equilibria.
Punctuated equilibria vs. sonde von Neumann
În eseul meu despre punctuated equilibria, mutageneză geopolitică și antifragilitate, am folosit explicit modelul lui Eldredge și Gould pentru a arăta cum sisteme aparent stabile acumulează tensiuni și apoi se reorganizează rapid sub șoc.[7] În paleontologie, această teorie a fost formulată tocmai pentru a explica de ce staza este frecventă, iar schimbările semnificative apar condensate, pe intervale geologice relativ scurte.[8] Staza este concepută ca o încercare de a reconcilia mecanismele evolutive cu textura efectivă a registrului fosil, în opoziție cu ideea unui „plasture” aplicat darwinismului.
A invoca punctuated equilibria nu înseamnă a abandona naturalismul, ci a-l rafina. În locul imaginii naive a unei continuități line și uniforme, apare o istorie a pragurilor, a izolărilor, a accelerărilor și a stazelor prelungite. Ceea ce profesorul Deming citește ca simptom al insuficienței evoluției neghidate poate fi citit, mai sobru, ca simptom al faptului că ritmurile evoluției nu coincid cu așteptările unei metafizici gradualiste prea rigide.
Cu alte cuvinte, Explozia Cambriană nu este un argument pentru sonde autonome (apud Deming) decât dacă se presupune dinainte că explicațiile naturale trebuie să fie liniare, continue și distribuite uniform în timp. Dar tocmai asta este ceea ce contestă teoria punctuated equilibria. Nu orice apariție rapidă, la scară geologică, este o intervenție; uneori este doar forma reală pe care o ia istoria vieții când este citită la o rezoluție potrivită.
Cambrianul și retorica singularității
Deming insistă asupra caracterului „unic” al Exploziei Cambriene. Insistența este inteligibilă: unicitatea are o mare putere retorică. Ceea ce se întâmplă o singură dată pare să necesite o cauză specială. Dar aici se strecoară o ambiguitate. „Unic” poate însemna fie „irepetabil pe baza datelor de până acum”, fie „inaccesibil mecanismelor naturale cunoscute”. Prima afirmație este descriptivă; a doua este deja o concluzie metafizică mascată.
Explozia Cambriană este într-adevăr un episod extraordinar, așa cum o arată și sursele citate de Deming[9] . Dar extraordinar nu înseamnă, în principiu, inexplicabil și, cu atât mai puțin, extraterestru. În practica științifică, singularitatea unui eveniment obligă la căutarea unor condiții inițiale speciale, a unei combinații rare de factori, a unor constrângeri de dezvoltare sau ecologice. Doar într-o retorică a evidenței negative, singularitatea devine o rampă de lansare pentru agenți invizibili.[10]
Eseul profesorului Deming nu oferă semnături detectabile ale intervenției. Nu spune ce anomalie genetică, geochimică, sedimentologică sau izotopică ar distinge net un Cambrian „grădinărit” de unul rezultat din interacțiunea dintre dezvoltare, mediu și ecologie. Ipoteza funcționează, așadar, prin exploatarea inteligentă a unui reziduu explicativ, diminuând drastic puterea predicției.
Boltzmann și tentația improbabilului
Aici cred că este utilă o paralelă cu tema „creierelor” Boltzmann, despre care am scris recent în contextul entropiei, memoriei și stabilității epistemice.[11] În scenariile cosmologice în care universul devine foarte vechi, aproape de echilibru termic, fluctuațiile statistice rare pot produce, în principiu, configurații extrem de improbabile – de la galaxii la creiere conștiente dotate cu „amintiri” false. Din punct de vedere matematic, probabilitatea acestor fluctuații descrește exponențial cu scăderea de entropie necesară; pentru un „creier uman”, s‑a estimat o scădere de ordin 1066 și timpi de așteptare enormi, de tip (exp 1066)ani.
Ce a făcut însă comunitatea cosmologică cu aceste scenarii nu a fost să le transforme în „explicații” pentru lumea noastră, ci, cum subliniază Sean Carroll și alții, să le folosească ca reductio ad absurdum: un model de univers care produce mai multe „creiere” Boltzmann decât observatori „obișnuiți” este epistemic instabil și trebuie respins. În termeni de retorică a evidenței negative, aici vedem un comportament opus celui din eseul lui Deming: faptul că un model permite „soluții exotice” nu este invocat pentru a le naturaliza, ci, dimpotrivă, pentru a arăta că modelul este nesustenabil din punctul de vedere al cunoașterii.
În cazul panspermiei dirijate, logica se inversează: faptul că nu avem o reconstrucție completă pentru abiogeneză și pentru Cambrian devine motiv pentru a introduce un model și mai exotic – flote de sonde autonome von Neumann, inteligență artificială extraterestră, „grădini cosmice”, fără o analiză similară a stabilității epistemice. Dacă readuc în discuție demonul algoritmic, observăm că un criteriu central este același: nu poți accepta un mecanism care îți „dă” ordonare fără cost entropic și fără a specifica un substrat fizic. În panspermia dirijată, inteligența extraterestră joacă adesea rolul unui asemenea demon: redistribuie viața, modifică orbitele planetare, dirijează evoluția – dar costurile fizice și semnăturile observabile rămân nedeclarate. În loc să respingă ipoteza exotică pentru că subminează economia explicației, eseul lui Deming o valorifică tocmai pentru că este disponibilă în spațiul posibilului. Tot ce este greu de explicat devine, astfel, un teren fertil pentru lucruri improbabile, dar bine povestite. O afirmație tare, marca Deming, este aceasta: Dacă dispunem de informații și energie suficiente, orice lucru permis de legile naturii este posibil. Dar știința nu funcționează prin simpla disponibilitate a posibilului. Faptul că un scenariu nu violează legile fizicii nu îl transformă într-o explicație preferabilă.
„Creierele” Boltzmann sunt utile tocmai pentru că arată cât de periculoasă este trecerea de la „posibil în principiu” la „plauzibil explicativ”. Panspermia dirijată, în formularea lui Deming, face exact acest pas fără a-l justifica suficient. Ea profită de spațiul deschis al posibilului pentru a ocupa un loc pe care datele nu i l-au acordat încă.
Steady‑state, Big Bang și tentația timpului infinit
Deming aduce în discuție și cosmologia: critică Big Bang‑ul ca fiind „miraculos”, citează lucrări recente favorabile unui univers de tip steady‑state sau cu redshift-uri gravitaționale, și sugerează că un cosmos etern ar face abiogeneza „statistic certă”. Este, în esență, o reeditare a intuiției lui Boltzmann: univers finit ca energie și volum de fază, timp (potențial) infinit, iar ceea ce este improbabil într‑o durată finită devine „aproape inevitabil” dacă lași timpul să curgă.
Dar aici reapare problema pe care o ridicam în discuția despre reformularea intuiționistă a statisticii Boltzmann: infinita dilatare a timpului tinde să estompeze diferența dintre modele – orice devine „posibil”, dar nimic nu mai este calculabil în mod finit. La fel, în panspermia dirijată: dacă admitem un univers foarte vechi, populat de civilizații și sonde autoreplicante, e ușor să spui că, „dat fiind destul timp, cineva ne‑a plantat viața”, iar metafora motto-ului funcționează ca o explicație suplimentară. Însă întrebarea critică rămâne: putem reconstrui această ipoteză într‑o matematică cu observații finite și costuri energetice explicite, sau ea rămâne un simplu „argument de suficiență temporală” – un mod sofisticat de a spune că „în eternitate, orice se poate întâmpla”?
Într-un alt eseu recent, m-am concentrat pe un alt tip de extindere: nu un timp infinit, ci un spațiu de stări care se ramifică, în care emergența vieții este un pattern geologic și termodinamic, nu un experiment al unei agenții galactice. Acolo, multiplicarea nu este o scuză pentru a renunța la criterii empirice, ci un mod de a integra mai multe scenarii posibile într‑un cadru unitar, în care entropia și emergența rămân centrale.[12]
Panspermia dirijată ca Alien of the gaps
Unul dintre punctele cele mai sensibile ale eseului lui Deming este modul în care Explozia Cambriană, stazele fosile și evenimentele de biodiversificare rapidă sunt prezentate drept o „coroborare” a intervenției inteligente. În realitate, ele sunt coroborare doar pentru două afirmații mai modeste:
- Evoluția nu este pur graduală, ci prezintă episoade de accelerare și reorganizare
- Registrul fosil este marcat de bias-uri și de fenomene de staze reale
Transformarea acestei coroborări într-o probă pozitivă pentru sonde extraterestre autonome este un exemplu clasic de Alien of the gaps: oriunde există un gol explicativ – oriunde datele sunt încă fragmentare -, agentul extraterestru este introdus ca soluție.
Panspermia dirijată rămâne, în astrobiologie, o ipoteză fascinantă tocmai pentru că e greu de „răsturnat”: dacă nu ai acces la intențiile unei civilizații extraterestre și dacă semnătura ei nu este construită deliberat și detectabil (de exemplu, în genom, cod genetic sau în megastructuri), orice eveniment ciudat poate fi, în principiu, „explicat” prin intervenție. Problema nu este că ipoteza ar fi interzisă, ci că, fără criterii de falsificare, ea se decuplează de la practica științifică și se mută în registrul mitologic – un mit tehnologic, mai sofisticat decât zeii olimpieni, dar funcțional foarte asemănător.
Abiogeneza și argumentul din ignoranță
Un alt pilon important al eseului recenzat aici este abiogeneza. Deming observă corect că nu există, astăzi, o reconstrucție completă și consensuală a trecerii de la chimie prebiotică la primele sisteme vii. Dar de aici rezultă doar că problema este deschisă, nu că viața trebuie să fi fost adusă, asamblată ori „dirijată” din exterior.
Aici se vede cel mai clar mecanismul retoric al evidenței negative. Se pornește de la un adevăr modest – nu știm încă exact cum a apărut viața – și se ajunge la o concluzie mult mai tare – deci este rezonabil să presupunem intervenția unei inteligențe cosmice. Această deplasare este seducătoare pentru că oferă o ieșire narativă din disconfortul necunoscutului. Dar nu este, în sine, o inferență validă. În lipsa unor criterii de testare, ea rămâne la nivelul unei metafore cosmologice sofisticate.
În mod paradoxal, aici modestia epistemică ar trebui să producă mai puțină, nu mai multă, generozitate față de ipotezele exotice. Cu cât știm mai puțin despre abiogeneză, cu atât ar trebui să fim mai rezervați în a popula necunoscutul cu agenți invizibili. Ignoranța nu este un coridor privilegiat către explicații extraordinare. Deming însuși a publicat în acest sens un text „tare”, pe care l-am prezentat cititorilor Contributors.[13]
De la posibil la testabil
Meritul unui text ca cel al lui Deming este că îl obligă pe cititor să caute clarificări. El arată cât de ușor se poate transforma o dificultate reală a științei într-o platformă pentru speculație cosmologică. În același timp, arată și cât de necesar este să distingem între trei niveluri diferite: ceea ce este posibil în principiu, ceea ce este plauzibil în context și ceea ce este testabil empiric.
Panspermia dirijată rămâne, deocamdată, în primul registru și doar marginal în al doilea. Nu există încă un set robust de predicții care să o facă operabilă ca ipoteză științifică matură. Tocmai de aceea, folosirea Cambrianului, a lui Cuvier, a lui Darwin sau a „tăcerii” lui Fermi ca trepte spre o asemenea concluzie trebuie privită cu prudență. Acolo unde lipsesc verigile explicative, nu este obligatoriu să intre extratereștrii. Uneori intră doar răbdarea științei.
O concluzie provizorie
Dacă ar fi să rezum recenzia mea într-o singură propoziție, aceasta ar suna astfel: eseul profesorului Deming este mai puternic ca exercițiu de retorică filozofică[14] decât ca demonstrație științifică. Domnia sa are dreptate să ne amintească limitele cunoașterii, să critice antropocentrismul și să avertizeze împotriva imaginii naive a unei evoluții perfect line. Dar nu mai are dreptate atunci când transformă reziduurile explicative ale științei în capital probatoriu pentru o agenție extraterestră nedetectată.
Între Cuvier și Darwin, între Fermi și Drake, între Cambrian și creierele Boltzmann, lecția comună este alta: absențele pot fi fertile intelectual, dar nu sunt, prin ele însele, dovezi. Retorica evidenței negative produce eseuri captivante. Știința cere însă ceva mai mult: constrângere empirică, criterii de respingere și o disciplină a modestiei care să nu confunde posibilul cu adevărul.
[1] Crânganu, C., 2015, Singuri în Univers. Și condamnați să rămânem așa… Despre paradoxul lui Fermi și ecuația Drake
[2] Crick, F. H. C., and Orgel, L. E., 1973, Directed Panspermia, Icarus, vol. 19, pp. 341-346.
Sleator, R. D., and Niall Smith, N., 2019, Directed Panspermia: A 21st Century Perspective, Sci. Prog., vol. 100, no. 2, pp. 187-193.
[3] Crânganu, C., 2025, Ceainicul lui Russell și onus probandi
[4] Crânganu, C., 2016a, Despre filosofia analizelor științifice cu un exemplu de caz: Ce fel de teorie este darwinismul?
idem, 2016b, Cine a omorât dinozaurii? Materia întunecată!… Când fizica întâlnește geologia
idem, 2016c, Cine a omorât dinozaurii? Petrolul, desigur!…(Updated 2)
idem, 2018, Ibisul sacru african și prima testare a evoluției
[5] idem, 2016a
idem, 2016d, Gigantica gafă a lui Darwin sau de ce e bine să ascultăm specialiștii
[6] Crânganu, C., 2026a, „Creierele Boltzmann” și invincibila entropie
[7] Cranganu, C., 2026b, Un triptic post-Ormuz: Punctuated equilibria, mutageneză geopolitică și antifragilitate în sistemul energetic global
[8] Eldredge, N., and Gould, S. J., 1972, Punctuated Equilibria: an Alternative to Phyletic Gradualism, in Models in Paleobiology, ed. T. J. M. Schopf, Freeman Cooper, pp. 82-115.
Gould, S. J., 1977, Evolution’s Erratic Pace, Natural History, vol. 86, pp. 12-16.
[9] Wood, R. et al., 2019, Integrated Records of Environmental Change and Evolution Challenge the Cambrian Explosion, Nature Ecology & Evolution, vol. 3, pp. 528-538.
Marshall, C. R., 2006, Explaining the Cambrian ‘Explosion’ of Animals, Annual Review of Earth and Planetary Sciences, vol. 34, pp. 355-384.
Valentine, J. W., et al., 1991, The Biological Explosion at the Precambrian-Cambrian Boundary, Evolutionary Biology, vol. 25, pp. 279-356.
Gould, S. J., 1989, Wonderful Life: The Burgess Shale and the Nature of History, W. W. Norton, 347 pp.
[10] Trebuie notat că profesorul Deming discută și alte două evenimente de explozie biologică:
Pe lângă Explozia Cambriană, registrul fosilifer conține și alte elemente sugestive pentru intervenție extraterestră. Staza morfologică este comună, sugerând inadecvarea unor mecanisme naturaliste neghidate.
Explozia Avalon (≈575–542 Ma) a precedat Cambrianul și a fost caracterizată prin apariția bruscă a formelor macromorfe moi complexe.
Un alt episod de evoluție rapidă a fost Marea Eveniment de Biodiversificare Ordoviciană (GOBE, ≈497–467 Ma), caracterizat printr-un interval excepțional de diversificare la nivel de gen. Cauzele naturale posibile ale GOBE includ răcirea climatică și creșterea oxigenului atmosferic. Se poate argumenta că existența mai multor perioade de schimbare biologică rapidă implică adecvarea mecanismelor naturaliste, deoarece aceste forțe acționează mereu. Cu siguranță, evoluția prin panspermie direcționată și mecanismele naturaliste nu sunt ipoteze mutual exclusive; panspermia naturală prin bombardament cosmic (comete) este o altă posibilitate.
[11] Crânganu, C., 2026a.
[12] Cranganu, C., 2026c, CO₂, entropia și emergența vieții ca fenomen geologic
[13] Crânganu, C., 2019, Afirmațiile extraordinare necesită dovezi extraordinare?
[14] Capitolul 2 „Fallacies” al eseului profesorului Deming este incitant și reconfortant intelectual.
Existența incontestabilă a unor grade de complexitate pe care le are și le manifestă lumea reală conduce la ipoteza Intelligent Design: luate separat și împreună, constantele fizice, particulele elementare, elementele chimice, stările de agregare, stelele și planetele, abiogeneza, biologia moleculară sunt fapte și argumente, deopotrivă, pentru Intelligent Design. Sigur că principiul antropic poate fi contestat științific, dar mintea omenească, acea structură care poate cuprinde, fie și intuitiv toată această complexitate graduală enumerată numai întâmplătoare nu poate fi, în tot acest tablou. Agnosticii, onești principial iau act de această desfășurare de fapte obiective și admit că nu putem cunoaște definitiv și fără rest lumea ce se înfățișează simțurilor și gândirii noastre. Mai curajoși, savanții propun ipoteze, confirmate sau infirmate în istoria științei. Filosofii meditează în marginea acestor lucruri, întreținând realismul și scepticismul. Credincioșii văd în tot ceea ce există semne ale prezenței lui Dumnezeu. Artiștii imaginează, pornind de la real ficțiuni seducătoare, sporind a lumii taină, cum zice Lucian Blaga. Dar problema este clară: chiar și fără om, deși el există și are o istorie impresionantă, dar chiar și fără om, universul și manifestările sale nu constituie o colecție de întâmplări. Teoria probabilităților este o chestiune matematică, dar universul este o certitudine fizică, o probabilitate supercomplexă înfăptuită, existentă și, luat ca atare, în ansamblu și în elementele componente, dintre care esențiale sunt energia, viul, conștiința, universul este o minune.
