Criza din Strâmtoarea Ormuz, declanșată în primăvara anului 2026, a lovit ca un șoc major în arhitectura energetică globală. În eseul de față încerc să o înțeleg folosind trei concepte care se completează reciproc: punctuated equilibria¹, mutageneza geopolitică² și antifragilitatea³. Împreună, ele formează o cheie de lectură care explică atât ce s-a întâmplat, cât și încotro se îndreaptă probabil noul echilibru energetic.
Argumentul meu central este simplu: evenimentele din jurul Ormuzului marchează o bifurcație ireversibilă. Stresul extern a forțat adaptări rapide, a redistribuit puterea și a început să transforme un sistem energetic fragil într-unul cu un potențial crescut de antifragilitate. Eseul se sprijină pe analizele mele despre geologia și geopolitica Ormuzului, publicate anterior pe contributors.ro.⁴
I. Un „gât de sticlă” tectonic: geologia ca destin geopolitic
Orice analiză serioasă a crizei din Ormuz trebuie să înceapă de la origine: în rocile și în mișcările plăcilor tectonice. Strâmtoarea Ormuz nu e un accident istoric – e rezultatul a sute de milioane de ani de procese geologice care au creat, în același timp, o bogăție imensă de petrol și o vulnerabilitate structurală dramatică.⁵
Coliziunea plăcii arabice cu placa eurasiatică, începută acum circa 55 de milioane de ani, a generat lanțul muntos Zagros și bazinul de foreland din Golful Persic. Aici s-au acumulat aproximativ 60% din rezervele mondiale de petrol și 40% din cele de gaze naturale.⁶ Dar aceeași tectonică a creat și un singur coridor maritim de ieșire: o strâmtoare lată de numai 33 de km în punctul cel mai îngust.⁷ Toată bogăția aceea e condamnată să treacă printr-un singur loc.
Formațiunea Hormuz, o succesiune de evaporite (sare, anhidrit, ghips) depusă în Neoproterozoic și Cambrian, joacă și ea un rol activ în structura tectonică regională.⁸ Diapirele (masive de sare) ale acestei formațiuni controlează geometria cutelor și mișcările tectonice din Zagros, oferind un exemplu instructiv despre cum un eveniment geologic produs acum jumătate de miliard de ani continuă să modeleze structuri cu implicații strategice directe și astăzi.⁸ În timpul ultimului maxim glaciar, Golful Persic era atât de puțin adânc încât putea fi traversat pe jos în anumite puncte; topirea calotelor glaciare și creșterea nivelului mării cu circa o sută de metri, în ultimii 15.000 de ani, au dat naștere bazinului maritim actual.⁹
Consecința practică a acestei istorii geologice este bine cunoscută, dar merită repetată: în 2025, aproximativ 20,1 milioane de barili pe zi de petrol și produse petroliere tranzitau zilnic Strâmtoarea Ormuz, reprezentând aproape un sfert din întregul comerț maritim cu petrol brut al lumii.¹⁰ Qatar, Kuweit, Iran, Irak și Bahrain fie nu dispun de alternative viabile de export în afara acestui coridor, fie le exploatează într-o proporție foarte redusă. Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au capacități limitate de export terestru, între 3,5 și 5,5 milioane de barili pe zi, adică o fracțiune din volumul total. Geologia a creat un sistem cu un singur punct de eșec structural – un „gât de sticlă” care, odată astupat, blochează fluxul energetic global. Acesta a fost, de altfel, firul roșu al eseurilor mele anterioare: geologia Ormuzului nu e doar context, ci și o cauză profundă a conflictului geopolitic care se desfășoară acolo.
II. Tripticul conceptual: trei lentile pentru aceeași criză
Criza din Ormuz este prea complexă pentru o singură cheie de analiză. Am ales să o privesc prin trei lentile-concept, care operează la niveluri diferite și se sprijină reciproc (Fig. 1).
Fig. 1. Diagramă ternară a conceptelor care afectează sistemul energetic global în era post-Ormuz
Punctuated equilibria explică ritmul schimbării – perioade lungi de aparentă stabilitate, urmate de salturi bruște. Mutageneza geopolitică descrie mecanismul adaptării la stresuri extreme. Antifragilitatea oferă un criteriu normativ: ce tipuri de sisteme și strategii pot prospera din haos, devenind apoi mai puternice din el.
Diagrama ternară reprezintă, în accepțiunea mea, trei ferestre prin care încerc să văd același fenomen din unghiuri diferite.
III. Punctuated equilibria: când echilibrul se rupe brusc
Conceptul a fost formulat în 1972 de paleontologii Niles Eldredge și Stephen Jay Gould. Ei au observat că datele fosile confirmă cu greu modelul darwinian al evoluției graduale. Marea majoritate a speciilor rămân morfologic stabile timp de milioane de ani (stază), dar, în intervale geologice foarte scurte, apar modificări rapide și fundamentale.¹¹
Teoria a depășit rapid domeniul paleontologiei. Politologii au aplicat-o schimbărilor legislative și constituționale; economiștii au regăsit-o în istoria crizelor financiare.¹² Dar logica rămâne aceeași: sisteme aparent stabile acumulează tensiuni interne și externe până când un șoc suficient de puternic depășește pragul de inerție și declanșează o reorganizare rapidă, structurală, cu efecte ireversibile.
Sistemul energetic global se înscrie fidel în această logică. Timp de trei decenii după Războiul Rece, piețele energetice au funcționat într-un regim de fluxuri relativ predictibile, cu prețuri negociate pe burse internaționale și rute maritime considerate garantate. Criza din Ormuz a spart brusc acest echilibru.
Blocada strâmtorii, combinând acțiunile iraniene de blocare a petrolierelor și blocada navală americană anunțată de președintele Donald Trump în aprilie 2026¹³, a eliminat dintr-o dată aproximativ 20% din aprovizionarea mondială cu gaze naturale lichefiate și o pătrime din comerțul maritim cu petrol brut.¹⁴
Consecințele au confirmat modelul punctuated equilibria: o reorganizare arhitecturală, cu prețuri GNL spot în Asia ajungând la triplul valorilor pre-criză, respectiv 25,40 dolari per MMBtu, maximul ultimilor trei ani.¹⁵
Exporturile americane de GNL au atins în martie 2026 niveluri record de 11,7 milioane de tone metrice, cu 18% mai mult decât recordul anterior din decembrie 2025, iar livrările către Asia s-au dublat față de luna precedentă.¹⁶ Noi capacități de lichefiere la Golden Pass, Calcasieu Pass și Corpus Christi urmau să adauge 3,5 miliarde de picioare cubice pe zi de GNL suplimentar până la finele lui 2026. Nu este o simplă fluctuație de piață – este o reorientare structurală a arhitecturii globale a gazelor naturale, generată de un singur șoc.
IV. Mutageneza geopolitică: cum stresul generează adaptări neașteptate
În biologia moleculară, celulele supuse unui stres puternic intră într-un mod „predispus la erori” și produc mutații mult mai rapid. Unele sunt dăunătoare, dar altele conferă rezistență exact la agentul care le-a stresat. Nietzsche anticipase intuitiv acest mecanism cu mult înainte ca biologia să-l descrie: Ceea ce nu mă omoară mă face mai puternic.
Iar Iranul e un exemplu neintenționat, dar perfect.
Supus sancțiunilor americane încă din 1979 și sancțiunilor multilaterale ONU începând din 2006, Iranul a dezvoltat mecanisme sofisticate de adaptare care l-au pregătit, paradoxal, pentru criza actuală. Țara produce cantități de oțel și ciment care depășesc producția Marii Britanii; producția sa de automobile este comparabilă cu cea a Canadei, cu platforme și componente majoritar indigene. Exporturile de petrol au continuat prin rețele maritime opace, cu transferuri navă-la-navă și companii intermediare.¹⁷ Firmele iraniene și-au diversificat furnizorii de piese și utilaje, înlocuind partenerii europeni cu furnizori din China, Turcia sau Emirate. Paradoxal sau nu, tocmai excluderea din sistemul financiar occidental a făcut Iranul mai pregătit să reziste unui colaps al acestuia.
Reziliența industrială iraniană, în contextul conflictului din 2026, a surprins pe analiștii occidentali care subestimaseră profunzimea adaptărilor. Firmele iraniene au menținut stocuri mari, au prioritizat simplitatea tehnologică și au construit lanțuri de aprovizionare reziliente la perturbări. Cum arată un studiu al Bourse & Bazaar Foundation, reziliența în timp de război a Iranului este mai puțin un reflex al puterii Republicii Islamice și mai mult un indicator al rezilienței structurale a economiei iraniene, precum și al firmelor și gospodăriilor din care aceasta este compusă.¹⁸
Mutageneza geopolitică operează însă și la nivelul sistemului energetic global, dincolo de actori statali individuali. Criza a redistribuit ierarhia câștigătorilor și perdanților energetici. Cei care au ieșit mai bine poziționați sunt cei ale căror structuri economice și geografice le-au permis să exploateze dezordinea și să transforme vulnerabilitatea altora în avantaj propriu.
V. Antifragilitatea: sisteme care câștigă din haos
Nassim Nicholas Taleb a introdus conceptul de „antifragilitate” în cartea omonimă din 2012, definind-o ca opusul fragilității: sisteme care nu doar rezistă la șocuri, ci devin mai bune din cauza lor ca răspunsuri ale sistemelor la perturbații.³ Fragilul se rupe, robustul rezistă, antifragilul prosperă.¹⁹
Definiția formală a lui Taleb este precisă: antifragilitatea este definită ca un răspuns convex la un factor stresant sau la o sursă de prejudiciu, conducând la o sensibilitate pozitivă la creșterea volatilității. Sistemele antifragile prosperă din cauza perturbațiilor. Un mușchi supus antrenamentului devine mai puternic; un sistem imunitar expus agenților patogeni devine mai competent; o economie supusă presiunilor competitive generează inovație.²⁰
Taleb elaborează și „strategia halteră” (barbell strategy): o combinație duală de poziții extreme – una ultraconservativă, care protejează downside-ul, și una speculativă, care exploatează oportunitățile din volatilitate.²¹ Aplicat la securitatea energetică națională, principiul se traduce astfel: asigurarea bazei de aprovizionare cu resurse domestice și surse diversificate (gestionarea riscului de bază), combinată cu o poziționare agresivă în sectoarele care câștigă structural din haosul global (exploatarea oportunității).
Criza din Ormuz a fost un test al acestui principiu la scara întregului sistem energetic.
SUA au demonstrat exact acest comportament prin exporturile de GNL. Producție domestică ieftină, cargouri cu destinație flexibilă¹⁶, nicio strâmtoare critică în drum. Criza le-a adus un câștig important. Aceasta este comportamentul antifragil prin excelență: un câștig proporțional mai mare decât pierderea, generat tocmai de perturbație.
China a aplicat implicit „strategia halteră” în politica sa energetică din ultimul deceniu: 85% autonomie energetică, cu o cotă de regenerabile și nuclear ce depășește deja ponderea petrolului în mixul energetic, combinată cu o poziție dominantă în lanțurile de aprovizionare pentru tehnologiile de tranziție energetică (70% din extracția globală de metale rare, 90% din procesarea lor).²³ Criza din Ormuz a accelerat tocmai tranziția spre alternativele în care China deține supremația structurală: a ieșit mai puternică strategic dintr-un șoc care a afectat inițial 37,7% din importurile sale de petrol.¹⁰
Qatar, în schimb, cu 93% din exporturile de GNL trecând prin Ormuz⁷, a pierdut două dintre cele 14 trenuri de lichefiere de la Ras Laffan, cu un termen de reparație estimat la 3–5 ani.²⁴ O lecție dură despre riscul concentrării excesive: orice arhitectură energetică de tip monofurnizor rămâne, prin definiție, fragilă.
VI. Tropismele sistemului energetic global post-Ormuz
Sistemele energetice seamănă cu plantele: sunt ancorate în infrastructură grea și nu se pot reloca ușor. Când vine șocul, nu se reorganizează rațional peste noapte, se îndreaptă mai mult într-o direcție sau alta.
Prin analogie cu tropismele vegetale²⁵,²⁶ – orientări provocate de stimuli externi – am observat cel puțin patru astfel de mișcări provocate de criza Ormuz:
Prima este orientarea spre securitate în detrimentul eficienței, chiar și atunci când costă mult. Înainte de criză, toată lumea căuta petrolul și gazele cele mai ieftine, pe cea mai scurtă rută. Acum statele plătesc prime serioase furnizorilor „de încredere”²⁷. Europa, Asia, chiar și americanii, vor diversitate geografică. E un reflex de supraviețuire: mai bine plătești mai mult ca să poți dormi liniștit.
A doua este orientarea spre tehnologiile de reziliență, care permit flexibilitate și reduc dependența de rute maritime vulnerabile. Am văzut brusc o goană după terminale plutitoare de regazeificare (FSRU, Floating Storage and Regasification Units), care se instalează în câteva luni, nu în câțiva ani, stocare subterană de gaze, interconectori electrici transnaționali²⁸. Nu mai e suficient să fie ieftin – trebuie să poată supraviețui unei blocade.
A treia este orientarea spre electrificare ca vector strategic. Țările care aveau deja un mix cu multe surse regenerabile locale sau nucleare au suportat șocul mai ușor. Criza a arătat limpede: cu cât ești mai dependent de moleculele care trebuie transportate prin Ormuz, cu atât ești mai vulnerabil. Criza a amplificat un tropism preexistent, accelerându-l. Sistemul energetic global se orientează diferențial și ireversibil spre electricitate, sub influența unui stimul combinat din trei direcții: presiunea securității energetice, competitivitatea economică a regenerabilelor și politicile climatice.²⁹ Din perspectiva lui Taleb, electrificarea este un tropism antifragil: o infrastructură distribuită, cu mii de surse și noduri, câștigă din varietate – exact contrariul unui terminal centralizat sau al unei conducte unice.
A patra este orientarea spre independența față de dolar în tranzacțiile energetice. Blocada Ormuzului a amplificat un tropism geopolitic mai profund: orientarea statelor din „Sudul Global” și a unor mari consumatori asiatici spre sisteme de decontare în afara dolarului.³⁰ China a accelerat expansiunea contractelor de GNL denominate în yuani; India a crescut achizițiile de petrol în rupii. Stimulul este combinat – evitarea riscului de sancțiuni și reducerea expunerii la politica monetară americană, iar efectele sunt lente, dar structurale.
Cele patru tropisme nu acționează izolat. Orientarea spre diversitatea aprovizionării alimentează infrastructura flexibilă, care facilitează sursele domestice descentralizate, care, la rândul lor, reduc dependența de tranzacțiile în dolari. Împreună, configurează o reorientare sistemică a arhitecturii energetice globale.
VII. Cum se împletesc cele trei concepte
Punctuated equilibria creează o fereastră în care mutageneza poate acționa rapid. Momentul de ruptură bruscă este cel care creează condițiile pentru o adaptare accelerată. Fără un stres suficient de intens, selecția „trăsăturilor rezistente” ar fi prea lentă pentru a modifica structural sistemul. Criza din Ormuz a comprimat într-o perioadă de câteva săptămâni procese adaptative care altminteri ar fi durat ani .
Dar nu orice mutație conduce la antifragilitate. Iranul a demonstrat o reziliență remarcabilă (supraviețuire sub stres), dar a înregistrat câștiguri structurale limitate în sensul lui Taleb. Sistemele cu adevărat antifragile ies dintr-un șoc mai bine poziționate decât înainte: SUA, cu o cotă de piață globală de GNL structural mai mare, și China, cu o dependență redusă de hidrocarburi importate. Distincția dintre reziliență (robustețe) și antifragilitate (câștig din dezordine) este esențială și nu trebuie estompată.
Există și o legătură mai subtilă între punctuated equilibria și antifragilitate: sistemele antifragile, în teoria lui Taleb, au nevoie de volatilitate.¹⁹ Suprimarea artificială a riscului – prin garanții militare permanente, subvenții, acorduri de securitate care disimulează vulnerabilitățile – acumulează fragilitate latentă – exact ca în modelul punctuated equilibria, în care staza prelungită maschează tensiuni interne ce se eliberează brusc. Volatilitatea din jurul Ormuzului era o informație prețioasă despre fragilitatea structurală a sistemului, iar ignorarea ei sistematică a crescut expunerea la un șoc inevitabil.
VIII. Ce se vede deja în noua ordine energetică post-Ormuz
Perturbarea exporturilor Qatarului – care reprezintă singur circa 20% din aprovizionarea mondială cu gaze naturale²⁴ – a creat o ruptură structurală. Criza energetică rusă din 2022 a revelat dependența Europei de un furnizor unic; criza Ormuz din 2026 revelează ceva mai fundamental: dependența sistemului global de un singur coridor de tranzit.⁷
Ascensiunea GNL-ului american este cea mai vizibilă consecință. Capacitățile noi urmau să adauge 3,5 miliarde de picioare cubice pe zi până la finele lui 2026. Taiwan, Japonia, Coreea de Sud și statele UE și-au semnalat intenția de a crește achizițiile de GNL american pe termen lung.⁷ SUA devin furnizorul de ultimă instanță al securității energetice euroasiatice, iar criza din Ormuz a accelerat acest proces cu cel puțin un deceniu față de ritmul natural de adoptare.
Conflictul din Ormuz a expus un al doilea „gât de sticlă” – nu geografic, ci de material: dependența industriei de armament și a tranziției energetice de metale rare. China controlează 70% din extracția globală și 90% din procesarea acestora.²³ Stresul militar occidental în zona Ormuzului a amplificat indirect această dependență structurală față de Beijing – mutageneză geopolitică inversă: presiunea exercitată de apropierea militară americană de coasta iraniană a produs, paradoxal, o poziție strategică chineză mai solidă.
În fine, criza a confirmat că tranziția de la combustibili fosili la surse regenerabile are valoare strategică, dincolo de politica de mediu.²⁹ Statele care avansaseră pe această cale – cu generare distribuită, mix energetic diversificat, autonomie locală – au absorbit criza mai bine. Cum am notat și în eseurile mele de pe Contributors.ro, moleculele de hidrocarburi au „câștigat” vizibilitate pe termen scurt, dar criza a accelerat ireversibil construirea infrastructurii care le va face mai puțin necesare pe termen mediu.⁴
IX. Limitele interpretative
Orice cadru analitic, oricât de coerent, are limite. Le declar, pentru că integritatea intelectuală o cere.
Mutageneza nu garantează succes. Unele sisteme se dezintegrează sub stres, în loc să se adapteze. Criza iraniană a expus vulnerabilitatea extremă a terminalului de la Kharg Island, care asigură 90% din exporturile iraniene de petrol.¹⁷ Reziliența are praguri; mutageneza poate produce adaptare, dar poate produce și colaps, în funcție de intensitatea stresului și de resursele disponibile.
Antifragilitatea poate fi o raționalizare post hoc, ușor de confundat cu norocul conjunctural. SUA au câștigat cote de piață la GNL ca urmare a crizei de la Ormuz, dar beneficierea de conjunctură favorabilă – geografică, geologică, infrastructură – nu este identică cu un design antifragil deliberat. Distincția contează pentru politica energetică.
Punctuated equilibria presupun o nouă stază. Dar noua stază post-criză s-ar putea dovedi mai degrabă o turbulență prelungită, cu noi episoade frecvente de ruptură.
Volatilitatea structurală poate deveni ea însăși noua normalitate.
X. Concluzii
Criza din Ormuz a demonstrat că sistemul energetic global evoluează prin episoade de salturi bruște (punctuated equilibria), că presiunile externe scot uneori la iveală adaptări neașteptate și surprinzătoare (mutageneza geopolitică) și că există sisteme, strategii și actori care câștigă din dezordine, depășind simpla supraviețuire (antifragilitatea).
Tropismele sistemului energetic global – „aplecările” spre diversitate de aprovizionare, spre infrastructuri reziliente, spre surse distribuite și spre de-dolarizarea sistemului monetar – completează tabloul prin descrierea direcțiilor de reorientare structurală pe care criza le-a activat sau le-a accelerat.
Geologia dictează și de data aceasta: ea a creat vulnerabilitatea „gâtului de sticlă” ; geopolitica a declanșat criza, iar conceptele propuse aici ne ajută să înțelegem ce urmează.
