vineri, august 12, 2022

„Știința și politica sunt inseparabile” – esența unui amestec toxic

În Dumnezeu avem încredere,

toți ceilalți trebuie să aducă dovezi.

W. Edwards Deming (trad. pers.)

 „Știința a stabilit că…” și „Aveți încredere în știință” au devenit în ultimii ani sloganuri des repetate nu doar de politicieni, ci și de segmente importante ale comunității științifice, indiferent dacă e vorba de Covid, schimbarea climei sau energii colorate, adică „verzi”. Sloganurile nu conțin însă elementul esențial: în general, oamenii au încredere în știință, dar mulți nu au încredere în oamenii de știință. Și este greu să-i învinovățim pentru această situație…

Unul din motivele cele mai importante ale dezamăgirilor provocate de profesioniștii științei este transformarea unora dintre ei în ideologi de partid sau, și mai rău, în agenți electorali, pe baza altui slogan, cel cu care începe titlul contribuției mele. Am folosit ghilimele pentru că am împrumutat sintagma dintr-un articol de fond publicat de redacția revistei Nature pe 8 octombrie 2020.[1]

Apărut cu mai puțin de trei săptămâni înaintea alegerilor prezidențiale din SUA, articolul din Nature începe cu o interogație firească: De ce o revistă de știință trebuie să se ocupe de politică? Este o întrebare importantă pe care și-o pun adesea cititorii. Și, pentru ca eventualii cititori ai publicației britanice să nu rămână cumva fără un răspuns clar, articolul de fond explică:

Săptămâna aceasta, reporterii de la Nature subliniază importanța impactului asupra științei dacă Joe Biden va câștiga alegerile prezidențiale din SUA pe 3 noiembrie.

Peste numai o săptămână, Nature a plusat într-un editorial intitulat simplu și fără dubii: Why Nature supports Joe Biden for US president. Motivația principală a fost următoarea:

Acțiunile administrației Trump accelerează schimbarea climei, distrug zone sălbatice, poluează aerul și omoară tot mai multe animale sălbatice, precum și oameni.

Ca să nu rămână mai prejos, și alte publicații științifice s-au grăbit să ia o atitudine politică, criticând vehement administrația Trump – „diavolul” care ar fi distrus știința –  sau susținându-l explicit pe candidatul Joe Biden, „îngerul” care va salva știința. Câteva exemple:

Trump a mințit în legătură cu știința (Science)

Scientific American îl susține pe Joe Biden (Scientific American)

Murind într-un vid de conducere (The New England Journal of Medicine)

Curată obiectivitate și imparțialitate științifică!…

Mulți oameni au fost surprinși să vadă publicații științifice recunoscute care se implică atât de deschis în politică. (Nature are, de fapt, o istorie mai veche de agent electoral: a susținut pe Barack Obama în 2008 și 2012, respectiv pe Hillary Clinton în 2016, ambii membri ai Partidului Democrat). Răspunsul celor acuzați că acceptă imixtiunea revistelor științifice în propaganda electorală a fost: Nu știați că știința este politizată? Puneți mâna mai bine și citiți:

Știința a fost întotdeauna inseparabilă de politică (Scientific American, 2017)

Știri de ultima oră: Știința a fost întotdeauna politică (American Scientist, 2017)

Da, știința este politică (Scientific American, 2020)

Știința este politică (Chemistry World, 2021)

De ce „inseparabilitatea” științei de politică este toxică?

Un răspuns sec a fost dat de T. H. Huxley încă din 1885 (The Darwin Memorial): Știința… se sinucide atunci când adoptă un crez.

Adaptând răspunsul din sec. al XIX-lea la realitatea contemporană, crezul religios este acum substituit de crezul politico-ideologic. Așa încât, pe lângă cea ecleziastică, avem astăzi și o preoțime științifică, pe care oximoronul n-o împinge (încă) la sinucidere.

Două exemple clasice de amestec toxic știință-politică merită (re)amintite, în special pentru generațiile mai tinere. Primul este magistral descris de Michael Crichton în State of Fear (2004):

Imaginați-vă că există o nouă teorie științifică care avertizează asupra unei crize iminente și indică o cale de ieșire.

Această teorie atrage rapid sprijinul unor oameni de știință, politicieni și celebrități de renume din întreaga lume. Cercetarea este finanțată de filantropii distinse și se desfășoară în universități prestigioase. Criza este raportată frecvent în mass-media. Știința este predată în sălile de clasă din facultăți și licee.

Nu mă refer la încălzirea globală. Vorbesc despre o altă teorie, care a devenit proeminentă în urmă cu un secol.

Printre susținătorii ei se numără Theodore Roosevelt, Woodrow Wilson și Winston Churchill. A fost aprobată de judecătorii Curții Supreme Oliver Wendell Holmes și Louis Brandeis, care s-au pronunțat în favoarea ei. Printre numele celebre care au susținut-o se numără Alexander Graham Bell, inventatorul telefonului, activista Margaret Sanger, botanistul Luther Burbank, Leland Stanford, fondatorul Universității Stanford, romancierul H. G. Wells, dramaturgul George Bernard Shaw și sute de alții. Câștigători ai Premiului Nobel au oferit sprijin. Cercetările au fost susținute de Fundațiile Carnegie și Rockefeller. Institutul Cold Springs Harbor a fost construit pentru a efectua aceste cercetări, dar s-au făcut cercetări importante și la Harvard, Yale, Princeton, Stanford și Johns Hopkins. În multe state,  de la New York până în California, au fost adoptate legi pentru a aborda criza.

Aceste eforturi au beneficiat de sprijinul Academiei Naționale de Științe, al Asociației Medicale Americane și al Consiliului Național de Cercetare. S-a spus că, dacă Iisus ar fi trăit, ar fi susținut acest efort.

În total, cercetarea, legislația și modelarea opiniei publice în jurul teoriei au durat aproape o jumătate de secol. Cei care se opuneau teoriei au fost demascați public și numiți reacționari, orbi la realitate sau pur și simplu ignoranți. Dar, în retrospectivă, ceea ce este surprinzător este că atât de puțini oameni s-au opus.

Astăzi, știm că această faimoasă teorie care a câștigat atât de mult sprijin era de fapt pseudoștiință. Criza pe care o pretindea era inexistentă. Iar acțiunile întreprinse în numele acestei teorii au fost greșite din punct de vedere moral și penal. În cele din urmă, au dus la moartea a milioane de oameni.

Teoria a fost eugenia, iar istoria ei este atât de îngrozitoare – și, pentru cei care au fost implicați în ea, atât de jenantă – încât acum este rareori discutată. Dar este o poveste care ar trebui să fie bine cunoscută de fiecare cetățean, pentru ca ororile sale să nu se mai repete.

Teoria eugeniei a postulat o criză a fondului genetic care a dus la deteriorarea rasei umane. Cele mai bune ființe umane nu se înmulțeau la fel de rapid ca cele inferioare – străinii, imigranții, evreii, degenerații, inapții și „cei cu mintea slabă”.

Teoriile și argumentele științifice au fost folosite pentru a susține inferioritatea altor rase, legitimând astfel crimele comise de-a lungul istoriei și în întreaga lume. Acestea au fost folosite în Statele Unite pentru a justifica sclavia și războaiele cu „indienii”, precum și, mai târziu, pentru sterilizarea persoanelor cu handicap. Apariția eugeniei ca „știință aplicată” a culminat cu atrocitățile îngrozitoare comise de naziști în timpul celui de-al Treilea Reich. Societatea trebuia să fie curățată de orice contaminare străină, de unde și expresia germană Rassenhygiene, care înseamnă „igienă rasială”. Evreii, țiganii, homosexualii și persoanele cu boli ereditare au fost privați de drepturile omului, adunați în lagăre de concentrare, folosiți pentru experimente științifice și uciși. Iar oamenii de știință care au oferit suportul științific erau profesori universitari respectați sau cercetători ai Societății Kaiser Wilhelm (KWS), predecesorul Societății Max Planck. Mulți dintre ei au rămas în poziții renumite chiar și după 1945, suficient de influenți pentru a întârzia o confruntare istorică imparțială.[2]

Din 1933 până în 1945, Germania nazistă a desfășurat o campanie de „curățare” a societății germane de persoanele considerate ca fiind amenințări biologice la adresa „sănătății” națiunii. Cu patina de legitimitate oferită de experții în știința „rasială”, regimul nazist a desfășurat un program de aproximativ 400.000 sterilizări forțate și peste 275.000 decese prin eutanasiere, care și-a găsit cea mai radicală manifestare în moartea a milioane de dușmani „rasiali” în timpul Holocaustului.

Mișcarea eugenistă a fost de fapt un program social mascat ca fiind unul științific. Ceea ce a condus-o a fost preocuparea față de imigrație și rasism și față de persoanele indezirabile care se mutau în cartierul sau în țara cuiva. Încă o dată, terminologia vagă a ajutat la ascunderea a ceea ce se întâmpla cu adevărat.

Dar ce surprinde extrem de neplăcut este faptul că mediul științific, atât în Statele Unite, cât și în Germania, nu a organizat niciun protest susținut. Dimpotrivă. În Germania, oamenii de știință s-au aliniat rapid la program. Cercetătorii germani moderni s-au întors să revizuiască documentele naziste din anii 1930. Ei se așteptau să găsească directive guvernamentale care să le indice oamenilor de știință prioritățile de cercetare pe care ar fi trebuit să le facă. Dar nu au fost necesare. În opinia profesoarei Ute Deichmann (Ben-Gurion University of the Negev), Oamenii de știință, inclusiv cei care nu erau membri ai partidului [nazist], au contribuit la obținerea de fonduri pentru activitatea lor prin comportamentul lor modificat și prin cooperarea directă cu statul. Deichmann vorbește și despre rolul activ al oamenilor de știință înșiși în ceea ce privește politica rasială nazistă . . În cazul în care [cercetarea] avea ca scop confirmarea doctrinei rasiale … nu poate fi documentată nicio presiune externă.[3] Oamenii de știință germani și-au ajustat interesele de cercetare la noile politici. Iar cei câțiva care nu s-au adaptat au dispărut.

Al doilea exemplu clasic de imixtiune toxică dintre știință și politică (știință politizată) este ilustrat convingător de agricultura sovietică a lui Trofim Denisovici Lîsenko. Un țăran autopromovat inginer agronom, Lîsenko a pretins că „a rezolvat problema fertilizării câmpurilor fără îngrășăminte și minerale”, inventând, în 1928, o procedură numită iarovizare (vernalizare), prin care semințele erau umezite și răcite pentru a spori creșterea ulterioară a culturilor. De aici, Lîsenko a dezvoltat o întreagă ideologie pseudo-științifică prin care a negat realitățile fundamentale ale evoluției și transmiterii genetice (conform biologiei moderne a lui Mendel și Morgan) și le-a înlocuit cu tehnici bazate pe idei discreditate (ipoteza Lamarck) precum „moștenirea caracteristicilor dobândite”. Trebuie menționat că șeful său politic, dictatorul I. V. Stalin, era atras de ideile lamarckiene care presupuneau un viitor fără constrângeri ereditare.

Toxicitatea amestecului biologie – politică din mișcarea lîsenkoistă s-a manifestat prin exacerbarea foametei care a ucis milioane de oameni în Uniunea Sovietică și în China și  epurări care au trimis sute de oameni de știință sovietici disidenți în gulaguri sau în fața plutonul de execuție. Lîsenko a acționat agresiv în atacarea geneticii, care a fost în cele din urmă interzisă ca „pseudoștiință burgheză” în 1948. Ideile lui Lîsenko nu au avut niciodată vreo bază științifică, însă el a controlat cercetarea sovietică timp de treizeci de ani. Lîsenkoismul a luat sfârșit în anii 1960, dar biologia rusă încă nu și-a revenit în totalitate din acea perioadă.

Stuart Ritchie, profesor de psihiatrie la King’s College London, a prezent recent două argumente care ar justifica pentru unii „inseparabilitatea” dintre știință și politică.

Argumentul inevitabilității

Nu există nicio cale de a ocoli acest lucru. Sunteți naivi dacă credeți că puteți împiedica știința să fie politică. Este aroganță în cel mai înalt grad să crezi că ești cumva „obiectiv” și că nu ești sclavul prejudecăților tale.

Contra-argumentul se bazează pe definiția „obiectivității” științifice. Pentru că și oamenii de știință sunt tot oameni, este imposibil ca ei să fie total obiectivi – cercetările pe care aleg să le facă și interpretarea rezultatelor obținute vor fi întotdeauna influențate de opiniile și viziunile lor politice despre ce cred ei că este important pentru societate. De aceea, „obiectivitatea”, în acest context, înseamnă că rezultatele științifice ar trebui să fie similare, identice chiar, indiferent de observator, atâta vreme cât observatorul are nivelul de pregătire și/sau aparatura adecvată pentru a le observa.

Creșterea gradului de obiectivitate al cercetărilor științifice este rolul primordial al sistemului peer-review, dar, după cum am explicat în alte articole, acest sistem este departe de perfecțiune. După un deceniu de discuții despre criza reproducerii, publicarea tendențioasă și canonizarea unor fake facts în studiile științifice, despre știința deschisă ca accelerator al cercetării și alte modalități de reformare a modului în care facem cercetare, suntem mai conștienți ca oricând despre amploarea prejudecăților și modalitățile prin care ele pot denatura lucrurilor.

Pe de altă parte, o mare parte din știință este finanțată de cetățenii plătitor de taxe, prin intermediul guvernelor și agențiilor federale/naționale, care sunt conduse de partide politice cu agende bine stabilite. În timp ce o universitate liberă este, din punct de vedere istoric, izvorul ideilor libere și al descoperirilor științifice, un contract guvernamental devine practic un substitut pentru curiozitatea intelectuală, a remarcat Dwight Eisenhower în discursul său final ca președinte al SUA. De asemenea, el a mai avertizat că ar trebui să fim atenți la… pericolul ca politica publică să devină ea însăși captivă unei elite științifice și tehnologice. Astăzi ne confruntăm cu ambele probleme.

Cu toate acestea, argumentul inevitabilității nu poate fi acceptat. Este o gândire duală – alb sau negru, fără nuanțe de gri. Cunoscându-l, îl putem anihila, chiar dacă unora asta le pare un wishful thinking.

Argumentul activistului

Faptul că știința este politică nu este doar o fatalitate, ci și un lucru bun. Cu toții ar trebui să folosim știința pentru a face lumea mai bună (conform opiniilor mele politice, desigur) și, în măsura în care oamenii folosesc știința pentru a înrăutăți lumea (conform opiniilor mele politice, desigur), ar trebui să-i oprim. Toți profesioniștii științifici ar trebui să fie activiști politici (care sunt de acord cu opiniile mele politice, desigur).

Mulți oameni cred că amestecul știință – politică nu este toxic. Devine toxic doar atunci când este folosit de adversarii lor. Repetând „știința este politizată” ca pe o mantră, ei devin parte integrantă a conformismului social pe care îl acceptă mai mult sau mai puțin. În cel mai rău caz, argumentul activistului oferă un alibi convenabil pentru cei care doresc să politizeze știința (toată lumea știe că știința este inseparabilă de politică, așa că de ce să nu pot să-mi introduc propria ideologie?), mai scrie profesorul Ritchie.

Dacă încurajăm oamenii de știință să nu le pese când introduc ideologia politică în sălile de curs și în laboratoare, ce se va întâmpla cu gândirea de grup?[4] V-ați întrebat vreodată de ce grupuri de oameni, foarte inteligenți și puternic motivați, au putut face greșeli stupide, care au produs dezastre politice, economice etc.?

Gândirea de grup, cel puțin în unele domenii științifice, pare să fi înăbușit dezbaterile și împiedicat progresul. Ce se va întâmpla cu acele științe, vor progresa sau vor stagna/regresa? (de ex., saga înnebunitoare a modului în care o „cabală” a bolii Alzheimer a zădărnicit timp de zeci de ani progresul către un leac).