Vă mulțumesc pentru comentariu și pentru modul nuanțat în care ați încercat să puneți în relație complexitatea lumii reale, principiul antropic, agnosticismul, credința și creația artistică. Mi se pare important să subliniez, de la început, că nu contest deloc legitimitatea atitudinii existențiale sau religioase pe care o descrieți; ceea ce pun în discuție este statutul epistemic al Intelligent Design-ului atunci când el este prezentat ca o explicație științifică a complexității lumii. Afirmația profesorului Deming că nu putem crea viață în laborator → intervenția inteligentă rămâne o explicație plauzibilă riscă să confunde imposibilitatea curentă cu imposibilitatea în principiu.
Faptul că universul și viața par, la scara noastră, extraordinar de „complexe”, „fin reglate” sau „minunate” nu este în sine un argument științific pentru design inteligent. În cosmologia contemporană, aceeași constelație de fapte – constante fizice, structură de particule, chimie, abiogeneză, biologie moleculară – poate fi integrată, cu același drept, într-un scenariu de multivers sau într-un scenariu teologic, fără ca vreunul să fie „impus” de date. (Vedeți detalii aici: Ce era pe când timpul nu era? Câteva reflecții despre Dumnezeu, timp și multivers)
Principiul antropic, în formele lui mai „tari” sau mai „slabe”, tocmai asta spune: noi observăm un univers compatibil cu existența noastră pentru că, altfel, n-am fi aici să-l observăm. A extrapola de aici că „universul nu poate fi o colecție de întâmplări” înseamnă a transforma o constatare metodologică (suntem observatori condiționați) într-un verdict metafizic (deci există un Designer), ceea ce depășește competența științei și ține de opțiune filosofico‑teologică.
Afirmați, foarte plastic, că universul este „o probabilitate supercomplexă înfăptuită”. Sunt de acord cu această formulare, cu condiția să nu uităm că teoria probabilităților nu dispare doar pentru că rezultatul s-a produs deja. Un eveniment de probabilitate extrem de mică, odată realizat, devine o „certitudine fizică” retrospectivă, dar rămâne, conceptual, un eveniment improbabil, nu unul imposibil.
A invoca improbabilitatea pentru a justifica o cauză supranaturală este, din nou, un salt interpretativ: același set de probabilități poate fi citit fie ca „minune” (în sens teologic), fie ca „aruncare de zar cosmică” într-un multivers cu foarte multe universuri posibile, fiecare cu propriile sale valori ale constantelor. De altfel, tocmai această pluralitate de interpretări – design inteligent, multivers, univers auto‑consistent în cadrul legilor cuantice – ar trebui să ne facă prudenți atunci când transformăm un rezultat fizic într-un argument pentru o singură perspectivă metafizică.
În eseul meu din 2016, menționat mai sus, am propus distincția între un „univers fizic”, guvernat de legi cuantificabile și, în principiu, imuabile, și un „univers spiritual”, în care plasăm pe Dumnezeu, sensul, valorile, experiențele transcendente. Această distincție nu produce un „God of the gaps”, ci încearcă să conducă la un armistițiu metodologic: știința descrie și explică regularitățile universului fizic; religia și filosofia se ocupă de sensul și valoarea existenței.
În această schemă, designul inteligent, ca doctrină teologică, este perfect legitim în universul spiritual, dar, în momentul în care el pretinde statut de teorie științifică – concurentă cu, să spunem, cosmologia Big Bang sau scenariile de tip multivers – intră în conflict cu axioma fundamentală a științei: legile naturale nu sunt suspendate arbitrar de intervenții supranaturale.
Ceea ce separă știința de metafizică este testabilitatea ipotezelor. Un scenariu de tip „multivers + principiu antropic” poate fi criticat tocmai pentru lipsa lui de falsificabilitate directă; dar el rămâne, măcar parțial, ancorat în consecințele observabile ale modelelor de inflație eternă sau ale teoriilor de tip corzi. În schimb, Intelligent Design-ul, așa cum e formulat de obicei, introduce o instanță supranaturală care, prin definiție, nu poate fi constrânsă de date empirice, nici confirmată, nici infirmată de o predicție precisă.
În acest sens, argumentul dvs. – „universul nu constituie o colecție de întâmplări”, deci reprezintă o minune – este coerent în plan teologic, dar nu poate fi prezentat ca o concluzie a unei analize științifice. Știința poate constata gradul de „fine tuning” al unor constante, poate calcula cât de îngustă e fereastra de parametri compatibilă cu viața, dar nu poate decide, prin metodele ei, dacă această fereastră a fost „reglată” sau rezultă dintr-o combinatorică de universuri posibile.
Îmi place felul în care ați schițat distribuția atitudinilor: agnostici prudenți, savanți care propun ipoteze, filosofi care meditează, credincioși care citesc lumea ca pe un semn al lui Dumnezeu, artiști care sporesc „taina lumii”, cum spune Blaga. Tocmai această pluralitate de registre mă face să cred că e util să nu le amestecăm: un savant, în laborator, trebuie să se comporte ca și cum universul ar fi inteligibil prin legi stabile; același savant, ca persoană, poate să-și trăiască existența în orizontul unui sens religios sau poetic.
Cu alte cuvinte, nu contest faptul că un credincios vede în energiile, formele de viață și în conștiință „semne ale prezenței lui Dumnezeu”. Contest doar ideea că această lectură a lumii trebuie „promovată” la rangul de concluzie științifică, în concurență cu interpretări naturaliste care pornesc de la același set de fapte și ajung la alte orizonturi metafizice (multivers, auto-suficiența legilor fizicii, un univers „care este, pur și simplu”).
Sunt de acord cu dvs. că universul, în ansamblul lui, rămâne o „minune” – dacă nu în sens teologic, atunci măcar în sensul unei uimiri epistemice în fața faptului brut că „există ceva și nu nimic”. Dar tocmai pentru a onora această uimire, cred că trebuie să păstrăm o disciplină a limbajului: să numim „știință” ceea ce rezultă din ipoteze testabile și falsificabile, să numim „teologie” sau „filosofie” interpretările de sens care merg dincolo de ceea ce datele pot decide.
În acest cadru, Intelligent Design-ul își găsește locul fie ca teologie naturală (o lectură religioasă a „fine tuning‑ului”), fie ca metaforă, dar nu ca teorie științifică rivală cu scenariile cosmologice moderne. Iar universul rămâne „o probabilitate supercomplexă înfăptuită”, dar asta nu ne obligă, nici epistemic, nici moral, să o explicăm prin intervenția unei instanțe supranaturale; este, mai curând, invitația de a continua să explorăm atât prin știință, cât și prin reflecție filosofică și spirituală, fără a confunda registrele.
Dacă ar fi să nuanțați poziția dvs., ați considera Intelligent Design-ul mai curând o lectură metaforică/teologică a „reglajului fin” sau insistați să-i atribuiți un statut de explicație științifică propriu‑zisă?
Vă mulțumesc! Este evident, Intelligent Design-ul nu este explicație științifică.
„universul nu constituie o colecție de întâmplări”
Nu e vorba neapărat de ”întâmplări”, e vorba de consecințe: lucrurile derivă unele din altele și nu există prea multe opțiuni în lateral. În miezul unor stele s-a format carbon, în miezul altor stele s-a format oxigen, iar hidrogen exista oricum peste tot. Nu e vorba de nicio ”întâmplare”, e singurul mod în care au apărut elementele chimice de bază. Astăzi știm destule despre structura atomului încât să concluzionăm că alte configurații nu prea erau posibile.
Au existat speculații despre forme de viață bazate pe siliciu, nu pe carbon. Dar la cât siliciu există pe Terra, ar fi trebuit să se confirme o asemenea variantă până acum.
Cata energie, determinare si resurse intelectuale pentru a il scoate pe Dumnezeu din ecuatia asta.
În 2016, în eseul Ce era pe când timpul nu era? Câteva reflecții despre Dumnezeu, timp și multivers, am relatat o întâmplare apocrifă:
Laplace a mers odată la Napoleon să-i prezinte o carte a sa. Napoleon, informat de unii consilieri că respectiva carte nu conține nicio mențiune a lui Dumnezeu, și plăcându-i să tachineze, l-a primit pe savant cu următoarele cuvinte: „Monsieur Laplace, mi s-a spus că ați scris această carte groasă despre sistemul universului și nu ați menționat niciodată pe Creatorul lui”. Laplace i-a replicat sec: „Je n’avais pas besoin de cette hypothèse-là.” (Nu mi-a trebuit această ipoteză)
Folosind o metaforă inspirată a poetului Horațiu Stamatin, l-am inclus pe Dumnezeu de la începutul eseului meu în definiția eternității.
mi a placut replica monsieurui Laplace!
Mie îmi place cea a lui Voltaire, cu vreo 50 de ani înainte. Contrariat si extaziat de perfecțiunea legilor mecanice ale lumii care se făcuseră cunoscute prin Newton, Kepler, Leibniz el a spus:
„L’univers m’embarrasse, et je ne puis songer que cette horloge existe et n’ait pas d’horloger.”
Analogia nevoii unui ceasornicar a fost apoi folosita și de alți filozofi și chiar oameni de știință.
mda, de vreme ce nu exista un ceasornicar, je m en fiche. si atunci au aparut politrucii/militienii/securistii/justitiarii si alte lighioane pamintene. n as avea nimic impotriva lor, doar ca s prosti bita, amorali, lacomi si hidosi de ti e sila sa i privesti (daramita sa le vorbesti)
Vrăjmaşul lucreaza cu materialul clientului, aici raționalismul.
Geneza 1:2 „2. Si pământul era netocmit si gol. Întuneric era deasupra adâncului si DUHUL lui Dumnezeu Se purta pe DEASUPRA APELOR.
Esența cunoașterii este viața dinamică umană în perpetuă dezvoltare a Cuvântului.
– Evanghelia după Ioan 1:1. „La Început era Cuvântul si Cuvântul era la Dumnezeu si Dumnezeu era CUVÂNTUL.”
Noțiunea științifică a panspermiei poate fi translatată in CUVĂNT. –
Cuvântul este setul/seturile de date care a închegat începutul și sfârșitul cunoscut al materiei cuantice (dualitatea undă-corpuscul)
In Pistis Sophia se vorbeste depre Dumnezeu care este TOTUL și despre structura și organizare AEON-ilor
Științele au emis Teoria Stringurilor, despre existenta a 10-11 dimensiuni spațio-temporale (ele fiind de fapt mai multe)
Energia Timpului
Poate fi identificată și dezvoltată existența unei ENERGII a Timpului uman – care aplică setul de date al Cuvântului căci se vorbește despre „implinirea timpurilor și implinirea „Cuvântului lui Dumnezeu”
Avem trinitatea Tatăl, Fiul și Sfântul DUH
Geneza 1:2 „2. Si pământul era netocmit si gol. Întuneric era deasupra adâncului si DUHUL LUI DUMNEZEU Se purta pe DEASUPRA APELOR.
Identificăm un element esențial dinamicii umane de implementare a seturilor de date conținute în Cuvânt: APA și DUHUL.
Geneza 2:26. ”Si a zis Dumnezeu: „Să FACEM om după chipul si după asemănarea NOASTRĂ, …”
Din punct de vedere duhovnicesc există cele 2+1 momente temporale majore:
1) perioada de dinainte de Potop cu nefasta abatere a unor entități angelice care au adus modificări setului de date conținut in Cuvânt creeând uriașii dinozauri.
2) perioada de după Potop, al Sfintei Scripturi conține o nouă corecție, de această dată benefică între Vechiul și Noul Testament în contextul in care fariseii și învățătorii acelor vremuri obstrucționau și denaturau sensul datelor Sfântului DUH.
Pentru aceste 2 perioade temporale avem consemnate 2 seturi MAJORE de date in: Cartea lui Enoh (Carte Îngerilor), Vechiul și Noul testament din Sfânta Scriptură!
Ambele seturi de date descriu detaliat existenta VIITORULUI, in care va fi SFÂRȘITUL, cu semnele împlinirii CUVÂNTULUI și trecerea la o altă dimensiune a cunoașterii și evoluției umane adică urmăm ceva existent prestabilit.
Se poate spune că energia Timpului, DUHUL, este data de setul de date conținut in Cuvânt. Acest set de date al Cuvântului lui Dumnezeu constituie Eternitatea, TOTUL.
Cunoașterea noastră începe cu Geneza 1:2. „ …Întuneric era deasupra adâncului …”, energia timpului din Cuvânt fiind una superioară în ghidarea cunoștințelor actuale In 1:5. „Si lumina luminează in întuneric si întunericul nu a cuprins-o.” pentru a ajunge la Sfârșit, la a cunoaște deplin Eternitatea fundamentală care interesează pe oricare din noi, Apocalipsa 21:
„4. Si va șterge orice lacrima din ochii lor si moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigat, nici durere nu vor mai fi, caci cele dintâi au trecut. ”
De la început setul de date conținea o informație esențială:
Geneza 1: 29. … „Iată, va dau toata iarba ce face sămânță de pe toata fata pământului si TOT POMUL ce are rod cu sămânță in el. ACESTEA VOR FI HRANA VOASTRĂ. ”
Geneza 3:3. Numai din rodul POMULUI celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: „Sa nu mâncați din el, nici sa va atingeți de el, ca sa nu muriți!”
Numai că inainte de Potop îngerii decăzuți genetic au creat uriașii dinozaurii ce au prăpădit tot.
In Cartea lui Enoh, in vizitele sale atemporale, descrie acel pom dar face multe referiri la miresmele foarte plăcute ale multor altor pomi!
In privința aceasta știința ar trebui să se aplece cu mult mai mult sârg căci setul de date al Sfârșitului cu date din noul viitor indică același lucru ca in setul de inceput!
Apocalipsa 22: 2. „Si in mijlocul pieței din cetate, de o parte si de alta a râului, creste POMUL vieții, făcând rod de douăsprezece ori pe an, în fiecare luna dandu-si rodul; si frunzele pomului sunt spre tămăduirea neamurilor. ”
Este cu mult prea banală această perspectivă in condițiile in care științele caută cu totul altceva decât un banal pom fructifer!!!
Genetica INGERILOR,
ingerasii si Ingeritzele.
Adica, ingerii cazuti si decazuti erau sau au devenit DEGENERATI?
Nu poti explica unor primitivi/ insuficient educati SUPERIOR cum sta treaba pe lumea asta
decat folosind parabole, hiperbolice, alegorii, mituri si legende, pe care sa le ia de bune.
(cum ar fi ala cu MOL DA, par example)
Cartea lui Enoh a fost folosita frecvent de adepții teoriei prezentei unor vizitatori extratereștrii care s-au amestecat cu femei pământene, care erau frumoase.
Sunt acolo niște relatări care pun pe gânduri când sunt coroborate cu texte mai vechi din Mesopotamia.
În cronologia regilor pre-deluvieni se vorbește de regi cu o viata extrem de lunga, ce aduce aminte de vârstele matusalemice din Biblie. Din nou pre-deluviene.
m-as indoi ca „sursele” de atunci aveau habar despre perioada de revolutie a Terrei in jurul Soarelui: e mai probabil ca pe atunci anul sa fi avut alta definitie
Well, povestea asta e mai complicată. Vechii egipteni aveau și ei tabele cu regi care acopereau perioade de zeci de mii de ani și tot asta evocau, regi care trăiseră sute de ani. Numai că vechii egipteni mai explicau ceva: după epoca aceea a urmat epoca unor ”metiși” sau ”hibrizi”, iar apoi a urmat epoca oamenilor moderni, care trăiesc atât cât știm noi că trăiesc oamenii.
Se pare că noi suntem urmașii unor triburi care se aflau la nivel de neolitic în perioada Younger Dryas, dar oamenii care stăpâneau planeta la vremea aceea nu erau chiar la fel ca noi. Și prin vechile scrieri indiene se face o distincție din asta. Problema e că informația ajunsă la noi, cei de azi, a fost informația păstrată de acele triburi din neolitic, la nivelul lor de înțelegere.
puteau tine socoteala anilor astronomici numarand recoltele, dar la fel de bine varsta putea fi definita ca un rang, ca era putin probabil sa tina registre de stare civila: de exemplu regele putea aduna mai multe margele, iar cine avea mai multe margele putea ajunge rege sau macar consilier in sfatul batranilor tribului
Da. Când construiau un ansamblu gen Stonehenge, așa îl construiau, cu mărgele 😀
În bătălia de la Kadesh, pe vremea lui Ramses cel Mare, au fost folosite mii de care de luptă. Atunci a fost atestată pentru prima dată producția de serie: roțile și osiile trebuie să se potrivească de la un car la altul, ca să poată fi înlocuite chiar pe câmpul de luptă. Dar și asta se făcea tot cu mărgele, probabil.
”era putin probabil sa tina registre de stare civila”
E drept că s-a păstrat până în ziua de astăzi corespondența ambasadorului egiptean în Cipru, scrisă pe sute de tablete de lut, dar în mod sigur nu țineau registra de stare civilă. Nu-i interesa cine cu cine se căsătorește, nu-i interesa cine și ce moștenește: inginerii de azi garantează pentru asta 😀
@Harald
scuza-mi exprimarea, dar serios vorbind, pe atunci nu exista nici baza 10, poate foloseau baza 12 sau poate fploseau baza 5; in baza 12, cati s-ar fi descurcat sa numere pana la echivalenul 1728 din baza 10?