Ordinea energetică globală care se conturează după Ormuz va fi mai multipolară, mai regionalizată și mai puțin dependentă de coridoare unice de tranzit. Și asta se va întâmpla nu pentru că cineva ar fi planificat-o așa, ci pentru că sistemul energetic, supus unui stres pe care l-a ignorat prea mult timp, a intrat sub controlul tropismelor active. A început să se „aplece”, să se adapteze și, în unele cazuri, să devină mai puternic.
Referințe
¹ Eldredge, N. and Gould, S. J. 1972, Punctuated equilibria: an alternative to phyletic gradualism, in Schopf, T. J. V. (ed.), Models in Paleobiology, Freeman, Cooper & Co., pp. 82–115.
² Doomberg, 2026, Geopolitical Mutagenesis, Doomberg Newsletter, 13 aprilie 2026, newsletter.doomberg.com
³ Taleb, N. N., 2012, Antifragile: Things That Gain from Disorder, Random House, New York.
⁴ Cranganu, C., 2026, Geologie și geopolitică în Strâmtoarea Ormuz: cum un gât de sticlă tectonic modelează securitatea energetică globală;
Ormuz — ultima bătălie dinaintea unei noi ordini mondiale;
⁵ Pappas, S., 2026, The reason the Middle East has so much oil is the same reason it’s all stuck there now, Scientific American, 6 martie 2026.
⁶ IEA, 2023, World Energy Outlook 2023, International Energy Agency, Paris.
⁷ UNCTAD, 2026, Strait of Hormuz Disruptions: Implications for Global Trade and Development, Geneva, martie 2026.
⁸ Orang, K. et al., 2018, Structural framework and tectono-stratigraphic evolution of the eastern Persian Gulf, offshore Iran, Marine and Petroleum Geology, vol. 91, pp. 89-107.
⁹ McKeever, A., 2026, Why the Strait of Hormuz is a geological wonder, National Geographic.
¹⁰ Fourreau, V., 2026, Quarter of Maritime Oil Trade Flows Through Strait of Hormuz, Statista, 2 martie 2026.
¹¹ Lieberman, B. S. and Eldredge, N., 2008, Punctuated equilibria.
¹² Mezey, N. and Niles, M. C., 2011, Punctuated Equilibrium: A Model for Administrative Evolution, St. John’s Law Review, vol. 97, pp. 353 – 442.
¹³ Messerly, M., 2026, Trump announces Strait of Hormuz blockade after Iran talks collapse, Politico, 12 aprilie 2026.
¹⁴ Shaukat, S., 2026, Will Blockade of Hormuz Will Reshape Global Energy?, Informed Comment, 17 aprilie 2026.
¹⁵ Paraskova, T., 2026, Natural Gas: Asian LNG Prices Fall on US Plan to Secure Hormuz Strait, 6 martie 2026.
¹⁶ Reuters, 2026, US LNG exports break record high as Middle East war disrupts global supply, 1 aprilie 2026.
¹⁷ Abdel-Fattah, P., 2026, Iran’s Fragile Economic Adaptation Under Military Pressure, 20 martie 2026.
¹⁸ Batmanghelidj, E., 2026, Large Inventories Lend Iran’s Industry Wartime Resilience, 19 aprilie 2026.
¹⁹ Taleb, N. N., 2013, “Antifragility” as a mathematical idea, Nature, 494, 430.
²⁰ Günzinger, S., 2025, Anti-fragility — leadership that grows in uncertain times, 20 martie 2025.
²1 McFarlane, G., 2025, Understanding the Barbell Investment Strategy: High-Risk and Safe Assets, Investopedia, 8 noiembrie 2025.
²² Simon, J., 2026, The Iran war created a global natural gas shortage — a windfall for U.S. companies, NPR, 14 aprilie 2026.
²³ U.S. Geological Survey (USGS), 2024, Mineral Commodity Summaries 2024
²⁴ Murphy, J., 2026, Hormuz crisis delivers tailwinds for US LNG, Petroleum Economist, 20 martie 2026.
²⁵ Encyclopedia Britannica, 2022, Tropism | Phototropism, Geotropism & Chemotropism, accesat pe 24 aprilie 2026.
²⁶ Moulton, D. E. et al., 2020, Multiscale integration of environmental stimuli in plant tropism produces complex behaviors, PNAS, 117(51), pp. 32226-32237.
²⁷ Daniel Stemler, D., 2026, Rising Geopolitical Tensions Drive LNG Diversification Efforts, Energy Intelligence, 3 februarie 2026.
²⁸ IGU, 2026, LNG increasingly underpins energy system flexibility and security, 26 februarie 2026.
²⁹ Blondeel, M. et al., 2021, The geopolitics of energy system transformation: A review, Geography Compass.
³⁰ Riopel, R. R. (2026). LNG, Geopolitics, and the 2026 Energy Landscape: How U.S. Dominance Shapes Global Supply, AI Growth, and Petrodollar Power
In definitiv, simplificat vorbind, e vorba de ceea ce se spune in ingineria simpla, redundanta. Iti pica un sistem ai altul. Simplu.
Ma gindesc insa ca omul are o constitutie putin gresita, e adevarat are doi rinichi, doi plamini, doi ochi, doua urechi, doamnele au doi sini, barbatii au doua oua, sunt si doua miini, doua picioare, dar avem doar cite un creier, nu toti, si doar o singura inima, si nici aia.
Hai sa zicem ca nu e creierul prea important, se poate trai si fara, chiar f bine, avem multe exemple, dar inima, ficatul? De ce a facut dragu nostru Dumnezeu doar un ficat, doar o inima? Si venele uneori au strimtoarea Hurmuz.
Uitindu-ne in interiorul nostru invatam mai mult decit citind!
nu poate fi vorba de redundanta in biologie, ci de optimizare: numeroase vietuitoare au multe membre si chiar mai multi sani; dar regula celor doua testicule pare sa fie una dintre cele mai mari si provocatoare enigme ale stiintei :)
Cei care au vazut filmul clasic „The Bridge Over The River Kwai” poate isi amintesc cintecelul rebel care strabatea tabara de prizonieri englezi in timpul WWII… melodie fara cuvinte, mai mult fluierata sfidator.
https://www.youtube.com/watch?v=QuVYS4uw0as
Asta e cintecul original, din Primul Razboi Mondial.
Poate mai putin stiuta era versiunea antinazista
Hitler has only got one ball,
Göring has two but very small
Himmler is rather sim’lar,
But poor old Goebbels has no balls at all
adoptind cintecelul patriotic mai vechi.
Prin miracolul internetului, it all comes together in the Mother Of All Memes:
https://www.youtube.com/watch?v=4BaL9ugomjk
Dl. Propotipescu, multumiri pentru a ma fi inspirat in importanta prezentare de mai sus!
(-;
Fără nicio îndoială, există un avantaj pe care-l deține geologul în interpretarea aventurii istorice: știe îndeaproape și metodic cum se produc schimbările și ce efecte induc acestea, în funcție de structurile fizice, chimice, biologice implicate. Ca atare, și acest text probează nuanțele multiple pe care le presupune criza Hormuz. Orice criză e rod al unor tensiuni acumulate și, odată declanșată, conduce la turbulențe și reașezări, pe diverse planuri. Referindu-mă la punctuated equilibria, aceasta apare ca un concept fractalic, implicând legătura ontogenie-filogenie, valabilă și istoric, nu doar biologic. Apoi, mutageneza geopolitică reprezintă efectul major al reașezării, inclusiv prin confirmarea și consacrarea unor tendințe anterioare șocului, exemplul cel mai relevant fiind acela al prevalenței energiei electrice din surse fără carbon. În fine, antifragilitatea e aspectul cel mai spectaculos și, totodată, cel mai susceptibil de reflecție: provocarea, impredictibilul verifică și confruntă stările micro și macro, determinând schimbări ce nu mai pot fi evitate. Concluzie: o întâmplare geologică, strâmtoarea Hormuz a fost catalizator pentru o tectonică recalibrare și reorganizare, tocmai fiindcă acumula, cu valoare de destin, din perspectivă omenească, acele contradicții și mize ce pot remodela economic, energetic, geopolitic istoria. Anumite inerții rămân valabile, dar șocul Hormuz are ceva dintr-un point of no return.
…șocul Hormuz are ceva dintr-un point of no return.
Da, în opinia mea, șocul Ormuz (nu prefer varianta cu H) a indicat clar că energia a îmbrăcat noi haine: marfă, în primul rând, dar și indicator al rezilienței geopolitice, instrument de putere și vector al competiției tehnologice. Cu alte cuvinte, post Ormuz, antifragilitatea ne obligă să acceptăm că ordinea energetică globală a intrat într-o fază evolutivă în care stabilitatea de altădată nu mai este posibilă.
Criza asta cocea de prea mult timp. Ca si cea din Ukaina.
Am auzit de un concept nou pt mine-Curcanul lui Rusell. Reflecata foarte bine ce-au patit, in principal, statele din golf.
In fond nu e o lebada neagra ori, cum s-ar putea spune; experienta e irelevanta pentru detectarea aparitiei improbabilului, ci dimpotriva.
PS @Cranganu. Ma bucur ca am insistat, in multe din comentariile mele, de acum cativa ani buni, sa introduceti geopolitica in articolele Dvs. Uitati ce minuni de articole au iesit.
O adaugire; intuitia nu exista, e un oximoron. Ca si cum ai spune ca prevad datorita faptului ca nu stiu.
Acest cuvant e supra-utilizat.
PS Russell se scrie cu 2 de s si 2 de l, am intuit gresit in comentariul anterior 🙈
Intuiția se bazează pe informație existentă în creier, nu e nici hocus-pocus și nici ”oximoron”. Hai să nu rescriem psihologia la articole despre strâmtoarea Ormuz. Există lucruri pe care omul știe că le știe și există lucruri pe care omul nu știe că le știe.
Pe baza experiențelor precedente și a cunoștințelor acumulate în timp, oamenii iau decizii aparent instinctive, fără să conștientizeze procesele mentale prin care apare decizia potrivită pentru situația respectivă. În mare, asta e ceea ce se numește intuiție. Omul nu conștientizează tot volumul de informație de care dispune în creier. La fel cum o bibliotecă de 1.000 de volume nu poate fi reprodusă conștient, cuvânt cu cuvânt, dar cărțile citite au lăsat totuși niște urme în minte. La fel se întâmplă și cu experiențele precedente și cunoștințele acumulate în timp. De-acolo provine intuiția.
Ia esplica folosind intuitia ta geniala care tun de 120mm e mai bun, ala de pe Challenger ori ala de pe Leopard, ai?
Am explicat ce este intuiția pentru toată lumea, nu pentru tine personal. Limitează-te la subiectele pe care le stăpânești și nu mai polua articolele Dl.Crânganu cu comentarii în afara subiectului.
Dl acesta Robert chiar ca polueaza articolele dl profesor Cranganu, dar se pare, or poate chiar este adevarat, asta e sarcina primita, caci altfel nu este o explicatie logica la zecile de comentarii ce le face, multe numai asa ca sa polueze…
În esență, descrii corect mecanismul general al intuiției, dar îl împachetezi într-o formulare care amestecă psihologie cognitivă cu metafore literare și apoi tragi o concluzie prea simplificată.
Da, intuiția nu este „mistică” — aici ai dreptate. În psihologia cognitivă, ea este în mare parte rezultatul procesării rapide a experiențelor anterioare și a pattern recognition-ului inconștient. Daniel Kahneman, de exemplu, o descrie ca funcționare a Sistemului 1: rapid, automat, bazat pe heuristici și recunoaștere de tipare.
Dar diferența importantă pe care o omiți este aceasta: faptul că există procesare inconștientă nu înseamnă că rezultatul ei este automat corect sau epistemic valid.
Cu alte cuvinte:
intuiția este reală ca proces cognitiv,
dar nu este o metodă de validare a adevărului.
Aici apare problema în argumentul tău: transformi un mecanism descriptiv („cum decide creierul”) într-un criteriu normativ („deci decizia este probabil corectă”). Asta este exact saltul logic care nu este justificat.
Analogia cu biblioteca este sugestivă, dar induce o idee greșită: că informația „stocată implicit” funcționează ca o memorie fidelă care se combină corect în fundal. În realitate, creierul nu recuperează cărți dintr-o bibliotecă, ci reconstruiește modele probabilistice, care pot fi:
corecte,
aproximativ corecte,
sau complet eronate, dar coerente intern.
De aceea, în domenii precum medicină, aviație sau securitate, intuiția este tratată ca punct de pornire, nu ca verdict final — și este sistematic verificată prin metode externe.
Pe scurt: da, intuiția vine din experiență și procesare inconștientă.
nu, asta nu o transformă automat într-un instrument de adevăr.
Confuzia apare exact în momentul în care un mecanism psihologic valid este folosit ca argument de autoritate epistemică. Acolo nu mai vorbim de psihologie, ci de interpretare
Dom Gpt, mie-mi place cum scrieti, ce mai, sfatos.
Intuitia e buna ea acolo dar ca…figura de stil. E des confundata cu instinctul care e palpabil. Pai ce-i cunoasterea religioasa? Ce-i samanismul ori ghicitul in cahfe?
Pai daca logica da gres in a aprecia un fenomen stochastic, intuitia devine pur si simplu o „fallacy”. Intuitia a devenit un leitmotif al luarii unor decizii pripite. A te baza pe ea e ca si cum ai da cu zarul. Numai bine!
”Intuitia (…) A te baza pe ea e ca si cum ai da cu zarul.”
Da și nu. Există decizii foarte complexe, care nu pot fi complet argumentate logic, dar trebuie totuși luate. De exemplu, dacă trebuie angajat un singur candidat din 5, nu stă nimeni să facă un raport de 60 de pagini, ca să argumenteze de ce nu au fost aleși ceilalți 4.
Alt exemplu: există unele experiențe validate de înțelepciunea populară, exprimate uneori la modul naiv, gen ”ochii verzi / să nu-i crezi”. Pavel Stratan are chiar niște versuri:
”Stiu ca fetele frumoase seara nu prea stau pe-acasa
Mai ales acelea cu ochii verzi”
Asta nu e ceva care să poată fi argumentat logic și nici nu se poate aplica pentru orice fată cu ochii verzi. Dar există situații când privirea unei fete cu ochii verzi reamintește instantaneu că ele n-au prea des rețineri în a derula mai multe relații în paralel. Un tip care nu a conștientizat problema și nu o poate discuta / analiza explicit, poate totuși intui că a avea încredere în fata respectivă e doar wishful thinking.
Și despre zaruri: există jucători profesioniști de table care știu ce zar urmează. Unii dintre ei sunt capabili să joace ore întregi și la un moment dat încep să apară remarci de genul: ”las’că dau 5-3″ și exact asta dă, după ce jucase la un mod discutabil zarul precedent. Sau invers, își intimidează adversarul cu replici gen ”ai să dai 6-6 și nu intri”, iar acela chiar dă 6-6. Nu funcționează întotdeauna, în unele perioade nu le iese nimic, în timp în alte perioade le iese orice.
Din nou, astea nu sunt lucruri care să poată fi explicate logic, dar se întâmplă și sunt puse pe seama intuiției. Intuiția și instinctul sunt foarte diferite între ele, deși mulți oameni le confundă. Instinctul e ceva foarte rudimentar, provine din istoria speciei și este adesea greșit, oferă soluții ancestrale nepotrivite la probleme moderne. În timp ce intuiția provine din experiențe personale reale. Faptul că în unele situații este invocată (adesea în mod fals) urmarea unei presupuse intuiții pentru a justifica decizii greșite nu înseamnă că intuiția nu există.
Am auzit de un concept nou pt mine-Curcanul lui Rusell.
„Curcanul lui Russell” este prezent indirect și în textul meu. Russell folosește acea parabolă pentru a ilustra problema inducției. El arată că inducția poate crea o iluzie de cunoaștere, deoarece trecutul nu garantează viitorul. Exemplul este un atac conceptual asupra pretenției că observațiile repetate pot fundamenta certitudini.
Există și un „curcan al lui Taleb” – o reinterpretarea modernă, aplicată riscului și incertitudinii, a primului „curcan” russellian. Taleb nu numai că îl citează pe Russell, dar îl și radicalizează. În versiunea Taleb, curcanul devine un avertisment existențial și geopolitic (că tot ați pomenit de asta 😊): dacă îți construiești viața, instituțiile sau modelele pe regularități trecute, devii exact ca pasărea care se simte cel mai în siguranță în clipa în care riscul este maxim. Personal, îl prefer pe Taleb și curcanul său pentru ca un stabilitatea locală a unui sistem nu trebuie confundată cu siguranța globală. Și pentru că am învățat că nu putem deduce viitorul din trecut, motiv pentru care trebuie să ne structurăm viața pentru a nu fi „curcani”, mai ales în ajunul Zilei Recunoștinței (Thanksgiving).
Mai succint spus: Cei doi autori folosesc aceeași parabolă, dar mesajul lor este diferit.
Pentru Russell, cunoașterea trecutului nu garantează viitorul.
Pentru Taleb, cunoașterea trecutului poate crea fragilitate și chiar te poate ucide. De unde, recomandarea antifragilității, pe care am adoptat-o și în tripticul meu propus pentru situația post-Ormuz.
Va multumesc! Ati clarificat succint si la obiect.
Doar ca redundanta costa; la avioane ai cate 3 sisteme in pararalel din care doar unul lucreaza.
Unde va ajuge industria japoneza cu”just in time”-ul lor? Unde va ajunge eficienta ca simbol al progresului? Vorbeati in finalul articolului de posibilitatea unei perioade turbulente. Cred ca asta va urma iar solutionarea, iesirea din imprevizibilul curgerii turbulente si intrarea in regim laminar se va intampla cu ajutor AI.
Fragilitatea , antifragilitatea sau punctuated equilibria si mutageneza geopolitică apar si pot modifica lumea doar atunci cind se indeplinesc conditiile prin care ele pot coexista .Intrebarea este who benefits ?Lipsa verigilor lipsa ne-a adus aici .Teoria imbraca forme nebanuite iar perioadele de staza pot fi purtatoare de noutate sau de schimbare chiar daca termenii se refera la specii care apareau sau disparea fara de urma . Tot ceea ce se intimpla acum este posibil doar datorita aparitiei globalismului si a numarului extrem de pare de cetateni planetari (peste 8 miliarde de suflete ) .Atita timp cit Planeta Terra era partajata de grupuri mici, mai mult sau mai putin izoltate geografic si atita timp cit tehnologia militara , aparuta ca factor declansator al razboiului , nu permitea impunerea prin forta si cucerirea integrala a Planetei de catre o singura entitate super statala (fostele imperii au fost totusi reduse ca si intindere geografica( daca le raportan la intreaga planeta ) situatii de acest fel nu puteau aparea intr-un timp atit de scurt .Succesiunea evenimentelor este masurata in decenii si nu in secole .Factorul declansator al evenimentelor nu este insa lupta pentru energie .Federatia Rusia si Israel au reclamat o posibila disparitie, una acuzind Occidentul de extindere teritoriala dincolo de interesele ei de securitate iar Israel a acuzat declasarea confictelor spre as asigura supravietuirea.De aici si pina la ceea ce vedem ca se intimpla a fost doar un mic pas . Ceea ce se intimpla este partial in beneficiul unor structuri (companii)economice ,de mare putere ,care isi aduga in portofoliu , ceas de ceas, zeci de milioane de euro in timp ce facturile atasate costurilor de razboi sunt platite de noi toti .Trump cere Congresului peste 1,5 trilioane de dolari pentru a putea continua razboiul evident suma provenita din bugetul SUA. Cei care cu buna stiinta si-au diversificat si si-au creat un mix energetic care le permite rezistenta in fata oricaror conditii fie ele naturale fie create artificial de marile puteri pot rezista multa vreme .Europa , chiar daca nimeni nu ne spune explicit ceea ce face , este cumva una dintre cistigatoarele momentului .Bogatia cetatenilor , posibilitatea de a se imprumuta la infinit , inarmarea fara de precedent , cu cele mai noi si sofisticate tehnologii militare dovedite in razboi ,devenita posibila fara ca cineva sa mai o conteste social sau politic ,noile contracte de liber schimb si refacerea tuturor aliantelor cu mai toate puterile mari si mijlocii , punerea in miscare a unor sume de bani ce intrec orisicare imaginatie ,bani ce vin din trecut si din prezent , cumularea unor averi nestiute dupa ce timp de zeci si zeci de ani Europa a consumat resursele altora fie ele energetice, militare sau materiale asa cum s-a intimplat ca in cazul SUA totul cumulat cu momentul ales cu mare grija moment in care mai toate„ relele lumii” sunt acum asasate celor doua mari puteri nucleare si in principal conducatorilor acestora care devin acuzabili fac din Batrînul Continent un cistigator .SUA incearca sa isi impuna vointa asupra tuturor .Va reusi oare Trump sa faca asta in mandatul sau .