Și, în cele din urmă, ce va întâmpla cu oamenii care nu sunt experți sau preoți științifici, dar care citesc sau se bazează pe rezultatele științei? Dacă cei care lucrează în domenii științifice susțin cu voce tare și în mod explicit poziții politice, cu siguranță nu îi vor ajuta pe cei din partea opusă a spectrului politic să ia știința mai în serios. Nu numai atât, dar sugestia că unele rezultate ar putea fi ascunse din motive politice poate fi un prilej perfect pentru teoriile conspirației (amintiți-vă ce s-a întâmplat în timpul scandalului Climategate)[5].

Deoarece internetul a democratizat știința, academia nu mai deține monopolul asupra informațiilor specializate. Pe baza propriilor evaluări ale acestor informații, profanii pot interveni și pot chiar să ajungă să influențeze, în bine sau în rău, demersul științific.

Provocările la adresa preoților care pretind că reprezintă „consensul științific” (Covid, schimbarea climei, energii colorate în „verde”) i-au făcut pe aceștia să fie din ce în ce mai intoleranți față de ideile noi. Dar oamenii de știință autentici trebuie să se obișnuiască cu faptul că motoarele de căutare și digitalizarea literaturii științifice au erodat pentru totdeauna autoritatea lor de gardieni ai cunoașterii, o schimbare de paradigmă care prezintă atât oportunități, cât și pericole.

Faptul că acceptarea sau respingerea științei este din ce în ce mai mult determinată de afilieri politice amenință autonomia oamenilor de știință, a remarcat cercetătoarea Liv Grjebine, Harvard University, într-un eseu din mai 2021 publicat în The Conversation. Odată ce o teorie este etichetată drept „conservatoare” sau „liberală”, devine dificil pentru oamenii de știință să o conteste. Astfel, unii oameni de știință sunt mai puțin predispuși să pună la îndoială ipotezele de teama presiunilor politice și sociale.

Deși știința nu poate prospera sub o administrație care ignoră expertiza științifică în ansamblu, a mai scris Grjebine, nici nu poate prospera dacă oamenilor de știință li se spune ce valori politice și morale trebuie să îmbrățișeze. Acest lucru ar putea încetini sau chiar împiedica apariția de noi ipoteze științifice. Într-adevăr, atunci când oamenii de știință se aliniază cu sau împotriva puterii politice, știința își poate pierde cu ușurință cel mai important atu al său: capacitatea de a încuraja dezacordul și de a ridica noi ipoteze care pot fi contrare bunului simț.

Carl Sagan – om de știință și activist politic

În 2017 am publicat mai multe aspecte despre dualismul activităților desfășurate de carismaticul fizician Carl Sagan. Reiau mai jos câteva paragrafe semnificative pentru ilustrarea unui hibrid politico-științific nereușit.

Chestiunea „iernii nucleare” este un exemplu de manual ilustrând interacțiunea dintre știință și politică. A fost utilizată de la început ca resursă sau instrument politic. Au existat anumite persoane și grupuri care s-au folosit de predicțiile apocaliptice făcute de Sagan et comp. pentru a promova agende politice explicite.

Pe 11 și 12 iulie 1984, Carl Sagan a fost invitat să depună mărturie despre „iarna nucleară” în fața unui sub-comitet al Camerei Deputaților din Congresul SUA. El a cerut deputaților, cu elocvență, să fie luat în serios, chiar dacă predicțiile sale despre consecințele catastrofice ale unui bombardament nuclear erau puțin probabile.

Pe 12 septembrie 1984,  avut loc a două rundă de pledoarii în fața deputaților americani, când Sagan, din om de știință, s-a erijat în expert strategic, criticând Ministerul Apărării pentru un raport superficial despre impactul unui război nuclear și, mai ales, pentru că Ministerul, recte Guvernul, nu și-au modificat politica oficială referitoare la armele nucleare conform articolului său din 1983. Mai mult, Sagan a spus că raportul Ministerului Apărării este inconclusiv și nu merită mai mult decât o notă de trecere (un D sau, poate C-, dacă sunt în bună dispoziție). În replică, Richard Perle, ministrul adjunct al Apărării, a spus că el i-ar da lui Sagan un F (picat la examen): Nu am auzit un singur cu cuvânt despre știință în dimineața aceasta. Am auzit doar fraze superficiale, demagogice, o vorbărie politică incoerentă.

„Iarna nucleară”, care a alimentat prodigios cariera mediatică a lui Carl Sagan, are toate caracteristicile a ceea ce azi numim „fake news”. Studiul acesta de caz poate servi ca un memento și atunci când alte personaje, intens mediatizate, propun scenarii apocaliptice, puțin fundamentate științific, dar cu mari șanse de a face un rating în mass media.[6]

Știința politizată și schimbarea climei

În contextul schimbării climei, cred în știință se folosește de reputația generală a științei pentru a conferi autoritate „consensului” privind schimbările climatice, protejându-l de întrebări și scepticism. Cred în știință este o marcă definitorie a identității grupului social care susține o legislație guvernamentală masivă pentru a limita sau interzice combustibilii fosili. Cred în știință face să pară că un dezacord cu privire la această soluție este echivalent cu o respingere a metodei științifice și a viziunii asupra lumii. Atunci când sunt expuși la știința care le contestă prejudecățile lor politice, aceiași „credincioși” se grăbesc să afirme că este vorba de „pseudoștiință”, fără a lua în considerare (sau chiar a înțelege) dovezile sau argumentele reale.[7]

Zeci de previziuni apocaliptice eșuate, unele vechi de zeci de ani, despre schimbarea climei au fost prezentate ca fiind „știința spune că”, dar au fost întotdeauna rezultate cu probabilitate scăzută. Mai recent, sute de documente privind schimbările climatice au inclus scenariul „business as usual” al IPCC (denumit în mod obișnuit „RCP8.5”), care a fost construit în mod intenționat ca fiind cel mai nerealist caz. Chiar dacă alte scenarii au fost luate în considerare în documente, acest caz a dominat prezentarea mediatică. Proiecțiile se bazează în mare măsură pe modele climatice, iar variația de trei ori mai mare a încălzirii preconizate de aceste modele înseamnă zeci de trilioane de dolari cheltuiți în costuri societale.[8] Prin urmare, majoritatea modelelor sunt susceptibile să conțină erori semnificative în ceea ce privește impactul climatic asupra omenirii. Sună ca și cum „știința este clară”?

Eu nu știu, dar Greta sigur știe că oamenii de știință ne spun că

O chestiune de terminologie?

Încălzire globală  Schimbare climatică  Justiție climatică  Criză climatică Urgență climatică (next Catastrofă/Apocalipsă climatică)

La început a existat încălzirea globală, o afirmație destul de necontroversată conform căreia emisiile de dioxid de carbon încălzeau planeta. Acest lucru nu a stimulat suficiente acțiuni, așa că s-a trecut la schimbarea climatică. În parte, acest lucru reflectă realitatea că unele locuri vor fi afectate mai mult decât altele, că unele locuri beneficiază de temperaturi mai ridicate și afirmația, mult mai puțin stabilită științific, că vor fi mai multe fenomene meteorologice extreme – incendii, secete, uragane etc. (inconsistența acestei afirmații am demonstrat-o cu date concrete în articolul Cât de catastrofale sunt schimbările climatice?). Se pare că nici acest lucru nu a fost suficient, așa că s-a făcut o scurtă incursiune în justiția climatică, amestecând schimbarea climatică cu tot felul de probleme de „justiție socială” care, de fapt, nu au nimic de-a face cu aceasta. Criza climatică a părut suficient de bună pentru o vreme, dar nici măcar asta nu a speriat suficient de mulți oameni pentru a susține actualul pachet de politici energetice, ecologice ș.a. Acum suntem îndemnați s-o numim urgență climatică, sau cel puțin așa o numește publicația Scientific American (care, în realitate, ar trebuie să se numească Non-Scientific American ori Political Scientific American).  Vor urma, în mod sigur, catastrofa climatică și/sau apocalipsa climatică (în 2030? 2050?)

Evoluția rapidă, semnalizarea virtuții, etichetarea în funcție de afilierea politică, limbajul din ce în ce mai isteric și eforturile conștiente de a alege un anumit limbaj pentru a promova obiectivele politice nu sunt, evident, un semn bun pentru o gândire științifică obiectivă, necontaminată de microbi politici.

Ideal ar fi ca viitoarele cercetări privind schimbarea climei să fie conduse de niște marțieni care nu aibă nicio idee despre politica terestră.

Concluzii

Importanța crescândă a științei a devenit o caracteristică omniprezentă a societăților moderne, așa încât scientizarea a fost instituționalizată ca o bază legitimă pentru luarea deciziilor la diverse niveluri de guvernanță. În acest context,  „știința și politica sunt inseparabile” reprezintă un răspuns la conflictele politice greu de rezolvat, care transformă problemele politice în probleme științifice. Complexitatea producerii și aplicării cunoștințelor științifice în domenii contestate din punct de vedere politic (d. ex., schimbarea climei) reprezintă un teren fertil și un raționament pentru scientizarea politicii – credința că știința poate acționa ca un arbitru neutru al politicii. Și totuși, când văd puzderia facultăților de political science pe harta academică a SUA și a altor țări, precum și numărul incredibil de absolvenți în „științe politice” nu mă pot opri să nu mă întreb: câtă politică și câtă știință conține amestecul respectiv?!

Problema este că știința modernă și-a pierdut o mare parte din neutralitatea și capacitatea de a răspunde la întrebări politice. Răspunsurile pe care le dă știința depind de întrebările care-i sunt puse, ceea ce implică în mod inevitabil judecăți de valoare. Știința nu este concepută pentru a răspunde la întrebări despre cum ar trebui să fie lumea, asta este treaba politicii. Știința ne spune cum este lumea.

Ideea aceasta nu este nouă. În 1739, David Hume a atras atenția că  verbele este (is) și ar trebui (ought) indică lucruri diferite și că a le substitui unul altuia reprezintă o eroare de categorie: încercarea de a trage concluzii cu privire la modul în care ar trebui să fie lucrurile pe baza dovezilor privind modul în care sunt lucrurile.[9]

În opinia mea, există o singură speranță pentru ca omenirea să iasă din ceea ce Carl Sagan numea lumea bântuită de demoni a trecutului (și prezentului) nostru. Această speranță este știința nepolitizată. Pentru că, în cele din urmă, această știință ne oferă singura cale de a ieși din amestecul „inseparabil” cu politica. Iar dacă permitem ca știința să devină politizată, atunci suntem pierduți.

Când căutarea adevărului este obnubilată de scopuri politice, dobândirea cunoașterii este redusă la căutarea puterii.

Acesta este pericolul cu care ne confruntăm acum. Și acesta este motivul pentru care amestecul dintre știință și politică este o combinație proastă, cu o istorie proastă. Trebuie să ne amintim istoria, cu bune și rele, și să ne asigurăm că ceea ce prezentăm lumii ca fiind cunoaștere este dezinteresat, integru și onest.[10]

NOTE


[1] Science and politics are inseparable, 2020, Nature, vol. 586, p. 169-170.

[2] Weigmann, K., 2001, In the name of science – The role of biologists in Nazi atrocities: lessons for today’s scientists, EMBO Rep., vol. 2, no. 10, p. 871 – 875.

[3] Deichmann, U., 1996, Biologists Under Hitler, Harvard University Press, 468 p.

[4] Crânganu, C., 2016, Despre gândirea de grup (Groupthink). O aplicație la încălzirea   globală

Idem, 2020, Gândire de grup sau grupuri de gânditori? Despre principiul „50 milioane de francezi nu pot greși”

[5] Crânganu, C., 2018, Creșterea și descreșterea interesului public pentru încălzirea globală

[6] Crânganu, C., 2017, Carl Sagan – De la bombardamente atomice și „iarna nucleară” la activism politic și „fake news”

[7] Curry., J., 2020, Science and politics et passim

[8] Am analizat modelele climatice și problemele în multe articole publicate pe această platformă. Câteva exemple:

Criza modelelor climatice erodează încrederea în predicțiile lor alarmiste

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

Apocalipsă amânată: Modelele climatice actuale supraestimează semnificativ viitoarele creșteri ale nivelului oceanic. Câteva considerații despre credibilitatea lor

Când modelele climatice sunt „tunate”, precum femeile… Câteva observații despre sfârșitul obiectivității științifice și trecerea de la climatologie la calamitologie

Ce „vrăji” mai fac modelele climato-economice supra-încălzite?

[9] Pigden, C. R. (editor), 2010, Hume on Is and Ought, Palgrave Macmillan, 352 p.

[10] Crânganu, C., 2021, Cultul cargo, uleiul Wesson și o climă în schimbare – Despre onestitate și integritate științifică

Distribuie acest articol

126 COMENTARII

  1. În această temă mi se pare că lipseşte termenul cel mai important şi anume RESPONSABILITATEA. Respectiv responsabilitatea oamenilor de ştiinţă şi responsabilitatea guvernelor( faţă de cetăţeni), o relaţie care ar trebui să fie biunivocă. Numai că se pune imediat problema: nu cumva trebuie să adoptăm ideea că, pentru orice eventualitate, statul să fie „mai responsabil” ca oamenii de ştiinţă? Adică să aibă posibilitatea de control…
    Am să dau şi un exemplu. Dezvoltarea geneticii în paralel cu IA( inteligenţa artificială) poate duce la rezultate ştiinţifice periculoase pentru însăşi natura existenţei umane. O lume de cyborgi poate apare, deja se vorbeşte despre asta. Aici trebuie o mare responsabilitate, pe care cineva trebuie să şi-o asume.
    NU e SF, este o posibilitate care devine din ce în ce mai probabilă.

    • Stiinta si technolgia fara etica este urmarea cunostiintelor acumulate fara perceptie etica, fara sentimente.
      Stiinta este religie insa nu in sensul pe care il cunoastem, stiinta trebuie sa fie legatura intre lumea exterioara si cea interioara o omului, intre matematica si psihologie ca sa dau numai un exemplu.
      Stiinta este puntea intre bine si rau , intre Diavol si Dumnezeu si fiecare ar trebui sa balanseze liber intre ele numai ca interventia statului/politicului devine tot mai mare/sufocanta, libertatea de a trai / a cerceta liber este tot mai ingradita.

  2. pe politrucul Al Gore ce s a nobelizat si mbogatit pe spinarea „incalzirii globale” il poti intelege, dar cum poate o minte iscoditoare ca cea a lui Carl Sagan sa scurme n troaca porcilor politici? astazi „statul” este omniprezent, scolile de stiinte politice scot doctori magna cum laude. planurile cincinale si socialismul stiintific (nu cel intinat!) se vor asterne peste lume. concurenta va fi teribila pentr un loc cit mai bun la troaca porcilor.

    • Raspuns la intrebarea DV : Un proverb popular – Unde e multa minte – E si multa prostie !!! Personal cred/consider ca Sagan este o exceptie !! Si ma gandesc la atomistii germani care AU REFUZAT SA-L AJUTE pe Hitler sa-si faca o bomba atomic ! Sau la Roetgen – descoperitorul Razelor X CARE A REFUZAT SA-SI PATENTEZE DESCOPERIREA pentru a PERMITE USOARA SI RAPIDA FOLOSIRE in slujba OMULUI ! Si lista ar fi tare, tare lunga !!

  3. Chiar dacă nu s-ar amesteca deloc în politică, știința are o uriașă problemă, pe care refuză să și-o recunoască: pentru știință nu există decât lucrurile despre care s-a demonstrat științific că există, în timp ce în lumea reală există o mulțime de lucruri despre care nu a demonstrat nimeni că există. Dar ele totuși există, independent de știință :)

    Merită menționată aici și lobotomia: a fost o metodă ”științifică” aplicată asupra a zeci de mii de persoane, cam în aceeași perioadă în care și eugenia avea mare succes printre adepții ”științei” politizate.