Evidența se ținea pe răboj, nu conta baza de numerație. Iar baza 12 e naturală: fiecare deget are câte 3 falange, iar cu degetul mare de la aceeași mână se efectuează numărarea: avem 12 seturi de câte 12 mâini de câte 12 falange, asta face 1728.
Conversația asta se duce pe culmile stupidității, fiindcă tu ai impresia că toată civilizația umană a început doar odată cu manualele din care ai învățat tu.
Chiar crezi că nu erau capabili să calculeze cât lemn le trebuie pentru 6.000 de care de luptă? Sau câtă hrană le trebuie pentru sutele de oameni și sutele de cai care aduceau pietrele pentru Stonehenge?
Cel puțin din antichitatea egipteană s-au păstrat scrise toate banalitățile: rețete medicale, blesteme, datorii individuale etc.
”m-as indoi ca „sursele” de atunci aveau habar despre perioada de revolutie a Terrei in jurul Soarelui”
Nu era nevoie ca ei să aibă habar despre ”perioada de revolutie a Terrei in jurul Soarelui”. Erau capabili să vadă solstițiile, iar durata unui an așa o concepeau, ca fiind durata scursă de la un solstițiu de vară până la următorul solstițiu de vară. Stonehenge s-a păstrat până în ziua de azi și avea frați mai mici în multe locuri de pe planetă. Triburile din neolitic nu făceau legătura dintre solstiții și rotația planetei în jurul Soarelui, dar nici nu aveau nevoie de asta ca să numere anii.
N-as considera sursa „Biblie” drept valida, macar din motivul ca a fost tradusa, re-tradusa, adaptata, corectata, modificata dupa nevoile stapanirii de la un moment dat, apoi re-tradusa.
Există unele concepte pentru care prima sursă coerentă de prezentare a fost Biblia. Asta însemnând Biblia ebraică, Tanakh, nu Septuaginta.
La cursurile de marxism-leninism nu ți s-a spus despre Biblia ebraică și nici despre faptul că ceea ce numești tu ”Biblia” derivă din Septuaginta. Ți s-a spus doar că ”Biblia s fost tradusă și re-tradusă”, pentru că asta era destul pentru activismul ateist anti-creștin. Numai că asta te descalifică. Nu interesează pe nimeni ce consideră activismul marxist drept ”sursă validă”, atât timp cât pentru voi Das Kapital, al lui Karl Marx, e o sursă validă 😀
Atunci sa ne apucam sa citam „Dune” ca sursa pertinenta de informatii pentru cercetarea stiintifica. Sau „The Loose Canon”, daca preferam cartile sfinte (cumva, si „Dune” e…).
Atat timp cat iti trebuie o doza strasnica de credinta sa poti accepta datele, metoda stiintifica e inlaturata.
Când ”Dune” o să ajungă la 3.000 de ani vechime, înseamnă că există ceva atât de important în conținutul ei, încât sute de generații de oameni să o fi păstrat și să o fi transmis mai departe. Exact așa sunt recrutați activiștii anti-creștini, dintre cei a căror cultură generală se bazează pe ”Dune” 😀
Nu îți trebuie nicio ”doză strașnică de credință” pentru a înțelege conceptul de informație, la asta se referă ”cuvântul” din Biblie. Dar îți trebuie o doză apreciabilă de narcisism, ca să crezi că lumea a început o dată cu ”Dune”. And guess what? În DSM-5, narcisismul face parte din patologia psihiatrică 😀
Daca microorganismele au venit din spatiu, cum au ajuns ele in spatiu si de unde?
Spațiul e imens, de asta se și numește ”spațiu”.
Există sute de miliarde de stele doar în galaxia noastră și există sute de miliarde de galaxii în Univers, poate chiar spre 1-2 trilioane. Este absurd să ne întrebăm noi acum de unde au ajuns micro-organismele în spațiu, având în vedere cât de puțin spațiu vedem sau cunoaștem noi.
Oamenii își imaginează Universul de parcă ar fi cât sistemul nostru solar. Chiar și sistemul nostru solar e imens, pentru nivelul nostru tehnologic actual. Ar putea exista chiar insecte sau arahnide pe sateliții lui Saturn sau în centura de asteroizi, nu numai micro-organisme, dar noi nu avem în prezent nici cea mai mică posibilitate de a confirma sau infirma asta.
@Harald, „Spațiul e imens, de asta se și numește ”spațiu”.” si nimicu e f mic, de aceea se numeste nimic, dar chiar daca e asa de mic totusi exista..
Nu știu etimologia cuvântului românesc ”nimic”, dar în engleză e ”nothing”.
Deci no-thing, asta însemnând că nu există niciun lucru acolo. Dacă există totuși ceva acolo, atunci e some-thing (something, ceva neidentificat).
Harald ma zapacesti, deci nimicul exista, sau nu?
Tu ai zis că există. Engleza zice că nu există 😀
„…Este absurd să ne întrebăm noi acum de unde au ajuns micro-organismele în spațiu, având în vedere cât de puțin spațiu vedem sau cunoaștem noi.”
Logica minimală ne face să ne întrebăm, dată fiind vastitatea spațiului pe care o evocați, ce „tunuri” de micro-organisme ar trebui să aibă „infractorii” ca să însămânțeze un așa spațiu imens. Sau ei au dat doar un spot și s-a nimerit fix la noi, pe Pământ?
Am vazut un acvariu de doi metri cubi, plin cu plante, cu constructii,.. iar in el doar un guppy.
@neamtu tiganu
Întrebarea dumneavoastră este o problemă celebră, Kicking the Can.
În contextul întrebării „Cum a apărut viața?”, ne confruntăm cu o problemă conceptuală fundamentală: tendința teoriilor despre abiogeneză de a evita miezul întrebării și de a împinge explicația către un alt nivel, fără a-l rezolva. Exact ca în jocul copiilor, în care lovești cutia de tablă și o trimiți mai departe pe drum, fără să o ridici.
Este un derapaj explicativ prin care o teorie despre apariția vieții introduce un mecanism care presupune deja o proprietate esențială a vieții (replicare, metabolism, informație), dar nu explică cum a apărut acea proprietate în absența vieții, deci mută întrebarea cu un pas mai încolo, fără să o rezolve.
Este echivalentul epistemologic al formulei:
„Viața a apărut din ceva care era aproape-viață.”
Dar „aproape-viață” este exact ceea ce trebuie explicat.
Din perspectiva geologică, problema „Kicking the Can” apare atunci când se presupune existența unor nano-motoare (mecanisme energetice direcționate), fără a explica cum a apărut primul motor termodinamic capabil să facă lucru util.
Geologia nu acceptă „aproape-motoare”. Ori ai un gradient energetic exploatabil, ori nu.
De aceea, multe modele biologice sunt doar „kicking the can”: presupun funcții care nu pot apărea spontan fără un cadru geologic.
Ca avertisment epistemologic: Să nu confundăm apariția vieții cu apariția unei forme simplificate de viață.
Pentru că ambele cer aceeași explicație.
”Ori ai un gradient energetic exploatabil, ori nu.”
Odată ce există stele fierbinți și există planete reci, acest gradient energetic exploatabil există. Stelele și planetele (corpurile spațiale reci, la modul general) preced viața, nu cred că se poate contesta asta.
”tendința teoriilor despre abiogeneză de a evita miezul întrebării și de a împinge explicația către un alt nivel, fără a-l rezolva.”
O celulă vie, capabilă să se reproducă (drojdia, de exemplu) este un mecanism incredibil de complex. Nu cred că în prezent știm destule despre complexitatea unei celule de drojdie, pentru a ne simți obligați să explicăm cum a apărut acea celulă și cum a devenit ea capabilă să se reproducă.
Analogie: dacă cineva i-ar fi arătat un motor diesel lui Ștefan cel Mare, nu cred că Ștefan cel Mare s-ar fi simțit obligat să explice cum au fost fabricați segmenții și cuzineții din acel motor. După încă vreo 20 de generații, există oameni capabili să explice cum se fabrică segmenții și cuzineții. În prezent, se pot cumpăra oricând din magazinele de piese auto, dar a avea segmenții și cuzineții nu înseamnă a avea motorul diesel. Cam la fel cred eu că stau lucrurile și cu celula vie, suntem la nivelul la care era Ștefan cel Mare în materie de motoare diesel 😀
Deming introduce o distincție între univers și cosmos, după care oferă o analogie interesantă și o concluzie sceptică. Citez:
Cred că Deming este prea pesimist, e posibil ca originea vieții să fie ceva extrem de simplu, însă ceva la care nu ne-am gândit încă. De exemplu, un monomer care devine polimer sub acțiunea luminii solare sau datorită căldurii izvoarelor hidrotermale, iar acel polimer se poate replica la nesfârșit. Monomerul ar putea fi glucoza, care nu are nevoie de viață pentru a apărea, iar polimerul ar putea fi amidonul.
O mulțime de forme de viață fabrică amidon ca scop în sine, folosind lumina și căldura solară. Deci amidonul trebuie să fie ceva primordial, în istoria vieții, fără ca amidonul însuși să reprezinte viață. Există o abordare foarte criticabilă, după părerea mea: aceea de a considera că viața ar fi apărut cândva, demult. La cât de puține știm noi despre asta, e posibil ca forme ultra-primitive de viață să apară în permanență în jurul nostru.
Cred că Deming este prea pesimist
Un posibil exemplu de „pesimism” ar fi și afirmația sa din sub-capitolul The Friendly Neighbor Fallacy:
Considerarea lansării „sondelor spațiale Voyager, echipate cu hărți către Pământ” drept „act nesăbuit” este retoric puternică și ridică, pentru publicul general, probleme reale de securitate cosmică (METI vs. SETI) discutate serios în literatura de specialitate. Poate că. în acest exemplu, pesimismul lui Deming are substanță.
Si mai periculoasa si bezmetica actiune decat trimiterea sondelor Voyager in spatiu cu drumul spre Pamant, sunt programele METI si Active SETI care au trimis mesaje radio puternice in spatiu. Oameni de stiinta precum Zaitsev, Vakoch, etc au trimis aceste mesaje fara o consultare prealabila a ONU sau a intregii comunitati stiintifice.
In cazul sondelor Voyager sansele gasirii lor de o civilizatie extraterestra sunt extrem de reduse, avand in vedere imensitatea spatiului si faptul ca ele sunt f.mici si au viteze mici.
Pericolul e insa mult mai mare in cazul mesajelor radio care calatoresc cu viteza luminii pe distante mult mai mari in spatiu.
O civilizatie extraterestra a avansat probabil in acelasi fel ca cea umana, cucerindu-si intai planeta lor, distrugand alte forme de viata de acolo, etc. IN mod sigur acesti aliens nu au cum sa fie niste mielusei pascatori de iarba si inocenti. Speranta unor oameni, cum ca aliens ne-ar da tehnologia lor, e aberanta. De ce ar face-o extraterestrii, ca omenirea sa ajunga la nivelul lor si sa le faca concurenta?! POvestile cu „frati cosmici” sunt doar niste povesti false si periculoase, total nerealiste. Contactul cu o civilizatie extraterestra nu ar trebui cautat, fiindca omenirea nu are de unde sa stie intentiile si comportamentul aliens, si nici nivelul lor tehnologic. Omenirea abia e o civilizatie tehnologica de doar 100-200 ani, deci aproape sigur aliens ar fi mult mai avansati. Sansele supravietuirii pt omenire in ipoteza unui conflict extraterestru ar fi aproape zero. E posibil si ca aliens sa fie bine intentionati, dar nu avem de unde sti dinainte. Chiar daca nu ar fi un conflict cu ei, doar existenta sigura a aliens ar da peste cap religia si organizarea sociala si culturala a omenirii.
”mesaje radio puternice in spatiu.”
Pe vremea mea 😀 lăngă Cernobîl exista un panou uriaș de antene, un radar OTH. Cred că se chema Duga și se întindea pe câțiva kilometri. Ascultam Europa Liberă pe unde scurte la un Radio Pacific, modulația în amplitudine era așa cum era, deci volumul trebuia dat la maximum și postul tot se auzea ca venind de pe lumea celalaltă, dar din când în când ”ciocănitoarea rusească” intra bubuind, de se știa la încă 5 blocuri mai încolo cine ascultă Europa Liberă și cine nu.
Orice semnale radio ar emite omenirea în următoarea sută de ani sau ar fi emis în precedenta sută de ani, au fost și vor fi palide, în comparație cu ”ciocănitoarea rusească”. Deci nu e cazul să ne mai facem griji, eventualii extratereștri vor auzi și peste mii de ani 😀 acel semnal radio emis de lângă Cernobîl.
P.S. La modul serios, Soarele e o sursă radio destul de puternică încât la câțiva ani-lumină de el să mascheze orice alte semnale radio emise de oameni.
@Newton/…
Mother Miriam dixit:
https://www.msn.com/en-ca/news/world/catholic-nun-issues-chilling-warning-about-aliens-amid-religious-conflict/ar-AA26OhFB?
@harald. Radarul sovietic de avertizare balistica timpurie DUGA nu are nicio legatura cu semnalele directionate si f.puternice METI. Semnalul de la DUGA nu are vreo structura inteligibila si nu e nici directionat spre anumite stele, spre deosebire de semnalele directionate din programele METI si Active SETI. In spatiu exista multe surse de unde radio.
E deci un exemplu gresit cel cu DUGA. Mai curand extraterestrii ar putea detecta semnalele de televiziune dinainte de introducerea televiziunii prin cablu. Acele semnale de televiziune sunt insa slabe, nu pot ajunge nedistorsionate la distante uriase.
In schimb, semnalele din METI sunt mult mai puternice, au o structura interna si sunt directionate spre anumite grupuri de stele. Deci sansele ca o civilizatie extraterestra sa le recepteze si sa descopere sursa si mesajul lor sunt mai mari.
@ Newton05/07/2026 La 19:22
Domnu’, daca o civilizatie (presupusa, nu exista nici o dovada ca asa ceva exista iar daca exista nu e nici un motiv sa va caute pe-acasa) poseda tehnologia sa strabata ani lumina, civilizatia noastra nu are nici o sansa in caz ca aia ne vor raul. Nici daca ne vor binele, ce-or fi alea in conceptia lor.
@:) Repeti ce am zis cu 2 comentarii mai sus. Nu se stie sigur daca exista vreo civilizatie extraterestra, dar faptul ca se emite directionat in spatiu spre anumite grupari de stele arata ca unii cred ca e posibil sa existe. Altfel de ce ar emite?! Daca civilizatia e razboinica evident ca omenirea nu are sanse.
Iar cu civilizatia extraterestra benevolenta si pacifista fiindca e in stare sa circule cu viteze super-luminice, sunt supozitii fara niciun fundament si periculoase. Civilizatia in sine poate fi pacifista si evoluata, dar asta nu inseamna ca s-ar purta bine cu omenirea. Din contra, daca e prea avansata probabil nici nu va recunoaste omenirea ca o civilizatie de bagat in seama, asa cum oamenii nu dau 2 bani pe un musuroi de furnici sau pe „civilizatia” maimutelor sau a vrabiilor.
Si chiar daca ar fi benevolenta si nu ar interveni, insasi existenta ei ar da peste cap structura religioasa, sociala si politica a omenirii.
Cel mai bine e sa nu ne strigam in gura mare existenta si pozitia in spatiu. Contactul extraterestru trebuie evitat.
Viața înseamnă într-adevăr competiție pentru resurse, dar înseamnă și cooperare, sunt două fețe ale aceleiași monede. Uneori adversarul are resurse excedentare, de care nu-i pasă.
Cooperarea nu trebuie neapărat să fie binevoitoare, poate fi întâmplătoare: nativilor americani nu le-au rămas sub formă de cadou caii de la spanioli, dar când preeriile s-au umplut de herghelii de mustangi, i-a dus mintea să captureze câți aveau nevoie și să-i folosească la fel cum îi foloseau europenii. Chiar dacă europenii creșteau caii. ei nu aveau nevoie să îi captureze în sălbăticie.
Speciile nu se extermină una pe alta ca scop în sine: atât timp cât există destule resurse, conviețuirea e pașnică. Nu de altceva, dar exterminarea adversarului necesită efort, consum de energie și presupune riscuri. Deci e mai comod ca adversarul să fie lăsat în pace, atât timp cât nu e nevoie de o luptă pentru supraviețuire.
Si eu sunt de aceeasi parere. Pe aceeasi logica si noi oamenii, ar trebui sa exterminam cat mai curand maimutele pentru ca cine stie, daca le mai lasam sa evolueze or sa ne elimine ele pe noi :).
Cred ca o civilizatie extraterestra avansata (capabila sa calatoreasca cu viteze super-luminice) are o vechime considerabila si cel mai probabil supravietuirea ei pe o perioada de timp indelungata a insemnat si o evolutie sociala „sanatoasa”, nu cum avem noi oamenii ca ne razboim intre noi pentru teren sau pentru divergente de crezuri religioase.
Cica a fulgerat ENORM,
NU de mantuiala,
prin SUPA aia primordiala bantuita de tornade.
Pe cromozom, genele Hox sunt așezate matematic în exact aceeași ordine în care vor controla corpul de la cap la coada.