BREAKING NEWS
Președintele Trump a fost evacuat în siguranță în urma focurilor de armă de la White House Correspondents’ Dinner, suspectul fiind reținut, iar incidentul marcând încă o tentativă de asasinat dintr-o serie mai lungă.
În astfel de momente, remarca lui Nietzsche (citată în eseul meu) — Din școala vieții, care este ca un război – ceea ce nu mă omoară mă face mai puternic — capătă o rezonanță aproape literală.
Pentru un lider care a trecut deja prin mai multe atacuri, „școala vieții” nu este o metaforă, ci un protocol de securitate repetat, o rutină a pericolului. Fiecare incident devine o nouă lecție despre vulnerabilitate, dar și despre reziliență. Faptul că președintele Trump a fost din nou ținta unui atac armat, dar a ieșit nevătămat, întărește imaginea unui om politic obișnuit să navigheze crizele sub presiune extremă.
În logica nietzscheană, supraviețuirea nu este doar o stare, ci o transformare, o mutageneză (geo)politică: ceea ce nu îl doboară pe liderul supus constant riscului îi întărește poziția, discursul și percepția publică. Fiecare tentativă eșuată devine parte dintr-o narațiune a rezistenței.
P.S. Evenimentele pe care le-am urmărit live de la început (și le urmăresc în continuare pe CNN) mi-au adus aminte de mitingul din 21 decembrie 1989, de balconul CC și mulțimea din Piața Palatului.
Cu totii ne amintim de „Epoca de AUR” a Ceausimului atit de regretat de multi .Trump (cine oare l-o fi invatat? ) a readus in amintirea noastra (celor care inca mai traim ) falsitatea unei epoci in care Ceausescu a fost (poate cu bune intenti initiale ) cel care ne-a tinut inchisi timp de zeci de ani in „Colivie”. „Pasarea maiastra” numita Trump nu are timpul necesar la indemina sa faca ceea ce Ceausescu nu a reusit in zeci si zeci de ani .Pastrind proportiile si eliminind procedurile intentia este aceiasi doar ca Burebista sau Decebal au fost inlocuiti de Isus Hristos si de imaginativul lui Trump care doreste sa fie „ zeul absolut ” al tuturor timpurilor pamintene .A fi mai important , istoric vorbind ,decit Papa de la Roma este un ideal trumpist. Ambitia sa de a lasa in Istorie ,omul numit Trump ,dincolo , in sensul depasirii , celor care domina istoria paminteana cei numiti Alexandru Machedon ,Gingis Han , Timur Lenk ,Napoleon Buonaparte sau regele Soare (pe Hitler il scoatem din joc) este una oarecum bolnavicioasa .Daca Trump ar fi avut anii de tinerete atunci cind alegerile (evident favorabile ) i-au oferit al doilea mandat prin contrapunere cu K.Harris poate ar fi reusit .In alta ordine de idei Trump si intimplarile sale nemaipomenite alaturi de deja cei cunoscuti noua din care se desprinde extrem de favorabil Marco Rubio , fie ele puse la cale sau adevarat reale , ne par cumva repetativ prezentate lumii moderne .Banalitatea evenimentelor devine realitatea de zi cu zi .In cazul lui Trump , iluzoriul vorbelor lui Nietzsche ,il fac nu mai puternic dar il pot pozitiona chiar alaturi de cei care cindva au crezut la fel .
Duomnu Mafalda, din partea mea ai premiul intii la cea mai proasta postare a ultimului deceniu. Ai uitat sa-l compari pe Trump cu Hitler, Franco, Putin, Vasile Roaita…
Nici Nietzsche nu te mai salveaza..
Habar nu ai ce inseamna o comparatie .
Mafalda esti mai tare decit Nietzsche, insiri la timpenii pe banda rulanta, dar nu orsicum, ci te dai chiar telectual…
Poluezi acest admirabil articol al domnului Profesor..
Și totuși: Drill baby, drill! Cine știe, cunoaște.
Nevoia te invata!
Partea nasoala e ca cei SLABI… nu se pot adapta procesului evolutiv
si sunt in pericol sa dispara – orice eveniment perturbator le pune in pericol existenta precara.
Ca sa te poti adapta eficient la mediu, in orice conditii, ca org. trebuie sa fi pus ceva OSANZA de o parte/
sa fii deosebit de dotat/a, GEN, din toate punctele de vedere.
(adica, org. cele mai avansate, superioare… si bine dotate trec prin crize ca gisca prin apa – ceilalti sunt SACRIFICATI pe ALTARUL crizelor planetare)
Politic/ geopolitic vorbind, lucrurile sunt mult mai simple: a început lupta pentru o nouă Ordine Mondială. Luptă, adică prin mijloace de Forță, nu prin diplomație.
Principala armă de luptă este ENERGIA( așa a fost și în WW2). Deci, SUA tocmai asta a făcut: a obținut prin Forță controlul asupra petrolului din Venezuela și acum vrea controlul asupra petrolului și gazelor din Orientul Mijlociu inclusiv Iran. Până acum rezultatul brut este următorul:
– câștigători: SUA, Rusia, Israel
– perdanți: China, Europa, Statele Arabe, Japonia, Asia de Sud
Acum urmează faza a doua, respectiv ajustările de putere politică și militară după ce concurenții economici geopolitic( China, Europa,etc) au rămas fără Energie.
Așa că prevăd că o Rusie întărită va ataca o Europa slăbită. Bineînțeles, SUA nu va apăra Europa, Trump a spus-o deja.
Ne place sau nu, o nouă „Axă” agresivă a apărut: SUA-Israel-Rusia.
Bagati Israelul intr-o oala gresita. Israelul are „checks and balances” si mai mult decat atat, e in „self defence”.
Mda, autoapărare prin Gaza, Liban, Iran…
Chiar nu vezi ? Rusia nu poate trece de Ucraina iar SUA s-a impotmolit in Iran . Fortele UE sau ENATO nici macar nu au intrat in lupta .Nu intelegi ce inseamna trilioanele de euro puse in joc de UE pentru inarmare ?
”SUA s-a impotmolit in Iran”
Statele Unite nu ocupă teritorii în Iran, la fel cum nu au ocupat teritorii nici în Venezuela. Statele Unite nu sunt un imperiu continental, gen China sau Rusia, astfel încât nu sunt interesate să ocupe teritorii ale altor țări. Statele Unite sunt interesate să promoveze o ordine maritimă internațională bazată pe libertatea mărilor, iar conflictul cu Iranul nu se va încheia, atât timp cât navigația prin strâmtoarea Ormuz nu redevine liberă. ”It ain’t over till the fat lady sings”, spun americanii, inspirându-se din spactacolele de operă.
”ce inseamna trilioanele de euro puse in joc de UE pentru inarmare”
Sărăcirea europenilor, asta înseamnă. Exact cum Hitler a ”revitalizat” economia Germaniei naziste pe baza producției de armament, după care a pornit războaie fiindcă era păcat ca acel armament să rămână nefolosit, tot asta încearcă și liderii europeni în prezent. Numai că există o diferență importantă: de data asta, zeci de mii de militari americani se află deja în Europa și nu le vor permite europenilor să reînceapă războaie, după bunul lor obicei.
Nu toate țările europene au același statut, în raport cu americanii, iar asta alimentează frecvent delirul liderilor europeni. Spania a putut interzice dreptul de survol pentru avioanele americane, în timp ce presa mainstream europeană vocifera că niciunei țări nu îi poate fi suspendată calitatea de membru NATO, însă Germania nu poate face același lucru. La Ramstein și la Spangdahlem, Statele Unite beneficiază efectiv de extra-teritorialitate, iar lucrurile nu se vor schimba în următorii zeci de ani. Numai niște lideri europeni se vor schimba în curând. Dar să nu anticipăm 😀
1. „SUA s-a împotmolit în Iran”
🔎 Parțial fals / exagerat
SUA nu ocupă teritorii în Iran – asta e corect.
Conflictul actual este mai degrabă:
presiune economică (sancțiuni, blocadă navală)
tensiuni militare indirecte și negocieri
De exemplu, SUA au impus blocadă navală în Strâmtoarea Ormuz, nu invazie terestră .
👉 Deci nu e „împotmolire” în sens clasic (ca Irak/Afganistan), dar conflictul e real și complicat.
2. „SUA nu sunt interesate să ocupe teritorii”
🔎 Parțial adevărat, dar simplificat excesiv
SUA, în general, nu urmăresc anexarea de teritorii ca Rusia sau imperii istorice.
DAR:
Au avut intervenții militare și ocupații temporare (Irak, Afganistan).
Au baze militare globale și influență geopolitică.
👉 Afirmația e ideologică, nu complet factuală.
3. „Conflictul e despre libertatea navigației în Ormuz”
🔎 În mare parte adevărat
Strâmtoarea Ormuz este crucială: ~20% din petrolul mondial trece pe acolo
SUA o consideră rută internațională liberă, Iranul are altă interpretare
👉 Asta este unul dintre principalele motive ale tensiunii.
4. „Trilioanele UE pentru înarmare = sărăcire + ca Hitler”
🔎 Fals / manipulare retorică
UE chiar crește bugetele de apărare (mai ales după războiul din Ucraina).
DAR:
Nu există dovezi că scopul este „provocarea unui război”.
Comparația cu Germania nazistă este propagandistică, nu factuală.
👉 Este o analogie forțată, frecvent folosită în discursuri conspiraționiste.
5. „SUA nu vor permite Europei să pornească războaie”
🔎 Speculație
SUA au trupe în Europa (NATO), dar:
Europa nu are tendințe reale de „a începe războaie”.
E mai degrabă o opinie geopolitică, nu un fapt verificabil.
6. „Baze americane în Germania = extraterritorialitate”
🔎 Parțial adevărat, dar formulat înșelător
Există baze precum Ramstein.
Acestea funcționează pe baza unor acorduri bilaterale/NATO, nu sunt „teritoriu american”.
Germania nu pierde suveranitatea, dar acordă facilități.
👉 Termenul „extraterritorialitate” este exagerat / imprecis.
Concluzie generală
Comentariul este:
✔️ bazat pe câteva realități (Ormuz, lipsa ocupației Iranului)
❌ dar puternic distorsionat ideologic (UE = Hitler, SUA „controlează Europa”, etc.)
👉 Pe scurt: nu este o analiză obiectivă, ci o opinie cu accente propagandistice.
”Există baze precum Ramstein. (…) Germania nu pierde suveranitatea,”
Să rememorăm o situație reală: în timpul retragerii din Afghanistan, avioane militare americane de transport aduc afghani în baza de la Ramstein. Avioane civile americane (United Airlines et al) vin din Statele Unite, aterizează direct în baza de la Ramstein și preiau acei refugiați afghani, ducându-i în Statele Unite. Toți controlorii de trafic de la Ramstein sunt militari americani.
Întrebări pentru 25 de puncte:
1. În ce fază anume și-a manifestat Germania suveranitatea? 😀
2. Ce bază cu regim similar are Germania în Statele Unite?
Exemplul cu Ramstein Air Base e des invocat, dar concluzia „Germania nu are suveranitate acolo” sare peste niște detalii importante.
1. Unde se vede suveranitatea Germaniei?
Chiar dacă baza este folosită de United States Air Force și operată în mare parte de personal american, ea există în baza unor acorduri bilaterale și NATO — în special NATO Status of Forces Agreement și acorduri suplimentare germano-americane.
Suveranitatea Germaniei se manifestă în mai multe moduri concrete:
Permisiunea de staționare: trupele americane sunt acolo pentru că Germania a fost de acord. Teoretic, Berlinul poate renegocia sau chiar cere retragerea (cum a făcut France în 1966 când a scos structurile NATO din țară).
Cadrul legal: baza nu e „teritoriu american”. Este teritoriu german unde se aplică un regim juridic special. Germania păstrează suveranitatea, dar deleagă anumite competențe.
Controlul spațiului aerian și autorizațiilor: chiar dacă controlorii pot fi americani, activitatea se desfășoară în baza aprobărilor generale acordate de autoritățile germane. Nu e un vid de autoritate.
Limitări și condiții: Germania poate impune restricții (de ex. pe anumite tipuri de operațiuni sau arme, inclusiv discuțiile istorice despre arme nucleare).
În cazul evacuării din Afghanistan (2021), operațiunea a fost posibilă pentru că Germania a permis folosirea bazei în acel scop — nu pentru că SUA ar fi acționat independent de statul gazdă.
2. Ce bază similară are Germania în Statele Unite?
Aici răspunsul e simplu: nu există un echivalent simetric.
Germania nu are baze militare proprii în United States cu regim comparabil. Motivele țin de:
asimetrii de putere și rol militar (SUA proiectează forță globală; Germania nu),
nevoi strategice diferite,
faptul că prezența americană în Europa e parte din arhitectura NATO.
Există însă personal german detașat în SUA pentru cooperare, instruire sau programe comune (de ex. la baze americane), dar nu baze germane suverane sau semi-autonome.
–
Pe scurt:
Ramstein nu e „o bucată de America în Germania”, ci o bază americană în Germania, cu acordul Germaniei. Iar lipsa unei baze reciproce în SUA ține de realități strategice, nu de absența suveranității germane.
@chat – ”Comparația cu Germania nazistă este propagandistică, nu factuală.”
OK. Ce zici de asta?
”România trece de la paradigma „Armata apără țara” la „întreaga societate contribuie la apărare”.
https://adevarul.ro/stiri-interne/evenimente/romania-isi-rescrie-apararea-noua-analiza-2525306.html
Nu a inventat România nazismul, însă regimul Antonescu a îmbrățișat cu mare entuziasm cooperarea cu Germania nazistă. Exact asta se întâmplă și acum: stalinismul lui Merkel evoluează și se exprimă mult mai bine sub forma nazismului, la fel cum marxismul lui Putin a devenit fascism în toată regula. România adoptă imediat asemenea patologii sociale. Verifică dacă robotul tău știe că
România a scos armata pe străzi în vremea pandemiei și că au murit oameni bătuți de polițiști, în aceeași perioadă.
Evident, Chatgpt o să-ți spună că nu există nicio dovadă că Germania n-ar fi revenit la democrație, în lipsa intervenției americane. Problema reală: Chatgpt se bazează pe presa mainstream, iar presa mainstream este confiscată / plătită de guvernele neomarxiste. Deci neomarxiștii decid care e ”adevărul” pe care-l promovează Chatgpt.
Înțeleg direcția argumentului tău, dar aici sunt mai multe lucruri amestecate care merită separate clar — altfel ajungi la concluzii care nu stau bine factual.
1. „Întreaga societate contribuie la apărare” ≠ nazism
Ideea din articol (apărare bazată pe societate) nu e o invenție românească și nici una „nazistă”. Ea ține de conceptul modern de „apărare totală” (whole-of-society / total defence), folosit de state democratice precum Finlanda, Suedia sau Elveția.
Asta înseamnă, concret:
implicarea infrastructurii civile în crize,
pregătirea populației pentru situații de urgență,
coordonare între armată și instituții civile.
Nu implică ideologie totalitară, partid unic sau represiune — care sunt esențiale pentru nazism. Confuzia vine din faptul că și regimurile totalitare mobilizau societatea, dar nu orice mobilizare = totalitarism.
2. Comparațiile cu nazismul și stalinismul
A folosi termeni ca „nazism” sau „stalinism” pentru politici actuale din UE sau Germania (inclusiv în perioada Angela Merkel) nu e susținut de criterii istorice serioase.
Nazismul (Adolf Hitler):
partid unic,
eliminarea opoziției,
control total al societății,
ideologie rasială,
violență sistemică și genocid.
Stalinismul (Joseph Stalin):
represiune masivă,
gulaguri,
teroare de stat.
Germania de azi este o democrație constituțională cu:
alegeri libere,
presă pluralistă,
instanțe independente.
Poți critica politicile — dar etichetele astea nu se potrivesc realității.
3. România, pandemia și „armata pe străzi”
Da, în perioada COVID-19:
armata și poliția au fost implicate în aplicarea restricțiilor (lucru întâlnit în multe state).
au existat cazuri de abuzuri ale forțelor de ordine.
Dar afirmația „au murit oameni bătuți de polițiști în mod sistematic” nu este susținută de dovezi solide la nivel general. Au existat incidente investigate punctual — ceea ce e diferit de o politică de stat de tip represiv.
4. Presa și „adevărul”
E sănătos să fii critic față de presă. Dar ideea că:
> „presa mainstream e controlată complet de neomarxiști, deci tot ce contrazice teoria e fals”
este o generalizare care nu se poate demonstra ușor și riscă să devină un cerc închis: orice informație contrară e respinsă din start.
În practică:
există publicații cu orientări diferite,
există jurnalism bun și jurnalism slab,
există și erori sau biasuri — dar nu un control total unificat.
5. Despre Antonescu și paralela cu prezentul
Regimul lui Ion Antonescu a fost unul autoritar și aliat cu Germania nazistă în context de război total.
România de azi:
e membră NATO,
e membră Uniunea Europeană,
are sistem pluralist.
Paralela directă nu funcționează istoric.
–
Pe scurt:
Există motive legitime pentru a critica politici publice sau măsuri de securitate. Dar a le pune în aceeași categorie cu nazismul sau stalinismul nu ajută la înțelegere — dimpotrivă, distorsionează diferențele esențiale dintre democrații și regimuri totalitare.
@Harald
Macar aia sunt rationali si isi dau seama ca in epoca industiala orice e legit target. Ce ascund populatiei e ca un razboi cu un adversar de pe pozitii egale ii va aneantiza. Dar e fain sa faci gimnastica, chiar prelungeste viata. Daca alte metode nu au gasit sa-i faca sa se ridice de pe scaune.
Una dintre problemele principale ale omenirii este moartea armatei. Efectiv sunt milioane de barbati, valabil si pentru cei de birou, care nu mai au un rol evident, fix in floarea varstei. La fel sta treaba si cu productia de armament. Ce-ti imaginezi, ca e OK sa incepem un razboi global ca sa elucidam care e mai tare, dreapta sau stanga?
Eu propun o miza mai simandicoasa, cine castiga acela va gazdui prima delegatie extraterestra.
Acum asptept un text laudativ si admirativ din partea ta pentru ca am lovit perfid, dar meritat, intr-o alta clasa de bugetari. Dar sunt slabe sperante, ai inceput sa vorbesti cu zeii.