  4. „Ce-un secol ne zice ceilalţi o deszic”poate fi un adevar nestintific de necontestat .Cind vorbim de stiinta ,ca si termen general exprimat , nu vorbim despre un adevar universal .Stiiinta si procedeele prin care stiinta incerca sa descopere ”lumea ” nu au o traiectorie liniara .Cu totii stim cum stiinta si reprezentantii ei de marca s-au inselat ,partial sau total ,de atit de multe ori .Teoriile stiintifice , au parcurs secole de existenta si pe masura, ce din intregul presupus ca si adevar s-a extras , timp de generatii , chiar partea de adevar existenta , au dus omenirea inainte .Legatura stiintei cu politicul nu este o inventie actuala . Inca din cele mai vechi timpuri stiinta a fost folosita de politic spre as putea exercita puterea .In vremuri , de mult apuse , stiinta oferea conducatorilor politici (regi , imparati sau simpli feudali ) , ca si exemplu , data in care o eclipsa de soare era pe cale sa devina realitate . Va imaginati impactul produs asupra cetatenilor necunoscatori si modalitatea prin care conducatorul profita de stiinta ? Lasind in urma tot ceea ce politicul poate oferi stintei si celor care au capacitatea stiintifica de a descoperi adevarul fie el uneori si filozofic este binevenita asocierea intre cele doua forte cetatenesti politicul si cei ce reprezinta stiinta . Politicul merge mina in mina cu stiinta si asta ne-a aratat Istoria din vremuri de mult apuse pina in zilele noastre .Fara acesta asociere stiinta nu putea avansa .Stiinta nu putea sa puna in practica marile descoperiri ale umanitatii fie ele ca s-au numit revolutiile industriale sau acum schimbarile climatice .Cine incearca sa separe stiinta si realizarile ei de politica va avea in fata trista imagine a nonprogresului umanitatii .Politicul are marea capacitate de a pune in practica si de a oferi banii necesari (uneori in zilelele nostre apar si aceste societati non politice care fac asta ) stintei ceea ce a dus la formidabila dezvoltare a omenirii in doar o suta de ani .Fara acceptul politic multe dintre inventiile stiintifice ar fi ramas undeva pe hirtie .Sa multumim universalitatii si intimplarii (chiar daca unii numesc altfel intimplarea )ca am apucat sa traim aceste vremuri si sa fim nefericiti, totodata ,ca nu vom sti ceea ce urmeaza a se intimpla atunci cind parasim aceasta lume . Tot ceea ce omul isi poate imagina devine cindva un vis realizabil cum dealtfel si visul este parte a adevarului existentei noastre doar ca perioada in care el devine realitate este decalata in timp .A visa este omenesc asa cum tot ceea ce ne inconjoara este asisderea .Greul incepe doar atunci cind vrem sa separam sa impartim ceea ce intimplarea ne-a dat tuturor .Un numar atit de mic de oameni au oferit atit de mult omenirii pare a fi intelegerea absoluta a tot ceea ce stiinta si politicul au realizat ,in comun, dea lungul vremurilor.Cit despre insertia ,in text ,a numelor celor doi Presedinti ai SUA Trump si Biden , in ordine cronologica ,putem doar spune cum in acest moment adevarul este cunoscut, de toata omenirea , ca si simpatiile celor doi cu referire la Rusia si Uniunea Europeana .Democratia a fost la un pas de colaps .Iliberalismul parea a triumfa .Nu a fost sa fie .Alegerea lui J.R.Biden ca Presedinte la SUA, cu ajutorul evident al UE a schimbat jocul si a determinat Rusia si oarecum China sa intre intr-o confruntare militara, cu Occidentul si Aliatii lui ,o data cu aparitia razboiului din Ucraina . Desprinderea democratiilor lumii de cei care iliberali fiind (un comunism mascat ) isi doresc vesnic puterea , uneori folosind chiar „eclipsele de soare” ,este evidenta . Vom plati ,cu totii ,aceasta desprindere dar dincolo de necazurile , inerente, ce apar in cazul unor confruntarii , cred ca se merita a lupta pentru acest tel uneori umbrit de cei care inca nu cred in el, beneficiari fiind si care inca mai se indoiesc de frumusetea data de ceea ce stiinta si politicul ,in egala masura ,numesc aparitia unei Planete Terra mult mai curate .

    • Daca va incepeti postarea cu un citat din Eminescu – cel putin recititi poezia (pacat ca nu o cunoasteti „pe dinafara” !)
      Corect : „Ce-un secol ne zice, ceilalti o dezic….” Fara „s’ !
      Dar cinl mai „invata” azi poezii – chiar de Eminescu ! Ba – Imi aduc aminte ca prin 1962 am avut neplacerea sa asist la un „Festival Eminescu” unde „un mare” artist – azi inca in viata (persoana insemnata ! Nu-i spun numele !) a avut obraznicia SA NE CITEASCA prima parte din Scrisoarea III-a – atatt cat „permitea cenzura – ca doar nu era sa ne „citeasca” si despre perfecta fotografiere a politicienilor DIN TOATE TIMPURILE !
      Scuze – sunt – adica AM FOST un biet inginer care a iubit poezia si arespectat-o !

  5. Lucrurile sunt simple: pentru a-si atinge anumite scopuri obscure si pentru a controla si mai bine societatile si economiile, politicienii au nevoie de legitimitate in fata lumii, iar aceasta nu poate fi oferita decat prin stiinta. Inainte oamenii ascultau de divinitate; astazi cred mai mult in stiinta. Credibilitatea politicienilor se obtine prin „oamenii de stiinta” care sunt pusi sa prezinte concluziile „studiilor” privind diferite fenomene pe care politicienii vor sa le experimenteze. Retorica politicii climatice („apocalipsa climatica”, „incalzire climatica”, etc.) este destinata publicului larg, necitit si nestiutor, care crede doar in „stiinta” promovata la televizor sau pe site-urile de stiri. Uneori, aceste politici climatice sunt doar un paravan in spatele caruia au loc negocieri importante si schimbari de aliante politice. Insa acest lucru nu inseamna decat ca „elitele” politice ne considera pe toti niste prosti care pot fi dusi de nas si care nu pricep ce se intampla cu adevarat. Din pacate astfel de politici climatice aduc uriase beneficii materiale celor implicati in fenomen si imense sacrificii societatilor pe care politicienii si „expertii” le-ar dori modelate dupa propriile interese. Nu este decat „minunata lume noua” care astazi se formeaza sau, mai bine zis, o „reintoarcere la minunata lume noua” pe care tot incearca unii s-o creeze.

  6. Banii vorbesc, nimic altceva. Stiinta este „violata” de politic, politicul detinand toate parghiile necesare, legislatie, fonduri, mass-media. Stiinta a fost si este curupta de cei care ar trebui sa incoruptibili.
    Ce poate fi mai usor decat sa-ti „cumperi” cercetatori care pot fabrica studii peste studii care confirma cele dorite de politic si mediul economic.
    Care poate fi relatia intre bani si sensul vietii ? despre asta este vorba.
    Stiinta si technolgia fara etica este urmarea cunostiintelor acumulate fara perceptie etica, fara sentimente, rezultatul il vedem, dependente toxice intre cei care detin puterea financiara si cei care incerca sa gaseasca adevarul, respectiv cei care incerca sa dezlege enigmele naturii.
    Omul modern a uitat ca este in relatie directa cu natura, natura fiind cea care datorita legilor cunoscute si inca necunoscute ii influneteaza din toate punctele de vedere viata.
    Care sunt lucrurile care pot fi cumparate cu bani ? aproape tot, pe termen scurt se pot rezolva aproape toate problemele, asa si cu stiinta si cercetatorii cumparati, perioadele de legislatie ale politicienilor fiind scurte 4-5 ani. ani in care dansii cu bani doresc rezolvarea problemelor care n-au fost rezolvate de mii de ani.

  7. Știința ca activitate umană nu poate să fie apolitică pentru că interacționează intim cu sfera puterii: cunoașterea e putere și acces la resurse, iar puterea e prin definiție politică. Adevărul științific e firește apolitic, dar oamenii de știință, temele pe care aleg să le studieze în detrimentul altora, argumentele pe care le aleg să le prezinte public și felul cum utilizează aura credibilității științifice pentru a exercita influență în lumea reală,… toate acestea sunt inevitabile într-o lume în care știința e făcută încă de oameni, nu de calculatoare, oameni cu convingeri, interese, dorință de putere și relevanță, burți rotunjoare și copii neremarcabili dar costisitori, pe scurt, toate micile mizerii și marile aspirații ale spiritului uman.

    Mitul savantului apolitic, care trudește cu abnegație în umbră pentru Adevăr, fără să fie vreodată tentat de Mefistofelul politicii, e doar o butaforie vânturată de politicienii-savanți, e întocmai spiritul „socialismului științific”, pretenția că știința, o activitate superioară a celor aleși, e deasupra șerpăriei politicii, că mirenii pot lua de bună concluzia științifică fără să examineze cu atenție emitentul și interesele sale politice.

    • Savantul este om și nu are cum să fie apolitic, așa cum nu poate fi lipsit de credință (fie și atee), de pasiuni sau de nevoi. Știința însă poate și trebuie să fie la fel de politizată (catehizată etc.) cît un microscop cu laser sau o șurubelniță.

      (Exact aici este întemeierea revoluției moderne și a umanismului peren pe care se întemeiază: pe libertatea fiecăruia de a dispune de sine și de patrimoniul său conform propriei conștiințe, pentru că, înzestrat fiind cu discernămînt, înțelege și își asumă răspunderea pentru actele pe care le face și pentru angajamentele pe care și le asumă și pentru că, în speță, acest discernămînt ne permite să comunicăm și să ne coordonăm indiferent de valorile sau pasiunile care ne animă.)

      Sigur că omul savant va cerceta ceea ce îl satisface într-un fel sau în altul, dar, în același timp, metoda științifică îl obligă să probeze că concluziile sale sînt în marja de eroare a puterii noastre de observație și au valoare predictivă. Această exigență de a proba în limite satisfăcătoare este cea care deosebește știință și matematică, filosofie, religie (unde adevărul se afirmă), sau tehnicile care le aplică inginerește lucrurilor ori social. raporturilor interumane (unde adevărul se ia de-a gata).

      Iar dreptul de a evalua concluziile savantului revine independent fiecărui membru al publicului, întrucît adevărul științific nu se poate decide la vot. Ce facem cu acest adevăr științific, în măsura în care aparține cu adevărat sferei publice, da, se decide public și poate face obiectul votului, al consensului sau al pumnului în gură. Dar nu pentru că cineva ar „crede” în știință (piei Satană!) sau în savant, ci pentru că așa îi spune propria conștiință, pe baza valorilor și a opiniilor personale.

  8. … Științele și politica sa nu aibă legătură? Omul de știință e și el om? :)

    Politica se ocupa cu administrarea societatii. Trebuie sa rezolve probleme felurite, generale si particulare din societate. In mod natural, comunitatile stiintifice au capacitatea de a transfera creativitate in societate, gasind solutii la probleme diverse. Politicienii trebuie sa ia deciziile pt. rezolvarea problemelor pe baza cunoasterii furnizate de stiinte, in interes public. Clar ca vaca. Evident ca stiintele, in mod firesc, vin cu informatii relevante politic, dar nu prescriptive din punct de vedere politic. Tot politicienii aleg ce pun practica, cu puterea delegata de popor. Ideologiile sunt produse fast-food ale filosofiei si nu su a face nici cu politica concreta, nici cu stiintele.

  9. pe vremea lui Sagan stiinta era angajata in cursa globala pentru a obtine putere poltica globala;
    testele nucleare erau frecvente: URSS a efectuat 496 de teste nucleare în Kazahstan intre 1949-1989, iar Franța a efectuat 193 teste (41 in atmosfera, pana in 1974) intre 1966-1996(!!) in atolii Mururoa si Fangataufa + 17 (4 atmosferice) in Sahara intre 1960-1966;
    cam tot pe vremea lui Sagan stiinta mai avea o prioritate cu caracter de urgenta: sa aselenizeze inaintea adversarilor politici globali;

  10. Articolul este excelent și se cerea de mult, un astfel de topic.
    Un aspect însă, neabordat (sau care nu face tema acestui articol) este peak’ul Științei din ziua de astăzi, și anume ceva spre care, inevitabil (iarăși, „inevitabil”) ne îndreptăm.
    Evoluţia AI.

    Putin a spus: „Cei ce dețin frâiele Inteligenței Artificiale, vor deține de acum înainte .. Puterea” – încheiat citatul.

    Și un citat, din articol (despre pierderea autonomiei oamenilor de știință – aparent fără legătură, însă doar aparent): „Faptul că acceptarea sau respingerea științei este din ce în ce mai mult determinată de afilieri politice amenință autonomia oamenilor de știință – a remarcat cercetătoarea Liv Grjebine, Harvard University, într-un eseu din mai 2021, The Conversation. Odată ce o teorie este etichetată drept conservatoare sau liberală, devine dificil pentru oamenii de știință să o conteste. Astfel, unii oameni de știință sunt mai puțin predispuși să pună la îndoială ipotezele de teama presiunilor politice și sociale.”

    Implicațiile imixtiunii științei cu politicul sunt colosale pentru lumea noastră; iar totul va culmina, apogeul va fi, când Politicul va da „mână liberă” Inteligenței Artificiale să facă .. ceea ce „își dorește” de la început să facă, sau are capacitatea:

    Ilia Sutskever, director de cercetări la compania americană OpenAI, preocupat de Inteligența Artificială Generală (AGI) care se referă la AI operând la un nivel uman/super-uman, a declarat în timpul apariției sale în documentarul iHuman/2019: AGI „va rezolva toate problemele pe care le avem în prezent”. Acesta a avertizat de asemenea, că acest tip de inteligență artificială are „potențialul de a crea dictaturi cu o stabilitate infinită”.

    Despre • Rețele Neuronale Conștiente • Potențialul AI de a crea dictaturi cu o stabilitate infinită • Modul în care în AI își crește considerabil capacitatea, influența și puterea:

    https://www.ted.com/talks/nick_bostrom_what_happens_when_our_computers_get_smarter_than_we_are/

    https://playtech.ro/2022/inteligenta-artificiala-are-deja-constiinta-declaratia-surprinzatoare-a-unui-cercetator-de-top/

    https://futurism.com/the-byte/google-exec-ai-god

    Bine de știut / de ținut cont și de:
    https://ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/apocalipsa/13/1/#1

      • Moda AI revine si pleaca si ea, in valuri, cu promisiuni stiintifico-fantastice si multa, multa intelegere gresita a tehnologiilor implicate, in primul rand din cauza adoptarii oportuniste a unei terminologii euforizante, complet fanteziste, rupta de realitatea mecanismelor specifice acestor tehnologii (cuvinte frumoase: intelligence, learning, training, neural, mind etc. — toate acestea, concepte hiperbolice cu prea putina legatura cu substanta algoritmica a domeniului). A fost un val prin anii ’60, o sa se dezumfle si asta de acum.

        Despre inginerul respectiv, saracul, ce sa zic, cateodata, cand esti intr-o nisa atat de ingusta, incat nu mai poti nici respira, crezi ca lumea se compune doar din peretii care te apasa.

    • Ergo, daca IA va putea rezolva toate problemele noastre nu va mai fi nevoie de politicieni.
      Deocamdata dupa cum putem observa, in China IA este masiv folosita de partidul comunist pt. controlul si supravegherea oamenilor, fenomen care va apare si in lumea „libera”.
      In Europa, UE cu toate declaritiile sforaitoare despre drepturile omului, valori si libertati va impune acelasi model, daca nu acum, peste cativa ani.
      Din pacate dezvoltarea si progresul technologic nu mai tin cont nici de etica si nici de morala, vezi armele inteligente care vor fi din ce in ce mai mult folosite, Putin prin afirmatia sa avand dreptate.
      Oameni vor fi omarati de IA asa cum aceeasi IA ii va lecui de fel si fel de fel de boli, depinde de moralitatea utilizatorului care o va aplica.
      Insasi Bil Gates afirma ca este extrem de nelinstit de dezvoltarea IA si aplicatiile acesteia in contextul in care poate fi folosita atat in folosul cat si in deprimentul oamenilor.
      Suntem intr-o cumpana periculoasa, evenimentele politice actuale nu dau multe semne de optimism.

      • „in China IA este masiv folosita de partidul comunist pt. controlul si supravegherea oamenilor, fenomen care va apare si in lumea „libera” (…) UE cu toate declaritiile sforaitoare despre drepturile omului, valori si libertati va impune acelasi model, daca nu acum, peste cativa ani”.