Experiment: daca se ia proteina de cap (Bicoid) dintr-un ou si se injecteaza artificial si în celalalt capat (unde trebuia sa fie coada), fizica gradientului se schimba: celulele de acolo „citesc” concentratia mare si embrionul dezvolts două capete;
Oul nu e tocmai o pasta: exista o rețea microscopică rigida de fire proteice numită citoschelet (ancore de actină și microtubuli);
fiecare celula din „pasta” unui ou contine exact aceiasi cromozomi si toate genele Hox; ADN-ul dintr-o celula a capului este identic cu ADN-ul dintr-o celula de la coada.; desi gena Hox pentru picior se afla fizic si în celulele pentru cap, ea este by default inactiva, „incuiata” de niste molecule CH3, avand nevoie de o activare selectiva cu o anume proteina, care sa „descuie lacatul”;
Totul functioneaza ca o incredibil de precixa cascada de piese de domino, unde fiecare pas declanseaza urmatorul;
Exista redundanta in caz de esec:
– celulele folosesc un sistem de autocorectie prin feedback, iar daca o celulaa dintr-un segment o ia razna si încearca sa devina altceva, celulele vecine trimit semnale chimice de blocare sau forteaza celula defecta să se auto-distruga (apoptoza).
– dacă o piesa rateaza, există alte piese paralele declansate de aceeasi mișcare inițiala care asigura continuitatea comenzilor.
Narativele privind presupusa origine extraterestra sunt incomparabil mai vechi ca cele mentionate, din anii ’60-’70 ai secolului XX. Primele naratiuni sunt din vremuri imemoriale, din mitologie si din scrieri biblice. Legendele sumeriene, babiloniene si akkadiene vorbesc despre zeii cerului Anunnaki, in traducere “cei de sange regal”, care erau slujiti de zeitatile Igigi, considerati inferiori si obligati sa munceasca pentru Anunnaki. In cele din urma, Igigi s-au razvratit si Anunnaki i-au inlocuit prin crearea oamenilor. Seducatoare ipoteza pentru mintile autoidolatre si tiranice, nu-i asa? Ipoteza mea, pe care sper sa aveti amabilitatea sa o comentati, este ca din aceste legende s-a tras rasismul din totdeauna, care pare sa fi sucit mintile celor care se pretind rasa superioara si stapani inchipuiti peste ceilalti, pe care ii folosesc sa munceasca pentru ei, ca pe niste animale. Apropo, in razboaiele de agresiune recente din Orientul Mijlociu, atacatorii au etichetat popoarele pe care le-au atacat drept “animale”! Sa fie o coincidenta?! In Biblie, in cartea Ezechiel (1:4-28), profetul descrie o viziune uluitoare cu „un nor și un foc aprins”, înconjurat de o strălucire și creaturi vii care se mișcau „ca niște roți”, care azi sunt speculate ca ar fi fost “OZN”. Chiar si Trump si Vance au facut declaratii despre “OZN” si “extraterestri” (nr. 2 in SUA le-a numit “demoni”) si au dat liber la publicarea de documente ale Pentagonului despre “OZN”. Unele comentarii, surprinse de aceste preocupari ale liderilor americani, au presupus ca ar avea o tinta religioasa. Insa e greu de crezut, in conditiile in care au facut inconjurul lumii imaginile cu Trump, Vance, Rubio si Hegseth in timp ce se rugau la Dumnezeu sa-i ajute sa invinga Iranul! Nu stiu la ce Dumnezeu se rugau, nu erau niciun fel de simboluri religioase, iar pe de alta parte cred ca Papa Leon are dreptate cand spune ca razboiul nu este niciodata binecuvantat de Dumnezeu. Cat despre perspectiva “panspermica” a lui Elon Musk, care crede ca va “insamanta” galaxia, sa-mi fie iertat, dar cred ca exaltarea sa este efectul Pervitinului sau metamfetaminei pe care spune ca si-o autoadministreaza! Sunt total de acord cu critica din concluzia provizorie, ca eseul profesorului David Deming, Universitatea Oklahoma, este un exercitiu de “retorica filosofica”, nicidecum o “demonstratie stiintifica”. Dupa parerea mea, asemenea divagatii, chiar daca sunt intelectualiste, se incadreaza mai degraba la “Betia de cuvinte” a lui Titu Maiorescu sau in “cuvintele goale” ce doar “suna din coada”, despre care avertiza Mihai Eminescu. PS/NB: E foarte metaforic ce spune Horatiu Stamatin,: “Eternitatea este o formă de politețe a lui Dumnezeu”. Daca ce ne spune memoria digitala este corect, Horatiu este fiul venerabilului publicist roman Horia Stamatin, in varsta de 109 ani, cu care, neindoielnic, Dumnezeu e foarte politicos si pe drept pentru un patriot care a facut razboiul din Est, a luptat la Odesa, a cazut prizonier in incercuirea de la Stalingrad si a fost prizonier intr-un lagar sovietic, dar a refuzat sa se inroleze in Divizia Tudor Vladimirescu, organizata de sovietici pe teritoriul Rusiei! Interesant, sora lui Horatiu Stamatin, Veturia, care locuieste in Oklahoma, e casatorita Cranganu!
Cum scriam mai sus cartea lui Enoh sugerează prezenta unor ființe din afara Terrei care s-au combinat cu pământenii (mai precis pământencele).
Da. În mod sigur, de asta erau compatibili pentru reproducere cu pământencele, fiindcă erau ”din afara Terrei” 😀
Dacă 30-50 de aviatori americani, în costumele de zbor, cu mască de oxigen și alte alea, ajung în mijlocul triburilor amazoniene, în urma unui dezastru planetar major, le vor cere localnicilor ”sacrificii” de animale și vor fi compatibili pentru reproducere cu ”pământencele” din jungla Amazonului? 😀
Civilizația lui Enoh a supraviețuit pentru că era capabilă să-și asigura hrana și fără tehnologie. În timp ce din lumea civilizată care își cumpăra hrana din supermarket au supraviețuit doar cei ajunși în postură de ”zei” pe la diverse triburi capabile să-și asigura hrana și fără tehnologie. Sigur că ”zeii” au venit ”din cer”, toate aparatele din zbor vin din cer și pleacă înapoi tot în cer.
Teoria evoluției susține că poți ajunge de la noroi la un Boeing 747 în orb. În orb, adică absolut întâmplător și fără niciun scop. Trebuie recunoscut că asta bate toate poveștile religioase. Măcar acelea au o coerență. Ce poate fi mai incoerent decât a susține că poți ajunge de la supă la vita de pe pășune, iar asta cu totul întâmplător? Și totuși, teoria evoluției funcționează în predicțiile care se pot face pe baza ei. Mister.
Poate nu ați înțeles niște chestii…
Poate, da. Poate nu am înțeles că dacă ai un sac cu miliarde de ani la dispoziție poți să faci și vită din supă. Bine de Majestatea Sa, Evoluția, că a avut timpul la liber. Or fi rude, cine știe…
La cat de bine s-au adaptat o multime de specii la mediile lor, mi se pare imposibil ca evolutia sa fie pur „noroc de random”… E prea mult noroc de prea multe ori care se intampla prea repede si prea usor. Exista studii care sugereaza faptul ca evolutia este dirijata si nu e pur intamplatoare. Dirijata in sensul ca apar in special mutatii care avantajeaza specia in relatie cu schimbarile mediului inconjurator. Cumva, „creierul constient” este capabil sa transmita informatia potrivita genelor ca ele sa genereze o mutatie favorabila.
Dirijata in sensul ca apar in special mutatii care avantajeaza specia in relatie cu schimbarile mediului inconjurator. Cumva, „creierul constient” este capabil sa transmita informatia potrivita genelor ca ele sa genereze o mutatie favorabila.
Vă mulțumesc pentru comentariu și pentru încercarea de a corela mutațiile, avantajul adaptativ și „creierul conștient”. Ideea că mintea ar putea transmite direct „instrucțiuni” către gene pentru a produce mutații favorabile este însă în dezacord cu modul în care înțelege biologia evoluția.
Un mod foarte util de a formula procesul evolutiv ar trebui, după părerea mea, să considere cel puțin trei aspecte esențiale sau, mai degrabă, trei legi cărora să se supună:
1. Numeroase configurații diferite sunt posibile
Adică sistemul biologic (genom + mediu) are, în principiu, un spațiu enorm de configurații posibile: combinații de mutații, de expresie genică, de trăsături fenotipice. Nu există, în această descriere, o singură „linie de mutații” privilegiată de un creier sau o conștiință; există un vast repertoriu de posibilități fizico‑chimice.
2. Evoluția avansează doar atunci când se generează în mod activ noi configurații.
Evoluția are nevoie de noutate. Această noutate se generează prin procese stocastice bine cunoscute: mutații, recombinare genetică, deriva genetică etc. „Creierul conștient” nu scrie direct în ADN; ceea ce poate face, eventual, este să modifice comportamentul organismului, deci expunerea lui la anumite medii sau stresori. Dar mutațiile rămân un rezultat al mecanismelor moleculare, nu un răspuns „programat” la o intenție mentală.
3. Procesul de selecție elimină majoritatea configurațiilor.
Selecția naturală filtrează majoritatea acestor configurații. Marea parte a mutațiilor sunt neutre sau dezavantajoase; doar o mică fracțiune se dovedește adaptativă într-un mediu concret. Faptul că, în retrospectivă, vedem în istoria unei specii mai ales mutații „avantajoase” nu înseamnă că ele au fost „dirijate”; înseamnă că selecția a eliminat sistematic configurațiile neadaptative, lăsându‑ne iluzia unui traseu coerent, ca și cum ar fi fost planificat.
Prin această lentilă, „dirijarea” nu vine de la creier către gene, ci din combinarea a două procese: generarea continuă de variație (configurații noi) și filtrarea lor severă prin selecție. Evoluția arată „teleologic” doar dacă o privim retrospectiv, ca pe un film montat, în care rămân pe ecran doar mutațiile câștigătoare. La nivel mecanic, însă, nu există niciun canal cauzal prin care conștiința să trimită „comenzi” către codul genetic.
Dacă vă interesează ideea de „dirijare”, cred că este mai fertil să o gândim la nivelul comportamentului (organismele își modifică activ mediul, își aleg nișele, își schimbă dietă, partenerii etc.), nu la nivelul unei transmiteri directe de „informație conștientă” către mutații. Conștiința poate influența contextul în care selecția operează, nu mecanismul de producere a mutațiilor propriu‑zise.
Cred ca m-am exprimat putin gresit :). O bacterie nu are minte si totusi evolueaza. Ma rog, acolo evolutia prin mutatii random este mai probabila pentru ca bacteriile sunt intr-un numar extrem de mare. Totusi, cred ca stimulii externi influenteaza probabilitatea ca o mutatie „adaptativa” sa se produca la urmatoarea generatie. Defapt cred ca acesta este si „scopul” mortii pentru materia vie – sa dea sansa urmasilor sa dezvolte mutatii adaptate la mediu.
O bacterie nu are minte si totusi evolueaza.
Cercetări recente propun extinderea conceptului de evoluție: nu numai viața evoluează, ci și atomii, rocile, planetele, atmosfera, arta, muzica, limbile vorbite, știința, tehnologia formează un fenomen conectat, universal al evoluției cosmice. Adică, există posibilitatea ca sistmele non-vii și sistemele vii să devină mai complexe și mai ordonate de-a lungul timpului. Deși pare straniu, creșterea dezordinii (entropiei) se manifestă simultan cu creșterea ordinii.
Conceptul, pe care Darwin nu l-a cunoscut în 1859, este numit astăzi informația funcțională.
Informația funcțională oferă un cadru cantitativ pentru a evalua cât de „specială” este o soluție care realizează o funcție dată și este utilă pentru studii despre originea complexității biologice, proiectare de biomolecule și sisteme evolutive.
Detalii,
Functional information and the emergence of biocomplexity
Foarte noua (propusa in 2007), interesanta, fundamentala si oarecum contraintuitiva teoria. Sper sa dezvoltati subiectul!!!
Work in progress 😊
„Cercetări recente propun extinderea conceptului de evoluție: nu numai viața evoluează, ci și atomii, rocile, planetele, atmosfera, arta, muzica, limbile vorbite, știința, tehnologia formează un fenomen conectat, universal al evoluției cosmice. ”
“Pursuing an idea which Harvey set afloat, Wolff, Goethe, and Von Baer, have established the truth that the series of changes gone through during the development of a seed into a tree, or an ovum into an animal, constitute an advance from homogeneity of structure to heterogeneity of structure. In its primary stage, every germ consists of a substance that is uniform throughout, both in texture and chemical composition. The first step is the appearance of a difference between two parts of this substance; or, as the phenomenon is called in physiological language, a differentiation. Each of these differentiated divisions presently begins itself to exhibit some contrast of parts; and by and by these secondary differentiations become as definite as the original one. This process is continuously repeated—is simultaneously going on in all parts of the growing embryo; and by endless such differentiations there is finally produced that complex combination of tissues and organs, constituting the adult animal or plant. This is the history of all organisms whatever. It is settled beyond dispute that organic evolution consists in a change from the homogeneous to the heterogeneous.
Now I propose in the first place to show, that this law of organic evolution is the law of all evolution. Whether it be in the development of the Earth, in the development of Life upon its surface, in the development of Society, of Government, of Manufactures, of Commerce, of Language, Literature, Science, Art, this same advance from the simple to the complex, through successive differentiations, holds uniformly. From the earliest traceable cosmical changes down to the latest results of civilization, we shall find that the transformation of the homogeneous into the heterogeneous, is that in which Evolution essentially consists.”
https://archive.org/details/in.ernet.dli.2015.218209/page/n9/mode/2up
Charles Darwin și Herbert Spencer s-au influențat reciproc în mare măsură, dar au abordat evoluția din perspective complet diferite — Darwin ca un cercetător biolog meticulos, iar Spencer ca un filosof de anvergură, cu o gândire speculativă.
Ceea ce pregătesc eu acum este o abordare diferită de ceea ce s-a scris în sec. al XIX-lea: this law of organic evolution is the law of all evolution.
Stim precis ca galaxia Andromeda nu se departeaza ci se apropie de Calea Lactee. S-a calculat ca ea se va ciocni cu Calea Lactee candva in viitor shi cele doua gauri negre centrale vor fuziona. Alte galaxii se departeaza unele de altele dar ele sunt atat de departe incat vedem o situatzie din trecutul indepartat. Foarte probabil acum galaxiile se apropie una de alta shi se vor ciocni in viitor. Dupa mai multe asemenea ciocniri de gauri negre materia din interiorul lor va deveni atat de comprimata incat masa va deveni imposibila. Zona cu masa inposibila se va extinde cu viteza mai mare decat a luminii caci masa a devenit imposibila shi se va produce un nou big bang.
Universul asta e asa:
– un risipitor ordinar: face cite unele, spatiu, radiatii, galaxii, stele, planeti si dupa aia da cu ele la gunoi in gauri negre. Pe care dupa aia le si bubuie intre ele.
– un criminal lenes: dupa ce ca-i ia vreo 11 miliarde de ani sa faca viata, adica mai bine de 2/3 din existenta sa, in restul de 1/3 se pune s-o distruga. Intr-un obscur coltisor anost unde viata merge cit de cit ii da cu 5 extinctii majore si cind vede ca nu-i destul ii da cu inca vreo 18-20 extinctii mai mititele, nimicind 99% dintre toate speciile vii.
– un idiot fara rost si fara sens: n-are nici o treaba, face, nu stie ce face si nici nu raspunde pentru ce face.
Pai ce treaba-i asta? Ba mai si inventeaza olteni! :))))
Enjoy your life. It’s temporary anyway.
universul nu a fost educat, asta e, nu are 7 ani de acasa, nu are morala, nu are valori, asta e, nu are cele zece porunci, ca unde nu e dragoste nimic nu e, asta e!
Ce bucurie sa ai de la viata cind vezi ca se duce? Si mai face si ce vrea ea! Adica noi ce suntem? Jucariile lor!
ciinele este intelligent, la fel si pisica (iubesc ambele animale, si altele desigur). au inteligenta, abilitati extraordinare pentru dimensiunile si creierul lor „limitat”. totusi mai au ceva (observabil si la alte creaturi vii) : empatie pentru cei cu care pot comunica altfel decit prin „mincare”. e mare lucru sa poti sti ce anume „hraneste” materia vie, excluzind proteinele energetice (ce sustin masa solida).
Inteligenta este o caracteristica exclusiv umana . Restul este hahaiala .
La modul simplist, inteligența este capacitatea de a face un lucru singur, pentru prima dată (fără să fi văzut la altcineva cum se face, asta ar fi ideea).
Inclusiv unele păsări (ciorile, coțofenele) sunt inteligente, nu doar mamiferele carnivore. Estimativ, un câine ciobănesc ar putea ajunge la un IQ de 25-30. Deci nu va învăța niciodată să citească 😀 dar în rest se poate pune bază pe el. Iar pisicile sunt chiar mai inteligente decât câinii, numai că sunt invidualiste, ele nu sunt interesate de bunăstarea grupului, cum sunt câinii ciobănești.
Apropo de Darwin; am ascultat la radio acum cateva luni o emisiune in care era relatat cum ca Darwin a considerat ca „frumusetea”, ca atribut specific unei specii, se acordeaza cu frumosul perceput de om. Banuiesc ca nu a putut sa spuna ca o femela de paun se indragosteste de un mascul de pasarea paradisului ori invers. Niste oameni de stiinta au pus la punct un website pentru a testa ipoteza.
https://www.themusiclab.org/quizzes/havoc
https://stri.si.edu/story/sounds-attractive
Banuiesc ca si aici Darwin generalizeaza prea mult. E ca si cum ai spune ca datorita fapului ca pisoii si cateii sunt frumosi, rezulta ca si larvele de nasicorni sunt frumoase.
https://www.youtube.com/shorts/RP8OMdPBsg0
E posibil ca ideea de ”frumos” să aibă o bază obiectivă în mintea umană, să descrie un exemplar cu caracteristici genetice bune, în cadrul speciei respective.