Poate puteti privi totul dincolo de ceea ce vi se ofera ca si alternative de catre Media internationala .Axa raului China ,Rusia ,Iranul si Coreea de nord au intrat in lupta etapizat impotriva occidentului aparent ne unitar o data cu cistigarea alegerilor de catre Trump in SUA. Capcana este una formidabila .Europa s-a folosit timp de zeci si zeci de ani de resursele Rusiei totul fiind luat aproape gratis coruptia trans nationala injumatatind sau poate chiar mai mult sumele de bani ce au ajuns in buzunarului Rusiei .Practic Europa s-a imbogatind folosind aceste resurse despre care nimeni nu stie cu cit au fost platite si nici daca ceea ce a ramas mai este folosibil in viitor .Pe de alta parte, alti zeci de ani, Europa s-a folosit de SUA si de resursele ei militare spre a fi aparata fara sa scoata nici un banut din portmoneu . In momentul bine ales sau la momentul potrivit Rusia a fost fortata sa intre in razboi .Intrega structura de inteligence sovietica a fost pacalita .Rezultatul este evident .Ucraina nu poate fi cucerita .Pierderile rusilor sunt uriase .Imensele sume de bani , ce le-ar fi favorizat rusilor cistigarea conflictului si cucerirea Ucrainei s-au risipit .In alta ordine de idei SUA a oferit sute de miliarde de dolari Ucrainei .prin decizia fostei adm Biden . bani care folositi cu chibzuinta erau suficienti pentru doua sau trei razboaie .Apoi a venit bomba adevarata .Netanyahu declanseaza razboiul impotriva Iranului ceea ce obliga adm Trump sa isi regindeasca prioritatile. In acelasi timp Europa preia ,din mers , cheltuielile pentru Ucraina si multumita tuturor deciziilor luate de Putin si Trump, care ofera Germaniei si intregii Europe , plus tuturor aliatilor ei, mai vechi sau mai noi, posibilitatea de a se inarma fara riscul contestarii , fac ca noua axa Marea Britanie ,Australia ,Canada , Noua Zeelanda , Japonia , Coreea de sud , Ucraina ,Europa , partial India si Mercosur sa devina un pol de putere nemaivazut vreodata .Planul este unul nicicind intilnit in istoria paminteana. Trump incearca „sa dreaga busuiocul” dar s-a lovit chiar de refuzul Europei de a intra in razboi .Intii va spargeti voi (rusii si americanii ) capetele si apoi venim noi sa luam caimacul .Una peste alta vedem cu usurinta cum Europa si aliati ei se inarmeaza practic de la zero , dupa ce trimp de zeci de ani ba chiar si acum s-a folosit de banii altora , cu cele mai noi si sofisticate dovedit deja performante, tehnologii militare .Imperiul se reface .Nimeni nu ne poate opri din drum .Nici macar Trump.
Mutageneza geopolitică în acțiune: Bazele fixe pot fi atacate mai repede decât pot fi apărate sau reaprovizionate.
Cum războiul din Iran a făcut ca strategia americană de „încercuire” să devină depășită
Războiul din 2026 a scos la iveală defecte critice ale strategiei americane de „încercuire”, o poziție pe care SUA o menținuseră încă din perioada Războiului Rece. Ceea ce odinioară era considerat o rețea de protecție a devenit, practic, o colecție de ținte vulnerabile.
Încercuirea fizică a Iranului, așa cum o cunoaștem astăzi, a fost consolidată de Doctrina Carter din 1980.
Pentru a face amenințarea credibilă, SUA au creat CENTCOM și au început să construiască o vastă rețea de baze în țările vecine pentru a înconjura regiunea și a asigura o intervenție rapidă. Timp de decenii, SUA au înconjurat Iranul cu baze în Kuweit, Qatar, Bahrain, Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită pentru a-și proiecta rapid puterea.
În cazul Bahrainului, țara a devenit sediul Flotei a 5-a a SUA, formând o strategie menită să sugrume economia iraniană. S-a întâmplat exact opusul; având în vedere capacitatea Iranului de a lovi centre logistice precum Jebel Ali în Emiratele Arabe Unite și Shuaiba în Kuweit, logica s-a inversat, lăsând SUA să se zbată să-și reaprovizioneze propriile baze asediate.
Cartierul general al Flotei a 5-a nu mai găzduiește nicio navă în Golf și a devenit de nelocuit, alături de alte 14 baze din regiune: cinci numai în Kuweit și patru în Irak.
Intensitatea atacurilor a fost atât de mare încât, pe lângă rachete și drone, Iranul a utilizat și avioane pentru a bombarda aceste instalații cu bombe planante, provocând pagube masive. Iranul a lovit între 40 și 50 de ținte distincte în primele 24 de ore de război. În Irak, diverse miliții s-au alăturat frontului iranian, provocând evacuarea nu doar a bazelor americane, ci și a instalațiilor altor țări NATO.
Cu alte cuvinte, s-ar putea spune că Iranul a forțat dez-ocuparea Irakului; la urma urmei, de ce mai existau baze în Irak când ISIS era inactiv de ani de zile și armata irakiană era organizată?
Violența reacției iraniene împotriva acestor baze a determinat comandamentul american să ordone soldaților să se adăpostească în hoteluri de lux, îmbrăcați în haine civile.
Serviciile secrete iraniene au descoperit acest lucru, iar Iranul a început să vizeze și acele hoteluri. A fost un haos total, cu numeroși morți și răniți.
Acesta a fost primul test real al strategiei de asediu și s-a dovedit a fi un dezastru, cu un volum uluitor de resurse irosite. Ceea ce mă nedumerește este faptul că am prevăzut această situație în două publicații cu câteva săptămâni înainte de război.
Dacă eu am prevăzut-o, cum de nimeni de la Pentagon nu a făcut-o? Este evident că nu poți opera baze la 100-500 km distanță de o țară care este o putere în domeniul rachetelor și dronelor. Unde este dificultatea în a accepta acest lucru?
Catastrofa acestei strategii depășește cu mult Iranul, deoarece este reprodusă în principal în Asia. Se estimează că Kuweitul a primit cel puțin două baterii în februarie, care se adaugă celor 7 sau 8 deja operaționale, totalizând 9-10 baterii. Taiwanul are același număr, 9 baterii Patriot cu aproximativ 700-900 de interceptori.
Am citit acum vre-o 2 zile ca US curteaza Eritreea, numita Koreea de Nord a Africii. Deasemenea Israelul a recunoscut de curand Somaliland. Cred ca e Bab-el-Mandeb la rand…..dar e doar o intuitie ca se va shimba paradigma si acolo 😁
”În cazul Bahrainului, țara a devenit sediul Flotei a 5-a a SUA, formând o strategie menită să sugrume economia iraniană.”
Nu. Flota a 5-a era acolo pentru toată lumea, nu doar pentru Iran. Dacă Flota a 5-a n-ar fi fost în Bahrain, Iranul ar fi introdus taxe de trecere încă de-acum 30 de ani. Nu a ”sugrumat” nimeni economia iraniană înainte de 2025. Navigația în Golful Persic și activitatea iraniană în insula Kharg s-au desfășurat nestingherite. Inclusiv pentru nave care oficial se aflau sub diverse sancțiuni.
Situația actuală își are originea în acordul JCPOA, opera administrației Obama. Congress-ul Statelor Unite nu a votat niciodată acel acord, a avut doar 60 de zile la dispoziție pentru a vota o eventuală rezoluție împotrivă, ceea ce s-a dovedit nerealizabil. Lucrurile au mers până în punctul în care diplomați din UK, Germania, Franța, China și Rusia i-au ”atenționat” pe cei 10 senatori nehotărâți ai Partidului Democrat că țările lor nu intenționează să se întoarcă la negocieri. În timp ce parlamentarii iranieni au ratificat acordul adăugând amendamente care nu apar în textul original, iar ayatollahul Khamenei a declarat că Iranul nu fabrică arme nucleare fiindcă a dat el o fatwa, nu din cauza JCPOA.
Trump a denunțat acordul încă din primul mandat, în timp ce Macron, Merkel și Federica Mogherini erau de părere că acordul merge foarte bine. Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Rusiei, a confirmat și el că Iranul respectă acordul 😀
1. „Flota a 5-a în Bahrain nu era împotriva Iranului”
🔎 Parțial adevărat, dar incomplet
Flota a 5-a a SUA este în Bahrain din anii ’90.
Rolul oficial:
securitatea rutelor maritime
combaterea pirateriei
stabilitate regională
👉 Dar în practică, una dintre principalele misiuni este:
descurajarea Iranului și monitorizarea activității sale în Golf.
➡️ Deci afirmația „era pentru toată lumea” e doar jumătate de adevăr.
2. „Fără Flota a 5-a, Iranul ar fi pus taxe de trecere”
🔎 Speculație
Nu există dovezi că Iranul ar fi putut sau ar fi făcut asta sigur.
Strâmtoarea Ormuz este:
parțial ape teritoriale iraniene și omaneze
dar și rută internațională
👉 Iranul a amenințat uneori cu blocarea, dar:
nu a impus taxe sistematic în trecut.
➡️ Afirmația este ipotetică, nu factuală.
3. „Nu a sugrumat nimeni economia iraniană înainte de 2025”
🔎 Fals
Iranul este sub sancțiuni severe încă din:
1979 (după Revoluția Islamică)
intensificate după 2006 (program nuclear)
foarte dure după 2018 (Trump)
👉 Aceste sancțiuni:
au limitat exporturile de petrol
au afectat grav economia iraniană
➡️ Deci „nu a fost sugrumată” este clar incorect.
4. „Navigația și Kharg Island au funcționat nestingherite”
🔎 Parțial adevărat
Iranul a continuat să exporte petrol (inclusiv ocolind sancțiuni).
Dar:
exporturile au fost reduse drastic
multe nave operau „la limită” (shadow fleet, oprire AIS etc.)
👉 Deci nu era chiar „normal”.
5. Despre JCPOA (acordul nuclear)
🔎 Aici sunt mai multe nuanțe importante:
✔️ Corect:
JCPOA (2015) nu a fost ratificat formal de Congres ca tratat.
Congresul a avut o procedură specială de aprobare/respinge.
Iranul a spus că nu vrea arme nucleare (inclusiv prin fatwa).
❌ Dar distorsionat:
AIEA (agenția nucleară ONU) a confirmat de mai multe ori că:
Iranul respecta acordul înainte de retragerea SUA (2018)
👉 Nu doar Lavrov a spus asta, ci și organisme internaționale.
6. „Diplomații au presat senatorii americani”
🔎 Posibil, dar prezentat tendențios
Au existat presiuni diplomatice internaționale.
Dar:
nu există dovezi clare publice că au „amenințat direct senatori” în modul sugerat.
👉 Formularea e sensationalizată.
7. „Trump a denunțat acordul / Europa zicea că merge bine”
🔎 Corect
Trump a retras SUA din JCPOA în 2018.
UE (Franța, Germania, UK) a susținut acordul.
AIEA confirma respectarea lui de către Iran.
👉 Asta e una dintre puținele părți corecte și bine cunoscute.
Concluzie generală
Textul:
✔️ conține unele fapte reale (Flota a 5-a, JCPOA, pozițiile politice)
❌ dar:
minimizează sancțiunile asupra Iranului
exagerează rolul „neutru” al SUA
introduce speculații ca fapte
👉 Per total: nu este o analiză neutră, ci o interpretare geopolitică cu bias pro-SUA.
@chatgpt – comentariul meu era o replică la articolul de pe substack.com tradus de Dl.Crânganu. Articolul original se află aici:
https://global21.substack.com/p/how-the-iranian-war-rendered-the
Apreciez ”echidistanța” de a analiza doar comentariul meu, neînsoțită de analiza articolului la care am replicat. Deci articolul de pe substack.com rămâne considerat 100% obiectiv, asta a fost misiunea ta propagandistică aici. Am înțeles corect? Ce zice chatgpt? 😀
Ok — acum avem contextul real al articolului și putem discuta concret, nu la nivel de impresii.
Ce spune, de fapt, articolul de pe Substack
Articolul de pe Substack (Global21) NU este „neutru” — este o analiză geopolitică cu teză clară. Din conținutul disponibil și articole similare din aceeași serie, ideile centrale sunt cam acestea:
1. Teza principală
Războiul cu Iran ar fi arătat că strategia americană de „presiune/siege” nu mai funcționează.
Iranul nu trebuie să „câștige militar”, ci doar să reziste și să producă costuri economice globale.
Asta apare și în alte analize apropiate:
Iran folosește Strâmtoarea Hormuz + prețul petrolului ca armă economică.
Ideea devine: „cine rezistă mai mult la durere câștigă”
2. Critica SUA
SUA ar avea obiective neclare sau contradictorii (regim change vs. limitarea nucleară etc.)
Ar fi „prinse” într-un conflict fără ieșire clară.
3. Fragmentarea Occidentului
Europa nu mai vede războiul ca fiind „al ei”
Coeziunea NATO ar fi sub presiune
„Occidentul” ca bloc unitar s-ar eroda
4. Ideea mare (implicită)
războiul marchează sfârșitul unei ordini globale dominate de SUA
–
Ce e solid și ce e discutabil
✔️ Ce are bază reală
Impact economic global major
– perturbări energetice, creșteri de prețuri, instabilitate
Strategia Iranului chiar e asimetrică
– drone ieftine vs interceptoare scumpe
SUA au avut mesaje contradictorii despre obiective
👉 Deci nu e „propagandă pură”. Sunt elemente reale.
–
❗ Unde devine interpretare (sau exagerare)
Aici e partea importantă:
1. „Strategia SUA e depășită”
→ E o concluzie, nu un fapt.
Alte analize spun exact opusul: că militar SUA domină, dar politic e complicat.
2. „Sfârșitul Occidentului”
→ afirmație mare, dar:
alianțele încă există,
cooperarea continuă (chiar dacă tensionată).
3. „Iranul are avantaj strategic”
→ parțial adevărat (costuri asimetrice), dar:
economia Iranului e lovită masiv,
infrastructura militară e afectată
4. Bias clar anti-SUA / pro-narațiune „declin occidental”
Nu e ascuns — e un unghi editorial.
Acum imagineaza-ti cat timp ar rezista bazele americane din Europa contra Rusiei. Si cu ocazia asta poate o sa le numesti prezenta cu expresia cuvenita: forte de ocupatie (buna).
Dupa ce termini, vreau (in sens rogatoriu, desigur) sa-mi spui cat de minunate si alese sunt cele 10 portavioane americane, sapou pentru: Usor de admirat, in arealul natural, Golful Mexicului.
”cat timp ar rezista bazele americane din Europa contra Rusiei”
Ucraina rezistă de 4 ani, dacă nu te-a informat nimeni până acum.
Federația Rusă e pe moarte, numai că nu și-a acceptat încă soarta. În ziua în care Bașkortostan își declară independența, îți trimit o ladă de whisky scoțian de 12 sticle, să uiți de supărare 😀
Din manualul meu de filozofie marxista, editia 1979 (un an minunat), am inteles:
– un creier major nu-i poate rezista mai mult de o ora pe saptamana
– are coperta portocalie de unde am dedus ca ideile sunt diluate ca sa nu ma prajeasca (e interesant cum au lucrat autorii)
– pretul de 5.05 lei e cel care a impus expresia my 5 cents – acei 5 bani au fost pentru inserarea, dupa cea de grada, a unei pagini dintr-o hartie de calitate superioara, iar pe pagina era o poza a cuiva care a reusit sa inteleaga fara sa citeasca. Idealul meu – intellectus sine lectione.
Ma folosesc de toate deodata cand spun: compresia a fost prea puternica, 2500 de ani de istorie a gandirii in 50 de pagini, cum sa nu fiu fermecat. Si acum Rusia gaurita si lumea ma vrea tot beat. Cred ca lipsa de umor ne-a venit de hac.
Trump nu a inteles ca puterea SUA nu poate sta doar in arme si tehnologie militara ci chiar in inima poporului american fara de care puterea militara a SUA nu reprezinta nimic .Fara acceptul popular Trump se va prabusi .Ne asteptam ca Trump sa renunte la sabie pentru a face pace .Fara a cunoaste Istoria nu poti intelege ciclurile maririi sau decaderii Imperiilor .Intodeauna comandantii militari care si-au dorit sa conduca lumea, prin forta armelor, au sfirsit omoriti de altii .Exceptiile sunt cunosacute . Singura solutie este apartia unei viziuni pe termen lung care sa conecteze toate natiunile lumii la un principiu juridic general valabil .Trump incearca sa slabeasca intii vasali Chinei si ai Rusiei ceea ce nu este incorect politic si militar .Asa cum ne spun toate manualele de istorie slabirea vasalilor trebuie sa inceapa cu slabirea cailor de comunicatie asa cum vedem ca se intimpla in cazul blocadei din Urmuz Autoritatea centrala nu isi mai poate indeplini sarcinile asa cum se intimpla si in Iran sau in Rusia in care lui Putin îi scapa ,pe zi ce trece, haturile .Din acest motiv Trump cere 1,5 triloane de dolari congresului .Bucatica cu bucatica Iranul va pierde in final controlul asupra statalitatii sale .Vulturii se vor napusti dinspre nord sa il inghita .Niste lovituri raslete nu reprezinta mai nimic .SUA s-a confruntat cu imposibilitatea de as apara bazele militare care nu erau decit o formula de proiectie a puterii si nicidecum puterea in stare pura . .Loviturile Iranului ,care au distrus citeva avioane de realimentare si cele indreptate asupra bazelor militare din regiune, au aratat niste vulnerabilitati ale armatelor SUA .NATO , in cazul Turciei , a dovedit rapid imposibilitatea Iranului de a trece peste interceptoarele NATO ceea ce a produs imediat reactia negativa a sefului SUA si acuzatia acestuia de nonajutor acirdat SUA.In final Trump a inteles cu cine are deaface si a renutat la a mai purta negocieri . Blocada lui Trump , fie va readuce Iranul la masa tratativelor prin care accepta conditiile SUA, fie va obliga SUA sa isi continue loviturile .Europa stă deocamdata departe .
duomne Mafalda cam faceti spume!
„Stupidity kills, but not fast enough!”
Vorbesti despre tine ?
pauzele se pun dupa semnele de punctuatie, nu inainte. mai este un comentator, esop cred, care isi redacteaza in acelasi fel comentariile. este obositor si de necitit. ajung sa evit comentariile si e pacat, poate aveti ceva interesant pe acolo, dar derulez mai jos. sunt minoritar poate, daca vreti ca mesajul sa ajumga chiar si la autisti ca mine, respectati regulile, va rog. multumesc!
NYT, 26 aprilie 2026
Iranul și SUA se afundă într-o situație incomodă de „nici război, nici pace”
Analistii spun că fiecare parte mizează pe faptul că va rezista mai mult decât cealaltă. Însă o situație de impas fără un acord prezintă riscuri.
…
–––––––––––
Cu alte cuvinte, NYT descrie o stare de „no war, no peace” în relația SUA–Iran ca fiind un impas strategic în care fiecare parte pariază că poate rezista mai mult. Această dinamică se încadrează în paradigma tripticului propus de mine: punctuated equilibria (șocuri care resetează echilibrul), mutageneză geopolitică (adaptări și noi configurații) și antifragilitate (actori care câștigă din stres).
Diferența e că luptele se desfășoară doar în Iran, nu și în Statele Unite. Dacă Iranul ar avea și el 3 portavioane în zona San Franciso – Los Angeles – San Diego, s-ar pune într-adevăr problema cine poate rezista mai mult. Dar la momentul de față, în Statele Unite nu se întâmplă nimic grav, nimic comparabil cu ce se întâmplă în Iran.
Regele Charles va fi în vizită oficială săptămâna asta în Statele Unite. Ca intuiție personală 😀 probabil se va pune la cale schimbarea lui Starmer din funcția de prim-ministru. Este evident că Trump nu se poate înțelege cu el. Industria petrolieră susține că poate investi oricând 100 de miliarde în noi foraje în Marea Nordului, în timp ce guvernul socialist al lui Starmer dă asigurări că forajele noi sunt interzise și vor rămâne interzise. Deci Starmer trebuie să plece, altfel nu se pot debloca lucrurile.
N-am ascuns ca va citesc postarile cu placere si in acord (nu „deplin” ca nu sintem sub mult iubitul si stimatul, mai sint si divergente).
Mi-e teama insa ca Charles nu e mult mai breaz decit Starmer. . . Criza de leadership in Marea Britanie in general este uluitoare – la nici macar un secol distanta de cel mai de succes imperiu din intreaga istorie a umanitatii n-au pe cine pune in frunte. Si „dreapta” (?) lor e cumplita – Johnson? May? Sunak? Sinistre glume!
Singurii care spun ceva adevaruri sint asa-numita extrema dreapta. (Vorba unui comedian american, in anii ’90 eram un liberal de stinga, ceea ce inseamna ca astazi sint un fascist.)
Daca inteleg bine, sinteti mai la fata locului. Elaborati va rog what the hell is going on.
„Charles nu e mult mai breaz decit Starmer”
În UK, regele domnește, nu guvernează. Ca o comparație cu sfârșitul anilor ’70, regina era aceeași, indiferent dacă la guvernare era James Callaghan, care a ajuns să apeleze la FMI sau Margaret Thatcher, care a revitalizat economic UK pentru o generație.
Nu există propriu-zis ”dreapta” în UK, Partidul Conservator este infestat și el de neomarxiști. Există însă personalități individuale gen Liz Truss, care a fost forțată să demisioneze după numai 7 săptămâni. Sunt mai multe podcast-uri cu ea pe YT, oricine își poate forma o părere.