        China are o armată. Pe care o folosește pe plan intern, împotriva propriilor cetățeni, la fel cum proceda și URSS. Pentru comparație, UE nu are o asemenea armată, iar acolo unde au eșuat trupele sovietice (controlul asupra propriilor cetățeni) garantat va eșua și UE. Epoca Merkel a fost o reeditare soft a epocii Honecker, iar epoca activiștilor comuniști / socialiști s-a cam încheiat deja, Scholz și Stoltenberg nu mai au nici ei zile multe la conducere.

        Alegerile din 2024 din State vor lămuri multe lucruri, iar Europa va începe să revină și ea la democrație cu ocazia asta. A doua ”plandemie” nu mai merge, cetățenii sunt deja ”vaccinați” :) la povești din astea. Dacă UE nu revine la democrație, recrudescența naționalismului o va desființa urgent, indiferent ce crede Bruxelles-ul despre asta. Apatrizii de-acolo vor lua contact cu realitatea din propriile țări într-un mod foarte neplăcut.

        Inteligența artificială e o poveste de adormit copiii, nu e comparabilă nici măcar cu inteligența unui câine. Pretinsa inteligență artificială e capabilă să proceseze cantități uriașe de date, e capabilă să detecteze pattern-uri pe care un om nu le-ar detecta nici într-o mie de ani, dar nu e capabilă să se protejeze de contactul cu inteligența umană, care o va scoate din funcțiune pe aceea artificială ori de câte ori își propune. ”Destul o măciucă la un car de oale”, spunea bunică-mea :)

        • „Smart Citizen Wallet“ cu sustinierea UE, proiect pilot care va fi pus din toamna acestui la Bologna in aplicare, este un inceput.
          UE nu are nevoie de trupe impotriva propriilor oameni, metodele sunt mai sofistificate, soft power si brain wash cu ajutorul media pandemia aratand cat de usor pot fi aruncate legi peste bord si inlocuite cu altele de o clasa politica care le poate justifica datorita alegerilor libere si a reprezentativitatii sistemelor politice.
          Exact pe acelasi model vor fi impuse masuri se supraveghere totala, Nizza a facut un pas important, orasul este impanzit de camere de luat vedere fara a mentiona Londra, un exemplu si mai clar,
          Recunoastera faciala cu ajutorul IA va deveni pe scara larga normalitate iar Smart Cities un imens penitenciar in care nu te mai poti misca liber fara supraveghere si control total.

          • Da. Să nu uităm două lucruri:
            a) Italia e țara lui Mussolini și
            b) cum a sfârșit Mussolini.

            În concluzie: cine are urechi de auzit, să audă. Nici ăsta nu e proverb românesc, apare și în Evanghelia după Matei, apare și în Evanghelia după Luca.

            • @Ursul Bruno – dacă zarurile ar fi fost deja aruncate, domnia ta și ceilalți colegi berlinezi nu ați fi avut nimic de făcut pe-aici, domnu’ „Chruschtschow” :)

              Fiecare comentariu pe care îl scrii e un indiciu în privința ideilor pe care Cancelaria de la Berlin le dorește plantate în mintea românilor, iar susținerea pentru Rusia și susținerea pentru măsurile de supraveghere generalizată asupra populației europene fac evident parte din repertoriu.

              Numai că lumea se schimbă chiar în timp ce noi discutăm: Scott Morrison, promotorul măsurilor fasciste adoptate în Australia pe perioada ”plandemiei”, a pierdut la modul cel mai rușinos alegerile de luna trecută. E un bun început :)

            • Eu nu sustin pozitia nimanui, sunt pozitiile mele personale si nu vad nici o sustinere pt Berlin.
              Am spus ca zarurile sunt aruncate in sensul promovarii controlui total asupra societatilor prin intermediul noilor technologii si IA.
              Unde dai si unde crapa !!

            • @Ursul Bruno – OK, hai să zicem că sunt ”pozițiile tale personale”. Atunci hai să vedem ce exemple de politici greșite ale Cancelariei de la Berlin poți să găsești, în raport cu ”pozițiile tale personale”.

              Cineva monitorizează întotdeauna comentariile voastre, astfel încât @Hantzy și @Florix n-au găsit absolut niciun exemplu de politici greșite ale Cancelariei de la Berlin :)

      • AI e o hiperbola hilara, de care nepotii nostri vor rade cu duiosie, daca nu cumva vom crea noi, acum, o lume in care niste politicieni isteti o vor folosi ca perdea de fum si pretext autocratic pentru a-si ascunde propriile actiuni.

  11. Intre timp, Spania e sufocata de un val de caldura anormal pentru aceasta perioada. Inmultirea valurilor caniculare e o consecinta a schimbarilor climatice. Cat timp va mai ramane locuibila Spania?

    • Știu că sunteți un cititor (critic) asiduu al articolelor mele. Presupun, de aceea, că știți deja care este răspunsul meu la întrebarea de mai sus.

      Schimbarea climei are multiple manifestări și numeroase cauze. Dacă veți citi articolul indicate mai jos veți descoperi că, pe lângă „valuri caniculare”, aceeași schimbare poate produce efecte mai puțin așteptate:

      Încetinirea încălzirii din timpul verii deasupra Groenlandei în ultimul deceniu este legată de El Niño din Pacificul central

      Încălzirea și pierderea de gheață din Groenlanda au încetinit de la începutul anilor 2010, spre deosebire de restul regiunii arctice. … Aici arătăm că un model simplificat de circulație atmosferică simulează cu succes o teleconexiune atmosferică de la tropice către Groenlanda, care explică răcirea Groenlandei prin intensificarea circulației ciclonice. Sinteza din analiza observațională și experimentele modelului indică faptul că, în ultimul deceniu, mai multe evenimente El Niño din Pacificul central decât evenimentele El Niño canonice au generat teleconectarea atmosferică prin deplasarea zonei tropicale de precipitații spre polul opus, ceea ce a dus la o circulație ciclonică intensificată deasupra Groenlandei. Circulația ciclonică intensificată se extinde și mai mult în Oceanul Arctic în observații, în timp ce modelul nu arată o forțare directă de la distanță de la tropice, ceea ce implică contribuția unei forțări atmosferice indirecte. Concluzionăm că apariția frecventă a evenimentelor El Niño din Pacificul central a jucat un rol esențial în încetinirea încălzirii Groenlandei și, posibil, în pierderea gheții marine din Arctica.

      Pe 8 iunie 2022, am citit următoarea știre:

      Orașul australian Brisbane tremură acum din cauza celui mai friguros început de iarnă din 1904 încoace – în timp ce recordurile de vreme rece se prăbușesc, zăpada cade pe plaje… și încă nu s-a terminat…

      Valul de frig din Antarctica face ca recordurile să se prăbușească, în timp ce temperaturile scad vertiginos.

      Brisbane se pregătește pentru cea mai friguroasă zi din 1904 încoace, în timp ce vânturile polare lovesc Australia.

      Sydney și Melbourne se pregătesc, de asemenea, pentru cel mai rece început de iarnă din ultimele decenii

    • Ce vraji a mai facut meteorogia. Si STS-u’
      Sa fi fost 3 jumate dupa amiaza cind urla telefonul. Mesaj Roalert. Zice ca furtuna, vint si traznete si ca precipitatii cu nu stiu citi l/mp. Ma uit afara si vad niste nori oarecare. Si rari. O fi vreo celula, macar niste nori negri amenintatori in partea opusa? Ies si ma uit. Ceva nori, nimic mai mult. Nimic compact. Pina seara a venit un vinticel la vreo 30 la ora care-a batut 15′ si nici un strop de ploaie. Nimic.
      Marturisesc ca Roalertul ma face sa sar ca un arc. Am prins cutremurul din ’77, am prins un soi de cutremur de suprafata in pestera de-a cazut un bolovan din tavanul salii in care ne aflam (brrr) si cel de la Timisoara din 1991 – eram la cofetarie in Piata Operei de-a cazut un horn peste o masa de la terasa cofetariei din Piata Operei (iar brrr) -, sint oarecum obisnuit sa simt cum se misca muntele cu mine cind pusca artificierul prin vreo galerie undeva pe-aproape. Si evident astept urmatorul cutremur vrincean. Cind va veni el.

      Dar, STS, Meteoromania si ce mai sinteti voi, daca va apucati sa alarmati lumea cu orice prostioara si cu orice furtuna oarecare de vara o sa se intimple ca in Petrica si lupul si lumea va ajunge sa ignore prostiile cu care o speriati. Inca. (Parca erati in stare sa calculati mai bine si v-am si laudat pentru asta cind cu furtuna din nov 2017. Acuma unde-ati gresit? Si mai vreti sa spuneti ca stiti ce clima vom avea la anul pe vremea asta. Sau in 2035 cind cica n-o sa mai pot sa-mi iau motor pe benzina.Serios?).
      Si, stiti, Guvern, agentii si ce mai sinteti voi, pina una alta eu stiu cind imi e cald. Nu voi.

  12. Un punct de vedere interesant:

    Ted Nordhaus, Foreign Policy, 5 iunie 2022

    Războiul Rusiei este sfârșitul politicilor climatice așa cum le știm

    În mod ironic, luptele geopolitice și lipsa de energie vor face mai mult pentru climă decât decenii de politici arzătoare.

    În deceniile care au urmat sfârșitului Războiului Rece, stabilitatea globală și accesul ușor la energie au făcut ca mulți dintre noi să uite în ce măsură energia abundentă este esențială pentru societățile moderne. De asemenea, îngrijorarea crescândă cu privire la schimbarea climei și impulsul pentru combustibili regenerabili i-a determinat pe mulți să subestimeze cât de dependente sunt încă societățile moderne de combustibilii fosili. Numai că accesul la petrol, gaze și cărbune încă determină soarta națiunilor. Două decenii de îngrijorare cu privire la catastrofele produse de carbon – și trilioanele de dolari cheltuite la nivel global pentru tranziția către energia regenerabilă – nu au schimbat acest fapt existențial.

    Practic, peste noapte, războiul din Ucraina a pus capăt erei postbelice [a Războiului Rece], nu doar prin încheierea lungii epoci de pace din Europa, ci și prin readucerea în prim-plan a chestiunilor de bază privind accesul la energie. O nouă eră, marcată de nesiguranța energetică și de concurența pentru resurse, determinate de factori geopolitici, deplasează preocupările legate de climă în josul listei de priorități.

    Dacă există un aspect pozitiv în toate acestea, el este că o schimbare a atenției către imperativele de securitate energetică ar putea să nu fie cel mai rău lucru pentru climă. Având în vedere efectul redus pe care eforturile internaționale în domeniul climei l-au avut asupra emisiilor în ultimele trei decenii, o întoarcere la realpolitik energetică – și îndepărtarea de schemele utopice care au ajuns să definească promovarea climei și elaborarea de politici la nivel mondial – ar putea, de fapt, să accelereze trecerea la o economie globală cu emisii reduse de carbon în următoarele decenii.

    • In multe cazuri, combustibilii fosili sunt in mainile unor dictatori, ceea ce e inca un argument puternic pentru renuntarea la acesti combustibili. Daca tarile occidentale ar fi investit masiv in surse alternative (solar, wind, hydrogen, new nuclear), s-ar fi decuplat mai usor si mai devreme de Rusia. Rusia incaseaza miliarde in fiecare zi din vanzarea combustibililor fosili, bani pe care ii baga in tunuri, care apoi ucid civili.

      • Da și nu. Polonia are cărbune pentru sute de ani și poate fabrica benzină sintetică din el în cantități imense. Germania la fel, dar acolo isteria anti-nucleară are câștig de cauză de vreo 40 de ani încoace. Aceeași Germanie și-ar putea tripla producția proprie de gaz metan în doar câteva luni. În urmă cu 20-25 de ani, înainte de a construi Nord Stream 1, producea de 4 ori mai mult gaz decât în prezent. Dar e evident că nu se mișcă nimic în direcția asta.

        Când obligi Lituania să-și desființeze reactoarele nucleare de la Ignalina, drept condiție pentru admiterea în UE, iar ea importă acum energie electrică din Belarus și e lăudată mereu la Bruxelles pentru cantitățile de ”solid biofuel” (pe românește: lemn de foc) pe care le folosește, e cam greu să te mai creadă cineva că grija combustibilor fosili din mâinile dictatorilor te mână pe tine în luptă.

        Scopul tău și al lui Merkel nu a fost niciodată ”decuplarea de Rusia”, scopul vostru au fost tocmai miliardele de euro pe care să le încaseze Rusia. Nord Stream 2 e cel mai bun exemplu, iar amenzile dictate de CJUE împotriva Poloniei sunt și ele un alt exemplu la fel de bun. În concluzie, lacrimile tale de crocodil nu păcălesc pe nimeni. Încă n-ai scris niciun comentariu care să provină de la o persoană reală, toate ideile exprimate până acum sunt simple petarde propagandistice.

  13. Nu cred ca exista Dumnezeu deci nu am cum sa am incredere in El. Nu stiu caci nu exista suficiente dovezi istorice daca Iisus a trait sau este doar o legenda. Chiar daca persoana a existat ii sunt atribuite de Biblie caracteristici supra-naturale pe care nimeni nu le-a avut vre-o data. Orice discutzie cu mine trebue sa porneasca de la aceasta premiza deci nu poate fi invocata puterea lui Dumnezeu pentru a rezolva diverse probleme de matematica, fizica , chimie, biologie, medicina, etc. nici pentru rezolvarea problemelor pamantului ori ale unor tzari fie ele shi creshtine. Ateii sunt destul de numeroshi chiar majoritari in multe tzari: China, India, Japonia, Cehia, Frantza, etc. Desigur nu intamplator SUA care se autodefineshte ca tzara „Iudeo-Creshtina” acuza tzarile de mai sus de toate crimele posibile cand in realitate au doar vina ca nu cred ca exista Dumnezeu.

    • Nope. Datele arata altceva. Ateii, ca mine, nu depasim 15% din populatie in nici o tara din lume. Ba dimpotriva.
      Sigur, depinde si cine cum e definit anume ca ateu: una e sa nu crezi in virginitatea Fecioarei Maria, in Inviere sau in ce spune vreun popa si alta e sa consideri ca nu exista vreo zeitate numi-se-va ea cum se va fi numind.
      In Europa se poate spune probabil ca unele tari sint majoritar „necredincioase” (in sensul ca nu cred in zeitatea crestina in cele 3 forme ale ei) insa nu se poate nicidecum afirma ca acele tari sint majoritar atee, Crestinismul este intretesut Civilizatiei Europene. Inclusiv zeitati pagine ii sint constituente civilizatiei noastre, Crestinismul fagocitind multe dintre credintele pagine.
      Faptul ca avem azi explicatii care demoleaza naratiunile, fanteziile si interpretarile biblice, inclusiv Parabolele – ca-i place sau nu cuiva -, ar fi echivalent cu eliminarea povestilor (majoritatea pagine) citite seara copiilor. Eu nu pot concepe educatia mea fara povestile pe care mi le citea mama la culcare. Luati povestile clasice, Ispirescu, Wilhelm Hauff si extraordinar de tristele povesti nordice, sint pline de fapte abominabile, (multe dintre variantele in uz azi sint modificate si, asa zicind, „usurate”) iar un snowflake de azi ar milita pentru si pentru, ca trebuie interzise si kestii. Prostii, lucrurile astea fac parte din noi, bune si rele, asta face parte din educatie si sint sigur ca toate neamurile lumii sint la fel in privinta asta. Este una dintre explicatiile succesului nostru ca specie, sintem o specie care povesteste si in felul asta trasnmitem foarte rapid si direct informatie (si corecta si nu) urmasilor nostri, nu m-ar mira deloc ca asta sa fie caracteristica esentiala a speciei si principalul atu pentru dezvoltarea inteligentei.

      • ”Crestinismul este intretesut Civilizatiei Europene”

        Exact în asta constă problema, multe dintre învățăturile creștine nu mai sunt percepute drept creștine, în prezent. De exemplu, ideea că pomul se cunoaște după roade sau povestea cu bârna și paiul provin din Evanghelia după Matei, dar mulți le consideră azi proverbe românești.

        Multe dintre ideile din Evanghelii au fost confirmate de psihologia modernă. Iar de prin 1950 încoace, ideile respective pot fi găsite în cărțile de psihologie, fără a mai fi atribuite în mod explicit creștinismului. Deși ele din creștinism provin, nu din înțelepciunea populară.