Da, sunetul este una din componentele imateriale ale energiei Duhului Sfânt.
Cu ocazia Cupei Mondiale de Fotbal americanii au „experimentat” un cu totul alt fel de vibe pe stadioane, un vibe mult mai vitalizant decât orice alt fel de concert tinut sau … chiar la un meci de fosbal american.
Vibe-ul sincronizarii mai multor voci in COR a scandărilor, a CÎNTECELOR.
Un moment amuzant a fost intr-o piață din New York, unde s-au desfășurat simultan 2 evenimente: o adunare a suporterilor norvegieni și a unui grup de practicanți yoga ce incercau să-si facă programul lor de meditații.
In spiritul lor „barbar”, suporterii de fotbal au scandat in cor sunetul de indemn a wikingilor ce i-a făcut făcut celebrii in acest sezon. Presupun că yoghinilor li s-a destrămat tot fengshuiul meditației.
Nu sunt sigur dacă in scrierile sumeriene sau in alte scrieri antice se pomenea faptul că zeii s-au supărat pe oameni pentru că făceau prea mult zgomot.
In Biblie avem indemnul de a CÂNTA psalmi în anumite circumstanțe.
In Apocalipsa se vorbește despre o nouă cântare CEREASCĂ și alte CÂNTĂRI.
Asa-i!!!
https://www.tiktok.com/@ellamottt/video/7595778899716427021
&
Am plecat spre orizont,
Cînd am ajuns la el,
El era deja la orizont.
&
„Știu că nu știu nimic”.De aici trebuie plecat .Ce-un secol ne zice, ceilalţi o deszic poate fi adevarat ca si cugetare ce evident este greu de contrazis chiar si teologic .Religiile lumii se contrazic si asa au aparut toate schismele cunoscute noua .La fel este si cu stiinta .Pe masura ce teoriile devin verificabile in timp , chiar daca uneori ne inselam si aici , omul si ca animal ,nu traieste atit de mult incit sa poată intelege ceea ce noi numim impropriu „facerea ”iar informatia stocata este si ea, de cele mai multe ori , eronata .Cineva numit Arhimede spunea cum „dați-mi un punct de sprijin și voi muta Pământul din loc”.Oricind omul poate disparea ,ca si fiinta vie ce traieste pe aceasta planeta Terra si atunci intreaga noastra munca devine inutila .Inutilitatea existentei omului pe Pamint poate „naste mostri”.Ne iluzionam numai si pentru asta am creeat si religiile si politicile de stat si multe multe altele .Nu suntem altceva decit un firicel de nisip in bataia vintului .
Pana sa insamantzatzi viatza pe alte planete mai bine atzi observa ca zone mari de pe pamant sunt nelocuite shi nelocuibile shi atzi schimba aceasta situatzie. Desherturile ar trebui irigate shi sere construite in Antarctica care sa produca hrana. Abea dupa ce reushitzi asta ne putem gandi sa colonizam Luna care este mult mai greu de insamantzat decat desherturile shi Antarctica de pe Pamant totushi mult mai ushor decat Marte care este mult mai departe shi cam aceleashi probleme ca shi Luna. E drept Marte are o atmosfera foarte rarefiata deci agricultura va fi shi acolo doar in sere shi electricitatea doar nucleara.
Ipoteza panspermiei si a interventiei extraterestre in istoria Pamantului sunt posibile pana la un punct. Adica e posibil ca asteroizi cu micro-organisme extraterestre sa fi ajuns pe Pamant in urma cu miliarde de ani si sa fi dat nastere vietii. Dar atunci se pune intrebarea: cum a aparut viata in locul de provenienta al acelor asteroizi?!
Personal cred ca viata a aparut aici pe Pamant, prin combinatii intamplatoare de elemente in niste conditii specifice in miliarde de ani. Pamantul are pur si simplu datele fundamentale necesare vietii, adica e in zona Goldilocks a Soarelui, are tectonica (transferul elementelor si mineralelor, de exp carbonul), are apa in stare lichida, are un camp magnetic suficient de puternic, e o planeta destul de mare ca sa isi pastreze o atmosfera si sa nu fie afectata prea mult de asteroizi, si are un satelit Luna suficient de mare pt a-i stabiliza axa. Date aceste conditii, viata apare sigur mai devreme sau mai tarziu.
Mai e mult de descoperit, iar statele, inclusiv Romania ar trebui sa aloce mai multe fonduri pt cercetare si stiinta. Stiinta e singurul mod in care omul poate cunoaste Universul si isi poate face viata mai buna.
Pe baza cifrelor gasite pe internet, cel mai rapid asteroid cunoscut are o viteza de 0.033% din viteza luminii. Deci in 10 miliarde de ani, un astfel de asteroid ar fi putut calatori ~3.3 milioane ani lumina. Andromeda este cam la 2.5 milioane ani lumina de galaxia noastra. Deci panspermia este valabila maxim pentru 2-3 galaxii apropiate…
Chestiunile legate de filosofie și credință nu au rămas niciodată fixe; ele au însoțit, pas cu pas, schimbarea felului în care am înțeles lumea fizică. A existat o epocă – nu foarte îndepărtată – în care „filosofii naturii” vedeau un sens și un scop în fiecare fenomen și în fiecare lege. Newton și contemporanii săi porneau de la premisa că orice lanț cauzal trebuie, în cele din urmă, să-și aibă originea într-o „ființă care s-a creat pe sine” (self-created being), plasându-l pe Dumnezeu drept fundament ultim al mecanismului cosmic. În această viziune, ce continuă o tradiție care coboară până la gânditorii greci, „cauza primă” era chemată să stea în centrul fiecărui aspect al naturii, inclusiv al legilor mișcării și gravitației.
Nu mai departe de anii 1840, James Prescott Joule și-a descris experimentele privind conservarea energiei și prima lege a termodinamicii în termeni teleologici:
Nimic nu se distruge, nimic nu se pierde vreodată, dar întregul mecanism, oricât de complicat ar fi, funcționează fără probleme și în mod armonios… Totul poate părea complicat în confuzia și complexitatea aparentă a unei varietăți aproape nesfârșite de cauze, efecte, transformări și aranjamente, și totuși se păstrează o perfectă regularitate – totul fiind guvernat de voința suverană a lui Dumnezeu.
Astăzi, limbajul științei s-a schimbat. Puțini oameni de știință ar mai descrie experimente sau legi ale naturii în termeni expliciți teleologici ori ar invoca, în același paragraf, atât formalismul matematic, cât și voința divină. S-a produs, treptat, o diferențiere a registrelor: modul în care se practică știința, felul în care gândesc oamenii de știință și polarizarea dintre discursurile științifice și teologice au împins numele lui Dumnezeu în afara vocabularului profesional al laboratoarelor. Putem vedea în această mutație fie efectul unei exigențe crescute pentru metode reproductibile și verificabile independent, fie reflexul unei sensibilități marcate de experiențele secolului XX – de la incertitudinea cuantică la spectrul anihilării nucleare. Oricare ar fi combinația de cauze, rezultatul este clar: în știința modernă, discuția despre Dumnezeu nu mai face parte din metodologie, ci din comentariul filosofic sau teologic din afara ei.
În acest context, merită reamintit un lucru esențial: indiferent de filosofia pe care o adoptați, legile naturii nu pot nici să demonstreze, nici să infirme existența unui Creator. Ele nu sunt un verdict metafizic, ci o descriere operațională. Ce fac legile naturii este să surprindă regularitățile comportamentului sistemelor de materie, energie, forțe și mișcare, într-un cadru conceptual ce poate fi testat și rafinat.
Dacă vă revendicați dintr-o perspectivă agnostică sau ateistă, canonul legilor naturii nu ar trebui să vă tulbure credințele – sau necredințele. Legile pot fi citite ca un manual de instrucțiuni pentru funcționarea universului fizic: un set de reguli concise care codifică ceea ce este, fără a spune nimic, în mod necesar, despre ceea ce „trebuie” sau „ar fi trebuit” să fie. Dacă nu există Dumnezeu, atunci înțelegerea acestor legi devine cu atât mai importantă: ele descriu, în ultimă instanță, tot ceea ce puteți experimenta în câmpul realității materiale.
Dacă, dimpotrivă, credeți cu devotament într-un Creator, nici în acest caz legile naturii nu ar trebui să vă fie suspecte sau „amenințătoare”. Ele pot fi privite ca un ghid discret, dar revelator, al modului în care același Creator se face prezent și coerent într-o lume fizică în continuă devenire. În această lectură, legile naturii nu sunt rivale ale credinței, ci descrieri ale unei fidelități divine față de propriile-I „reguli” de funcționare a universului. Dacă există un Creator, atunci cunoașterea acestor legi oferă una dintre cele mai clare ferestre tangibile spre modul în care ordinea, regularitatea și noutatea se combină în ceea ce noi numim, simplu, „lume”.
În ambele cazuri – cu sau fără Dumnezeu – legile naturii rămân același lucru: o gramatică a universului fizic.
Diferența apare la nivelul interpretării pe care fiecare dintre noi o adaugă – în registrul filosofic, teologic sau existențial – acestei gramatici.
–––––––––
N.B. Note preliminarii dintr-un text în pregătire.
Religia este doar o metoda de a ucide shi de a justifica crimele deja comise. Asha a murit assasinat ateul John Lennon shi in cazul ateului Johanes Kepler el nu a putut fi prins deci a fost arsa pe rug maica-sa. Yoko Ono s-a casatorit la Tokio cu un american. Cu toate ca au avut o fata, Keyko, casatoria s-a destramat: Americanul era creshtin iar Yoko nici nu vroia sa auda de religie. Americanul a luat-o pe Keyko in varsta de 2 ani in America pentru a-i face educatzie religioasa. Yoko a venit in SUA sa o caute pe Keyko dar nu a gasit-o. L-a gasit in schimb pe John Lennon cu care s-a casatorit. Cum amandoi erau atei casatoria mergea bine shi s-a nascut fiul lor Shean. John Lennon a fost assasinat de un creshtin suparat ca Lennon a cantat „Imagine a world withaut religion”. Yoko l-a plans shi l-a crescut pe Shean. Tarziu dupa moartea lui Lennon Yoko a gasit-o pe fiica ei Keiko. Keiko facea parte dintr-o secta creshtina care le cerea membrilor sa se sin-ucida caci doar asha pot ajunge in rai. Multzi dintre ei chiar s-au sin-ucis dar Keiko a refozat sa se sin-ucida a fugit din secta shi a gasit-o pe mama ei Yoko shi acum Yoko, Keiko shi Shean sunt atei shi fericitzi.
Se apropie marea sărbătoare de la 4 iulie.
„Doctorul” Donald J. Trump tocmai a postat un scurt video prezentând unii dintre pacienți săi celebri care suferă de TDS (Trump Derangement Syndrome). 🤣😁
https://x.com/realDonaldTrump/status/2072681271566708832/video/1
brave new world. e de ris/plins/apreciat? technologia n mina maimutei e infinit mai contondenta decit bita. daca n ai o minte ascutita/exersata (plus (in)cultura let s have fun), vei fi condus de masina de spalat! granita fake news/reality(show!) se destrama. daca vrei poti, adidas torsion!
Realitatea nu tine de cum te autodefinesti in plan teologic .Azi poti sa iti zici agnostic si mîine poti fi fan Mohamed sau Buda functie de intimplarile care te inconjoara si perceptia ta asupra acestor intimplari .Am vazut oameni care au devenit extrem de credinciosi dupa ce Dumnezeu le-a dat un semn la o simpla priza din casa sau cel putin asa au crezut ei .Nimic nu este batut in cuie in aceasta lume .Bunul simt poate totusi a redefini orisicare credinta .A crede este mereu o variabila .O imensa majoritate ,dintre noi ,nu prea au mare habar in cred .Cit despre Trump tocmai ce am citit un „laudatio ” cu care Nicusor Dan spera sa imblinzeasca urechile lui Trump .Acolo doar un anume fosnet are relevanta .
Dom’le, din timpuri vechi ma tin sa va zic asta (dvs si inca unuia, parca esop): pauzele se pun dupa semnele de punctuatie. Textele dvs devin necitibile pentru un om care a mai avut o carte in mana. Si, da, exista o pauza „îngustă“ (foarte mica, fina se cheama) inainte de semnele de punctuatie compuse din doua semne (punct si virgula, semne de exclamare, de intrebare, doua puncte), dar nu aveti habar despre asta. Sau despre lungimea semnului de dialog (—), sau ceva de genul paranteza (–). Cratima (-) deja pare o taina pentru idioti, deci… cu scuze, nu va citesc comentariile, nu stiti a va exprima in limba romana, nu ma intereseaza comentariile dvs. Pot fi si argumentate corect, nu veti fi primit in Academia Romana. Exagerez, dar macar atat, invatati chestia asta. In fond tot ceea ce cititi pe net respecta aceasta regula simpla: pauza dupa semnul de punctuatie, nu inainte. Succes!
A crede in sens de banuiala poate fi o variabila . A crede in Dumnezeu este o certitudine .
În momentul în care s-a instalat primul paratrăznet pe o biserică, dumnezeu și-a dovedit inutilitatea. Pe urmă, fiecare paratrăznet pe fiecare biserică a confirmat-o.
În urmă cu vreo 20-25 de ani, într-o după-amiază de vară, mi-am făcut o mulțime de dușmani: o biserică de lemn nou construită a ars aproape complet, după un trăsnet, iar eu am comentat de față cu toată lumea că ar fi trebuit instalat un paratrăsnet încă din timpul construirii ei, nu trebuia lăsată doar în grija Domnului 😀
Treceam destul de des pe-acolo cu mașina și remarcasem de câteva luni lipsa paratrăsnetului, deși o construiau aproape în vărful unui deal, într-o zonă cu furtuni de vară destul de dese. Când turla a fost gata, vârful ei a ajuns de fapt mai sus decât vârful dealului, iar lipsa paratrăsnetului a înclinat definitiv balanța.
” (…) dumnezeu și-a dovedit inutilitatea.”
Așa e. Dacă ai urcat într-un tren fără să te uiți ce scrie pe el, iar el mergea în altă direcție decât îți trebuia ție, asta înseamnă că și-a dovedit CFR-ul inutilitatea 😀
Știi cum s-au construit regimurile marxiste mai vechi și mai noi? Numai cu disfuncționali. Un om crescut cu părinți civilizați, chiar fără o educație religioasă, învață că puterea se exercită cu reținere și responsabilitate. Jaful generalizat comis astăzi în România de bugetarii cu epoleți are la bază tocmai lipsa de educație în familie.
Dati-mi voie sa sintetizez, cu riscul de a deveni prozaic: cand stiinta nu mai poate explica stiintific o teorie, face o poveste explicativa frumoasa si abracadabranta, apoi foloseste formula magica „daca noi acum, cu mijloacele actuale, nu putem explica asta, nu inseamna ca nu va putea fi explicata peste ceva timp, cand urmasii nostri vor fi mai destepti ca noi”. Si, brusc, povestea se transforma in stiinta, mai ales ca, repede, „majoritatea” cercetatorilor vor cadea de acord ca e corecta.
In privinta aparitiei vietii si ce s-a intamplat dupa aia, teoriile evolutive sunt la fel de valabile ca si Designul Inteligent. Nu vad de ce s-a decretat absolut ca numai unele pot fi sustinute si predate publicului.
Cind stiinta nu poate explica existenta lui Dumnezeu dar o baba cu palmele si talpile picioarelor crapate de munca o poate face in trei vorbe .
https://haber.sol.org.tr/devlet-ve-siyaset/ilahiyatci-bayindir-gunduz-gunese-bagli-olmayan-bir-varlik-haberi-43648
Una si mai buna! Ziua e o entitate care n-are nimic de-a face cu soarele. Cica. Cititi traducerea ca merita.
https://www.dw.com/ro/la-m%C3%BCnster-s-a-deschis-prima-facultate-de-teologie-islamic%C4%83-din-germania/a-77806027
Este o interpretare greșită a „entității”. Cele scrise în Coran sunt descrise mult mai coerent și inteligibil tuturor in Cuvântul din Sfânta scriptură, Evanghelia Ioan 1:
„4. Intru El era viața si viața era lumina oamenilor.
5. Si lumina luminează în întuneric si întunericul nu a cuprins-o. ”
Un pic despre Enoh – în Geneza din Sfânta Scriptură, apare o „ruptură” dintre 2 Enohi. Această „ruptură” este descrisă in numai câteva cuvinte prin existența Fiilor lui Dumnezeu.
Științific, după teoria stringurilor, Enoh, fiul omului, avea capacitatea trecerii printr-o „poartă” din dimensiunea spațio-temporară umană în Enoh, fiul lui Dumnezeu, a dimensiunii spațio-temporare Divine, CELESTE!
Enoh dă inclusiv locația împărăției cerești, existentă și acum, aici, pe această planetă, nu pe Lună, nu in Soare sau stele.
In Evanghelii se spune despre poarta cea strâmtă prin care trebuie să trecem nu cea largă (MC 7:13-14)
Apocalipsa pomenește de peceți, chei și despre singura ușă care v-a rămâne deschisă AP. 3:8 „… am lăsat înaintea ta o ușă deschisă, pe care nimeni nu poate să o închidă,…”
În rugăciunea creștină lăsată întregii omenirii prin propovăduirea Evangheliilor tuturor neamurilor pomenim „ … precum in cer așa si pe pământ.” (MC11:2)
Și da, împlinirea Cuvântului, DOVEDIBIL ȘIINȚIFIC, este precum este scris in Apocalipsa 21:
1. Si am văzut cer nou si pământ nou. Căci cerul cel dintâi si pământul cel dintâi au trecut; si marea nu mai este.
2. Si am văzut cetatea Sfânta, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, …”
22: „5. Si NOAPTE NU VA MAI FI; si nu au TREBUINȚĂ DE LUMINA LĂMPII SAU DE LUMINA SOARELUUI, pentru ca Domnul Dumnezeu le va fi lor lumina si vor împărății in vecii vecilor.”