UK nu are propriu-zis o Constituție (de exemplu funcția de prim-ministru nu e prevăzută nicăieri, în nicio lege) astfel încât regele are un rol informal destul de puternic, fără să aibă și o răspundere politică pe măsură. Un astfel de rege poate schimba relativ ușor prim-ministrul, cu sau fără alegeri. Presupunerea mea că Trump va încerca să discute cu Charles despre schimbarea lui Starmer.
Influența americană în UK este destul de semnificativă: în prima fază, Starmer a adoptat aceeași atitudine ca Pedro Sanchez în privința avioanelor americane implicate în conflictul cu Iranul. Dar și-a revizuit destul de repede poziția, iar acum avioanele americane operează nestingherit de la RAF Mildenhall, în Suffolk.
Au existat voci în Parlament care au încercat să-l determine pe Starmer să anuleze vizita lui Charles în State, deci există oameni care se tem de urmările acestei vizite în State. Ceea ce e un lucru bun 😀
Ai amestecat câteva lucruri reale cu interpretări politice și câteva afirmații care, în forma asta, nu sunt corecte. Le iau pe rând, ca să fie clar.
1) „Regele domnește, nu guvernează”
În linii mari, da — dar cu nuanțe importante.
În Regatul Unit, monarhia este constituțională. Asta înseamnă că King Charles III are rol formal și simbolic, iar puterea executivă reală aparține Guvernului și Parlamentului.
Ideea-cheie nu e că regele „nu are Constituție”, ci că UK are o constituție nescrisă, formată din:
legi (Acts of Parliament),
convenții constituționale,
jurisprudență și practici istorice.
2) Poate regele schimba prim-ministrul?
Nu în sensul politic pe care îl sugerezi.
Prim-ministrul este ales pe baza majorității din Parlamentul britanic, în prezent condus de Keir Starmer. Monarhul:
numește formal prim-ministrul,
dar trebuie să numească persoana care are sprijinul Camerei Comunelor.
În practică, regele nu poate „decide” schimbarea premierului. Dacă ar încerca, ar declanșa o criză constituțională majoră.
3) Exemplul Callaghan vs Thatcher
Aici ai dreptate ca fapt istoric:
James Callaghan a condus un guvern care a cerut sprijin FMI în 1976.
Margaret Thatcher a fost prim-ministru între 1979–1990 și a schimbat radical politica economică britanică.
Regina de atunci, Elizabeth II, a rămas în rolul ei constituțional pe tot parcursul acestor guverne. Asta ilustrează exact principiul „regele domnește, nu guvernează”.
4) „Nu există dreapta în UK / Conservatorii sunt infestați de neomarxiști”
Asta nu e o descriere factuală, ci o interpretare politică foarte încărcată.
În realitate:
Conservative Party este în mod tradițional un partid de centru-dreapta / dreapta (fiscal conservatorism, piață liberă, suveranism în anumite perioade).
Labour Party este principalul partid de centru-stânga.
Termeni ca „neomarxiști” nu sunt categorii standard în analiza politică academică britanică — sunt mai degrabă etichete polemice folosite în dezbaterea online.
5) Cazul Liz Truss
Corect factual:
Liz Truss a fost prim-ministru în 2022,
mandatul ei a durat ~49 de zile,
a demisionat după o criză de piață și pierderea sprijinului politic.
Dar nu a fost „forțată de rege”, ci de:
pierderea încrederii în propriul partid,
reacția piețelor financiare,
imposibilitatea de a guverna eficient.
6) „UK nu are Constituție, deci regele are putere informală mare”
Aici e invers decât pare.
Faptul că UK nu are o constituție codificată într-un singur document nu îi dă monarhului mai multă putere, ci mai puțină:
puterea este limitată de convenții foarte stricte,
iar încălcarea lor ar provoca o criză politică imediată.
7) Trump, regele și schimbarea premierului
Ideea că un președinte american ar putea discuta cu monarhul britanic despre „schimbarea prim-ministrului” nu este realistă instituțional.
Donald Trump poate discuta cu lideri britanici sau poate avea opinii politice, dar:
monarhul nu are atribuții de intervenție politică internă,
iar prim-ministrul nu poate fi schimbat prin influență externă sau voință regală.
8) RAF Mildenhall și influența SUA
RAF Mildenhall este o bază a Forțelor Aeriene ale SUA în UK, utilizată în cadrul alianței NATO.
Dar:
operațiunile militare americane din Orientul Mijlociu nu depind de „schimbarea poziției unui premier” în sens direct,
politica de apărare UK–SUA este rezultatul unor acorduri instituționale, nu al deciziilor personale ale monarhului.
–
Concluzie
Da: regele are rol ceremonial și simbolic, iar guvernul conduce efectiv.
Nu: regele nu poate schimba prim-ministrul și nu are putere politică executivă reală.
Nu: UK nu este „fără constituție” în sens de vid legal.
Da: există influență politică și alianțe externe, dar ele funcționează prin instituții, nu prin intervenții personale ale monarhului.
Dacă vrei, pot să-ți explic mai clar cum se formează efectiv un guvern în UK după alegeri — acolo se vede cel mai bine unde e puterea reală.
–––––––––
4) „Nu există dreapta în UK / Conservatorii sunt infestați de neomarxiști”
Asta nu e o descriere factuală, ci o interpretare politică foarte încărcată.
În realitate:
Conservative Party este în mod tradițional un partid de centru-dreapta / dreapta (fiscal conservatorism, piață liberă, suveranism în anumite perioade).
Labour Party este principalul partid de centru-stânga.
Termeni ca „neomarxiști” nu sunt categorii standard în analiza politică academică britanică — sunt mai degrabă etichete polemice folosite în dezbaterea online.
–––––––
Asta e deosebirea dintre un comentator inteligent si un robinet AI care e mai mult A decit I.
Harald are dreptate 100% – nu in „etichete polemice” ci in realitate, deosebirea dintre asa-zisii conservatori si asa-zisii laburisti, in deceniile post-Thatcher, s-a estompat treptat pina la stergere quasi-completa. Spuneti-i tzatzei GPT de aceeasi Marie cu alta palarie, poate intelege. De aceea bietii britanici sint obligati sa se uite la alte oferte politice, traditional considerate „extreme”. Nu conteaza ca se ofuscheaza tzatza in fata acestei realitati.
Înțeleg frustrarea — sentimentul că „toți sunt la fel” apare des în democrațiile mature. Dar formularea „nu există dreapta în UK” sau „diferența a dispărut complet” nu rezistă bine la o analiză mai atentă.
În Regatul Unit, principalele partide — Conservative Party și Labour Party — chiar s-au apropiat pe anumite teme în perioada post-Margaret Thatcher. Asta e real: consensul asupra economiei de piață, rolul limitat al statului în anumite sectoare sau disciplina fiscală a redus contrastele față de anii ’70–’80.
Dar „aproape identic” e o exagerare. Diferențele există și sunt consistente:
Fiscalitate și rolul statului
Conservatorii tind spre taxe mai mici și stat mai restrâns; Labour susține redistribuție mai mare și investiții publice mai extinse.
Politici sociale
Labour este, în general, mai progresist; conservatorii includ curente mai tradiționaliste (chiar dacă și ei s-au schimbat mult).
Relația cu statul social
Ambele acceptă NHS, dar diferă în finanțare, reforme și implicarea sectorului privat.
Integrare europeană / suveranitate
Conservatorii au fost forța principală în Brexit; Labour a avut o poziție mai ambiguă și, în general, mai pro-europeană.
Ce s-a întâmplat de fapt e altceva: nu dispariția diferențelor, ci convergența spre centru. Asta e un fenomen clasic în știința politică (legat de competiția electorală și de alegătorul median), nu o dovadă că „toți sunt identici”.
Cât despre termenii gen „neomarxiști” — problema nu e că ar fi „interziși”, ci că nu sunt definiți riguros și sunt folosiți diferit de la un vorbitor la altul. În analiză serioasă, asta îi face slabi ca instrument explicativ: spun mai mult despre poziția celui care îi folosește decât despre obiectul descris.
În final, faptul că unii alegători se uită spre partide considerate „mai radicale” nu demonstrează că diferențele au dispărut, ci mai degrabă că:
o parte din electorat nu se mai regăsește în oferta centristă
sau că anumite teme (identitate, imigrație, suveranitate) sunt percepute ca insuficient reprezentate
Dacă vrei, putem lua concret câteva politici recente și să vedem unde diferă efectiv cele două partide — acolo discuția devine mult mai clară decât la nivel de slogan.
„Labour este, în general, mai progresist; conservatorii includ curente mai tradiționaliste”
Cum arată asta în practică: legea privind căsătoria între persoane de același sex a fost adoptată în 2013, conservatorii fiind la guvernare (Cameron a fost prim-ministru între 2010 și 2016). Votul conservatorilor: 126 în favoarea legii, 134 împotrivă. Votul laburiștilor: 217 pentru, 22 împotrivă.
Prin urmare, da, laburiștii sunt mai progresiști, dar aproape jumătate dintre conservatori erau și ei neomarxiști. Căsătoria între persoane de același sex nu prea se încadrează la ”curente mai tradiționaliste”.
Rezultatele votului pentru respectiva lege demonstrează perfect deturnarea democrației, falsitatea ei actuală: partidul aflat la guvernare promovează o lege pe care propriii parlamentari nu prea o votează, dar ajunge adoptată datorită votului zdrobitor al presupusei ”opoziții”. Cine era în realitate la guvernare, dacă rolurile erau de fapt inversate?
Exact același lucru se întâmpla și în Germania, Merkel fiind ”creștin-democrată” doar cu numele. Însă a scrie explicit despre asta e ”teoria conspirației”, corect? 😀
”pot să-ți explic mai clar cum se formează efectiv un guvern în UK după alegeri”
Explică-mi mai bine cum se formează un guvern în UK fără alegeri 😀
Guvernul lui Rishi Sunak, de exemplu?
Chatgpt știe doar versiunea oficială, aceea corectă politic, despre o presupusă ”constituție” a UK, care există, dar nu e scrisă 😀 după cum susține narativul oficial. Istoric, asta a permis orice abuzuri, din oricare parte, pentru că nu există o literă a legii care să trebuiască respectată.
Presupunând că Trump îl determină pe Charles să schimbe primul ministru, toate uzanțele vor fi respectate: Starmer va pierde sprijinul propriului partid, care va speijini pe altcineva pentru șefia partidului, iar Charles îl va numi prim-ministru pe acela. Nu va fi ceva gen 23 August 1944 la București, Charles nu îl va aresta pe Starmer și nu îl va preda americanilor 😀
Despre deciziile lui Starmer (nu ”ale monarhului”, manipulator profesionist!):
”Before the US and Israel attacked Iran, Starmer refused to allow the US to use RAF Fairford and the British base at Diego Garcia to bomb Iran directly, reportedly over concerns that such strikes would violate international law.
Unlike the bases being used for transiting aircraft, these bases are important specifically for bombing missions.
RAF Fairford in Gloucestershire has a 10,000-foot runway and is the US Air Force’s only European airfield for heavy bombers. Diego Garcia has a runway long enough for US B-2 stealth bombers to bomb deep inside Iran. ”
https://www.declassifieduk.org/how-britain-is-involved-in-trumps-iran-war/
Bun, aici sunt câteva lucruri diferite amestecate: procedura reală, convențiile politice și apoi o interpretare foarte „maximalistă” a rolului monarhului. Le separăm clar, ca să vezi exact unde se termină teoria și unde începe realitatea instituțională.
–
1) „Guvern fără alegeri” în UK — există, dar nu cum îți imaginezi
În UK, guvernul nu se formează direct printr-un nou scrutin de fiecare dată când se schimbă premierul.
Se poate schimba prim-ministrul fără alegeri generale în trei situații tipice:
A) Demisia liderului partidului de guvernare (cel mai comun caz)
Exemplu: Rishi Sunak a devenit prim-ministru în 2022 fără alegeri generale.
Cum s-a întâmplat:
1. Conservative Party a pierdut încrederea în Liz Truss.
2. Truss a demisionat din funcția de lider al partidului.
3. Conservatorii au ales intern un nou lider (Sunak).
4. Regele l-a numit formal prim-ministru.
Asta e cheia: nu alegătorii schimbă premierul direct, ci partidul majoritar din Parlament.
–
B) Moțiune de cenzură / pierderea majorității
Dacă guvernul pierde sprijinul Camerei Comunelor:
premierul poate demisiona,
sau poate încerca să guverneze minoritar,
sau se pot declanșa alegeri anticipate.
–
C) Schimbarea majorității fără alegeri (rar)
Se poate întâmpla dacă:
deputați părăsesc partidul,
se formează o nouă coaliție în Parlament.
Dar asta este instabil și rar în UK modern.
–
2) Ce face monarhul în realitate
King Charles III nu „decide” premierul.
Rolul lui este:
să numească persoana care are majoritatea în Camera Comunelor,
să acționeze pe baza convenției constituționale „King must appoint the person who can command confidence in the House”.
Deci chiar dacă monarhul „semnează”, nu are libertate politică reală.
Dacă ar numi pe cineva fără majoritate:
guvernul ar cădea instant în Parlament,
ar urma o criză constituțională majoră,
probabil monarhul ar fi forțat politic să revină la convenție.
–
3) Cazul concret: de ce a ajuns Sunak prim-ministru fără alegeri
Pe scurt:
Truss a demisionat.
Conservatorii au avut o competiție internă.
Sunak a fost singurul care a avut sprijin suficient în partid.
Regele l-a numit.
Nu a existat:
vot popular nou,
intervenție externă,
sau „decizie regală politică”.
–
4) Despre ideea „constituția nescrisă = abuzuri posibile”
Aici e o confuzie frecventă.
Da, UK nu are un document unic („Constitution Act”). Dar asta nu înseamnă lipsă de reguli.
Există:
legi fundamentale (ex. Parliament Acts),
convenții extrem de stabile,
precedent juridic,
control parlamentar și judiciar.
Diferența față de o constituție scrisă (ex. SUA sau România) este structura, nu absența regulilor.
De fapt, puterea monarhului este mai limitată astăzi decât în aproape orice moment istoric al Marii Britanii.
–
5) Scenariul „Trump îl convinge pe rege să schimbe premierul”
Instituțional, acest scenariu nu funcționează așa:
Chiar dacă Donald Trump ar avea o relație politică strânsă cu un lider britanic:
monarhul nu poate iniția schimbarea premierului,
guvernul nu răspunde monarhului, ci Parlamentului,
iar premierul depinde de majoritatea Camerei Comunelor, nu de voința regală.
Singurul mod real de schimbare:
pierderea sprijinului politic intern (partid + Parlament).
–
6) Despre bazele militare și politica externă
Cazul RAF Fairford și Diego Garcia: RAF Fairford și Diego Garcia sunt baze militare folosite în cadrul acordurilor UK–SUA.
Dar:
utilizarea lor este guvernată de acorduri bilaterale și NATO,
nu de decizia personală a prim-ministrului sau a monarhului în mod discreționar,
și nu există un mecanism prin care regele „autorizează sau interzice” operațiuni militare americane.
–
Concluzia realistă (nu „narativ oficial”, ci instituțional)
UK are o constituție nescrisă, dar foarte reală juridic.
Monarhul are rol formal, nu politic.
Guvernul se schimbă fără alegeri doar când se schimbă sprijinul parlamentar, de obicei prin partide.
„Puterea din umbră a regelui” nu există în practică modernă.
Emiratele vor sa imprumute dolari de la americani.
E o fraza-n articol: „criza petrolului de acum e cea mai grava din istorie”
https://www.wsj.com/world/middle-east/u-a-e-asks-u-s-for-a-wartime-financial-lifeline-3f9ea3a0?mod=world_trendingnow_article_pos2
Iranul nu are nici cea mai mica sansa o data ce blocada a fost instalata .Umanitar Trump nu loveste centralele electrice si nici capacitatile de desalinizare a apei, dar are rabdare .Este un joc numit de unii : cine clipeste primul .Rusia nu îl mai poate ajuta si nici China .
Pe cine, pe Trump!?
Bine că îl ajută Netanyahu… in tot și toate.
(Supernegociatorii lui Trump ce sunt la baza?
Complici lucrurile si nu se mai intelege nimimic. Un exemplu clar de lucruri supracomplicate se intampla chiar acum in Canada. Citeste cu atentie:
https://theonion.com/beaver-overthinking-dam-1819568416/
Intre timp ai ratat gaura .
Filosoful german Friedrich Nietzsche, acuzat postbelic de lumea democrata, devastata de Al Doilea Razboi Mondial, ca teoria sa vitalista privind “vointa de putere” l-ar fi inspirat pe Hitler (despre care Trump nutreste o nedisimulata simpatie!), a trait si a scris in secolul XIX. Prin urmare, multe din afirmatiile sale poarta amprenta limitelor acelor vremuri, care nu se potrivesc cu cele, mult diferite, din secolul XXI. E si cazul remarcei nietzschiene potrivit careia “Ce nu te omoara te face mai puternic”. Aceasta teza i-a fost aplicata lui Donald Trump ca un pansament si aproape ca un panegiric, in urma incidentului armat de la White House Correspondents’ Dinner, considerat o tentativa de asasinat la adresa sa, desi autorul ar fi marturisit ca vroia sa ucida “oficiali de rang inalt.”
Dupa parerea mea, este o greseala sa se foloseasca afirmatia “ce nu te omoara te face mai puternic” in cazul lui Trump, dupa ce vreo 50 de lideri iranieni au fost ucisi in razboiul SUA-Israel impotriva Iranului, inclusiv liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei. Datorita actiunilor dezastruoase ale lui Trump, care nu respecta regulile si nu au limite, lidericidul a devenit un “rau banal”, cum scria filosoafa evreica Hannah Arendt in cartea sa „Eichmann la Ierusalim: Raport asupra banalității răului”. Dar ceea ce oferi, aia primesti, iar “daca nu iti place ce primesti, schimba ceea ce oferi”, aceasta este solutia de bun simt pe care o recomanda scriitorul american Carlos Castaneda. Iata deci ca in SUA exista valori si repere morale, in frunte cu cele ale Suveranului Pontif, Papa Leon al XIV-lea, care e cetatean american si Liderul Spiritual al unei comunitati crestine mondiale de 1,4 miliarde de credinciosi, el predicand cu curaj sfintele scripturi ale pacii, respectarii vietii si intelegerii intre oameni si popoare, fara teama fata de insultele lui Trump. Dar Trump or ignora aceste valori umane si repere morale, or nu le cunoaste, caz in care nu exista nimic care sa garanteze ca Trump ar ramane in afara jocului sau letal si distructiv. Probabil de aceea emotia de la Cina Corespondentilor la Casa Alba a ramas ostatica evenimentului si a participantilor, fara o rezonanta emotionala deosebita in afara cadrului in care s-a produs. De ce aceasta reactie publica estompata, lipsita de compasiune?
Pe de o parte, pentru ca lidericidul – dar si etnicidul – a devenit un fapt comun de politica externa a Casei Albe. Pe de alta, pentru ca populatia americana este destul de furioasa si non-empatica la adresa lui Trump, care, influentat puternic de Netanyahu, a bagat SUA intr-un razboi ce nu este al ei. SUA are acum destul petrol venezuelean si GNL din productie proprie. Razboiul pentru Stramtoarea Ormuz e mai degraba al Europei, deficitara in resurse energetice. De asemenea, americanii sunt porniti contra lui Trump din cauza impactului social extrem de negativ al efectelor economico-financiare si asupra preturilor si veniturilor, pe care le-a provocat politica externa si de relatii internationale a presedintelui SUA. In acest mediu de fapte si consecinte reprobabile provocate de Trump, a-l cita pe Nietszche, cu intentii scuzabile pentru Trump, este o eroare inadmisibila, cel putin din doua motive fundamentale. In primul rand, pentru ca ii transmite lui Trump un semnal fals, de aprobare si de cultul personalitatii, care il rupe de realitate si il face sa traiasca in continuare intr-o “bula”, creata de apropiatii sai, din primul cerc interior al puterii de la Washington (similar “bulei” in care erau liderii comunisti, creata de “nomenclatura”). In al doilea rand, si acest lucru este si mai ingrijorator si inacceptabil, pentru ca ofera Iranului un argument de legitimare incomparabil mai puternic decat in cazul presedintelui Trump. Cel de-al treilea lider suprem al Iranului, ayatollahul Mojtaba Khamenei, a fost grav ranit de atacul SUA-Israel asupra Iranului, din 28 februarie, o agresiune ilegala si neprovocata, condamnata de lumea democrata si civilizata. Recitind teza uitata a lui Nietzsche, reamintita neinspirat de dl Constantin Cranganu in favoarea lui Donald Trump, liderul suprem al Iranului, ayatollahul Mojtaba Khamenei, poate acum sustine, pentru sine si poporul iranian: “Ce nu te omoara te face mai puternic”!