        Prin faptul că a creat civilizația occidentală, creștinismul a fost atât de integrat în ea, încât acum ideile creștine sunt percepute drept common knowledge. Ceva la modul ”știm cu toții că așa e, ce nevoie avem de creștinism ca să ne spună din nou lucrurile astea?” Dar respectivele lucruri nu au fost știute dintodeauna, creștinismul le-a adus în mentalitatea societății.

        • Partial de acord insa am citeva precizari de facut:
          – un rind de argumentatie spune ca invataturile morale de baza (cvasigeneral valabile in orice civilizatie umana) sint constituente ale fiintei umane, prin urmare religiile organizate doar le-ar fi canalizat si ar fi organizat invatarea si transmiterea lor (de cele mai multe ori pentru propriile scopuri mai mult sau mai putin departate de morala);
          – se poate argumenta puternic in favoarea unei/unor evolutii ale moralei in decursul istoriei, lucru valabil si pentru religiosi si si pentru persoane nereligioase. Iar religiile organizate au trebuit sa se adapteze la evolutia moralei umane si nu invers;
          – in privinta psihologiei „qua stiinta” eu am mari rezerve: nu mi se pare ca se poate explica functionarea celei mai complexe structuri din Univers pornind de la Freud si ce-a venit dupa. E de inteles incercarea de a explica trairile si comportamentele (nu doar) umane in vreun fel sau in altul, demersul a facut si va face parte intotdeauna din viata, din colaborare si din lupta pentru existenta insa calea aleasa (avind uneori inclusa si o pretinsa metoda de stiinta – chestie care ramine de demonstrat) e mult prea simplista pentru a putea fi cea corecta. Asta daca cumva organul dintre urechile noastre este explicabil si concomitent daca se vor gasi citiva suficient de destepti incit sa ii identifice mecanismele de functionare. Deocamdata cunosterea in materie se rezuma la o anecdotica oarecare cu pretentii de stiinta si nu m-ar mira foarte tare ca fundamentele corecte ale studiului functionarii creierului sa nu fie de domeniul strict al medicinei ci al unei mixturi de medicina cu matematica si informatica si cine mai stie ce.

          • Psihologia nu e propriu-zis o știință. Psihologia spune povești, la fel ca istoria sau ca arheologia. Dar tocmai ăsta e rolul poveștilor, să transmită cunoștințe non-științifice, metode de a aborda situațiile reale din viața de zi cu zi. Situații pe care știința propriu-zisă nu le poate aborda, din cauza complexității lor.

            Dpdv educativ, exact ăsta e și rolul religiilor: să ofere metode și soluții pentru situațiile din viața de zi cu zi. Religiile organizate au fost într-adevăr nevoite să se adapteze la realitățile din societate (descoperirea gravitației fiind un bun exemplu, abordat la unul din articolele precedente) dar și societatea este masiv influențată de ideile pe care religia practicată le propagă.

            Religia și societatea se influențează reciproc și evoluează împreună, ăsta e unul dintre lucrurile pe care le-a înțeles psihologia modernă. Omul nu se naște ”tabula rasa”, biologia evoluționistă și psihologia au lămurit asta în ultimii 30 de ani. Oare nu e cumva același lucru cu ”scânteia dumnezeiască” despre care vorbește creștinismul?

          • Freud a fost la mare moda cam pina la… caderea zidului Berlinului, haha, si a prostit multa lume naiva cu impostura lui.

            Prin anii ’60-’70 Cioran era deja lamurit in privinta lui Freud si numea, amuzat, psihanaliza (psihologia abisala) „pornografie stiintifica”. (in „Caiete”)

            Mircea Eliade relateaza foarte pe scurt, in „Memorii”, cum s-a infuriat Jung cind a venit vorba despre Freud, pe care l-a numit sarlatan si impostor. „Nici macar greaca veche nu stia!”, a izbucnit Jung. Erau vremuri in care nu te puteai numi intelectual fara sa stapinesti latina si greaca veche, iar Jung avusese o mare admiratie pentru Freud la inceput, doar ca sa se convinga cu timpul ca s-a inselat amarnic.

            Daca vreti si ceva argumente „tari” ca vienezul a fost un escroc, cititi:
            SIGMUND FRAUDĂ

            • @sătean

              Conform lui Popper, teoriile marxiste ale istoriei și psihanaliza lui Freud sunt amândouă exemple clasice de pseudoștiință. De ce? Pentru că, paradoxal, ambele explică multe lucruri un pic prea bine. Încercați singur: nu există niciun eveniment din trecut care să nu poată fi explicat ca rezultat al luptei de clasă economice; similar, nu existp nicio observație psihologică care nu poate fi interpretată ca fiind cauzată de o obsesie sexuală ascunsă.

              Cu alte cuvinte, cele două teorii sunt prea largi, prea flexibile în raport cu obsrvațiile, ca să ne poată spune ceva interesant. Dacă o teorie pretinde să explice orice, atunci probabil nu va explica prea mult. Popper afirmă că marxismul și freudismul sunt ne-științifice, pentru că nu sunt „falsificabile”.

              Detalii,
              Despre filosofia analizelor științifice cu un exemplu de caz: Ce fel de teorie este darwinismul?, 2016.

            • Într-un comentariu mai sus, am discutat triunghiul-dramă propus de Karpman în 1968. Karpman a fost studentul lui Eric Berne, care, la rândul lui, a fost studentul lui Sigmund Freud.

              Teoria analizei tranzacționale a lui Berne, publicată în 1957, se baza pe ideile lui Freud, dar era foarte diferită. Psihoterapeuții freudieni se concentrau pe terapia prin vorbire ca modalitate de a obține o înțelegere a personalității pacienților lor. Berne credea că înțelegerea poate fi descoperită mai bine prin analiza tranzacțiilor sociale ale pacienților.

            • „Popper afirmă că marxismul și freudismul sunt ne-științifice,…”

              Imi amintesc ca Freud scria prin ~1924 ca „marxismul face abstractie de natura umana”. :)

              Si-mi mai amintesc de penibilul „filosof” Herbert Marcuse, auto-proclamat freud-marxist, :) :) ale carui carti (Eros si civilizatie, Omul unidimensional si inca una sau doua) au aparut in jur de 1970-75 in Editura Politica (al carei mare-sef era Walter Roman… boom!), colectia „Idei contemporane”, colectie doldora de neo-marxism, chiar daca nu-mi amintesc sa fi citit termenul ca atare prin cartile publicate de WR, insa evident subtil subversive vis-a-vis de national-marxismul ceausist. Neo-marxism care putea sa para chiar atractiv cuiva satul pina peste cap de ceausism. Macar pina trece puntea.

              Karl Popper mi se pare ca e si inspiratorul lui George Soros, care i-a citit o carte (The Open Society and Its Enemies), poate singura pe care a citit-o.

              Daca nu ma inseala memoria, cartea asta a lui Popper (cred ca asta era) a fost tradusa in romana si publicata in jur de 1980-82 si am cumparat-o de la Kretzulescu dintr-o simpla curiozitate stirnita de titlul cartii, care mi se parea interesant intr-o vreme in care tara era o puscarie ermetic inchisa.

              Am decis sa dau o palarie de bani pe ea (era foarte scumpa in comparatie cu preturile celorlalte carti) si fiindca m-a intrigat calitatea foarte buna hirtiei, a imprimarii in conditii de lux, a copertelor foarte frumoase intr-o vreme in care se instalase deja criza de hirtie, unele carti erau tiparite pe hirtie „cu aschii” de stuf sau de lemn vizibile, cam ca pe vremea tribunalelor populare, iar unui profesor universitar de matematica i s-a cerut de la redactie sa reduca la 500 numarul de referinte bibliografice (avea in jur de 1500) ale ultimei sale carti pe motivul economisirii hirtiei. Nici faptul ca a fost ciuntita, nici hirtia proasta, nici aspectul comercial inexistent nu i-au impiedicat insa pe cei citiva din Academia Romana care intelegeau despre ce era vorba in cartea respectiva sa ii acorde autorului Premiul anual al Academiei.

              Cartea lui Popper, pentru care nu au existat nici un fel de restrictii tipografice sau editoriale (!), a ajuns in Romania „azvirlita” din exterior cu citiva ani inainte sa vina Soros (ianuarie 1990), cam la fel cum zmeul din poveste isi arunca buzduganul – ca sa-si vesteasca sosirea – cu citeva zile inainte sa ajunga acasa.

              Daca ne gindim retrospectiv la deversarea de neo-marxism in limba romana, cu participarea extraordinara a lui Walter Roman in anii ’70, printre multe alte semne si indicii, devine destul de clar ca operatiunea din decembrie 1989 a fost indelung pregatita din exterior si multi din interior au fost distribuiti in roluri subversive.

  14. Este de vină industria hidrocarburilor sau industria modei?

    Pe 12 iunie 2020, The New York Times a publicat articolul How Fashion Giants Recast Plastic as Good for the Planet

    Câteva citate arată clar cum se poate manipula limbajul pentru a ascunde o realitate incorectă politic: utilizarea hidraocarburilor în industrai modei crește fără să-i pese de criza climatică

    Este moale. Este vegană. Arată exact ca pielea.

    Dar este fabricată din combustibili fosili.

    O explozie în utilizarea materialelor ieftine, pe bază de petrol, a transformat industria modei, ajutată de schimbarea cu succes a materialelor sintetice, cum ar fi pielea din plastic (cândva denumită mai puțin flatant „piele de piele”), în alternative la modă, cum ar fi „piele vegană”, o lovitură de maestru de marketing menită să sugereze virtuozitatea ecologică.

    Industria modei este de mult timp sub presiune pentru a considera efectele produselor și practicilor sale asupra mediului. Conform estimărilor Organizației Națiunilor Unite, această industrie este responsabilă pentru 8 % din emisiile mondiale de dioxid de carbon care încălzesc planeta, mai mult decât toate zborurile internaționale și transportul maritim la un loc.

    Materialele naturale, cum ar fi bumbacul, au, desigur, propriile costuri de mediu. Cultivarea bumbacului și a mătăsii necesită multă apă și poate implica utilizarea intensă de pesticide. Pielea poate proveni din ferme bine gestionate sau poate fi legată de activități extrem de dăunătoare pentru mediu. Anul trecut, o investigație a lui New York Times a arătat cum pielea provenită de la vitele legate de defrișările din Amazon ajungea în Statele Unite pentru a fi folosită la scaunele automobilelor.

    Producția de poliester și de alte materiale s-a triplat din anul 2000, ajungând la aproape 60 de milioane de tone pe an. Mătasea și lâna au scăzut în aceeași perioadă, iar bumbacul a crescut mai moderat.

  15. Cum se împacă sancțiunile și condamnarea războiului cu plățile crescute către Rusia?

    Astăzi (13 iunie), The New York Times a tras un semnificativ semnal de alarmă:

    Veniturile din petrol ale Rusiei cresc în ciuda sancțiunilor, potrivit unui studiu

    Invazia Rusiei în Ucraina a declanșat o condamnare la nivel mondial și sancțiuni dure menite să afecteze fondurile de război ale Moscovei. Cu toate acestea, veniturile Rusiei din combustibilii fosili, de departe cel mai mare export al său, au atins un nivel record în primele 100 de zile de la începerea războiului său împotriva Ucrainei, datorită unei sume excepționale din vânzările de petrol pe fondul creșterii prețurilor, arată o nouă analiză.

    Rusia a obținut ceea ce este foarte probabil un venit record de 93 de miliarde de euro din exporturile de petrol, gaze și cărbune în primele 100 de zile de la invazia țării în Ucraina, potrivit datelor analizate de Centrul de Cercetare pentru Energie și Aer Curat, o organizație de cercetare cu sediul în Helsinki, Finlanda. Aproximativ două treimi din aceste venituri, echivalentul a aproximativ 97 de miliarde de dolari, au provenit din petrol, iar cea mai mare parte a restului din gazele naturale.

    Combustibilii fosili continuă să finanțeze războiul Rusiei. „Poți opri importul de caviar rusesc și vodcă rusească, și asta este bine, dar cu siguranță nu este suficient. Trebuie oprit importul de petrol rusesc”, a spus Oleg Ustenko, un consilier economic al președintelui Zelensky.

    Statele Unite ale Americii au făcut o reducere a veniturilor Rusiei, interzicând toate importurile de combustibili fosili din Rusia. Cu toate acestea, Statele Unite importă produse petroliere rafinate din țări precum Olanda și India, care cel mai probabil conțin țiței rusesc, ceea ce reprezintă o portiță pentru ca petrolul din Rusia să ajungă în America.

    În general, China a fost cel mai mare importator de combustibili fosili ruși în perioada de 100 de zile, devansând Germania, Italia și Olanda. China a importat cel mai mult petrol; Japonia a fost principalul cumpărător de cărbune rusesc.

    • Spusele Cancelarului Germaniei ne lamuresc si in aceasta priviinta a temei ce contine sanctiunile Occidentului .In curind Rusia nu isi mai poate folosi armamentul de maxima tehnologie ne spune Cancelarul . Una este decuplarea de la consumul de gaze si petrol oferit de Rusia spre cumparare tarilor occidentale(actiune ce nu se poate face peste noapte ) si alta treaba sunt sactiunile ce privesc obtinerea de tehnologie si cele ce privesc partea Bancara sau scoaterea Rusiei din Institutiile Globale de tot felul . Fiecare particica are scopul ei .In curind vedem si rezultatele .

      • Lui Svejk i-au fost șterse câteva comentarii după ce fuseseră deja publicate, e de înțeles că s-a simțit jignit.

        Iar @neamtu tiganu a fost vânat zile la rând de activiști neomarxiști care îl acuzau că e plătit de Moscova. Asta în timp ce postacii Berlinului sunt bine-merci, deși ei promovează interesele Rusiei pe față.

        • Să nu exagerăm, și cei care promovează interesele Rusiei mai subtil sunt bine-merci, un insectar poate fi admirat chiar pe-aici.
          Cât despre „activiștii neomarxiști”… ce-ar mai fi de zis, unii sunt obsedați de așa ceva când Europa e-n război clasic, iar în State idolii lor pun umărul la unul civil.

          • @Dan – ai zeci de comentarii ad hominem, acuzând pe unul și pe altul că e plătit de Rusia. Dar niciunul dintre comentariile tale nu e la adresa postacilor Berlinului. Obsesia ta de a urla ”Rusia, Rusia!” tocmai când nu e cazul, asta te încadrează la activiști neomarxiști și tocmai de asta te-ai simțit vizat și acum.

            În chestiunile în care Rusia reprezintă o problemă reală, n-ai nimic de comentat nici împotriva ei, nici împotriva postacilor Berlinului care o susțin. Dar în situațiile în care @neamtu tiganu sau @Victor L atrag atenția asupra abuzurilor autoritariste din statele neomarxiste europene, începi imediat să urli ”Rusia, Rusia!”, asta e misiunea ta pe-aici și asta e tipică pentru activiștii neomarxiști. Încă n-am văzut un comentariu coerent de 10 rânduri scris de tine, numai cu atacuri la persoană te ocupi.

            • Unul ca „Harald”, dacă nu înțelege ce înseamnă în ziua de azi să arunci cu expresii ca „activiști neomarxiști”, „statele neomarxiste europene”, reprezintă, cu părere de rău, un indicator că este doar un util.
              Pentru un comentac pretins occidental, un asemenea limbaj este specific trumpiștilor. Deși tehnic rezidenți în Occident, fiind americani la bază, trumpiștii sunt de fapt o masă de manevră pentru destabilizarea Occidentului, în interesul lui Putin. De aici și „obsesia” de a atrage atenția asupra lor.
              Cât despre „ chestiunile în care Rusia reprezintă o problemă reală”, problema trumpiștilor este una reală. Ei sapă la temelia democrației as we speak (a se vedea audierile din Congres de zilele astea).
              Mă lasă rece, ca și marota „neomarxismului”, obsesia lui Harald cu Germania. Posibil să aibă el o vendetă personală, sau să fie doar o altă temă de casă.
              Comentariile par a fi ad hominem deoarece, așa cu am mai explicat, până la război eram mulțumit doar să citesc „Contributors”, iar postacii putiniști erau doar un zgomot de fond. Acum, cu toate grozăviile care s-au întâmplat și continuă să se întâmple la doi pași de România, nu pot sta indiferent. Dacă uman înseamnă ad hominem, asta e. Un om vs. unii postaci. Nu conștiința mea este încărcată.