Cu cunoștințele științelor actuale aceste lucruri sunt posibile deja, dar științele nu cred, pentru că și despre acest lucru stă scris, mai fiind o scurtă vreme până la împlinirea Cuvântului.
Este cu totul altceva decât interpretările din Coran.
„aproape viata”
cumva, mecanica cuantica bidimensionala din tabelul lui Mendeleev a evoluat intr-un tabel multidimensional care cuantifica mecanica vietii prin particule genetice; poate ca a inceput cu un numar minimal de gene capabile sa se diversifice si sa se specializeze mai mult decat s-ar putea extinde tabelul Mendeleev; iar genele dezvolta o chimie colectiva precum coloniile de furnici, bancurile de sardine sau stolurile de grauri
On topic:
https://www.sciencedaily.com/releases/2026/06/260625014827.htm
Vă mulțumesc pentru semnalarea interesantului studiu Widespread Impact-Induced Crustal Permeability on the Early Earth, care aduce argumente noi în scenariul panspermiei dirijate.
Într-o versiune actualizată a eseului meu, voi introduce datele recent publicate în studiul menționat mai sus. Probabil, vor fi două noi secțiuni – „Crusta timpurie ca bioreactor hidrotermal” și „Hidrotermalismul de impact: scena geologică a panspermiei”, care vor discuta, printre altele, „coridoarele de colonizare” ca „bioreactoare naturale”.
Studiul recent al lui Alexander et al. arată că bombardamentul timpuriu a sculptat suprafața Pământului și, în același timp, a transformat primii 8 kilometri de crustă într-o structură intens fracturată și permeabilă, traversată de fluide hidrotermale.
Privit prin lentila panspermiei dirijate, acest peisaj geologic devine mai mult decât un decor pentru chimia prebiotică: el apare ca un vast „bioreactor natural”, pregătit – involuntar – de impacturi pentru a primi și adăposti eventuali „coloniști” microbieni proveniți din altă parte.
Dacă în 2016 mă întrebam ce „decor” cosmologic ar face posibilă panspermia dirijată, studiul recent privind permeabilitatea impact‑indusă a crustei arată că și scena geologică locală – Pământul însuși – a fost mai deschisă decât credeam atunci.
Off Topic.
Citesc si ma minunez. Ce nivel de dezinformare parsiva poate exista pe lumea asta.
https://www.digi24.ro/stiri/externe/apusul-ordinii-postbelice-este-romania-o-putere-geopolitica-de-mijloc-intre-est-si-vest-3846393
Nenea Mohamed Amersi, nascut in Kenya, metis de iranian cu indian, educat in UK, insurat cu o rusoaica, multimilionar, exceptional de caritabil etc. Printre altele, membru al urmatoarelor organizatii:
Member of the Development Board of the British Academy and a member of the Steering Group and the Corporate Advisory Group of the British Academy’s Future of the Corporation Project.[42]
Trustee of the Foreign Policy Research Institute.[43]
Member of the Global Leadership Council of the Saïd Business School, University of Oxford.[44]
Member of the Advisory Boards of the Global Thinkers Forum, Toucan and Faith in Leadership.[42]
Member of the Global Partners Council of the Institute of New Economic Thinking (INET).[45]
Member of the Advisory Board of the Commonwealth Enterprise and Investment Council and of Commonwealth First.[42]
Member of the Advisory Board of the Education Outcomes Fund.[46]
E fantasmagoric!
Intrebarea e ce naiba cauta in Romania chiar acum?
Articol de pe FT din 2021:
https://www.ft.com/content/5dab0a3e-687a-446f-8e55-58c999d4321f?syn-25a6b1a6=1
Preșs-titutia a atins noi culmi cu astfel de articole. Și Digi e un campion.
Se pare ca a fost cea ce ziariștii de limba engleza numesc a slow news day.
Și în timpul lui Ceașcă se găsea un flamand din Africa sa scrie frumos despre dimensiunile globale ale politicilor României.
Trebuie sa fie o foame mare la conservatorii din UK dacă unul din donării lor importanți vine la București sa dea un astfel de interviu.
https://www.youtube.com/watch?v=nNpIleU8Ci8
Un fapt divers. Un fost coleg olandez îmi spunea ca a vrut sa asiste la nașterea primului copil. A ieșit de acolo traumatizat, el mai mult decât soția. Mi-a spus ca dacă exista un inteligent design crede ca nu s-a aplicat și la operațiunea de naștere a copiilor.
Ulterior am asistat la înmormântarea soției lui, răpusă prematur de un cancer. A fost în fel de sărbătoare, o celebrare a unei vieți. Fără bocete, fără gesturi teatrale.
Sa dai nastere unui prunc este o mare responsabilitate . Mai ales ca acest lucru nu se intimpla exclusiv din dorinta celor doi parinti ( adica barbat si femeie ) .
Trecerea unui om in nefiinta ( sau mutarea la Dumnezeu , cum spun crestinii ) este , in opinia mea , un motiv de bucurie si relectie . Bucurie pentru ca cel care pleaca din lumea aceasta ( imbecil construita de oameni ) pentru ca a scapat de o sumedenie de imbecilitati si reflectie pentru cei care ramin ( reflectie la schimbarile pe care ei ar fi bine sa le faca in viata lor ) .
Adevarat. …Conform lucrarii „Istorii” a lui Herodot (Volumul 5, Capitolul 4) geto-dacii boceau la nașterea unui copil și chefuiau la moartea unei persoane.
Incă doua din astea și o să zică unii care apără istoria românească adevărată care incepe după venirea hunilor in Panonia că sunteti dacopat.
OFF TOPIC
Just published: The Hidden Agenda of NGOs and Their Impact on Israel and the UN
În acest episod din Quillette Cetera, Zoe Sankey stă de vorbă cu Gerald Steinberg, fondator și președinte al ONG Monitor și profesor emerit de științe politice la Universitatea Bar-Ilan. Timp de douăzeci și cinci de ani, Steinberg a urmărit modul în care un număr redus de ONG-uri — printre care Amnesty International, Human Rights Watch și Medici fără Frontiere — s-au transformat din campanii de voluntariat bazate pe trimiterea de cărți poștale în actori politici de miliarde de dolari, cu o influență disproporționată la Națiunile Unite și în redacțiile occidentale.
El și Zoe discută despre modul în care aceste organizații au ajuns să domine discursul privind drepturile omului, de ce jurnaliștii investighează rareori ONG-urile pe care le citează ca surse autorizate și cum demonizarea Israelului a devenit, în cuvintele lui Steinberg, o industrie în sine — completată de carieriști, denunțători și note de subsol care se autocitează, menite să pară studii academice.
Gerald dezvăluie modul în care societatea civilă a fost deturnată de agende politice și ideologice, prezintă studii de caz privind ONG-uri cu presupuse legături cu guverne și organizații teroriste, descrie procesul de acreditare al ONU și ce este cu adevărat necesar pentru a obține un loc la masa negocierilor, precum și dinamica puterii din cadrul conducerii acestor organizații.
–––––––––––––
Ar fi fost foarte interesant dacă ONG Monitor și-ar fi extins investigațiile și asupra ONG-urile din România, care au fost foarte active în timpul demonstrațiilor violente de la Pungești.
Asia-s uni dintre cei mai „tari”.
https://www.unrwa.org/
Cred ca am mai povestit asta: cind a fost cu protestele Colectiv am iesit in strada. Unii sint mai vocali, altii doar merg, participa. La un moment dat mi-a atras atentia galagia unui grup mai maricel, 15 persoane sa fi fost. Doi dintre ei erau cumva centrul grupului, un soi de lideri. Cind coloana s-a oprit s-au asezat pe bordura inconjurati de ceilalti. Vorbeau englezeste cu un alt accent decit ar face-o un roman si povesteau ca au fost la Pungesti, ca s-au batut cu jandarmii etc., ca protesteaza frecvent in alte orase/tari! Mi-a picat fata cind unul a povestit cum a venit din Manchester!
Am zis imediat, hai de-aici ca nu-i deloc in regula. Protestele Colectiv au fost ceva legitim, cei doi nu aveau ce sa caute la ele!
Doar un exemplu…
Gazele de şist inflamează Constanţa. Protest al ecologiştilor împotriva exploatării Chevron în Dobrogea
Semnatarii sunt:
ONG Mare Nostrum – Mihaela CÂNDEA
Centrul pentru Resurse Civice – Cosmin BÂRZAN
Comisariatul pentru Societatea Civilă – Gheorghe GHEORDUNESCU
Grupul pentru Jurnalism, Cultură şi Comunicare – Valentin COMAN
Costineştiul Verde – Mariana CIOCÂRLAN
Am incercat cindva sa opresc niste aiuriti de-astia, sa fi fost 1991. Merg in Cetatile Ponorului pe traseul turistic (fostul) si pe coborirea la Portal dau de un grup de vreo 25 de adolescenti si citiva profesori de-astia de nivel Casa Pionierilor/Sorbona Oradea. Carasera cornier de 80 (cred), profile lungi patrate de tabla, suruburi, pitoane cu expansiune. Montau si instalau scari metalice pe poteca! Da, poteca acolo e abrupta, ca esti in Dolina 1 nu pe Alexandri in Oradea.
Ma-nfurii si le spun ca sint in Rezervatia Academiei (tocmai trecusera pe linga tablita indicatoare), prin lege n-ai voie nici macar sa rupi o floare acolo, si-i intreb cine le-a permis sa faca asa ceva. Ca au aprobari de la Prefectura si de la Romsilva si toate alea. Am zis sa-i iau altfel, poate ii fac sa priceapa ca barele acelea pe solul foarte inclinat al potecii se vor constitui in drenuri si in timp poteca si asa fragila va fi spalata la orice ploaie, iar iarna si primavara si mai si. Degeaba, ca ei au aprobari. Mi-am zis asta e, fac o timpenie dar n-are rost nici sa insist si nici sa-i iau la bataie. Cum meritau de fapt.
Am avut dreptate, poteca s-a degradat mult, exista zone in care apele de siroire + topirea zapezii au sapat mai bine de 20 cm exact acolo, uneori mult mai mult, multe dintre scarile instalate timpeste atunci sint efectiv in aer. Si evident procesele astea continua. Raul a fost facut insa cineva va trebui sa le scoata naibii de-acolo macar ca pocesc locul.
Intre timp lucrurile s-au schimbat, nu mai ai voie sa faci nimic de genul asta acolo fara aprobarea PN Apuseni si a Romsilva cu avizul Salvamont-Salvaspeo Bihor.
Si-au schimbat-o atit de mult incit fostul traseu turistic care trecea prin subteran intre Dolina 1 si Dolina 3 e interzis :)))). Statul Doica/Nanny State grijuliu si vigilent.
Ultima oara cind am fost mi-am dus fetele si le-am bagat si in pestera pe fostul traseu turistic, ba le-am si dus oleaca in partea neturistica, pina la Tiroliana 2. Numa’ de-al dracu’.
Au fost foarte impresionate. Le-am zis ca daca-s cuminti cindva le duc si mai incolo, sa le plimb cu barca in Galeria Venetiana. Tot numa’ de-al dracu’.
Hmmm Ce amintiri ați stârnit !
Nici Banff, nici Kicking Horse nici macar El Capitan nu bat noaptea la foc în Padiș când ai 16 ani
S-au dus vremurile alea, nu mai e voie nici sa pui cortul si nici sa faci foc in Padis, exista citeva vetre de foc amenajate in curtile unor pensiuni si atit. Romantismele sint rezervate generatiilor trecute, azi seara lumea sta pe net nu la foc iar dimineata coboara la mic dejun nu se chinuie sa aprinda focul din ce-a ramas in vatra de azi noapte. Poate ca-i mai bine, la cit de prost s-a cintat la citeva focuri pe linga care am trecut prin alte parti.
Acum problemele principale ale Platoului sint gestiunea deseurilor, rezolvarea problemelor de proprietate si legalitatea constructiilor existente, majoritatea constructiilor inclusiv cele care sint acolo de 70 de ani nu au Autorizatii de Constructie. A propos, Viorel, mai esti in puscarie? La Multi Ani acolo!
https://www.g4media.ro/clujul-asteapta-dupa-bihor-pentru-tara-de-piatra-paradisul-carstic-al-romaniei-lucarile-la-drumul-ce-duce-spre-zona-turistica-padis-abia-au-inceput-in-bihor-la-cluj-s-au-terminat-de-doi-ani.html
@ :)
Nu stiu cine-i Viorel? Sper ca n-ai facut un atac vascular cerebral in timp ce postai…
Dacă ești in regulă și așa esti de obicei asta e. Uitasem de mitocania românească … :)
Off Topic
Cel mai mare cargou de containere din lume, care merge pe LNG tocmai si-a dat drumul in Le Havre.
https://www.euronews.com/business/2026/07/02/cma-cgm-deploys-worlds-largest-lng-powered-container-ship-on-asia-europe-route
Although the CMA CGM Notre Dame was built in China using the French company’s expertise, it sails under the French flag, a decision the company sees as reinforcing France’s maritime tradition.
The inauguration was attended by France’s First Lady, Brigitte Macron, alongside the vessel’s godmother, Delphine Arnault, LVMH billionaire Bernard Arnault’s daughter, the chief executive officer of Christian Dior Couture.
Vive La France!
Nu stiu cat sa cred articolul de mai jos dar e ceva sintetic care mananca, creste se divide si e facut de om in Minesota.
https://www.cnn.com/2026/07/01/science/synthetic-cell-research
Precis nu-i pe gustul lui Adrian Popescu nici sub forma de mici cu bere.
Minnesota…
OFF TOPIC
Canicula a încins și spiritele în Franța.
Sute de oameni s-au bătut și au distrus magazine pentru ventilatoare la ofertă
–––––––––––––––
În meciurile Aerul condiționat vs. Activismul climatic, Marea Britanie, Franța și alți membri UE suportă consecințele unor înfrângeri rușinoase. Pentru nu e ușor să fii „verde”. Toate acțiunile de combatere a schimbării climei au și consecințe negative pentru contribuabili. „Legea consecințelor neintenționate” reprezintă un atac al „ecologiei profunde” asupra modului de viață modern și a progresului uman.
O voce care dă speranțe francezilor a declarat recent:
Dacă voi fi aleasă președintă, voi pune în aplicare un plan amplu de instalare a sistemelor de climatizare, începând cu zonele în care trăiesc populațiile cele mai vulnerabile. – Marine Le Pen, lider al Partidului Rally National
Cum sunt un ecologist din fire, ventilatoarele există și sunt utilizate de peste un secol (inclusiv eu acum utilizez ventilatorul) iar aparatele de aer condiționat accesibile oricui sunt și ele disponibile de mai bine de 30-40 de ani FĂRĂ RESTRICȚII!
Aaah că apar unele știri IZOLATE cu excesul de zel al unor autorități locale, acestea intră la categoria de marketing agresiv al negaționiștilor.
Ceea ce dumneavoastră expuneți aici este dovada tocmai a ceea ce negați, INCĂLZIREA CLIMATICĂ în continuă dezvoltare cu praguri maxime ce cresc de la an la an, praguri ce fac ca acum oamenii să se calce in picioare pentru a găsi a apela la „soluții” de moment!
Un 1kg agent R134a de răcire este echivalent a 1,34 kg CO2.
Da, pare o mică picătură in ocean prin faptul că acel kilogram se „evaporă” in decursul unui an, doi in funcție de starea tehnică a SUTELOR de milioane de aparate casnice și climatizările de pe automobile, numai că discutăm de o altă compoziție chimică decât CO2, nefastă mediului!
Un alta aspect, când vorbim de căldură mare vorbim și de mult soare fără nori pe cer, adică un randament maxim de producție energie electrică la panourile solare adică există o acoperire a necesarului de energie electrică exact in momentele de vârf ale utilizării ventilatoarelor fără o creștere semnificativă a CO2 prin arderea combustibililor fosili!
Dacă s-ar fi mers numai pe ideea utilizării de combustibili fosili aveam in momentul de față parte și de sufocare in masă datorită paletei largi de emisii toxice!
Așa ecologiștii au stimulat în permanență cercetarea pentru a găsi alte forme nepoluante și riscante de a produce energie electrică. Fără ei și acum ne-am fi răcorit cu miresme concentrate de cărbuni și petrol.
Daca vreti sa salvati planeta primul pas, ca ec0logist, ar fi sa va mutati la tara, daca se poate intr-o zona impadurita, nu inr-un oras de 2-10 milioane de suflete. Aici temperaturile sunt cu cel putin 5 grade mai mici si nu aveti nevoie de aer conditionat. Eventual nici de masina. O plimbare de 30 min pana la magazinul din sat nu strica nimanui. Tehnologia de azi permite multor oameni sa lucreze de la distaanta.
Din pacate toti vrem sa ne inghesuim in aceste insule termice, un fel de ferme artificiale, stand unul in capul celuilalt si plangandu-ne ipocrit de abuzul de aer conditionat.
Cuantum Tecton,
morile de vint se folosesc de sute de ani, nu sunt inventia ecologistilor, mic copil fiind tineam apa la soare sa se incalzeasca, inca nu se inventase ecologia, hidrocentralele si morile de apa sunt si ele inventate de scel putin o suta de ani. nici la energia atomica nu vad vreun merit al ecologistilor. Asa ca las-o balta cu contributia lor, ei nu au facut decit sa distruga economia europeana, in special, cu impozite absurde si interziceri de masini etc. sau cu trotinete electrice!