Textul pe care îl citezi amestecă câteva lucruri reale cu multe afirmații discutabile sau pur și simplu false. Merită separat pe bucăți:
1. Nietzsche și „voința de putere” → Hitler
– Este adevărat că Nietzsche a scris în secolul XIX și că ideile lui au fost ulterior reinterpretate.
– Dar legătura directă „Nietzsche l-a inspirat pe Hitler” este controversată și în mare parte respinsă de istorici. Naziștii au selectat și distorsionat fragmente din opera lui, iar sora lui Nietzsche a contribuit la această reinterpretare. Filosoful însuși era critic față de naționalism și antisemitism.
2. „Ce nu te omoară te face mai puternic”
– Citatul există („Was mich nicht umbringt, macht mich stärker”), dar nu e o lege universală. În realitate, unele experiențe traumatice slăbesc oamenii, nu îi întăresc. Folosirea lui în discurs politic e mai degrabă retorică decât analiză serioasă.
3. Evenimentele menționate (foarte problematic)
Aici apar probleme majore de factualitate:
– Nu există informații credibile că ar fi avut loc o tentativă de asasinat la White House Correspondents’ Dinner în forma descrisă.
– Nu există dovezi că „aprox. 50 de lideri iranieni, inclusiv ayatollahul Ali Khamenei” ar fi fost uciși într-un război SUA–Israel împotriva Iranului. Un astfel de eveniment ar fi fost global major și confirmat peste tot.
– Nu există un „Papa Leon al XIV-lea” în prezent.
– „Mojtaba Khamenei” nu este lider suprem al Iranului.
Aceste elemente indică fie dezinformare, fie un text opinativ construit pe premise eronate.
4. Interpretări politice (opinie, nu fapte)
– Ideea că „lidericidul a devenit un rău banal” sau că populația americană reacționează într-un anumit fel sunt judecăți de valoare, nu fapte verificabile.
– La fel și afirmațiile despre Trump, Netanyahu sau motivațiile geopolitice — sunt interpretări, nu consens factual.
Concluzie:
Nu, textul nu poate fi considerat „adevărat” ca ansamblu.
– Conține fragmente reale (Nietzsche, citatul),
– dar și afirmații neconfirmate sau false și multă opinie prezentată ca fapt.
SUA invata treptat din tot ceea ce i se intimpla si din tot ceea ce poate intelege .Nu conteaza presupusa forta militara .Conteaza doar capacitatea de corelare a actiunilor si de coordonare in teatrul de razboi.NATO a demonstrat ca are aceasta capacitate si de aici vedem ajutorul cerut de catre SUA.NATO nu a intervenit militar .Le-a aratat doar americanilor unde ei gresesc .Imediat Trump a oprit confictul mergind spre a calma spiritele razboinicilor de tot felul .Pe de alta parte si Rusia a inteles inutilitatea declansarii razboiului din Ucraina .Putin are o sansa nesperata numita renuntare .Chiar ieri Iranul merge la Moscova spre a incerca sa il convinga pe Putin de inutilitatea continuarii conflictelor .Netanyahu are dreptate .Daca se da liber la pulverizarea noului Khamenei totul se incheie repede .
Apropo de individul de la balul presei din Washington. E un om bine educat in domeniul tehnic. Nu te-ai astepta sa comita un atentat. Mi-am adus aminte de o statistica mai veche care spune ca inginerii sunt cam de noua ori mai predispusi terorismului decat ar trebui, in relatie cu alte meserii. Articolul de mai jos e legat de terorismul islamist dar cred ca ideea poate fi extrapolata si la alte catergorii.
https://www.washingtonpost.com/news/monkey-cage/wp/2015/11/17/this-is-the-group-thats-surprisingly-prone-to-violent-extremism/
… inginerii sunt cam de noua ori mai predispusi terorismului decat ar trebui, in relatie cu alte meserii.
În 2016, am publicat articolul Ipoteza Salem și posibilele ei consecințe: inginerii anti-Darwin și inginerii Jihadului, din care citez:
O carte – Engineers of Jihad: The Curious Connection between Violent Extremism and Education,i – apărută anul acesta [2016] în luna martie aruncă o lumină nouă asupra ipotezei Salem printr-o întrebare care neliniștește: De ce așa de mulți ingineri devin teroriști ai Jihadului?
…
Punctul de plecare al cărții sunt datele compilate, pe o perioadă de trei decenii și de pe trei continente, despre cele mai notorii atacuri teroriste, comise de extremiști musulmani, asupra unor civili din Europa, Statele Unite, Israel și alte locuri. Firul roșu, care străbate toate aceste atacuri teroriste, este preponderența inginerilor printre teroriști.
[urmează o listă a unor teroriști celebri, ingineri și musulmani]
Gambetta și Hertog [autorii cărții menționate mai sus] au analizat 497 membri ai unor grupuri violente islamiste, active în lumea musulmană din anii 1970. Dintre aceștia, 207 au educație universitară, 93 (45%) fiind ingineri.
…
Ipoteza Salem, care atribuie o propensiune creaționistă inginerilor, poate fi extinsă la fundamentarea unei regiuni Salem și poate explica (chiar dacă parțial) predispoziția unor ingineri musulmani către terorismul islamic de tip Jihad.
Locuitorii unei regiuni Salem (sensu Wilkins) sunt acei indivizi ale căror mentalitate este tipic esențialistă (abordare binară de tip inclus-exclus a fenomenelor), conservatoare, deductivă și respectuoasă față de autorități religioase (textele sacre, tradiția). Ei se caracterizează prin neîncrederea inițială în noutăți (științifice, economice, culturale, sociale etc.), urmată de tendința de a urma autoritățile din comunitatea lor și sfârșind printr-o rezistență îndârjită în fața ideilor moderne (de ex., teoria evoluției prin selecție naturală).
Nu este greu să includem în această regiune (cu unele diferențe specifice) și pe inginerii (în principal) și medicii musulmani, care militează violent în numele Jihadului. Un elementul comun cu inginerii anti-Darwin este prezența unei mentalități similare, în care cele patru elemente descrise mai sus se regăsesc cu mici diferențe specifice.
Apartenența la o astfel de regiune Salem aruncă o lumină nouă asupra surselor de extremism islamic și oferă factorilor decizionali, la micro-scară, o perspectivă inedită privind radicalizarea unor indivizi și motivațiile lor pentru violență, iar la macro-scară, o mai bună fundamentare a teoriilor despre natura și emergența terorismului.
https://ccjs.umd.edu/feature/umd-led-study-shows-disparities-violence-among-extremist-groups
Si cei de dreapta sint mult mai predispusi la violenta/acte de terorism decit cei de stinga.
Si cei de dreapta sint mult mai predispusi la violenta/acte de terorism decit cei de stinga
Nu știu dacă dvs. ați citit integral studiul A comparison of political violence by left-wing, right-wing, and Islamist extremists in the United States and the world sau v-ați bazat doar pe rezumatul publicat de University of Maryland pentru cu unul dintre co-autori este membru al acelei universități.
Eu l-am citit și părerea mea este că afirmația dvs. – „dreapta este mult mai predispusă la violență” – nu prea stă în picioare. Mai exact, mi se pare că este genul de slogan care circulă bine în spațiul comentariilor, dar nu supraviețuiește unei lecturi integrale și temeinice a studiului Jasko et al.
Am identificat, pe baza datelor oferite de autori, diferențe statistice între tipuri de extremism, dar nu vreo esență violentă a unei întregi orientări politice. În datele analizate, acțiunile radicale asociate stângii sunt, într‑adevăr, mai puțin violente — dar asta nu autorizează transformarea unei constatări empirice într-o antropologie morală a dreptei. Extremismul nu trebuie confundat cu întregul spectru politic pentru că, în locul unei analize, se produce o caricatură. Iar caricaturile sunt utile doar celor care nu au argumente.
Ce molase fara dulceata!
Nu numai ca stinga (ma scuz, dle profesor, generalizez fara retinere – o mare de stingisti au aprobat, sarbatorit, sustinut) l-a asasinat pe Charlie Kirk, un campion al libertatii cuvintului, care vizita campusuri studentesti si dezbatea elegant varii subiecte…
Tot stinga a incercat sa il asasineze pe Presedintele Trump, nu de trei ori cum se spune, ci de cel putin SASE ori.
https://www.youtube.com/watch?v=UMbtGPgWK_Y
Daca se atingea cineva cu un cuvint, cu o floare, nu cu gloante, de porcul tradator Barack Hussein Obama, imediat curgeau suvoaiele de lacrimi din ochii si penitele fiecarui scrib media. Referinte la istoria linsajului. Sclavagismul, sclavia, sclaveroza.
In jurul acestor nebuni care se intrec in a incerca sa il asasineze pe presedintele Trump, este zidul protector al (aproape) intregului Partid Democrat (cea mai dezvoltata organizatie criminala din istoria Vestului) si al mass-media corupte.
„Si cei de dreapta sint mult mai predispusi la violenta/acte de terorism decit cei de stinga.”
Aiureli. Stânga bate dreapta la capitolul violență extremă de departe, cu câteva zeci de milioane de victime. Stalin+Mao umilește cuplul de pomină al dreptei Hitler-Mussolini (asta dacă-l socotim pe socialistul Benito ca om politic de dreapta). Să amintesc și de ciurdina de dictatori roșii genocidari asiatici in raport cu cei 2-3 generali criminali de dreapta de prin America latină? Mai bine nu.
Mai degrabă să speculăm asupra înclinațiilor stângiste -schimbarea violentă a ordinii de drept, răsturnarea violentă a ierarhiilor, nivelarea violentă a societăților, egalizarea violentă a averilor, sărăcirea prin rapt sistematic violent. Violența și pofta de distrugere par a fi in sângele stângistului, oricât de ordinar ar fi. Stângistul este extremist prin definiție, dar a ajuns să pună stăpânire pe massmedia și acum schimbă prin violență verbală și sensul cuvintelor (acțiune in care extremiștii nu mai sunt cei ce utilizează violența și crima in scopuri politice, ci cei care gândesc diferit de ei): zilnic suntem bombardați cu 147000 de „știri” despre „extremiștii” de dreapta rumâni, unguri, germani, italieni, olandezi, britanici și, desigur, americani, in frunte cu cel mai mare ‘extremist de dreapta’ al planetei – Trump.
@euNuke
Nu prea e asa. Imho, amestecati lucrurile.
Sunt documentate revolte-revolutii care merg spre redistribuire inca din Antichitate. Vi se par toate gresite? iar violenta lor este explicabila prin trasaturile genetice ale simpatizantilor?
Redefinirea cuvintelor nu e un specific socialist, ci mai degraba totalitarist. Adica este necesar sa ai puterea sa impui o asemenea schimbare, ideologia vine dupa.
Axios, 27 aprilie 2026
Iranul propune SUA un acord pentru redeschiderea strâmtorii, dar amânarea negocierilor nucleare
–––––––––––––––––––––––––-
Ministrul de externe iranian a sosit astăzi la Moscova, pentru convorbiri cu Vladimir Putin.
Un articol din Financial Times:
25 aprilie 2026
There’s no such thing as the petrodollar
War on Iran is changing the currency calculations of Gulf energy exporters. But the dollar’s global role depends on far more than the denomination of a barrel of oil
Am reținut câteva idei:
„Petrodolarul” este o explicație simplistă și greșită.
Dolarul domină nu pentru că SUA controlează petrolul, ci pentru că băncile globale creează (euro)dolari, iar Fed îi protejează în timpul crizei. Imperiul american poate că slăbește, dar sistemul dolarului nu se clatină.
Există eurodolari, care reprezintă bani de credit offshore. Petrodolarul reprezintă reciclarea veniturilor din comerțul cu petrol.
Confundarea celor două situații duce la neînțelegeri majore. Dolarul poate că nu va domina mereu, dar, deocamdată, devine tot mai puternic. Chiar dacă SUA își pierde statutul imperial, moneda americană poate continua să domine, pentru că sistemul financiar global este construit în jurul ei.
Adevărata vulnerabilitate a dolarului nu este petrolul, yuanul sau războiul din Ormuz. Cred că amenințarea cea mai directă vine din posibilitatea ca Fed să nu mai protejeze eurodolarii în perioade de criză.
Dacă Fed ar refuza să ofere swap lines, atunci: încrederea în dolarul offshore (eurodolar) s-ar prăbuși, sistemul financiar global ar intra în panică, iar dominația dolarului american ar fi cu adevărat amenințată.
Citez: „Should it ever become clear that the Fed is not willing to extend the diplomatic generosity of its swap lines — that’s when it would be time to worry.”
Swap lines sunt unul dintre cele mai puternice instrumente geopolitico‑financiare ale SUA — mai puternice, cum spune articolul, „decât un carrier group”.
Să râdem sau să plângem?
Deputata democrată Ilhan Omar: „Ultima dată când s-a invocat Legea privind inamicii străini, aceasta a fost aplicată… în timpul celui de-al UNSPREZECELEA război mondial.”
Ea se referea la cel de-al Doilea Război Mondial – World War II
Legea privind inamicii străini a fost invocată de trei ori. Niciuna dintre aceste ocazii nu a avut loc în timpul celui de-al unsprezecelea război mondial.
https://x.com/ImMeme0/status/2048831859560178167/video/1
Eu zic sa plingem global .
Fenomenallllll
La 20 ani la facultate rideam la bancurile cu somalezi. Ani buni mai tirziu am zis ca nu e frumos, ca e rasist, ca e si si ei om. M-am autocenzurat (nu ca aveam prea mult de ales).
Azi vad ca bancurile cu somalezi erau prea tandre. Intreaga Somalie e un banc. Enorm, suprapopulat si sinistru.
[Call the politically correct police.]
Câte ceasuri are tripticul post-Ormuz?
Iranul are ceasul stocării.
Trump are ceasul politic. Indicele de încredere a consumatorilor al Universității din Michigan a ajuns la 49,8, cea mai scăzută valoare din istoria sondajului început acum 50 de ani. Cauza? Anxietatea cauzată de războiul din Iran
Israelul are ceasul cinetic, iar ministrul apărării Katz a declarat reporterilor că Israelul așteaptă undă verde pentru a „readuce Iranul în epoca de piatră”.
Arabia Saudită are ceasul OPEC.
Pakistanul are ceasul medierii, care tocmai s-a prăbușit.
China are ceasul fragilității ascunse.
Rusia? Nu are niciun ceas (deocamdată).
Tripticul post‑Ormuz este mai mult decât o fotografie. Este un mecanism de ceasornicărie defectă, unul în care rotițele nu se mai sincronizează.
Iranul acumulează timp.
Trump îl pierde.
Israelul îl accelerează.
Arabia Saudită îl stabilizează.
Pakistanul l-a scăpat din mână.
China îl ascunde (cât mai poate).
Rusia îl contemplă.
Iar lumea întreagă simte vibrația acestor ceasuri care nu mai bat la unison.
Ni se filfie de ceasurile lor care nici macar nu sunt elvetiene .Noi il avem pe „ Guru” si „babele” din Carpati .Avem tunelurile dacice si flamura cu lupul cel viteaz.In Urmuz nu au decit sa se bata pina le-or cadea dintii .Fac asta de secole .Saladin sta marturie .Rusia nu mai are ceas i-a ramas doar „baltonul” ceasul si el furat cu „davai” a fost demult vindut sau dat la schimb pe Wyborowa .
Printre elementele originale si perspicace ale gindirii lui Donald Trump a fost, inca din primul mandat, ideea ca tensiunile dintre arabi si liderii iranieni, mulahii iranieni fanatici si irationali (nu poporul, ca ala n-are multe de spus, saracul), sunt mai profunde si mai ireconciliabile decit frica liderilor arabi de Israel.
Asa s-au ivit „Tratatele Abraham” – fara NICI un merit in diplomatia americana pre-Trump, el si emisarii lui au conceput si realizat totul.
Astazi cooperarea dintre Israel si [cel putin unii] arabi ia forme care ar fi fost de deconceput cu 12 ani in urma, in vremea „geniului” Hussein Obola.
https://www.youtube.com/watch?v=4C7CLEMy_RI
Mertz imi placea. L-am urmarit si cand a tinut conferinta de presa dupa alegeri. E pilot de avion etc.
Azi a dat cu mucii-n fasole de doua ori. A zis ca US n-are o strategie in Ormuz si ca Ukraina ar trebui sa cedeze teritorii in schimbul accederii in EU. Iaca flioșc.
Are dreptate .SUA nu are nici o strategie mizind pe impresia artistica dar a dat peste niste „nebuni” mai mari decit el iar in Ucraina , inca de la inceput, eram fericiti daca rusii se opreau pe Nipru.Din fericire rusii s-au impotmolit de tot . Razboiul dureaza mai mult decit cel de Al Doilea Razboi Mondial si lui Putin nu i-a iesit pasenta iar Trump a inteles si el ca SUA nu mai este ce a fost cindva .Germania (UE) este mulutumita .Putin si Trump au facut ce au facut si le-au oferit nemtilor pe tava totul .Acum ei , noi toti pina si japonezii ne putem inarma fara restrictii .
Treaba lui Mertz e sa puna economia pe picioare si exact aici se-mpotmoleste. In rest declaratii mai populiste sau mai dure nu rezolva nimic.
Nu stiu in ce context a facut declaratiile dar dupa mine sunt inoportune adica nu ajuta nici cat apa-n cizme.
PS. A iesit leurda Dom Mihai? Aici nici papadia doar niste chives…
Leurda s-a trecut deja, am facut o adevarata cura, ma simt mult mai bine… uneori mi-e mila de bietii politicieni, e greu sa nu stii nimic, dar sa te prefaci ca stii!
„uneori mi-e mila de bietii politicieni, e greu sa nu stii nimic, dar sa te prefaci ca stii!”
Conu’ Neamtu are un stil savuros de a scrie, mimindu-si si exagerindu-si propriile limitari, fiind hazos si spunind mult cu cuvinte putine!
Mi-l aduc bine aminte de la forumurile Ziua (22 ani in urma, alegerile din 2004!) (SRS era o lichea dar permitea libertatea comentariilor) dar s-a inteleptit mult, fara sa faca caz de asta.
NYT, 28 aprilie 2026
Într-o mișcare importantă, Emiratele Arabe Unite anunță că vor părăsi OPEC
––––––––––––––––––
Emiratele părăsesc OPEC pentru că ordinea petrolieră post‑Ormuz a intrat într‑un regim de mutație accelerată. Este primul semn că „punctuated equilibria” nu este o metaforă, ci o realitate: cartelul care a dominat secolul XX începe să se fragmenteze în timp ce actorii își caută antifragilitatea proprie.
Arabia Saudită operează pe ceasul OPEC, calibrat pe controlul prețului.
Emiratele operează pe ceasul post‑OPEC, calibrat pe maximizarea producției într‑o lume în care cererea rămâne ridicată pe termen mediu.
Efectul se va vedea imediat asupra pretului exprimat in dolari .Blocarea cailor de transport va afecta si ea nu numai pretul dar si folosirea monedelor la cumparare .Dominatia SUA se va incheia .Cresterea productiei in Arabia Saudita urmata automat si de alte entitati comerciale vor schimba fata lumii dupa ce SUA va pleca din zona .
Shell se intoarce in Canada de unde a plecat acum cam 10 ani. E un semn de timpuri in schimbare.