          • @Dan – neomarxismul este o ideologie consacrată. Herbert Marcuse și Michel Foucault au fost neomarxiști consacrați, indiferent dacă tu ai auzit sau nu de ei și indiferent dacă știi sau nu cu se ocupau. Școala de la Frankfurt și teoria critică fac parte integrantă din curentul politico-ideologic neomarxist.

            Statele care au legalizat căsătoria între persoane de același sex au pus în aplicare politici neomarxiste, indiferent dacă tu ești de-acord cu formularea asta sau nu. Iar atât timp cât promovezi ”drepturile” LGBT și te ocupi cu atacuri la persoană, asta te încadrează și pe tine la activiști neomarxiști.

            Faptul că folosești termeni gen ”trumpiști” demonstrează iarăși activismul politic și încadrarea ta în rândul neomarxiștilor. ”Trumpismul” nu e o ideologie, neomarxismul este o ideologie. Nu contează când ți-ai început tu activitatea, etichetările fac și ele parte din activismul politic. ”Democrația” de mila căreia plângi tu a presupus fraudarea alegerilor în cel puțin 6 state americane. ”Democrația” ta pretinde că un bătrân senil care uită adesea unde se află ar fi obținut un număr mai mare de voturi decât a obținut vreodată Obama, o personalitate progresistă cultă și autentic educată.

            Last but not least, în războiul din Ucraina, ”toate grozăviile care s-au întâmplat” s-au întâmplat cu concursul Rusiei, al cărei interese sunt sprijinite de Franța și Germania. Aceleași țări neomarxiste care au presat Ucraina să semneze acordurile de la Minsk, pe care nu avea cum să le respecte. Chiar nu înțelegi că Rusia dezmembrează Ucraina cu concursul Franței și al Germaniei? Sau preferi să trăiești în negare?

            Chiar nu pui 2-3 lucruri cap la cap? Rusia a anexat Crimeea în timpul administrației Obama, care desființase Flota a 2-a a Atlanticului de Nord și retrăsese ”pe muțește” toate tancurile americane din Germania. În timpul administrației Trump, care a reînființat Flota a 2-a și a readus tancurile M1 Abrams în Germania, Putin a stat cuminte, cu botul pe labe. Pentru ca același Putin să invadeze Ucraina abia după ce bătrânul senil care fusese vicepreședintele lui Obama a ajuns el însuși la Casa Albă. Chiar crezi că poți lansa în spațiu o căruță, iar în timpul ăsta să invoci tot tu conștiința?

            • @Ion – ”trumpismul” este o etichetă folosită de activiștii neomarxiști. Trump n-a avut nicio viziune originală, a avut doar o colecție de idei cu care a reușit să convingă destul de multă lume să-l voteze. A deturna discuția spre Trump e tot o metodă de a evita discutarea comportamentului real al Rusiei și al statelor europene care o sprijină.

              Problema de față e alta: în viziunea neomarxistă, tipică pentru ideologiile colectiviste, individul nu este autonom, dotat cu voință proprie și cu liber arbitru. Pentru neomarxism, individul este doar portavocea taberei din care face parte, astfel încât un activist ca @Dan are impresia că se ceartă cu portavocea taberei adverse. El crede că ”neomarxist” e o insultă și folosește și el ”trumpiști” tot pe post de insultă.

              În lumea reală nu merg lucrurile așa. Persoanele reale au idei proprii și exprimă opinii proprii, ele nu sunt trompetele uneia sau alteia dintre ideologiile momentului. Doar activiștii sunt trompete ideologice.

            • @Dan – citește articolul de-alături despre Macron pe care tocmai l-a publicat Dl.Vladimir Tismăneanu. Poate măcar așa începi să înțelegi cu ce ocupă tabăra pentru care faci tu gălăgie pe-aici. Iar articolul Dl.Alexandru Lăzescu e și mai detaliat, pe același subiect.

            • Am comentat la articolul lui Lazarescu, deocamdata n-a aparut comentariul, o intrebare, esti de acord ca NATO sa intre in razboi cu Rusia ? referitor la „tradarile” occidentale.

            • @Ursul Bruno – nu știu cine e Lazarescu, iar NATO n-are de ce să intre în război cu Rusia, pur și simplu nu există motive.

              NATO trebuie să trimită armament occidental în Polonia, România și Slovacia, iar Polonia, România și Slovacia vor dona Ucrainei toată tehnica militară de origine sovietică pe care o mai dețin și pe care ucrainenii știu foarte bine să o folosească.

              Fără mofturi din partea Germaniei, care nu permite Spaniei să trimită în Ucraina nici măcar tancurile Leopard din anii ’70

              https://www.express.co.uk/news/world/1624094/ukraine-invasion-Germany-tanks-Spain-kyiv-Leopard-tanks-weapons-putin

        • Unul dintre ultimele comentarii ale ominscientului și „modestului” șveik spunea că Ucraina e o țară de lași care nu vrea să se apere de ruși. Asta imediat după invadarea Ucrainei. Un text care spune multe despre flamboaianta putere de analiză a celui jelit de unii…

          • Oricine poate emite opinii greșite și poate avea evaluări greșite, asta nu înseamnă că se justifică cenzurarea lor.

            Înainte de invazie, și eu am presupus că Putin va folosi concentrarea de trupe rusești doar pentru a determina Ucraina să respecte acordurile de la Minsk, ceea ce ar fi dus la dezmembrarea țării. Odată invazia produsă, am presupus că va fi similară cu invadarea Cehoslovaciei, care nu s-a opus semnificativ, deși nu avea populație rusofonă. Reorganizarea Cehoslovaciei în cele două republici federale, cu parlamente și guverne proprii, a avut loc tocmai în urma invaziei sovietice.

            Se pare că teoria americană conform căreia puterea militară a Rusiei poate fi măcinată complet printr-un conflict prelungit cu Ucraina ar fi apărut public abia la vreo două luni după invazie. Iar ”performanța” pe teren a trupelor rusești a fost absolut jalnică, ăsta era genul de evaluare întotdeauna corectă la Svejk.

            • @Dan – du-te la coordonatorul tău și spune-i să trimită pe cineva cu un minim de cultură politică și cu un minim de stimă de sine. Trompetele nu sunt de-ajuns pe o platformă ca asta.

            • Persoanele reale, cu idei proprii, pot fi homofobe sau nu, spre exemplu. „Harald” se străduiește să arate că este o persoană reală, arătându-și homofobia. Ce legătură are „neomarxismul” cu homofobia lui „Harald”? Dumnezeu știe, dar probabil și cititorii „Contributors” și-au dat seama de multă vreme cu cine au de-a face. Pe acest forum nu păcălește pe nimeni. Poate doar pe „Hotnews” sau cine știe pe unde mai apar „Haralzi” mai pot păcăli cititorii. Publicul de aici este mai inteligent decât speră el și cei de teapa lui, nu poate fi târât în ura lor.
              P.S. Doar un activist de partid vede activiști peste tot.Toată viața nu m-a interesat și nu m-a atras politica de stânga, de ce aș fi ajuns pe „Contributors?” Specimenelor care-i urăsc pe cei din jur și vor să otrăvească lumea după imaginea distorsionată din mintea lor ar trebui să le fie rușine de ceea ce fac, dacă mai au puterea să înțeleagă asta.

            • @Dan – ce treabă are homofobia în discuția asta, domnu’
              activist? De asta i-ai vânat tu pe @neamtu tiganu și pe @Victor L, când au remarcat duplicitatea Germaniei în conflictul din Ucraina?

              Legătura e simplă: activiștii neomarxiști folosesc acuzația de homofobie în încercarea de a marca puncte în conversație. Comportamentul tău te privește, ți-am mai explicat și altădată că nu e treaba statului cine cu cine se culcă. Dar acuzația de homofobie la adresa interlocutorului face parte din comunicarea patologică folosită de activiștii neomarxiști, asta e legătura.

              Ai ajuns pe Contributors fiindcă te-a trimis un ONG, așa ajung activiștii neomarxiști pe Contributors :)

              Long story short: ești împotriva căsătoriei între persoane de același sex? Scrie aici cu mânuța hand, să vadă și coordonatorul tău ce treabă bună faci :)

  16. Germania și fracturarea hidraulică

    Un text interesant semnează astăzi Axel Bojanowsky în Welt+

    Comoara ascunsă a gazelor naturale din Germania

    Până la 2,3 trilioane de metri cubi de gaze sunt stocate în argilele șistoase din Germania. Cu toate acestea, ministrul Energiei, Robert Habeck, respinge utilizarea fracturării. Politicienii se feresc de conflicte cu locuitorii și activiștii de mediu. Aceasta este o greșeală, spun experții.

    Germania se află în mijlocul unei crize energetice. Un sfert din energia sa provine din gazele naturale, dar de la războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei a apărut o problemă: aproximativ jumătate din gazele naturale ale Germaniei provin din Rusia, iar această cantitate trebuie înlocuită cât mai repede posibil.

    Prin urmare, o sursă gigantică de gaze naturale este în centrul atenției, care, potrivit experților, ar putea fi exploatată fără prea mult efort: aceasta se află chiar în țară. Există însă o opoziție acerbă față de așa-numitul gaz de fracturare din producția internă.

    Autorul german invocă experiența reușită a Statelor Unite care nu doar că și-au asigurat independența energetică, dar sunt acum un exportator semnificativ de GNL – totul datorită revoluției argilelor.

    • Un citat la tema articolului de față din autorul german (jurnalist de știință al publicației Die Welt) menționat mai sus:

      Știința nu spune că nu ar trebui să faci pipi pe liniile de înaltă tensiune, ci că urina este un conductor excelent.

  17. eugenia ca eugenia ( pe vremea copilariei era un pachetel cu doi biscuiti cu crema de cicolata cu 75 bani
    pachetelul) dar ce ne facem cu Socialismul Stiintific care a produs si produce incontinuare milioane de victime ….mult mai multe decit eugenia…..

  18. Politizarea științei în triunghiul Karpman

    Unele din motivele care stau la baza politizării științei au și un aspect psihologic.

    Să luăm în considerare clasicul triunghi-dramă, propus de Karpman în 1968, și care constă din trei actanți: agresorul / victima / salvatorul.

    Agresorul: Industria combustibililor fosili – o hidră cu multe capete: industrii care, pe baza primei, produc oțel, ciment, mase plastice, amoniac, medicamente, cosmeticale, lubrefianți, vopsele, energie termică, carburanți etc.

    Victima: Clima

    Salvatorul: Este un beneficiu politic uriaș în a fi perceput ca un salvator, deoarece acesta este un rol virtuos. Alegătorii partidului tău vor fi sensibil impresionați dacă afișezi o virtute mai vizibilă, de exemplu să fii salvatorul unei victime importante: clima. Un salvator are nevoie de o victimă, fără de care nu poate fi un salvator. Dacă o victimă nu există, un potențial salvator trebuie să inventeze una. Este de ajutor dacă victima inventată nu este un om, deoarece un om ar putea nega că este o victimă, în timp ce clima, ca presupusă victimă, nu poate nega acest lucru. Dacă nu există nicio victimă, salvatorul devine inutil, iar drama triunghiulară se încheie.

    Dar, pentru o funcționare cu efect a triunghiului-dramă, victima climatică trebuie să se concentreze asupra propriei țări, deoarece trebuie să fie o criză care să fie rezolvată prin efortul politic local al cetățenilor. De aici necesitatea de a pretinde că victima este de fapt înrăutățirea condițiilor meteo interne, inundațiile, incendiile etc., care pot fi apoi salvate de un guvern ecologist. Extinzând laturile triunghiului-dramă, reiese că americanii pot și trebuie să salveze planeta. Acest orgoliu stă la baza conceptului Green New Deal, care a creat apoi „pui” de salvatori la nivelul UE și în alte locații.

    Ideea salvării climei de agresorul-hidră implică tratarea schimbării climatice ca pe o problemă politică la nivel planetar. Dacă lucrurile vor evolua în acest sens, alegătorii ar vedea că această „victimă”, mult diferită în diferite țări, ar putea fi salvată doar printr-o lege globală coordonată, eficientă și aplicabilă privind clima. Mai rămâne de stabilit cine va impune și urmări aplicarea legii universale.

    Triunghiul-dramă propus de Stephen B. Karpman (un student al lui Eric Berne) stă la baza „jocurilor psihologice” de manipulare a comunicării și aplicarea acestui model a fost ușor de aplicat în cazul relației triunghiulare Scufița Roșie, bunica și lupul. Dar extrapolarea „jocului” la domenii din afara psihologiei implică acțiunile unor politicieni veroși care au nevoie să controleze oamenii ignoranți, care nu au fost niciodată învățați principiile cauzalității și, prin urmare, nu sunt capabili să înțeleagă știința. Ceea ce lipsește aici este înțelegerea faptului că scopul științei este de a pune totul la îndoială, deoarece toate adevărurile sunt temporare și provizorii, în timp ce scopul politicii este de a vinde certitudini.

    Detalii,

    https://karpmandramatriangle.com/
    https://judithcurry.com/2020/10/26/science-and-politics/

    • @Constantin Crânganu – no offence, mie comentariul ăsta mi se pare mai bun decât articolul în sine. E mult mai relevant în a explica ce se întâmplă în realitatea politică pe care o trăim.

    • La prima vedere asa pare lupul ce rau ,scufita cea buna si bunicuta cea napastuita .In fapt totul este doar o imaginativa perceptie ce chiar confirma regula cu cele trei personaje puse in joc. Practic zicerea nu face nimic mai mult decit ceea ce ne arata acuza . Schimbati rolurile si precis intelegeti .Premisa de la cate porneste imaginativul este falsa .Hidra , cu multe capete nu exista cum nu exista nici salvatorul universal de felul lui Batman .Parabola nu face altceva decit sa incerce a ne insela perceptia ce deja , in cazul unora , este atasata neintelegerii fenomenului .Manipularea in cazul nostru nu este decit o iluzie . Manipularea se presupune ca exista atunci cind exista premeditare si sa credem ca o anume forma de premeditare este parte a unei intelegeri globale e caraghios .Incercarea pare una nereusita .

  19. Modelul Downs – confirmat din nou: Schimbarea climei nu mai interesează publicul ca odinioară

    În articolul Creșterea și descreșterea interesului public pentru încălzirea globală (2018) am prezentat modelul economistului american Anthony Downs descries în eseul „Up and down with ecology – the „issue-attention cycle” (1972).

    Conform modelului Downs, este foarte greu pentru mass-media de știri să rețină atenția și interesul publicului, chiar și în cazul unor subiecte importante, pentru o perioadă mai lungă de timp. Acest lucru este valabil mai ales atunci când aceste probleme nu au un impact imediat asupra vieții de zi cu zi a publicului. După cum spune Downs, …nu ar trebui să subestimăm capacitatea… publicului de a se plictisi – mai ales cu ceva care nu îl amenință imediat, nu promite beneficii uriașe pentru o majoritate sau nu face apel puternic la sentimentul lui de nedreptate.

    Luna trecută, Sky News a mutat emisiunea sa zilnică emblematică despre climă de la ora de maximă audiență (20.30) undeva după amiaza, la ora 15:30, sub forma unei emisiuni de 15 minute difuzate zilnic. (De asemenea, s-a anunțat că va fi difuzată o nouă emisiune de weekend mai lungă). Prima emisiune zilnică despre climă a lui Sky News începuse în aprilie 2021, în vederea pregătirii conferinței COP26 a ONU de la Glasgow din noiembrie anul trecut, cu două segmente de 15 minute difuzate în intervalele de mare audiență de la 6.30 și 21.30.

    Așadar, după ce a durat doar 12 luni, cum se poate interpreta decizia de a reduce acoperirea zilnică a lui Sky News cu știri despre schimbarea climei? A devenit schimbarea climei mai puțin importantă pentru telespectatorii Sky News decât era anul trecut? Sau telespectatorii au probleme mai presante care să le capteze atenția, cum ar fi creșterea costului vieții sau războiul lui Putin în Ucraina?