Vorbeam in contextul strict al cererii crescânde pentru electrocasnicele de răcorit, despre excesul de zel al unor autorități care invocau faptul faptul că instalațiile AC cresc emisiile de CO2 datorită creșterii consumului de energie electrică, creștere suplinită insă de panourile fotovoltaice care, abia recent s-a trecut la utilizarea lor in mare masă și pe scară largă la presiunile ecologiste!
Da, bine zici este o luptă grea cu morile de vânt, Don Quijote :)
Intr-o notă mai largă, „ecologiștii” moscoviții ne-au transmis filmări (ALL in ONE) in premieră arătându-ne cum sare in aer un capac OZN al unui cazan cu smoală utilizând o singură rachetă de sorginte patriotică rusească.
https://youtu.be/i4-08FZWChs
Off Topic
O istorie, zic eu frumoasa, in banalitatea si simplitatea ei. Ti-ai spune ca-i inventata de soldatii romani cand pietruiau drumurile prin Europa. Ori in Romania cand, cum relata Toparceanu, agentul sanitar obliga sateanu’ sa dea cu var.
Nu! E inventata de un inginer american (azi e ziua Americii, Sa Cresca Mare!!!).
E vorba de dunga alba vopsita la marginea drumurilor inventata si cu mari cazne promovata de catre John V. N. Dorr in 1950.
https://www.wsj.com/business/white-line-road-invention-america-250-8ce6bb89?mod=business_trendingnow_article_pos1
Over the past 250 years, America has produced the world’s most valuable inventions.
The lightbulb. The internet. The telephone and the iPhone. Since the founding of the United States, we have built airplanes, refrigerators and Costco. We dreamed up the microchip and we gave the world chocolate-chip cookies.
But the greatest American innovation that you won’t ever find on a list of America’s innovations might just be one that you see every day.
It’s an unsung idea that changed a nation and spread all over the world—and it was driven by one guy.
In the 1950s, around the time Jonas Salk cracked the polio vaccine, a metallurgist named John V. N. Dorr became the champion of a different lifesaver: a white line on the right side of the road.
Meditând la efectele actuale ale evenimentului Super El Nino 2026 și la evenimentele tragice din vestul Europei și de pe alte meleaguri, consider că cea mai valoroasă și mai umană invenție americană este cea a inginerului Willis Carrier. În 1902, la o tipografie din Brooklyn, el a pus în funcțiune prima unitate modernă de aer condiționat (A/C), bazată pe electricitate. Aparatul inventat de Carrier la un an după ce a absolvit masteratul în inginerie la Cornell University, îndeplinea simultan patru funcții importante: controlul temperaturii, controlul umidității. controlul circulației aerului și ventilației și purificarea aerului. Acronimul modern HVAC (Heating, Ventilation, and Air Conditioning) s-a născut atunci și este ubicuu în SUA (probabil și în Canada).
Poate că grandoarea și somptuozitatea marilor metropole americane, unde s-au construit primii zgârie nori din lume, nu ar fi existat fără o altă invenție genială, dar care este larg necunoscută.
Invenția care a revoluționat instalarea și utilizarea ascensoarelor în clădiri cu peste șase etaje și în turnurile zgârie‑nori este frâna de siguranță pentru ascensoare inventată de Elisha Graves Otis. Aceasta a făcut posibilă folosirea în siguranță a ascensoarelor pentru pasageri și, implicit, construirea clădirilor înalte la început ăn New York și apoi în restul Americii și al lumii întregi.
Elisha Graves Otis a proiectat un mecanism de siguranță care bloca cabina în cazul ruperii funiei de ridicare, prevenind căderea liberă. El a demonstrat public invenția la Expoziția Crystal Palace din New York în 1854, tăind frânghia în fața mulțimii pentru a arăta că frâna oprește platforma; demonstrația a fost decisivă pentru acceptarea publică a ideii folosirii ascensoarelor în clădirile înalte.
Prima instalare a unui ascensor pentru oameni, echipat cu frâna sa de siguranță a avut loc în 1857 în magazinul E. V. Haughwout din New York.
Prin eliminarea riscului major asociat cu ascensoarele timpurii, invenția lui Otis a permis proiectanților și dezvoltatorilor să construiască etaje superioare accesibile rapid și în siguranță, ceea ce a fost esențial pentru apariția zgârie‑norilor.
Otis exista in continuare ca firma. E elevatorul pe care l-am folosit in Toronto in blocul de 4 etaje unde am locuit un timp.
https://www.otis.com/en/us/our-company/history
Si, sigur ca sunt folosite aparatele de aer conditionat in Canada. Ca regula generala pentru mine – cand e nevoie de AC e timpul sa schimb cauciucurile de iarna…😁
Am semnalat articolul din WSJ pentru ca scoate in evidenta un fapt: „sancta simplicitas”.
Cel mai greu este sa concepi ceva simplu si functional. Complicat poate face orice „prost”. Ganditiva cate vieti au fost salvate cu o simpla dâra de vopsea.
iar am uitat o cratima…
Ceea ce numiti dumneavoastra ,,cauciucuri” sint in fapt anvelope .
Domnule Popescu, e o greseala frecventa in limba romana, multa lume o face. Nu fiti un Grammar nazi!
Omul, la fel ca multi alti romani, crede ca anvelopele sint facute din CAUCIUC cind, in realitate, dupa cum stim, sint facute din CAPCIUC.
Sfaturi, de la un sofer de livrari (UPS), pentru a trece mai usor peste caldurile infernale. Trackurile UPS sunt comune in US si Canada si in general nu au aer conditionat. Bietii soferi sunt niste adevarati atleti. Ultima propozitie spune multe…
https://www.wsj.com/lifestyle/workplace/how-to-beat-the-heat-like-a-pro-tips-from-a-veteran-ups-driver-af3a52a8?mod=lead_feature_below_a_pos1
Cum să învingi căldura ca un profesionist: sfaturi de la un șofer UPS veteran
Muraturile, lăzile frigorifice și prosoapele de înaltă tehnologie sunt doar câteva dintre trucurile pentru a rămâne răcoros într-una dintre cele mai fierbinți meserii.
Conduceți un camion UPS cu triunghi îndreptat în sus, cu o creștere de 1,02%, timp de 23 de ani, și veți învăța unul sau două sfaturi despre cum să învingeți valurile de căldură.
De-a lungul carierei sale de livrări pentru United Parcel Service în Bakersfield, California, Joel Reyez s-a luptat cu căldura extremă de mai multe ori decât își amintește. Lucrează adesea în ture de 10 ore, băgându-și frecvent capul în spatele camionului – care poate părea un cuptor la temperaturi sufocante.
La fel ca restul zecilor de mii de șoferi UPS, lucrează singur, ceea ce înseamnă că trebuie să fie atent la orice semne de supraîncălzire și să le preîntâmpine. „Suntem atleți industriali”, spune Reyez, în vârstă de 49 de ani.
Lupta cu căldura este o treabă serioasă și pentru UPS, care le oferă șoferilor echipamente de răcire, ventilatoare de cabină, băuturi electrolitice, canistre de apă și chiar mai mult. Se estimează că furnizează peste 15 milioane de livre de gheață fabricilor sale în fiecare vară pentru a menține personalul răcoros.
Iată cum poți face față și tu căldurii precum un șofer UPS veteran:
Investește în dispozitive portabile de înaltă tehnologie
UPS echipează Reyez cu căciuli, mâneci și prosoape fabricate cu tehnologii de răcire dezvoltate de Mission, un brand care furnizează materiale textile și echipelor sportive profesioniste și sportivilor. Dar o mare parte din acestea pot fi cumpărate și online.
Pe parcursul zilei, Reyez își pune echipamentul într-o ladă frigorifică pe care o ține lângă scaunul șoferului. Tehnologia activată de apă permite materialului să rămână cu până la 30 de grade mai rece decât temperatura medie a corpului, spune Mission. Mânecile îl răcoresc până la două ore, spune Reyez, iar înfășurarea prosopului în jurul gâtului îi oferă o ușurare suplimentară.
Reyez spune că îi îndeamnă constant pe șoferii mai tineri să nu sară peste echipamentele vestimentare. Cameron Bowman, un șofer în vârstă de 38 de ani din Waxahachie, Texas, spune că optează pentru șapca de baseball răcoritoare și păstrează o pereche suplimentară de mâneci răcoritoare și pregătite pentru momentul în care prima pereche se uzează. „Le schimb”, spune el.
Muraturile sunt prietenele tale
La prânz, uită de burger și cartofi prăjiți – sau de orice altceva gras, de altfel, sfătuiește Reyez. „Aș vrea o pizza mare? Da”, spune el. „Dar pe căldură, asta va fi pur și simplu dăunătoare pentru mine.”
În schimb, soția lui îi va face un sandviș cu curcan, roșii, castraveți și salată verde. Și include și două murături, care sunt pline de electroliți din sodiul din saramură și urme de potasiu.
„Murăturile sunt bune”, spune Reyez. El completează adesea prânzul cu fructe și spune că pepenele verde este deosebit de eficient pentru hidratare.
Pregătește-ți hidratarea înainte de asta
Nu este suficient să bei odată ce ți-e cald și sete. Trebuie să te hidratezi bine înainte de asta, spune el.
Pe scurt, „Beau mereu apă”, spune Reyez, care estimează că bea până la 20 de sticle pe zi pe vreme caldă. Adesea adaugă electroliți pudră și ține Gatorade la îndemână în lada frigorifică.
Pentru a-și asigura aprovizionarea forței de muncă, UPS spune că a oferit personalului peste 100.000 de bidoane cu apă și a instalat 3.000 de mașini de gheață și 2.000 de fântâni de apă în unitățile sale.
Chiar și micile explozii de aer condiționat ajută
Fiecare vehicul nou de livrare achiziționat de UPS include acum aer condiționat – o prevedere inclusă în cel mai recent contract al UPS cu International Brotherhood of Teamsters, care reprezintă șoferii UPS.
Atât Reyez, cât și Bowman, șoferul din Texas, au primit primele lor camionete cu aer condiționat anul acesta. Înainte, Bowman avea doar două ventilatoare în camioneta sa care suflau aer la „orice temperatură era afară”. Acum, spune el, „ai aer rece adevărat suflat pe tine”.
Reyez are și ventilatoare instalate în camioneta sa, iar UPS spune că scuturile termice pentru evacuare pe care le-a adăugat camioanelor scad temperaturile podelei cabinei cu până la 17 grade.
După ce a condus atâția ani fără aer condiționat, Reyez spune că este surprins cât de mult chiar și câteva minute odată țin la distanță oboseala.
„Aerul condiționat a schimbat traiectoria jocului”, spune el.
Problema AC in masini este una destul de complexa medical.
Avantajul principal al AC-ului din mașină este că nu „fierbi” la temperaturile și de peste 50 de grade se se formează in mașină și apra emisiile COV (compuși organici volatili) de la plasticuri și tot felul de substanțe chimice utilizare la curățarea pe interior a masinii.
Vorbim de un microclimat in care trăim timp de cîteva minute la câteva ore.
Aerul rece suflat de instalație provoacă foarte multor persoane probleme de sănătate ORL și a aparatului respirator. Pentru diminuarea efectelor nefaste au fost concepute sistemele climatronic!
Una din problemele critice ale AC este instalația interioară, tubulatura de drenaj în care, datorită alternanțelor mari de temperatură se formează condens.
Fiind vorba de existența apei, in tubulatură se dezvoltă în diferite locuri culturi de bacterii și FUNGI.
Acestă problemă apare la mașinile care sunt utilizate sporadic in diferite zile, 1-2 ore pe zi restul perioadei de neutilizare permițând formarea și dezvoltarea acelor culturi de bacterii!
Medicii pneumologi recunosc faptul că instația AC a mașinilor provocă boli severe ale aparatului respirator.
Ca alternativă la filtrele clasice, s-a incercat cu filtre de polen ale habitaclului cu continut de carbon activ. S-a constat o diminuare a cazurilor de imbolnăviri dar nu suficientă. Au dezvoltat cercetarea ajungdu-se in prezent la filtrele cu continut de polifenol (MAN fiind o marcă care a introdus acest tip de filtre eficiente) mult mai eficiente in combaterea formării culturilor de bacterii și fungi.
Celor care utilizează mai rar mașina este recomandabil a utiliza numai acest tip de filtre și indiferent de tipul de instalație, cu sau fără AC și orice tip de filtru, este recomandabilă igienizarea intalației de interior mai ales la cele cu tubulatură complexă gen climatronic. Sunt sprayuri speciale.
„Acum, spune el, „ai aer rece adevărat suflat pe tine”.”
Este o mare greșeală, mai ales pentru ei, cei din acest caz, care fac frecvent acest lucru.
1. alternanțele de acest fel generează șocuri termice care destabilizează imunitatea organismului prin curenții reci suflați pe corp.
2. cea mai mare greșeală este însă, indiferent de instalație cu filtre cu sau fără AC, cu sau fără climatronic, îndreptarea jetului de aer înspre față! De aici pornesc toate problemele grave ale aparatului respirator și ORL!
Astazi la orele 20:30 ora Bucurestiului a fost Afeliul, am fost la +/- 152 087 775 km de Soare, asta fiind cam cu 3 milioane de kilometri mai departe decit am fost in ianuarie la Periheliu.
Ne miscam cam cu 3500 km/h mai lent decit am facut-o in ianuarie. Etc aici:
https://www.thesuntoday.org/solstice-equinox/aphelion-2026/
Este foarte straniu pentru mine că lungul articol nu pomenește deloc al treilea ciclu Milanković – precesia echinoxurilor/solstițiilor. O simplă trimitere la un manual de climatologie ar fi făcut superfluă toată narațiunea (unii i-ar spune poliloghia) articolului.
Pe mine mă exasperează frazele din articol formulate astfel încât să rezulte că planeta se conformează legilor lui Kepler. Probabil că în mintea autorului acelui articol, lucrurile chiar așa se petrec: ”Thanks to Kepler’s 2nd Law, Earth travels slowest at aphelion”
No, Earth doesn’t give a damn about Kepler’s 2nd Law 😀
Kepler’s 2nd Law is the one trying to describe how Earth travels. Earth was around before Kepler.
Senzația mea de stranietate s-a mărit după ce am aflat cine este autorul articolului:
Dr. C. Alex Young serves as the Associate Director for Science Communication in the Heliophysics Science Division (HSD) at NASA’s Goddard Space Flight Center, where he leads strategies to effectively communicate the division’s research and mission.
https://science.gsfc.nasa.gov/sci/bio/c.alex.young.1
Off Topic.
Canada cumpara 12 submarine noi de la nemti si nu de la sud-coreeni
Interesant e ca nemtii prin contractul cu offset se angajeaza sa investeasca intr-un port la Hudson Bay pentru un terminal de LNG si cheuri de apa adanca pt mineraliere.
Prior to the bid selection, the Germans offered to turn Manitoba’s Port of Churchill into a major export hub to help move Canadian liquefied natural gas (LNG) and critical minerals to global markets from the port on Hudson Bay.
https://www.cbc.ca/news/politics/carney-subs-deal-germany-norway-tkms-hanwha-9.7260562
OFF TOPIC
Norii au reprezentat cea mai mare incertitudine în modelele climatice globale încă din anii 1970. O mică incertitudine privind acoperirea cu nori și alte caracteristici ale norilor anulează semnalul radiativ generat de creșterea concentrației de CO₂.
Un studiu recent publicat aduce noi date și observații pertinente:
Este absorbția radiației solare de către nori încă subestimată în mod semnificativ de către re-analizele actuale bazate pe modele?
Deși norii „reprezintă cel mai important factor de moderare a bilanțului radiativ al Pământului”, modelele NASA privind capacitatea norilor de a modifica radiația solară prezintă o abatere de 18,8 W/m² față de observații. Această discrepanță dintre modele și observații este de 94 de ori mai mare decât impactul acumulat al CO₂ pe o perioadă de 10 ani, în condiții de cer senin (0,2 W/m²).
NASA a recunoscut anterior că impactul norilor este atât de mare și de incert, încât modelele „trebuie îmbunătățite de aproximativ o sută de ori în ceea ce privește precizia” pentru a detecta un impact al activității umane sau al CO₂ asupra climei.
https://isccp.giss.nasa.gov/role.html
De pe BBC apropo de zooplancton si rolul lor in absorbtia si depozitarea de CO₂. O nota: oamenii nu sunt prea buni in aprecierea numerelor mari.
Partea de la urma a articolului are ca de obicei barba incalzista antropogena…
https://www.bbc.com/future/article/20260706-the-deep-sea-creatures-that-rise-every-night
Diel vertical migration is also thought to transport up to six gigatonnes of carbon – more than double the emissions from all cars worldwide – from the upper ocean into the deep sea per year, where it can be stored for centuries. This plays a crucial role in regulating the Earth’s climate as it keeps carbon locked away and out of the atmosphere. If they survive the night, these tiny travellers will carry any organic matter they’ve consumed at the surface back down to the depths as night turns to day.
„Rather than [the organic matter] sinking and getting eaten on the way down, now it’s inside whatever’s swallowed it,” says Copley. „It’s carried back down to the deep, where it may be released, or that animal might be eaten by something else. This gives us a kind of a shortcut for getting carbon down into the ocean, and that’s really important.”
Once carbon moves below roughly 1,000m (3,280ft) depth in the ocean, it can remain out of the atmosphere for millennia. „This migration has these really important consequences for what the ocean does as part of our planet’s living system,” says Copley.