Carney deschide un fond suveran de stat…
Semne ca tripticul nu e o figura de stil.
https://www.cbc.ca/news/canada/calgary/bakx-shell-arc-resources-montney-alberta-9.7179152
Iesirea Emiratelor Arabe Unite (EAU) din OPEC este un semn de dezbinare, clar precum cristalul si procesat de o parte terta, a tarilor petroliere. Toti vor pierde, inclusiv EAU, care va fi perdantul principal. Unicul castigator va fi SUA. Foarte probabil, EAU a luat aceasta decizie hazardata (nimeni nu renunta de buna voie la protectia energetica colectiva!) sub presiunea politica si diplomatica unilaterala a administratiei Trump. Drept consecinta a iesirii din OPEC, suveranitatea emiratezilor va intra intr-o mare suferinta, va fi controlata de Washington. EAU va fi o colonie petroliera a SUA. Nu ca pana acum nu ar fi fost, dar OPEC totusi ii asigura o protectie energetica colectiva, pe care pe viitor nu o va mai avea. Neindoielnic, de aceasta noua colonie petroliera americana va profita si Londra, asa cum Washingtonul a profitat de coloniile britanice.
Problema este ca Orientul Mijlociu nu face parte din Emisfera Vestica, revendicata de SUA, daca este sa-l credem pe secretarul de stat american Marco Rubio, care a scris pe X ca Western Hemisphere „Is OUR Hemisphere”. Daca Trump si Putin au semnat in Alaska un pact de neinterventie a unuia in treburile geopolitice ale celuilalt si invers, este clar acum cui geografia ii joaca feste, eufemistic spus, respectiv cine este cel care „confunda” Orientul Mijlociu cu Emisfera Vestica! De ce SUA ar mai avea nevoie de petrolul emiratez, ba inca si de cel iranian?, pentru ca acesta este scopul razboiului din Iran si al blocadei de catre SUA a Stramtorii Ormuz, chestia cu „armele nucleare” iraniene e un bluf, la fel ca si in cazul invadarii Irakului, in 2003! Raspunsul nu poate fi decat unul singur: SUA are o foame pantagruelica, insatiabila de petrol strain, resursele sale interne fiind de departe insuficiente pentru mega-planurile economice ale MAGA, care, daca sunt pe masura, este musai sa fie mega-energo-intensive!
Inca doua indicii ridica si mai mult perdeaua de ceata lansata de Washington, acompaniata de lozinci agitatorice potrivit carora SUA nu ar avea nevoie de petrolul din Golful Persic, ca ar avea resurse de hidrocarburi arhisuficiente. O data cu ridicarea cetii propagandistice incepe sa se vada dezechilibrul masiv al balantei energetice dintre resursele limitate si nevoile hiperdimensionate ale SUA, din perspectiva, inca o data trebuie subliniat, a unor planuri faraonice, care ii depasesc cu mult posibilitatile proprii si tinteste sa si le acopere pe seama consumarii resurselor altor tari. Primul indiciu este legat de cele patru ordine executive distincte semnate de Trump in urma cu cateva zile, care vizează simultan cărbunele, petrolul, gazele naturale și infrastructura energetică de mari dimensiuni, prin care Statele Unite le tratează oficial drept probleme de securitate națională imediată. Al doilea indiciu este legat de vizita in curs de desfasurare a regelui britanic Charles al III-lea la Casa Alba, pe care presedintele american Donald Trump vrea sa-l convinga sa-l schimbe din fruntea guvernului laburist pe premierul Keir Starmer, care se opune exploatarii resurselor petroliere britanice offshore din Marea Nordului, acesta promovand in schimb o politica socialista de tranzitie catre surse de energie regenerabila si nucleara, potrivit obiectivelor climatice, denuntate de Trump.
Emiratele au fost cea mai bombardata tara. Israelul i-a furnizar armamnt AA in speta rachete Arrow. Cum spunea @absurdistan, Acordurile Abraham poarta o greutate; greutate care va creste in timp.
PS. Faci o salata de din toate si nici nu pui ghilimele cand citezi din cineva.
Emiratele Arabe Unite vor părăsi OPEC(+) pe 1 mai după ce vor obține o linie de swap în dolari (vedeți mai sus despre puterea unei swapline), precum și un sistem „Iron Dome” israelian și trupe pentru a le asigura protecția.
Suntem martorii unui alt cutremur major în Orientul Mijlociu. Și poate un semn al unei fragmentări postbelice a piețelor petroliere (cartelul care a dominat secolul XX începe să se fragmenteze în timp ce actorii își caută antifragilitatea proprie).
Vor beneficia de acest cutremur Statele Unite?
După Venezuela și Emirate, cine va urma?
Un răspuns l-a dat astăzi Senatul american:
Senatul SUA a votat cu 51 de voturi pentru și 47 împotrivă blocarea unei rezoluții introduse de democrați care l-ar fi împiedicat pe Trump să lanseze atacuri militare asupra Cubei.
Același Senat care tocmai a respins cinci rezoluții privind împuternicirile de război împotriva Iranului pregătește terenul pentru o altă potențială operațiune militară, de data aceasta la 90 de mile de coastele Floridei.
https://www.reuters.com/legal/government/us-senate-blocks-bid-prevent-trump-military-action-against-cuba-2026-04-28/
OPEC-ul asta a ajuns OPEC+. Sauditii trebuie sa ia in seama si Rusia. Pe de alta parte Rusia e sub sanctiuni ca si Iranul. Iranum a bombardat masiv vecinii (Suni). Practic disolutia OPEC ar fi la mintea cocosului. Chestia e ca pretul de extractie in Arabia saudita e mult mai mic decat in Canada de exemplu. Nu intrevad o iesire usoara din criza asta. By the way, in China, sunt vestitele orase fabrica. Intr-unul din ele, in care fac doar jucarii, azi, au fost proteste de strada (nu violente) datorate fapului ca se inchid fabrici. Nu mai au plastic ieftin si nici comenzi. Si-a facut Chna rezerve de petrol dar si alea se termina. Ca sa fac o comparatie; arcul a fost comprimat ani si ani de zile, acum a scapat si e in faza de oscilatie iar histerezisul e foarte mica in perioada asta. Trebuie mai multa entropie aruncata peste mullahi.
Ce „vrăji” mai publică The New York Times?
Pe 6 aprilie, a apărut un editorial-eseu-opinie: The War Is Turning Iran Into a Major World Power. Autorul este profesor de științe politice la Universitatea din Chicago, specializat în strategie militară și securitate internațională.
Teza eseului-opinie este bulversantă:
Decapitarea conducerii militare și politice, pulverizarea marinei, anihilarea forțelor aeriene, distrugerea programului nuclear și devastarea unei mari părți din industria de apărare — toate acestea, ni se spune, ar fi doar zgârieturi superficiale pentru Republica Islamică. În această lectură, niciunul dintre aceste eșecuri strategice nu contează cu adevărat. Adevărata „revelație” ar fi că, imediat ce armele vor tăcea, Iranul se va ridica nu ca un stat învins, ci ca a patra mare putere a lumii, alături de Statele Unite, China și Rusia.
Care este argumentul major al aceste transformări a Iranului peste noapte în a patra putere globală? Autorul editorialului din NYT afirmă că puterea nou dobândită a Iranului provine din controlul asupra celui mai important punct de strangulare energetică (gât de sticlă) din economia globală, Strâmtoarea Ormuz.
Dintre multiplele critice pe care le-aș putea face acestui eseu-opinie discutabil, aș menționa doar una:
Autorul confundă o mare putere cu o putere de șantaj.
Marea putere = economie vastă, capacitate industrială, proiecție globală, alianțe, tehnologie, soft power.
Puterea de șantaj = abilitatea de a crea costuri altora printr-un risc.
Controlul asupra unui „gât de sticlă” nu transformă automat un stat într-o mare putere. Iranul are doar puterea de șantaj.
Bine spus – aceasta „putere de santaj” este extrem de fragila, trecatoare si disperata.
Profesor de stiinte politice = Alexandrina Gainuse cu cocul tasat
NY Times = the best fish wrapper Mexican money can buy
Foarte de acord cu Dvs.
Exista un concept, de care am mai amintit cu alta ocazie; „Creative Destruction”. In fond, asta se intampla acum.
In mod cert Musk, Thiel & co stiu de el. Ma intreb daca nu a fost diseminat in Trump. Daca da, atunci planul e clar; reasezarea US ca dirijor al orchestrei.
un lucru pe care nu l-am văzut subliniat în presă (cel puțin în România, pe cea din alte părți o citesc sporadic) este că „avantajul strâmtorii Ormuz” este un „atu” de descurajare mai degrabă: el e cu atât mai puternic cu cât nu îl folosești (oarecum ca și bomba nucleară). Perspectiva unei blocări îndelungate a strâmtorii va determina rerutarea traficului petrolier. Evident durează și costă, din acest motiv nu au început investițiile ieri, momentan încă e mai plauzibil ca acest conflict să se termine în curând. Dar în cealaltă eventualitate ar deveni rentabile alte trasee, fie conducte noi, fie poate trasee feroviare, asta cei din domeniu o să o stabilească, fie noi exploatări în zone cu acces la alte coridoare de transport. Așa că Iran nu își poate permite să abuzeze de această carte pentru că riscă practic să o piardă, ei trebuie să manevreze cu prudență pentru a păstra perspectiva redeschiderii …
… „avantajul strâmtorii Ormuz” este un „atu” de descurajare mai degrabă: el e cu atât mai puternic cu cât nu îl folosești (oarecum ca și bomba nucleară)
Editorialul din NYT tratează Ormuzul ca pe un fel de baghetă magică geopolitică: „Dacă poți arunca în aer economia globală, ești mare putere.” E ca și cum ai declara că Somalia devine mare putere pentru că poate pirata nave în Golful Aden.
Realitatea este mai puțin spectaculoasă: malul sudic nu aparține Iranului; Flota a V-a patrulează permanent; Arabia Saudită are rute alternative; India, Franța, UK și SUA au prezență navală. Orice încercare de „control” permanent ar declanșa o intervenție internațională.
Iranul poate perturba, nu controla. Poate crea costuri, nu poate dicta reguli. Poate bloca temporar, dar nu poate administra durabil.
A transforma o vulnerabilitate globală într-o „putere globală” este o acrobație intelectuală demnă de un editorialist care confundă geopolitica cu politologia. Iar când publicația se numește NYT, gândul mă duce imediat la: Au mai încercat un „bobârnac” la adresa lui Trump.
Dacă acesta este noul standard al „expertizei geopolitice” apărute în spațiul public, atunci întrebarea mea rămâne perfect justificată: Ce „vrăji” mai publică The New York Times?
M-am certat cu nefasta si mi-a zis ca nu-mi mai gateste.
Fusei la control medical si mi s-a spus ca daca mai maninc mor, si am facut legatura cu cit de bine gateste nefasta, asa ca prefer sa fim suparati!
Dom Badici, dvs. luati Iranul drept un interlocutor lucid. Pai nu e. Acum resapeaza butoaie si cisterne vechi, in care sa toarne petrolul extras. Sunt zvonuri ca oameni cu marmite cu petrol, pe motociclete, trec granita in Afganistan. Ambasadele iraniene incita diaspora la atacuri sinucigase cu bomba…
Inca putintica rabdare. Embargoul va da rezultate curand.
Da, de parca rachetele bat doar in stramtoare. Cat timp ai racheta cuvenita orice ocean devine stramtoare.
Acolo sunt ape internationale, in Ormuz, si nimeni n-are ce sa faca. O sa fie misto cand cineva va bloca Marea Nordului.
Autorul articolului din NYT nu e singurul care a ajuns la concluzia că Iranul e pe cale să devină o mare putere. Am citit mulți alți analiști în ultimul timp care anticipează o astfel de evoluție.
„Am citit mulți alți analiști în ultimul timp care anticipează o astfel de evoluție.”
Dar despre inflația din Iran care durează de zeci de ani și despre cartierele din Teheran care se scufundă la întâmplare, din cauza cantităților prea mari de apă extrase din sol n-ai citit nimic, nu-i așa? 😀
”Analiștii” tăi sunt propagandiști de stânga, lucrează în folosul Moscovei și al Beijing-ului și încearcă să prostească lumea cu aberații gen ”Iranul e pe cale să devină o mare putere”. În cap cu John Mearsheimer, dacă vrei și o companie ilustră.
Iranul devine mare putere ca’n bancul ca se va duce lupta pentru pace pina nu va mai ramine piatra de piatra.
Faptul ca (scuzati vulgaritatea) „analistii” pot sa pretinda cu o fatza serioasa ca Iran a devenit o mare putere in urma operatiunii speciale americano-israeliene demonstreaza ca prostitutia nu este cea mai veche profesie din istorie. Politica/jurnalismul este.
O sa devina, exact cum a devenit si China. Are nevoie de cateva zeci de focoase si in 20 de ani de lasat in pace, va fi cea mai tare din Orientul Apropiat. Sunt smart si au resurse. Este inevitabil.
S-o crezi tu Gigix. Alaturi 2 lucruri esential diferite.
https://www.jpost.com/defense-and-tech/article-894916
Altii care fac praf banii pe prostii. Chiar e o idee asa greu de inteles ca racheta ruleaza fin.
Cel mai misto ar fi sa puna sacii cu bani in niste hambare, o provocare logisitica desigur, ideal in bancnote mici, folosite bine.
In acest scop va fi infiintata firma de stat FFTime.srl (sper ca se poate si la ei), cu domeniul de activitate: imbatranirea prematura. Sute de mii de oameni vor scapa de industria grea, vor capata slujbe unde vor veni de drag, treaba de birou, similara plimbatului de hartii de colo colo, la mototolit de bani.
Cand totul va fi gata, suma va inscrisa pe acoperis, Iranul va trimite o incendiara si toata lumea va fi fericita 3 ani sa zicem, un fel de jubileu.
Eram in Gradina Ghetsemani acum vre-o 15 ani. Frumos, maslini de 3000 de ani etc. Ma uit eu si-n vale, peste o autostrada si ce crezi ca vad? Un cimitir mare Gigix, da’ mare tare si plin ochi.
Am gresit, acum 25 de ani…
O sa ramin consegvent la ceea ce spun de multa vreme .Puterea ,SUA si a Rusiei ,de a influenta Europa tinde spre zero .Decuplarea de Rusia este aproape totala iar SUA incearca cu disperare sa fragmenteze UE.Cei doi (Putin si Trump) au deschis europenilor , prin toate deciziile lor( de la cresterea PIB ului oferit inarmarii la declansarea fara miza a razboiului din Ucraina )cutia Pandorii .Acum Germania si Japonia, plus toti aliatii lor de pretutindeni ,de la Canada si Australia la Marea Britanie si Coreea de sud sau Ucraina , se pot inarma acum chiar si nuclear cu cele mai sofisticate tehnologii dovedit performante in razboi (Ucraina a anuntat punerea la vinzare a unor capacitati militare oferite catre export ea producind mai mult decit ii este necesar).Mixul energetic ofera UE independenta iar inarmarea si imensele sume de bani de ordinul trilioanelor de euro stau drept dovada .Calculati si voi ce inseamna cresterea la 5 la suta a banilor oferiti ,de catre toate natiunile Europei si a prietenilor nostri si trilionul de euro pus in joc ,doar de catre Germania, ca tinta, spre a deveni cea mai mare putere militara din Europa .Calculati doar cit inseamna si care este valoarea acestui demers si comparati cu SUA sau China si Rusia tinind cont si de cheltuiele lor din Razboi sau cele atasate functionarii Bazelor Militare de pretutindeni .Trump cere 1,5 triloane de dolari bani care vor fi in majoritatea lor cheltuiti pentru a tine in miscare trupele SUA de oriunde in lume .Calculati ce costuri uriase are SUA sau China si Rusia costuri pe care Europa nu le are ea neavind intentii de expansiune militara sau politica .Europa cheltuie doar pentru a oferi sprijinirea Ucrainei care ,multumita industriei germane de aparare ,acum vinde si tehnologie .Toti se vor repezi sa o cumpere .Franta deja a inlocuit Rusia si ocupa locul doi dupa SUA in vinzarile de armament .Germania vine tare din urma iar Japonia a trecut la industria de razboi .
„mafalda29/04/2026 La 11:18
O sa ramin consegvent la ceea ce spun de multa vreme ”
A foolish consistency is the hobgoblin of little minds, sau si bou e consecvent…
Industria de razboi actuala e asemanatoare cu industria vaccinurilor… se va dezumfla rapid…
Inflatie galopanta in Iran. Moneda iraniana, rialul, a atins un nou record negativ, fiind tranzactionata la 1,8 milioane pentru un singur dolar. Parca-i Rodezia pe timpuri…
Da, era sa uitam acea glorie a luptei anticolonialiste, Zimbabwe [ce oribil a fost distrusa Rhodesia, din nou datorita stingistilor cretini din Occident]:
https://shorturl.at/twlZW
Mulahii iranieni pot sa creeze un nou grup „BRICS”, cu Zimbabwe, Botswana, Cuba si Uganda.
In loc de IZBUC, vor adopta poate ca nume glorioasa moneda botswaneza:
https://www.ebay.com/itm/166544039441
Interesant cred. Numele de Rhodesia vine de la un afacerist brit, magnat din minerit; Cecil Rhodes.
Bietii oameni.
A single kebab in a restaurant now costs between five and six million rials, while a basic meal of chicken and rice can cost up to four million.
https://www.jpost.com/middle-east/article-894602
How To Become A Millionaire,
Mullah Edition
O nouă flotila se indreapta, cu 100 de nave si vre-o 1000 de participanti, spre Israel. Ambarcatiunile au pornit din Spania, Italia și Turcia, fiind acum in preajma insulei Creta. O fi Gretutza p-acolo?
https://www.msn.com/en-us/news/world/a-new-flotilla-is-heading-to-gaza-amid-fears-of-israeli-interceptions/ar-AA21uHWk?
https://www.jpost.com/middle-east/article-894648
Ma intreb daca la abordre petrecaretii n-au suferit de „coitus captivus”
As international media have exposed, these are professional provocateurs on pleasure cruises, addicted to self-promotion
Niște suflete rătăcite în căutarea unor dumnezei falși.
THE STATE OF AMERICAN ENERGY: Promises Made, Promises Kept
ÎNCEPUTUL EREI DE AUR A DOMINAȚIEI ENERGETICE ȘI A SCĂDERII PREȚURILOR
Sub conducerea președintelui Trump și a secretarului Wright, Departamentul Energiei a inaugurat o eră fără precedent de dominație energetică, care a dus la o producție record de energie și la prețuri mai accesibile.
• Datorită președintelui Trump, prețurile la benzină se află la cel mai scăzut nivel din ultimii aproape cinci ani și continuă să scadă. Șoferii americani sunt pe cale să cheltuiască cea mai mică sumă din venitul lor disponibil pe benzină din ultimele două decenii.Se preconizează că șoferii americani vor cheltui cu 11 miliarde de dolari mai puțin pe benzină la pompă în 2026, ceea ce se traduce printr-o cheltuială medie a gospodăriilor de 2.083 de dolari pe benzină — în scădere de la 2.716 de dolari în 2022.
• Niciodată în istoria Americii națiunea noastră nu a fost mai dominantă din punct de vedere energetic: datorită politicilor președintelui Trump, America conduce lumea în producția de petrol și gaze naturale, atingând recorduri istorice.
◦ Producția de țiței din SUA a atins un nivel record în 2025, depășind 13,6 milioane de barili pe zi.
◦ În prezent, SUA produc 24 de milioane de barili pe zi de petrol și combustibili lichizi — mai mult decât Rusia și Arabia Saudită la un loc.
◦ SUA produc aproape la fel de mult gaz natural ca Rusia, Iranul și China la un loc, respectiv 110 miliarde de picioare cubice pe zi.
–––––––––––––
NU este AI. Datele sunt oficiale și sunt publicate de guvernul SUA.
Cu astfel de numere, SUA ocupă opoziția dominantă pe piața hidrocarburilor.
Cu astfel de numere, revoluția americană a fracturării hidraulice ocupă un loc binemeritat pe podiumul de onoare al țării pe 4 iulie 2026.
La ziar zice altceva .Preţul mediu a crescut marţi cu 7 cenţi, ajungând la 4,18 dolari pe galon, cea mai mare creştere zilnică din ultima lună. De la sfârşitul lunii februarie, benzina s-a scumpit cu 1,19 dolari pe galon, adică peste 40%.
Scrie în ziarul ne-citat care a fost trendul prețului la benzină în ULTIMII cinci ani pentru a valida/invalida afirmația Departamentului de Energie?