    În afară de decizia lui Sky News, mai sunt și alte semne de întrebare care sugerează că recentul ciclu de atenție acordată problemelor climatice ar putea fi în declin. De exemplu, energia de campanie care a propulsat Extinction Rebellion și Fridays for the Future pe parcursul anului 2019 și la începutul anului 2020 se disipează, pe măsură ce aceste mișcări sociale de mare anvergură încep să se dezintegreze.

    Exemplele de mai sus ale unui ciclu de disipare a atenției sunt susținute ți de recenta reașezare a discursului privind știința climei în urma publicării rapoartelor AR6 ale IPCC în cursul anului 2021 și la începutul anului 2022.

    În momentul publicării Raportului WGI al IPCC în august anul trecut, folosirea de către Secretarul General al ONU a metaforei „cod roșu pentru umanitate” a atras imediat atenția presei. Dar există tot mai multe dovezi ale existenței unor bias-uri atât în modelarea climei – așa-numita problemă a „modelelor fierbinți” -, cât și în ceea ce privește înclinația cercetătorilor în domeniul climei de a utiliza scenariul de emisii din ce în ce mai puțin plauzibil al celui mai rău caz (RCP8.5), ceea ce conduce multe studii privind impactul climatic la prognoze nerealiste cu privire la viitor.

    Downs conchide eseul său astfel: O problemă care a fost înlocuită în centrul atenției publice devine locatara unui purgatoriu prelungit – domeniul unui crepuscul al atenției scăzute sau al unor răbufniri spasmodice de interes. Acest stadiu final se deosebește de cel inițial prin prezența unor noi instituții, birocrații și filantropii climatice, care continuă să influențeze politicile decizionale în speranța unei noi creșteri a interesului pentru încălzirea globală antropogenă, similară stadiului inițial.

    Dacă acest ultim „val” al atenției acordate de marile corporații mass-media schimbării climatice este într-adevăr trecător, vor exista și valuri viitoare, parte integrantă a ciclului Downs problemă – atenție acordată.

    Sunt doar curios: Ce va determina următorul ciclu și ce formă va lua acesta?

    Detalii suplimnetare,

    Has the latest climate change issue-attention cycle peaked?

    • Creierul are capacitatea de a-si diminua interesul pentru orice stimul (fie el obiect, persoana, eveniment, etc) datorita fenomemului de toleranta, care la nivel neurochimic presupune o rearanjare a receptorilor de neurotransmitatori si neuromodulatori din sistemul limbic, in special dopamina. Dopamina este hormonul interesului, datorita ei devenim fascinanti de un domeniu si ne facem politicieni, oameni de stiinta, fochisti sau orice vreti d-voastra. Dar cu timpul, cand recompensa nu mai tine pasul cu expectanta, interesul scade, fie ca vorbim de interesul profesional, stiintific, sexual (sotie vs amanta) etc. E un fenomen natural. Iar subiectul climei e tratat de sistemele dopaminergice ca orice alt stimul care la inceput e wow, prezinta interes pt ca aduce noutati, insa cu timpul devine rutina si isi pierde din apetenta.

      • Motiv pentru care promovarea eolienelor și a panourilor solare s-a mai potolit, în schimb a început promovarea agresivă a hidrogenului ”verde” :)

  20. Putem spune si asa cum pe masura trecerii timpului interesul in cazul nostru ,cel atasat problemelor climatice , scade pe masura ce publicul interesat isi muta atentie spre alte zari . Prima pagina a ziarelor este mereu fortuit aleasa spre a ne prezenta noul .Sa nu subestimam capacitatea umana de aduceri aminte si de a inmagazina problemele de interes universal nefiind nevoie decit de un clic distanta spre a reactiva ceea ce individul stocheaza .O imagine noua, adusa in fata nostra ,ce ne atinge intelegerea initial stocata reactiveaza totul dar asta la momentul oportun . Aici e aici . Momentul ales este cel care face toti banii .Fara aceasta extraordinara si duala capacitate umana ,de a uita dar si de as readuce aminte , existenta nostra ar fi de forma unui plictis absolut .Probabil ca „ baobabii” vor fi colorati in rosu sau albastru , functie de evenimentele viitoare .Fara indoiala nu vor aparea morsele saltarete .

  21. Să nu criticați energiile „verzi” pentru a nu deveni dez-informatori!

    Luna trecută, Administrația Biden și-a „suspendat” planurile controversate de a crea un Consiliu de Dezinformare în cadrul Department of Homeland Security, ceea ce a dus la demisia presupusului său lider.

    Dar luna aceasta, situația s-a schimbat.

    Consiliera pentru climă a lui Biden, Gina McCarthy, a cerut săptămâna trecută ca Facebook, Twitter și alte companii de socializare să ia măsuri împotriva celor care, în numele sănătății publice, „seamănă îndoieli cu privire la costurile asociate cu [energiile „verzi”] și dacă acestea funcționează sau nu”.

    Într-o discuție cu Axios, Gina McCarthy a declarat: „Companiile de tehnologie trebuie să înceteze să mai permită ca anumite persoane să răspândească dezinformare la nesfârșit”.

    După ce un reporter Axios a întrebat: „Dezinformarea și dezinformarea în jurul climei nu reprezintă o amenințare pentru sănătatea publică în sine?”. McCarthy a răspuns: „Oh, absolut… Vorbim, într-adevăr, despre riscuri care nu mai trebuie să fie tolerate pentru comunitățile noastre.”

    McCarthy a afirmat că cei care critică energiile regenerabile sunt finanțați de companiile de combustibili fosili cu „bani negri”, pe care le-a comparat cu Big Tobacco. Ea a afirmat că criticii sunt plătiți pentru a „păcăli” publicul cu privire la „beneficiile energiei curate”. „Avem nevoie ca firmele de tehnologie să se implice cu adevărat”, a spus ea, deoarece criticarea energiilor regenerabile este „la fel de periculoasă ca și negarea [schimbării climei], deoarece trebuie să ne mișcăm rapid”.

    Propriul interviu al lui McCarthy cu Axios a fost sponsorizat de 3M, un furnizor important al industriei solare care a făcut lobby direct pentru o legislație privind clima și energia de care ar beneficia 3M.

    P.S. Acesta este un motiv în plus pentru care nu mi-am făcut cont pe nicio rețea de socializare.

    Detalii,

    Why The Biden Admin Wants Censorship Of Renewable Energy Critics

    • In atentia ConocoPhilips, ExxonMobil, BP, Chevron, Shell si a celor mai mici.

      Subsemnatul, Stan Papusa, posesor al CI … Nr …, domiciliat in …., str…, nr…. avind in vedere activitatea mea de pe platforma Contributors prin prezenta va rog sa va onorati obligatiile despre care vorbeste d-na McCarthy.
      Precizez ca daca vreunul dintre cei care se opun pe aceasta plarforma energiilor „colorate” refuza onorariile pe care ni le datorati (si despre care nici ei si nici eu nu stiam) ma ofer sa le primesc in numele lor.
      Astept cu nerabdare forma contractuala pe care o propuneti si pentru mine si pentru cesionarea in favoarea mea a drepturilor cuvenite celorlalti sustinatori ai energiilor fosile. Rog sa detaliati marimea onorariilor, frecventa platilor si modul de plata.

      Multumesc anticipat,
      :)

      PS: Aramco, tu nu dai nimic? Ce scrirtari, dom’le!

      • Aveți grijă ce vă doriți :-)

        Secretarul general ONU, António Guterres, a ținut astăzi o cuvântare în cadrul Sixth Austrian World Summit în care a lansat niște directive tipic comuniste. Reiau doar cele mai năstrușnice idei:

        – Anul trecut, emisiile globale de dioxid de carbon legate de energie au crescut cu 6 %, în timp ce ar fi trebuit să scadă.

        – Criza energetică, exacerbată de războiul din Ucraina, a dus la dublarea periculoasă a consumului de combustibili fosili de către marile economii. (?!?)

        – Noile finanțări pentru infrastructura de explorare și producție a combustibililor fosili sunt iluzorii. (asta vă atinge direct pe dvs.)

        – Trebuie să triplăm investițiile în energiile regenerabile.

        Să facem din tehnologia energiei regenerabile un bun public global, inclusiv prin eliminarea barierelor de proprietate intelectuală din calea transferului de tehnologie. (BRAVO, tovarășe secretar general, așa le trebuie imperialiștilor americani care nu vor să cedeze de bună voie drepturile lor intelectuale!)

        Dacă veți un stomac foarte sănătos, vă puteți uita peste text și la înregistrarea video aici:

        https://www.un.org/sg/en/content/sg/statement/2022-06-14/secretary-generals-video-message-the-sixth-austrian-world-summit

        • Domnule profesor, am stomac de strut, s-a intimplat cindva intr-o pestera foarte dificila intr-o explorare lunga sa trebuiasca sa mincam slanina cu carbid cu miinile murdare de noroi si de mondmilch. Ca apa era rationalizata pentru baut. N-a fost buna insa trebuia sa mincam ce aveam in conditiile pe care le aveam. Era obligatoriu, altfel nu am fi avut energie/caldura pentru somn si mai apoi pentru iesirea din infernul acela subteran.
          Am citit ce a spus Gutieres acolo si tot ce pot sa spun e ca omul e complet pe dinafara. Bate cimpii. Daca cineva produce un discurs aiuritor un grup de oameni sanatosi la minte il ridiculizeaza sau il elimina cu, dupa caz, mila sau dispret. Daca insa e la fel de idiot insa e inalt functionar pe la ceva agentie internationala primeste atentia presei.
          Cumva nu ma mira habarnismul functionarimii ONU: acum 9 ani am fost „vinat” destul de puternic de o agentie de headhunting germana pentru un post foarte bun si exceptional platit la o companie americana pentru biroul ei de la Luzern. (Exceptional platit pentru Elvetia, unde ofertele salariale pentru pozitii inferioare celei pentru care eram eu vinat pleaca de la CHF 120 000+/an iar mie mi se oferea cu mult mai mult). Tentant insa din motive familiale n-am putut accepta postul desi parea foarte interesant profesional. De curiozitate m-am uitat atunci cu atentie ce inseamna de fapt viata in Elvetia, la clima, la mentalitati, la ofertele salariale pentru varii pozitii, la costul vietii. Am luat legatura inclusiv cu romani care lucreaza acolo in diferite pozitii, doar de curiozitate. Evident am ajuns si la oferte salariale pentru functionarii si specialistii ONU, cei ai Bancii Mondiale si ai altor institutii de felul asta cu sediile in Elvetia. Nici una nu depasea CHF +80 000/an. Iata un „gap” de 30% intre privat si agentiile internationale. Consecinta inevitabila este ca respectivele agentii nu vor atrage specialistii ci ce ramine, asta daca mai ramine ceva notabil. Am motive sa ma indoiesc de calitatea profesionala a celor care accepta un nivel de salarizare care din Romania sau din lume poate parea spectaculoas insa care e atit de jos fata de cel al pietei private.
          Cit despre nimuricul ala de la ONU cred ca nu merita bagat in seama, atita poate. Maninca si el o piine socialista.

          • Din cite stiu eu salariile de la institutiile internationale sint suficient de bune si mai ales netaxate (decit intern in unele cazuri). O medie de 10.000 EUR pe toata cariera nu e deloc exagerata. 150K in mina la World Bank (m-am uitat acum de curiozitate) nu e un salariu rau.

        • As mai adauga: Suedia, care trebuia sa fie tara bogata, e cu economia privata pe butuci. Cu o criza ,,cum numai in cartile de scoala am intilnit” (spune un specialist suedez). Se da vina masiv pe razboi, desi preturile la electricitate o luasera razna din decembrie cel putin, la fel si cele de combustibil, dar ceva mai putin.
          Nimeni nu spune ca ,,s-a umblat la butoane”, s-au inchis reactoare ca asa era in plan, s-au risipit bani. Acum politicienii si expertii in economie ridica din umeri. ,,Ce sa faca middle class cind povara preturilor inflationiste si a dobinzilor îi doboara? Pai, e bine sa ai rezerve… etc”.
          Greta e milionara, parintii ei au si ei fiecare cam de 4 ori cit are Greta. Ecologistii si comunistii au inceput sa mormaie ca nu se va indeplini Cincinalul la fosile. Mai cu fereala, pentru ca alaturi e un razboi declansat de ceea ce ei vedau a fi o tara prietena.
          In 70 toata stinga intelectuala suedeza (adica mai toti) ieseau in strada sa protesteze impotriva unui razboi cu care ei n-aveau nici o treaba (Vietnam), adar dus de nesuferitii de imperialisti americani. Acum cind Putin macelareste si distruge o tara intreaga, liniste printre stingisti: ,,Sa negocieze pasnic ‘tarile beligerante'”. Ce negociere intre ala care-ti macelareste familia in fata ochilor tai si iti ia casa si gospodaria? Probabil, ia-le tu pe toate. Dar daca Zelensky ar renunta la toata Ucraina ca sa crute populatia, atunci Putin ar ,,accepta ce i se cuvine” si imediat i-ar condamna la moarte pe ucraineenii care au avut tupeul sa se apere.
          Asta apropo de ONU si toti ceilalti impotenti.

    • Inenarabila Gina McCarthy, consiliera climatică a președintelui Biden, în interviul cu Axios, din care am citat mai sus, a mai scos o perlă for centuries:

      Miliarde de ființe umane din întreaga lume mor în fiecare an din cauze legate de clima sau combustibilii fosili

      Păi, dacă planeta găzduiește în prezent circa 8 miliarde de „ființe umane”, înseamnă că în următorii 8 ani nu vor mai trăi oameni deloc (presupunînd că acțiunea letală a climei și combustibililor fosile începe de la data interviului). Dar ce s-a întîmplat cu sutele de miliarde de oameni care au „suferit” din cauza combustibililor fosili de prin anul 1800?!?

      Mai trist mi se pare faptul că persoana care o intervievează pe dna McCarthy nu are nicio reacție la inepția exprimată ritos de politiciană.

      https://www.youtube.com/watch?v=IQoXFzUjBE4&t=851s

  22. Politică și delicatețuri (ori stupizenii)

    Un excelent titlu de emisiune TV a poetului Mircea Dinescu ar putea fi ușor modificat pentru a face loc unei inițiative princiare: vaci cu măști anti-metan, similare cu măștile anti-covid.

    Prince Charles Mocked For Backing ‘Crazy’ Climate Change Face Mask For Cows

    Un alt episod al emisiunii ar putea fi dedicat PM Jacinda Ardern din Noua Zeelandă și inițiativei de a taxa fermierii care cresc vaci și oi pentru același „păcat” – emisii de gaz metan.

    New Zealand announces world-first plan to tax cow and sheep burps

    Să mai spună cineva că ridicolul poate ucide! Nu, nu ucide!

  23. Hywind Tampen: prima sursă de energie regenerabilă din lume pentru petrol și gaze offshore

    Hywind Tampen este un parc eolian plutitor în construcție care va furniza energie electrică pentru câmpurile de petrol și gaze Snorre și Gullfaks din Marea Nordului norvegiană. Acesta va fi primul parc eolian plutitor din lume care va furniza energie electrică pentru platformele petroliere și de gaze offshore.

    Cu o capacitate a sistemului de 88 MW, va fi, de asemenea, cel mai mare parc eolian offshore plutitor din lume.

    Experimentul norvegian mi se pare pare foarte interesant. Când toată lumea „bună” face galerie pentru înlocuirea combustibilior fosili cu energii regenerabile, Norvegia procedează invers: folosește cel mai mare parc eolian offshore pentru a-și crește producția de petrol și gaze.

    Dar cu schimbarea climei/încălzirea globală cum rămâne?! Norvegia, ai nota 4 la purtare climatică și să vii mâine la ONU cu părinții :-)

    Detalii,

    https://www.equinor.com/energy/hywind-tampen

    • Norvegia a exportat în 2021 produse petroliere în valoare de peste 80 de miliarde de euro, ăsta fiind cel mai bun rezultat din toate timpurile, iar Norvegia fiind o țară de 5 milioane de locuitori. În timp ce energia electrică pentru uz propriu provine aproape exclusiv din hidrocentrale.