Articolul descrie un fenomen bio-climatic bine-cunoscut: DVM (migrația verticală diună), descoperită de Georges Cuvier în 1817.
Ceea ce articolul nu explică prea clar este faptul că DVM leagă patru sub‑cicluri principale ale carbonului organic în coloana de apă: (1) producție primară la suprafață, (2) transformare trofică, (3) transport activ și pasiv în mesopelagial, (4) remineralizare și îngropare. Practic, Diel vertical migration (DVM) funcționează ca un „motor” activ al sub‑ciclurilor carbonului organic: migratorii transportă carbonul fixat de fitoplancton la suprafață în adâncime prin respirație, fecale și mortalitate, modificând astfel raportul dintre producția primară, transformarea microbiană și sechestrarea geologică (îngroparea) carbonului în rocile din fundamentul oceanelor.
Marea problemă a panspermiei este că nu explică cum a apărut viața, ci doar mută problema în altă parte.
Ea răspunde la întrebarea „Cum a ajuns viața pe Pământ?”, dar lasă nerezolvată întrebarea „Cum a luat naștere viața inițial, în Univers?” Aș adăuga, oarecum malițios, „Ce este un organism viu?”
La școală ni s-a povestit despre Ponnamperuma și experimentele lui. Ce scrie Deming pe marginea acestor studii? Subiectul mi s-a părut fascinant la vremea respectivă – eram elev în clasa a noua.
Găsiți mai sus comentariul meu despre „Kicking the can” problem.
Eseul profesorului Deming conține 56 referințe, niciuna despre Ponnamperuma.
Cheia principală în care trebuie citită recenzia mea este inclusă în titlu: Evidența negativă nu este probă pozitivă.
Lacunele în explicațiile naturaliste (de exemplu, incompletitudinea reconstrucției abiogenezei sau raritatea formelor tranzionale) au valoare euristică, dar nu constituie, prin ele însele, dovezi pentru o cauză exogenă. Atribuirea unei cauze inteligente pe baza ignoranței acturale este o inversare a „sarcinii probei”; ipoteza exotică trebuie să vină cu predicții testabile și semnături distincte. Din păcate, profesorul Deming nu a inclus aceste ultime condiții. Am o listă a acestora, dar nu am inclus-o în textul eseului ca să evit problema TL;DR.
Pe langa subiect oarecum. R. Dawkins cu meme-le lui si meme-tismul nu e cumva predecesorul EVITA? Are teoria lui ceva de-a face restul discutiei
PS.
Nu-mi place Dawkins, ca sa spun; e prea fundamentalist. Eu ii spun „fundamentalism ateist”…
Da, în linia lui Dawkins, memele și memetica pot fi văzute ca un precursor conceptual al ideilor care stau și în spatele EVITA, în sensul în care ele extind darwinismul dincolo de biologie și îl reformulează ca dinamică generală a replicatorilor. Dawkins arată că nu doar genele pot evolua, ci orice unitate de informație transmisă, variată și selectată – de la idei și credințe (meme) până la structuri pur simbolice.
Unul dintre cele mai puternice argumente că evoluția este inextricabil legată de informație (și nu doar de disiparea energiei) vine tocmai din observarea evoluției în contexte pur simbolice: acolo unde nu avem organisme, metabolism sau ecosisteme fizice, ci doar „coduri” care se copiază, se modifică și sunt selectate.
În această categorie intră și clasa de programe computaționale numite algoritmi genetici și, mai larg, programarea evolutivă. Acolo vedem procese evoluționare impresionante obținute doar cu un computer și cu un pic de coding inteligent: populații de soluții codificate simbolic, care suferă „mutații” și „recombinări”, iar selecția este impusă de un criteriu de performanță. Într-un astfel de cadru am lucrat și eu, de exemplu, în articolul din 2010, „Using Gene Expression Programming to estimate sonic log distributions”, unde am folosit un algoritm evolutiv (Gene Expression Programming) pentru a „crește” automat formule care aproximează distribuții de carotaj acustic în roci. Acolo evoluează doar informația – expresii simbolice, structuri de cod – iar energia implicată este doar cea consumată de computer, nu „motorul” procesului.
Din acest motiv, aș spune că legătura dintre memele lui Dawkins, algoritmi genetici și sisteme de tip EVITA este tocmai ideea de universalitate a evoluției: oriunde ai replicatori informaționali, variație și selecție, ai procese evolutive, fie că lucrezi cu gene, meme, cod sau „organisme” digitale. În eseul meu despre panspermia dirijată mă sprijin pe această intuiție: odată ce există replicatori biologici într-un mediu fizic adecvat, nu e nevoie de o „dirijare” la nivel de mutații pentru a obține complexitate – mașinăria evoluției, ca dinamică a informației, face restul.
AVIDA…
În contextul vieții artificiale și al biologiei computaționale, modelul Evita este un cadru de evoluție digitală dezvoltat în anii 1990 ca o variantă simplificată a unor modele precum Avida și Tierra. Platforma Evita originală a fost utilizată în principal de cercetători pentru a analiza dinamica evoluției, în special semnele caracteristice ale evoluției fără limită de timp.
Despre modelarea Evita și diferențele față de Avida și Tierra:
A Comparison of Evolutionary Activity in Artificial Evolving Systems and in the Biosphere
În timpul unei vizite în St. Petersburg, Florida, un oraș de pensionari ultra-bogați, unde se moare zilnic în număr mare, Mircea Eliade a fost impresionat de aspectul cimitirelor. „Arată ca niște florării”, nota el undeva (și am citit eu, mulți ani mai târziu, în „Memorii”).
Și Contributors a ajuns să semene cu un cimitir. Dar fără flori. Intri, te plimbi 2-3 minute printre morminte (articole) și pleci. Nici urmă de viață (comentarii). Eu, unul, pentru comentarii mai treceam pe aici, că articolele…
Așa e peste tot. Web-ul 2.0 (bloguri, rețele sociale) agonizează, iar îndeletnicirea de moderator e pe cale de dispariție.
M-am oprit în colțișorul ăsta de cimitir doar fiindcă e singurul loc in care mai licărește o lumină slabă, de-abia întrezărită, doar ca să spun că există speranță.
Uncle Bob: Nostr, or the like, is the endgame solution for social communication. Decentralized and secure.
What Is Nostr? (Uncle Bob’s Ruminations)
https://www.youtube.com/watch?v=MaxXvcr181c
Cu câteva decenii în urmă, exista un deal numit „internet”. Oamenii se adunau pe acest deal pentru a-i asculta pe ceilalți. Unii urcau pe deal ca să vorbească, alții se adunau în jurul dealului ca să asculte. Și puteai să asculți pe oricine doreai. Dacă erai de acord, erai de acord. Dacă nu erai de acord, nu erai de acord. Și toată lumea era fericită.
Dar apoi, cineva a cumpărat dealul. Și a început să ridice ziduri și bariere, astfel încât să nu mai poți auzi persoanele pe care doreai să le asculți. Și a angajat activiști care veneau cu megafoane și pancarte, care te arătau cu degetul și te numeau rău pentru că ascultai.
Așa că unii dintre noi ne-am gândit că trebuie făcut ceva în această privință. Trebuia să facem ceva pentru ca dealul să fie readus la viață.
Răspunsul a fost Nostr.
Nostr, un protocol deschis și o rețea descentralizată.
Astfel, fără promisiunea unei recompense sau chiar a unui succes garantat, oamenii au lucrat împreună și individual pentru a construi ceva dedicat ideii schimbului liber de informații. Munca nu a fost ușoară, a necesitat mult timp și mult efort. Dar au creat aplicații-client și au construit relee. Și au creat mecanismul prin care oamenii se puteau aduna din nou în jurul dealului și puteau asculta pe oricine doreau. Și puteau fi de acord sau nu. După cum doreau.
* * *
Nimeni nu este proprietarul Nostr. Nimeni nu poate deveni proprietarul Nostr. Este un protocol open source. Oamenii pot avea relee individuale, dar există prea multe relee pentru ca o singură persoană sau o singură entitate să le poată deține pe toate.
Oamenii pot avea aplicații-client proprii și chiar le pot vinde, dar există atât de multe aplicații-client care pot fi folosite pe Nostr încât nimeni nu poate ridica un zid care să oprească fluxul de informații.
Așadar, în numele tuturor celor care au depus atâta efort în acest proiect și au transformat Nostr în ceea ce este astăzi, aș dori să vă invit să vă alăturați nouă. Alăturați-vă nouă pe dealul unde schimbul liber de idei și informații este norma și toată lumea își dorește mai mult din aceasta.
Veniți pe Nostr! Sper să ne vedem acolo.
Și Contributors a ajuns să semene cu un cimitir. Dar fără flori. Intri, te plimbi 2-3 minute printre morminte (articole) și pleci. Nici urmă de viață (comentarii). Eu, unul, pentru comentarii mai treceam pe aici, că articolele…
Nu împărtășesc pesimismul dumneavoastră. Lipsa comentariilor ține, în mare parte, de natura și atractivitatea articolelor publicate, nu de o „moarte” a platformei.
Ca referință, din 2014 am publicat 323 articole aici; media este de 130 comentarii pe articol, iar recordul platformei este de 608 comentarii la un singur text pe care l-am publicat în 2023.
Așadar, există viață — depinde de subiecte și de felul în care invităm cititorii la dialog. Dacă aveți teme care v-ar interesa sau idei care ar stimula discuția, semnalați-le; dacă unele sunt parte a profilului meu, le voi aborda cu plăcere.
Suna a Bernie Sanders…
Off Topic
Cum a ajuns NY sa-l voteze pe Mamdani? Raportul platitorilor de taxe din ultimii ani releva exodul famillilor cu venit intre 100 000 si 500 000$ si inlocuirea lor cu tineri burlaci socialisti cu salarii mici. Ca atare baza de impozitare scade dar numarul lui de votanti creste. Mamdani a castigat promitand marea cu sarea. Va urma…
One Secret to Zohran Mamdani’s Political Success
While high-earning couples depart the city, young socialists arrive.
https://www.wsj.com/opinion/new-york-taxpayer-migration-comptroller-thomas-dinapoli-zohran-mamdani-395ff1bb?mod=hp_opin_pos_2
Nevasta lui Mamdani, o sirianca, hartista, se plimba de ziua Americii prin Corsica la nus-ce conferinta a femeilor musulmane si declara ca Fecioara Maria a fost o palestinianca care l-a nascut pe Isus sub ocupatie evreiasca.
Pai as zice ca ochioasa asta are probleme si la cap nu numai la rasuflatoare, valva, supapa ori cum i-ai spune, de-i trebuie bideu in casa primariei (Gracie Mansion). Are sarita garnitura si sus si jos.
Mamdani’s wife Rama Duwaji co-hosting pricey pro-Palestine retreat in Corsica — after skipping July 4 celebrations
https://nypost.com/2026/07/07/us-news/mamdanis-wife-co-hosting-pricey-pro-palestine-retreat-in-corsica-after-skipping-july-4-celebrations/
Ultimul dar chiar ultimul raport in ceea ce priveste incalzirea glogala tocmai a fost anuntat. Va ramane pentru posteritate.
https://theonion.com/last-ever-global-warming-report-released-for-posterity/
Mai sunt și alții…
Progressives look to recharge the Green New Deal for the AI eraA group of insurgent Democrats have won House primaries in recent weeks. They could have a major impact on how the party deals with the environment.
Ce-a mai facut Gretuta?
Pai s-a lipit cu clei de asfalt in fata unei noi fabrici (Rheinmetall) de munitie de artilerie de 155 mm in Berlin.
https://www.the-berliner.com/english-news-berlin/greta-thunberg-joins-protests-against-rheinmetall-in-berlin/
Motivul e neclar…fabrica face munitii pt Ukraina.
Mi-am adus aminte de un banc vechi cu Nellie Kim, o gimnasta sovietica vestita. Bancul suna cam asa:
„Ne lichim si noi la coada asta?”
Cu riscul de a fi considerat/etichetat drept „sexist”, nu m-am putut opri să nu observ, ca și în alte ocazii asemnătoare, că marea majoritate a persoanelor surprinse de camera fotografică sunt de sex feminin. Să fie oare un semn special sau doar o banală întâmplare?!😉
Am spus la un moment dat, la un comentariu, ca feminismul nu-i bun nici cat apa-n cizme. Mai mult am relatat o zicere din Burestiul interbelic, auzita de la taica-meu, care spunea ca feminismul distruge feminitatea. Imediat, o duamna m-a apostrofat spunandu-mi ca si mama mea e femeie. Care va sa zica, prin consecinta, mama e feminista. I-am raspuns ceva apropo de butașire si a tacut…
Observatia Dvs. e corecta si poate fi extinsa la alte „categorii defavorizate” si se cheama discriminare pozitiva.
PS. Off Topic. Focuri de padure in NW Ontario. Fumul a acoperit tot sudul provinciei, de la Windsor la Ottawa. Curand ve ajunge pana-n Washington. Cerul e opac de nici soarele nu strabate. Pasarile zboara jos ca inainte de furtuna; nici un ciripit. E o atmosfera ireala. Poluarea aerulu e mai mare decat cea din Deli.
https://www.reddit.com/r/AbruptChaos/comments/1uwx93v/train_caught_in_a_forest_fire_in_armstrong/
https://www.theweathernetwork.com/en/news/weather/forecasts/some-of-the-worst-air-quality-in-the-world-sits-over-ontario-wednesday
Am experimentat nu demult efectele incendiilor din Canada aici în estul SUA. Și peisajul ireal (parcă era undeva pe Marte) și mirosul înecăcios al fumului transfrontalier. Managementul domeniului forestier lasă de dorit și în Ontaria, precum în vestul SUA.
”Tradiția germană a submarinelor” e pe fundul Atlanticului, courtesy of US Navy 😀
Oricum, merită reținute două aspecte: (a) nostalgia germană după realizările Reich-ului nazist nu a dispărut nici astăzi, motiv pentru care zeci de mii de militari americani se află și astăzi în Germania, după 80 de ani de la încheierea WWII și (b) ideea neroadă că submarinele de astăzi mai au vreo legătură cu ce construia Germania nazistă în urmă cu 85-90 de ani, astfel încât tradiția să mai joace vreun rol.
Mark my words: peste 10 ani de la momentul discuției de față, niciun submarin german nu va fi fost livrat către Canada.
P.S. Tocmai au trecut 10 ani de la precedenta mea profeție: eternele reparații necesare pe A1 la Aciliu, confirmată recent de Turnul Sfatului din Sibiu.
În societățile occidentale, femeile riscă mai puțin să fie tratate cu violență. Atât de către forțele de ordine, cât și de publicul larg cu alte opinii politice.
Știu că pare greu de crezut, dar de data asta votez cu Greta 😀
Guvernul Bolojan tocmai făcuse cadou 6 mld euro către Rheinmetall, din bani pe care România îi va obține sub formă de credite, pentru care va plăti dobândă. Dacă se organizează demonstrații împotriva Rheinmetall, poate să le organizeze și Greta, n-am nimic împotrivă.
Germania conduce prin interpuși la București, cu vice-prim-ministre din acelea cooptate direct din societatea civilă (deci nevotate de nimeni!) care odată ajunse în funcție încep să facă lobby pentru Rheinmetall și pentru Grupul Schwarz, unul dintre marii furnizori ai lui Rheinmetall.
România nu are o lege împotriva agenților unui stat străin, așa că politicienii români dirijați de la Berlin sunt negustori cinstiți. Mai ales că nici nu au nevoie să-i aleagă nimeni, sunt numiți în funcție de ”cine trebuie”.
Canada a semnat cel mai mare contract militar din istoria ei. 12 submarine facute in Germania (Krupp) impreuna cu Norvegia. 100 bn intinse pe perioada de exploatare.
Cred ca Oana bomboana si-a bagat nasucul si aici.
Și Australia semnase în 2016 un contract pentru 12 submarine fabricate în Franța. Contractul a fost valabil doar până când Statele Unite i-au spus să termine cu fanteziile, iar Australia l-a reziliat 😀
Canada e în emisfera vestică, unde Statele Unite nu vor mai permite distracții neo-marxiste ca pe vremea lui Obama. Însă România e o țară de mâna a treia, în emisfera estică, unde Germania poate impune tot ce vrea ea. Iar pe mine mă interesează ce face România, nu ce face Canada.
Ultima dată când România s-a aliat cu Germania, lucrurile s-au terminat extrem de rău. Germania face echipă cu Austria și cu Ungaria, în timp ce desconsideră și profită de România, iar asta nu se va schimba în următoarea sută de ani. Trupele americane din Europa sunt singura garanție că istoria nu se va mai repeta.
P.S. Era inevitabil să ai și susținerea pentru ”Oana” în portofoliu. Link-uri de pe Deutsche Welle n-ai mai postat de mult. Ei ce zic?
Australia a anulat contractul cu francezii dupa ce a aflat ca chinezii sparsesera serverele francezilor si au furat documentatia. Iar nevoile Canadei difera de cele ale Australiei caci, cu toate ca mai ajung pinguini prin Tasmania, totusi n-au banchiza. 12 submarine nucleare americane ar fi mult mai scumpe decat cele Krupp. Si mai e o chestie, se cheama pedigri. Normal, tu asociezi cuvantul asta cu papica pentru cateii, eventual ciobanesc meoritic, eu il asociez cu traditia germana intr-ale submarinelor. Ce cuvant sonor – Unterseeboot, eh?
Ce face criza petrolului din „om”🤣😂😁
https://www.rferl.org/a/russian-fuel-shortages-spark-public-anger/33805101.html