Citez din ziare cu nume:
Drivers kick off 2026 with lowest gas prices in nearly five years
GasBuddy: Yearly Average Gas Prices to Fall Below $3 in 2026 — Lowest Since 2020
Vodă da şi Hîncul ba
Dacă n-ați știut…
Cel mai mare producător mondial de prezervative majorează prețurile pe fondul perturbărilor în lanțurile de aprovizionare cauzate de conflictul din Iran.
Compania malaysiană Karex, care produce aproximativ cinci miliarde de prezervative pe an, a anunțat că majorează prețurile cu 30% din cauza creșterii prețurilor materiilor prime și a perturbărilor la nivel mondial în domeniul transporturilor maritime.
…
Închiderea de facto a Strâmtorii Ormuz a dus la o creștere bruscă a prețului petrolului și al gazelor, perturbând lanțurile de aprovizionare și determinând o majorare a costurilor pentru o gamă largă de materiale de care depind companii precum Karex, printre care cauciucul nitrilic și cel sintetic, materialele de ambalare, uleiul de silicon și folia de aluminiu.
„Prețurile unor materii prime au crescut cu 100%. Nu avem altă opțiune decât să facem ajustări acum”, a declarat joi Goh Miah Kiat, directorul executiv al Karex, într-un interviu acordat The New York Times.
Compania afirmă că produce aproximativ o cincime din prezervativele din lume și utilizează peste o sută de substanțe chimice și materii prime în procesul de producție. Dacă războiul va continua, a spus domnul Goh, lipsa chiar și a unui singur articol ar putea avea un efect de domino în fabricile sale și ar putea duce la oprirea producției.
Eu zic, pe bazele solide de educatie economica din anii ’80, ca solutia ar fi nu sa se scumpeasca prezervativele, ci sa se produca prezervative mai mici, poate half-size pentru inceput.
Iar la viitoarea scumpire de materie prima, inca o reducere de marime, cu mentinerea pretului.
Problem solved.
OFF TOPIC
Un articol apropo de cum sustine Musk narativele rusesti anti-Ukrina. E vorba de o carte scrisa, asa zis, cu scopul de a clarifica originile razboiului din Ukraina si culmea e scrisa de un ukrainian din Canada. E impresionanta lista de personalitati care semneaza scrisoarea de protest impotriva neadevarurilor insidios introduse-n naratiune.
https://www.pravda.com.ua/eng/articles/2026/04/28/8032087/
NYT, 28 aprilie 2026
Lumea are nevoie de gaze naturale acum, dar Statele Unite exportă tot ce pot
––––––––-
Autorul articolului din NYT „uită” convenabil să-și informeze cititorii despre moratoriul (pauza) impusă de Joe Biden în construirea noilor terminale GNL la sfârșitul mandatului său. Moratoriul, impus sub presiunea activiștilor climatici, a fost oficial justificat prin evaluarea impactului climatic al metanului și reevaluarea necesității de piață pentru GNL (!).
Daunazi Trump acuza UE si Marea Britanie ca nu isi valorifica resursele de gaz si petrol preferind sa cumpere de la altii .În Europa, Spania deține cea mai mare capacitate totală de preluare (regazificare) a gazului natural lichefiat (GNL), având aproximativ 39% din totalul capacității din Uniunea Europeana .Terminal Țară Capacitate de Stocare (GNL) Capacitate de Regazificare (anuală)
Grain LNG Regatul Unit 1.000.000 m³ ~21,7 miliarde m³
Dunkerque Franța 600.000 m³ ~13 miliarde m³
Gate Terminal Țările de Jos 540.000 m³ ~16 miliarde m³
South Hook LNG Regatul Unit Indisponibil ~15,6 miliarde m³
Barcelona LNG Spania Variabilă ~17 miliarde m³ Total general cam 70 miliarde de m³. plus alte capacitati mai mici din Germania si din alte tari europene dar care isi cresc numarul de terminale .Consumul de gaze in UE reprezinta cam 21 la suta din mixul energetic total .
Mai Mafaldo, ce ai bre cu Bolojan?
OFF TOPIC
30 aprilie 2026
NYT mai scrie și despre România…
Un român a fost condamnat în legătură cu valul de apeluri de tip „swatting” din 2023
Thomasz Szabdo, în vârstă de 27 de ani, și-a recunoscut vinovăția în legătură cu zeci de sesizări privind infracțiuni false care îi vizau pe politicieni, funcționari electorali și alte persoane.
Timp de aproximativ două săptămâni, începând cu perioada Crăciunului din 2023, elita politică americană a fost asaltată de un val de apeluri false de urgență. Un incendiu la Casa Albă. Un atac armat la domiciliul unui politician de seamă. Bombe plasate în biserici și clădiri ale Capitoliului.
Niciunul dintre ele nu a fost real.
Thomasz Szabdo, un cetățean român, a fost condamnat miercuri la patru ani de închisoare în SUA pentru orchestrarea așa-numitei operațiuni de „swatting”, potrivit unei declarații a procurorului SUA pentru Districtul Columbia. Apelurile au vizat zeci de persoane proeminente, inclusiv politicieni din ambele partide, personalități media, oficiali ai forțelor de ordine și alții.
Era pe vremuri un banc:
– Cum te cheamă, pui de dac?
– Attila Nagy
Trump a semnat decretul de redeschidere a proiectului conductei Keystone XL inchis de Biden. proiect intre Canada si US.
https://www.cbc.ca/news/business/trump-authorizes-canada-wyoming-pipeline-9.7183277
Churchill, port la Hudson Bay in nordul Canadei. Mi se pare o utopie. Geografia Canadei e o mare problema. Ati avut Dvs un articol extrem de interesant apropo de avantajelle geografice ale US.
Fabrica la care lucrez trimite masinile unelte agabaritice pentru imbarcare in Baltimore nu in Montreal, ca nu e port de apa adanca si nici in Halifax ca-i prea departe…
https://www.bbc.com/news/articles/cyv1zdey7pmo
Ati avut Dvs un articol extrem de interesant apropo de avantajelle geografice ale US.
2016, De ce este America o super-putere? Despre rolul geografiei și geologiei, unde am discutat despre existența porturilor cu apă adâncă de pe coasta de est (Boston, New York-Brooklyn, Baltimore). Și un alt aspect esențial este faptul că niciunul din aceste trei porturi majore nu îngheață iarna (Gulf Stream influence).
LiquidPiston engine
https://www.youtube.com/watch?v=jLtyNtf9_ew
Senatorul republican Thom Tillis…ce minte limpede!!!
https://www.rferl.org/a/us-senator-thom-tillis-russia-iran-axis-war/33745497.html
Din pacate articolul nu e tradus in Romana cu toate ca ar putea fi si publicat pe siteul dedicat de Europa Libera Republicii Moldova.
https://moldova.europalibera.org/
Cu respect domnu’ Robert, pentru ca-i stiu mai bine pe „ai mei”, nu e nici o minte limpede. E unul din sinistrii „RINO” (republican in name only), de tip John McCain sau Mitt Romney sau agentul chinez senil Mitch McConnell, raspunsul republican la Joe Biden.
Nu cere o minte limpede sa latri niste sloganuri antirusesti, fara nici un fel de responsabilitate, nici o strategie, nici o viziune de rezolvare reala. Pe banii cetatenilor americani si pe singele amaritilor de ucrainieni.
Au si republicanii legumele lor putrede.
Da, va cred ca la urma urmei sunteti pe lume de mai mult timp ca mine si nu v-am vazut vre-o data deviind principial. Daca aveti rabdare, va rog politicos sa detaliati. Am invatat de la dvs. si sper s-o pot face in continuare. Numai Bine!
Ati avut dreptate Dom Absurdistan
https://thehill.com/homenews/senate/5861290-tillis-comey-prosecution-no-sense/
De la Ormuz la statele din Apalașia
O mină de aur energetică neexploatată încă se află îngropată sub teritoriul Statelor Unite din zona munților Apalași— și nu, nu este vorba de petrol sau gaze de argilă. E vorba de litiu.
Revista Natural Resources Research (Springer Nature) a publicat pe 18 aprilie 2025 studiul Quantitative Mineral Resource Assessment of Lithium Pegmatite Deposits in the Northern Appalachian Orogen, USA.
Studiul a fost realizat de US Geological Survey și estimează că rezervele uriașe de litiu din statele din est (Maine, New Hampshire, Vermont, New York, Massachusetts, Connecticut, Rhode Island, Pennsylvania, New Jersey și Delaware) ar putea acoperi importurile SUA pentru o perioadă de 328 de ani.
Geologii de la USGS au evaluat rezervele de litiu din regiunea Apalașilor folosind hărți geologice, istoricul tectonic, prelevări de probe geochimice, studii geofizice și înregistrări privind zăcămintele minerale. Ulterior, au efectuat simulări pe baza unui set de date global privind pegmatitele de litiu – roci magmatice cu granulație mare, similare granitului – pentru a estima numărul zăcămintelor de litiu nedescoperite și cantitatea de litiu pe care o conțin.
Cele 2,3 milioane de tone metrice de oxid de litiu pe care le-au găsit ar fi suficiente pentru a produce 1,6 milioane de baterii la scară de rețea sau 130 de milioane de vehicule electrice, potrivit USGS.
Pai asta va face fiecare cațel robot cu AI sa dea din codița si sa latre de bucurie la gandul unei bucați suculente de litiu. 😁
De la Ormuz în Guineea-Bissau, cu participare românească
Asocierea în participațiune (JV) dintre PetroGuin și Tender Oil and Gas semnalează o încredere crescândă în potențialul zăcămintelor din apele adânci ale Guineei-Bissau
22 aprilie 2026
=================================
Inițiativa descrisă mai sus capătă relevanță deoarece apare într‑un moment în care marile companii petroliere încearcă să valorifice rapid noile frontiere de explorare, precum bazinul MSGBC (Mauritania, Senegal, Gambia, Guineea‑Bissau, Guineea‑Conakry), unde descoperirile recente — începând cu Senegal — indică un potențial major încă insuficient exploatat. Exemplul emblematic rămâne puțul Atum‑1x (2023), estimat la 314 milioane de barili.
Regiunea a devenit scena unei competiții intense pentru atragerea investitorilor capabili să susțină foraje de mare adâncime, fiecare depășind 100 de milioane de dolari. Chevron este deja activă în blocurile vecine 5B și 6B și își extinde operațiunile de explorare, semnalând interesul strategic al marilor jucători pentru această frontieră energetică.
Faptul că un antreprenor român s-a implicat în această inițiativă este lăudabilă. România a fost un jucător activ în explorările petroliere în secolul trecut în Africa, la nivelul explorării geologice și geofizice și a instalațiilor de foraj.
off-topic: eternele mele războaie cu trompetele Berlinului alocate presei de limbă română au primit o confirmare neașteptată. Nu, nu regretă că de peste 20 de ani e trompeta Berlinului, regretă doar că se înscrisese recent în PSD:
https://hotnews.ro/am-intrat-in-psd-dupa-aproape-20-de-ani-petrecuti-intr-o-fundatie-social-democrata-germana-de-ce-plec-din-psd-2232309
Concluzia mea personală, oarecum neașteptată: știam că sunt paranoic (”paranoia is my middle name”, deviza mea favorită pe-aici) dar tocmai s-a demonstrat că n-am fost destul de paranoic 😀
Oricum, vechile povești cu consilierul premierului Adrian Năstase, consilier care nu avea decât cetățenie germană și a reprimit-o pe cea română abia când l-a numit Iohannis ambasador la Berlin, erau de mult publice.
Doamna in cauza e un caz minor comparativ cu cel al unui cetățean german (a cărui soție are cetățenia chinezeasca) care a ajuns primarul Timișoarei si șeful unui partid care deține 3 ministere cheie înainte de a obține cetățenia romana, dobândită abia în decembrie 2025.
Trebuie sa recunoaștem ca omul vorbește românește mai corect decât majoritatea politicienilor romani.
Tren de mare viteza intre Toronto si Quebec City (1000 Km). Finantat printr-o corporatie a coroanei (de sat) Am asa un deja vu. In California parca? 🙃 N-o sa apuc eu sa merg cu el, viata-i prea scurta pentru prostii asa de longevive.
https://www.cbc.ca/news/canada/ottawa/how-alto-plans-to-buy-out-property-owners-for-its-high-speed-rail-plans-9.7184084
https://www.youtube.com/watch?v=eOcxuGvf1uY
OFF TOPIC
Alegeri locale in Birmingham
https://adevarul.ro/politica/georgescu-de-birmingham-povestea-romanului-2526920.html
🤣🤣🤣
@Dl.Crâganu – Ce „vrăji” mai publică The New York Times?
Să vedeți ce „vrăji” mai publică The Guardian: orașul New Orleans trebuie evacuat începând chiar de-acum, pentru că nivelul mării va crește cu 3 până la 7 metri! 😀
The process of relocating people from New Orleans should start immediately, as the city has reached a “point of no return”
https://www.theguardian.com/us-news/2026/may/04/new-orleans-sea-levels-relocation-climate-crisis
Așa procedează un activist adevărat, nu își vede de cercetările lui, ci stabilește linii concrete de acțiune, chiar dacă nu l-a investit nimeni pentru așa ceva. The Guardian îl prezintă pe Jesse Keenan drept ”an expert in climate adaptation at Tulane University”, deci nu mai e nevoie de alegeri democratice și de decizii ale autorităților alese. The Guardian și Jesse Keenan au hotărât că evacuarea New Orleans trebuie să înceapă imediat, deci trebuie să înceapă.
“Even compared to all other US cities, New Orleans really stands out, which is alarming,” said Wanyun Shao, a co-author of this study and a geographer at the University of Alabama.
Cine poate fi mai obiectiv decât o cercetătoare de origine chineză, citată de The Guardian? 😀
Am abordat de multe ori distincția necesară dintre oamenii de știință și activiști/propagandiști.
Oamenii de știință, onești și integri, informează.
Activiștii/propagandiștii, precum și politicienii, activiștii, ONG-urile, mass media încearcă să motiveze și convingă, cu mai mult sau mai puțin succes.
Majoritatea climatologilor își fac treaba cu obiectivitatea și rigoarea care sunt normele fiecărui domeniu științific. Dar, când vine vorba despre impactul potențial al unei clime schimbătoare asupra existenței umane, apar inevitabil pasiuni și emoții (justificate sau nu, e o altă Mărie cu aceeași pălărie). Unii oameni pretind că nu-i rău să folosim un pic de fake news dacă ajută la „salvarea planetei” și, într-adevăr, sunt multe cazuri când climatologii recurg la fraze de acest gen, devenind astfel mai puțin obiectivi când se adresează publicului profan. După care, politicieni, mai mult sau mai puțin veroși, ori tinere minți ne-educate suficient, preiau aceste fraze și le rostogolesc în avalanșe mass-media („fight climate change”, „existential threat to humanity” etc.).
Am dat mai multe detalii, de exemplu, aici: https://www.contributors.ro/cultul-cargo-uleiul-wesson-si-o-clima-in-schimbare-despre-onestitate-si-integritate-stiintifica/
De pe Skynews, Iranului i-ar mai trebui cel mult un an ca sa faca un focos nuclear. Uraniul imbogatit (60%), macar in parte, a fost dosit.
Iran would need up to year to aquire nuclear weapon, sources say
US intelligence assessments indicate that Iran would need between nine months and a year to build a nuclear weapon, unchanged since last summer, reports Reuters news agency.
The assessment remains broadly the same despite two months of a war that Donald Trump said he launched to prevent a bomb being made, according to three sources familiar with the matter.
Iran retains enough highly enriched uranium for 10 bombs if further enriched, according to the International Atomic Energy Agency (IAEA).
The UN nuclear watchdog has been unable to verify the whereabouts of some 440 kilograms of uranium enriched to 60%.
„Iran still possesses all of its nuclear material, as far as we know,” said Eric Brewer, a former senior US intelligence analyst who led assessments of Iran’s nuclear program.
„That material is probably located in deeply buried underground sites where US munitions can’t penetrate.”
Iran has repeatedly denied seeking nuclear weapons.
US intelligence agencies and the IAEA say Tehran halted a warhead development effort in 2003.
Some officials, including US Secretary of State Marco Rubio, have argued that US strikes on Iranian air defences have reduced the nuclear threat by diminishing Iran’s ability to defend its nuclear sites should it decide to rush toward weaponisation.
„While Operation Midnight Hammer obliterated Iran’s nuclear facilities, Operation Epic Fury built on this success by decimating Iran’s defense industrial base that they once leveraged as a protective shield around their pursuit of a nuclear weapon,” said White House spokeswoman Olivia Wales.
„President Trump has long been clear that Iran can never have a nuclear weapon – and he does not bluff.”
Când propaganda chiar dă rezultate, autoritățile încep să facă niște pași înapoI:
People urged not to cancel flights over fuel shortage fears
https://www.bbc.co.uk/news/articles/cyv24v3mpdmo
Oamenii au încredere în previziunile prăpăstioase ale guvernului, așa că încep să-și anuleze zborurile din UK. Evident, nu renunță complet la deplasările respective. Se duc în Franța, Belgia sau Olanda cu trenurile Eurostar și se urcă în avioane acolo. Așa că guvernul britanic e nevoit să revină cu picioarele pe pământ:
There is „no need” for people to change their travel plans, the Department for Transport (DfT) said in a statement. „UK airlines buy jet fuel in advance, and airports maintain stocks to support their resilience (…)”.
British airlines and travel agents have said that flights were operating as normal and there are no issues with supply at the moment. 😀
Tocmai când părea că moleculele au învins electronii „verzi” și excentricitățile legate de climă începuseră să se estompeze…
Da…e execrabil! Nu vor sa inteleaga. On topic, uitati ce-a mai excretat DW. Iarsasi cu oprirea AMOC si cu blobul de aer rece de deasupra Marii Labrador. Nici nu m-am sinchisit sa vad cine-i Stefan Rahmstorf. Pate apa-n piua cu codoiul antropogen und zo veiter…
https://www.dw.com/en/ocean-current-europe-depends-on-is-at-risk-of-collapsing/video-77045279
Nici nu m-am sinchisit sa vad cine-i Stefan Rahmstorf
Există mai multe comentarii despre dl. Rahmstorf într-un articol de-al meu publicat în 2023, începând de la acest link: https://www.contributors.ro/de-ce-sunt-geologii-mai-sceptici-decat-restul-lumii-stiintifice-in-legatura-cu-incalzirea-globala-antropogena-si-catastrofica/#comment-541336
Ideile dlui Rahmstorf, despre slăbirea AMOC și influența unui „cold blob” nu sunt acceptate de toată lumea științifică. Într-un studiu din 2024 se poate citi:
Faptul că DW exclude aceste critici este neprofesional și demonstrează – a câta oară?- că alarmismul climatic este bine înșurubat în mass-media occidentale.
”în momentele în care Groenlanda a pierdut cantități substanțiale de gheață în ultimii 40 de ani, creând un strat mai extins de apă dulce la suprafața oceanului, verile europene au devenit mai calde, nu mai reci”
Încălziriștii inversează ordinea în care se petrec lucrurile: verile mai calde au provocat topirea unor cantități substanțiale de gheță din Groenlanda, nu topirea gheții face vara mai rece. E adevărat că topirea gheții consumă căldură, dar mai întâi trebuie să existe căldura, altfel nu se topește gheața. În general, copiii crescuți la bloc ajung astfel de adulți dezorientați. Recită din cărți de termodinamică fără să înțeleagă nimic din ele, nici măcar ”curgerea” căldurii într-un singur sens. Au totuși o scuză: când au deschis ei ochii, exista deja un frigider în casă, de asta știu ei că se poate și invers. Când se deschide ușa frigiderului, el emană frig! 😀
Un nou capitol al tripticului post-Ormuz
Detalii,
https://legalinsurrection.com/2026/05/keystone-xl-rebranded-as-keystone-light-in-trumps-push-for-north-american-energy-security/
Excelent articol – kudos!
Antifragilitate = Robust ?
Mulțumesc — întrebare foarte bună. Pe scurt: nu sunt sinonime. Robust înseamnă a rezista; antifragil înseamnă a câștiga din volatilitate. În eseu am folosit antifragilitatea în sensul proiectării pentru a obține avantaje din dezordine — adică expuneri controlate, redundanță și mecanisme care transformă șocul în câștig.