      Așa că explicația pentru platforma plutitoare cu eoliene e probabil alta: petrolul și gazul natural sunt pur și simplu prea valoroase la export pentru a fi arse în scopul producerii de energie electrică pentru platformele petroliere din Marea Nordului. Altă țară afectată profund de criza energetică și de consecințele războiului din Ucraina :)

        • Interconectorul acela pare să fie în sfârșit o soluție inteligentă. La un alt articol exprimasem o opinie despre utilitatea reală a parcurilor eoliene doar în combinație cu o hidrocentrală, pentru a economisi apa din lacurile de acumulare în perioadele cât bate vântul.

          Nu știu câtă energie eoliană poate avea în exces UK, dar cel puțin teoretic e posibil și exportul de energie electrică în sens invers, spre Norvegia, pentru a economisi apa din lacurile de acumulare norvegiene, atunci când există excedent eolian în UK.

    • Sunt un cititor constant al poetului Dorin Tudoran, din anii când apăreau Mic tratat de glorie și Cîntec de trecut Akheronul.

      Am citit de la început și blogul actual – Ultima pălărie, care evidențiază și calitățile sale de prozator.

  24. Ce nu ți-a spus mama ta despre hidrogen (Updated)

    Articolul original cu titlu de mai sus a fost publicat cu aprox. un an în urmă. Între timp, s-au mai adunat informații noi, care vor conduce probabil la o nouă prezentare a acestei energii despre care am observat că-și dau cu părerea tot soiul de „specialiști”, exact cum s-a întâmplat și prin 2014, cu „experții” Google și Wikipedia discutând despre gazele de argilă.

    Deocamdată, o primă constatare:

    Producerea unei cantități suficiente de hidrogen „verde” pentru a alimenta o țară ca Statele Unite înseamnă electroliza oceanului. Oceanul este efectiv infinit ca sursă de apă, pe când rezervele de apă dulce sunt limitate. Dacă electrolizezi apa sărată, obții cantități mari de clor extrem de toxic. Există oameni care lucrează să găsească soluții pentru această problemă uriașă, dar deocamdată totul se află în stadiul de laborator. Costurile suplimentare pentru a obține hidrogenul „verde” din ocean sunt acum o mare necunoscută.

    O lectură utilă pentru „specialiștii” Google și Wikipedia ar putea fi și aceste două studii, care discută problema clorului:

    Energy-saving hydrogen production by chlorine-free hybrid seawater splitting coupling hydrazine degradation

    Recent advances on hydrogen production through seawater electrolysis

  25. OFF TOPIC

    Explozia stației de GNL din Freeport, Texas

    Freeport, una dintre cele mai mari stații din SUA care exportă gaze naturale lichefiate, a explodat miercuri.

    Freeport reprezintă o piesă de infrastructură esențială în procesul de eliberare a Europei de dependența de gazul rusesc. Cu toate acestea, această știre nu a apărut încă în mass media de largă audiență, probabil din cauza primelor gaze din Marea Neagră (aprox. 2,8 milioane metri cubi/zi).

    Ce înseamnă această explozie?

    Freeport reprezintă peste 20% din exporturile de gaze naturale ale SUA. Un proiect cu un capex de peste zece miliarde de dolari, stația procesează circa 56 milioane metri cubi pe zi de gaze naturale.

    Stația produce venituri anuale de 7,4 miliarde de dolari. 80% din livrările sale sunt directe către Europa.

    Pe măsură ce Europa încearcă să se desprindă de gazul rusesc, devine din ce în ce mai dependentă de fluxul constant de GNL din porturi precum Freeport. GNL este cheia independenței energetice pentru Europa de Vest și aceasta este paralizată dacă se pierd infrastructuri precum Freeport.

    Explozia a avut loc la ora 11:40 a.m. CT pe insula Quintana, la 65 de mile sud de Houston. Nimeni nu a fost rănit. Cauza exploziei a fost „suprapresiunea și ruperea” unei părți a unei linii de transfer de GNL.

    Reparațiile preliminare vor dura circa trei luni. Data revenirii la parametrii normali de funcționare a stației Freeport a fost estimată la sfârșitul anului 2022.

    Închiderea activității reprezintă o lovitură pentru eforturile președintelui Joe Biden de a ajuta Europa să se elibereze rapid de gazul rusesc prin extinderea exporturilor de GNL din Statele Unite. De asemenea, industria americană a petrolului și a gazelor și-a dat acordul pentru furnizarea de gaze către Europa înainte și după invazie. Dar o parte semnificativă a acestei aprovizionări este acum indisponibilă.

    Pentru Rusia, explozia de la Freeport este o gură de oxigen. De asemenea, o parte a opiniei publice americane speră că sistarea exportului de GNL către Europa să conducă la scăderea ori plafonarea prețului domestic al gazelor naturale.

    https://www.eenews.net/articles/lng-plant-had-history-of-safety-issues-before-explosion/

    https://www.cnbc.com/2022/06/14/natural-gas-plummets-as-freeport-delays-facility-restart-following-explosion.html

  26. Politică și delicatețuri – episodul secretara Departementului de Energie a SUA

    Secretara Departamentului de Energie, Jen Granholm cere companiilor energetice americane să facă investiții masive pentru a crește oferta de petrol, afirmând în același timp că vrea să le închidă în următorii 5-10 ani!?!

    Curat murdar, coane Fănică!…

    https://twitter.com/i/status/1537214216989552641

    • Prima parte a tweet-ului era într-adevăr pentru companiile petroliere, în timp ce a doua parte era pentru alegătorii eco-marxiști, care nu trebuie dezamăgiți. La toamnă sunt alegeri pentru Congress, nu de altceva.

      Companiile petroliere or să fie bine-merci și peste 50 de ani, deocamdată nu se întrevede nicio alternativă serioasă.

    • Jennifer Granholm…

      Uitati-va cum ii raspunde unui senator – care pune intrebari in numele celor care l-au votat – la o intrebare legata de cresterea pretului benzinei la pompa: „poti sa-i multumesti lui Putin…”. Raspuns in doi peri, cu un aer plictisit si grimase de parca ar fi fost la ea in bucatarie si, in timp ce curata cartofi sau se scarpina in fund, ii raspundea unui copil din familie care o agasa cu intrebari stupide.

      https://youtu.be/8FQceH1lRAI

      Cind o vezi cum se scalimbaie si cind o auzi ce si cum vorbeste, parca incepi sa-i intelegi pe barbatii acuzati de violenta domestica.

      O mai puteti admira pe youtube cautind:
      ‘Ma’am, I Would Encourage You To Stop Saying That’: Blackburn Issues Blunt Response To Granholm
      Rep. Duncan Exposes Sec. Granholm’s Hypocrisy During Energy Budget Hearing

  27. Gina McCarthy…

    Gina McCarthy, The White House national climate advisor, inca o activista de partid dusa foarte departe, recomandata pentru postul respectiv de un „Bachelor of Arts degree in Social Anthropology” probabil, nu a muncit nici macar o singura zi in viata ei intr-un job cinstit. Lucratoare cu gura si birocrata de la inceput pina in ziua de azi. La fel ca Biden.

    A fost rau cu „All the President’s Men”? E, avem acum posibilitatea sa vedem cum e si cu un President cu mai putini Men in preajma, dar facind pluta in hectolitri de hormoni.

    Cu astia la putere, America o da de gard pina-n primavara.

    • Șoferii aceia chiar sunt oameni calmi și civilizați :) Eu aș fi rezolvat lucrurile mai fără duhul blândeții: pe care trebuia să-l mut și a doua oară de-acolo, a treia oară nu mai era în stare să se ridice de jos și să se așeze iar pe asfalt :)

  28. Politică și delicatețuri – Obama version

    În cea mai recentă demonstrație de ipocrizie a elitei, fostul președinte, alarmistul privind schimbările climatice și promotor al energiei „verzi”, Barack Obama, instalează trei rezervoare de propan pe proprietatea sa de 12 milioane de dolari din Martha’s Vineyard – cu o capacitate de stocare de 2.500 de galoane.

    La începutul acestei luni, orașul Edgartown, Massachusetts, a primit o cerere pentru instalarea unui rezervor subteran de propan pe proprietatea lui Obama, constând în două rezervoare de 1.000 de galoane și unul de 500 de galoane, care urmează să fie folosite în „scopuri rezidențiale”.

    Pentru cei care nu pot sau nu vor să-și mai aducă aminte, Obama a fost cel care a popularizat ideea cu cei 97% experți care cred în încălzirea globală antropogenă. Tot el a fost cel care declara ritos prin 2012:

    Cred cu tărie că schimbarea climei este reală și că este influențată de comportamentul uman și de emisiile de carbon. În consecință, cred că avem o obligație față de generațiile viitoare de a face ceva în această privință.

    După 10 ani, vedem ce face fostul președinte pentru „generațiile viitoare”…S-a transformat într-un fan al combustibilor fosili.

    Detalii,

    https://www.zerohedge.com/political/new-fossil-fuel-fan-obama-orders-2500-gallon-propane-storage-vacation-home

    https://news.yahoo.com/president-united-states-believes-climate-015028429.html

    • mda, cam asa, organizerul hussein obama ar fi fost un neica nimeni, l a salvat politica. omu i unicat (presedintii unei tari se numara pe degete) asa ca nu l intrebati cu ce se ncalzeste sau deplaseaza. ramii mut, monarhii, aia ce la nceputuri calareau caii cu sabia la cingatoare (oricind ii putea careva reteza scafirlia) sau imparatii romani (cel mai adesea proveniti din luptatorii de succes) se ntorc in mormint. sincer, cine a inventat sistemul asta smintit in care ajung la virf toate stirpiturile? atit poate rasa umana? dupa urcarea caznita sa urmeze prabusirea abrupta? sa urmam sfaturile scursurilor din scolile administrative cum ca omu i inainte de toate animal politic? ceausismul a cazut cind nimeni nu mai credea, cind se va prabusi mitul oamenilor de partid/stat?

  29. @Constantin Crânganu – aș avea o întrebare off-topic, însă din domeniul Dvs de specialitate: am înțeles că există un geolog, James Berkland, care ar fi fost dat afară din serviciu (nu e prea clară formularea ”lucra ca geolog pentru statul California”) și a fost ulterior ostracizat de colegii de breaslă, pentru că își luase obiceiul de a prezice cutremure, iar prezicerile lui se și confirmau.

    Cum se văd lucrurile astea din interiorul domeniului? Poate fi considerat James Berkland un șarlatan sau pur și simplu ”a fluierat în biserică”? A fost ostracizat de colegii de breaslă fiindcă aplica metode neștiințifice, deși obținea rezultate? Sau e pur și simplu considerat inacceptabil pentru un geolog să facă predicții în privința cutremurelor, indiferent de metodele folosite?

    • Cea mai bună caracterizare a prezicătorilor de cutremure a făcut-o profesorul Charles F. Richter, părintele scării de magnitudine care-i poartă numele:

      Only fools, charlatans and liars predict earthquakes.

      În 1977, Richter a scris următoarele:

      I am often asked about prediction. Since my first attachment to seismology, I have had a horror of predictions and of predictors. Journalists and the general public rush to any suggestion of earthquake prediction like hogs toward a full trough. It is a parallel to the obsession with a cure for cancer, or with the question of life on other worlds. There is nothing wrong with aiming toward prediction, if that is done with common sense, proper use of correct information, and an understanding of the inherent difficulties. Otherwise, the subject provides a happy hunting ground for amateurs, cranks, and outright publicity seeking fakers. The vaporings of such people are from time to time seized upon by the news media, who then encroach on the time of men who are occupied in serious research.

      Când am ajuns la University of Oklahoma, am avut discuții cu profesorul David Deming, îndrumătorul meu de doctorat, și despre cutremure, mai ales că veneam dintr-o țară cu seismicitate relativ ridicată. Ca oricare geopfizician serios, și Deming a fost sceptic cu privire la o predicție reușită a unui cutremur.

      O predicție adevărată trebuie să răspundă SIMULTAN la trei întrebări: Unde? Când? Cât de mare?
      Primele două întrebări pot fi răspunse cu relativă confidență: planeta este scuturată de peste un milion cutremure anual, dar marea lo majoritate sunt resimțite numai de seismometre. Cutremurele a căror magnitudine contează pentru oameni și instalații sunt mult mai puține, circa 55 pe zi. Dar nici acestea nu pot fi prevăzute cu suficient timp înainte pentru a decreta alarma generală.

      O problemă specială este faptul că o predicție (adevărată sau falsă) produce o panică ale cărei consecințe umane și economice sunt imposibil de estimat, motiv pentru care niciun un conducător politic nu-și va asuma riscul de a lansa o alarmă oficială. Din același motiv, „nebunii, șarlatanii și mincinoșii” care prezic cuttremure sunt ostracizați public, în ciuda unor predicții singulare cu grad de realizare variabil.

      Cazul lui Jim Berkland este doar unul dintr-o listă mai lungă de predictori ai seismelor. Fiind geolog de meserie, el a combinat trei tipuri de precursori seismici (forțe marreice, perturbări hidrologice și anunțuri de dispariții ale câinilor și pisicilor publicate în ziarele locale) pentru a crea predicții. Problema pe care am văzut-o este că Berkland s-a limit doar la anunțuri făcute în publicații locale (posibile surse de panicare a populației) și niciodată nu a trimis vreun articol unei reviste de specialitate pentru a-și demonstra metoda.

      Profesorul Deming a discutat pe larg chestiunea predicțiilor lui Berkland și a criticat cumplit cartea care i-a fost dedicată în 2007:

      The Man Who Predicts Earthquakes is an execrable book. Setting aside the poor, disorganized prose, the primary problem with The Man Who Predicts Earthquakes is the conflation of science with kookery.

      Detalii,

      Deming, D, 2007, Earthquake Prediction, Kooks, and Syzygy: A Review of The Man Who Predicts Earthquakes, Journal of Scientific Exploration, vol. 21, no. 2, pp. 373–382.

      • @Constantin Crânganu – vă mulțumesc pentru răspunsul detaliat. Am înțeles argumentele Dvs, problema cu panica este reală, însă asta are mai degrabă legătură cu modul de publicare a predicției, nu cu posibilitatea predicției per se.

        Oricum, se pare că unele cutremure chiar sunt predictibile. Scandalul din Italia din 2009, încheiat cu 309 decese, după ce autoritățile și oamenii de știință au negat vehement cutremurul prevăzut, dar el totuși s-a produs, demonstrează că oamenii de știință au o putere politică pe care n-ar trebui să o aibă:

        https://core.ac.uk/download/pdf/297034740.pdf

        Tehnicianul care determinase ”radon patterns” prin măsurători științifice avea toate motivele să fie luat în serios, dar controlul autorităților asupra populației pare să fie mai important. Exact așa apare lipsa de încredere a cetățenilor, într-un mod foarte similar cu povestea celor 97%

    • La ce a scris domnul profesor dati-mi voie sa adaug cite ceva despre cutremure. Pe linga zonele cu seismicitate ridicata care au ajuns in ultimii ani cunoscute publicului larg mai exista multe altele pe care le cunoastem. Avem destule falii active prin Dobrogea, in Moldova, in Platforma Moesica, in M-tii Fagaras, in Maramures, Crisana, in zona Odorhei (sa ramina intre noi, si in Cimpia Romana, la NV de Bucuresti – sper sa nu stirnesc nu stiu ce panica prin Mall-ul din Baneasa :))) ), falii care genereaza cutremure crustale care se produc la adincimi intre 5 si vreo 40 km. Unele chiar mai adinci. (Ma va corecta domnul profesor daca gresesc). La noi cu siguranta ati auzit de citeva, cele din Banat (pe unul l-am prins eu in ’90), in zona Oradea, la Sinaia, in zona Galati, in zona Valcea si mai sint. Foarte multe, tectonica Romaniei e suficient de activa.
      Majoritatea cutremurelor sint de mica intensitate insa e impresionant sa simti cum se misca pamintul si evident fac stire. Unele mult mai mici/locale pot fi generate de prabusirea unor foste lucrari miniere, altele pur si simplu nu stim. Banuieli exista, uneori chiar si ipoteze pentru cutremurul a sau b insa nimeni normal la cap nu se-apuca sa spuna ca in locul x va avea loc un cutremur cu intensitate y in locul z la data t fara sa fie luat in suturi.

      S-a intimplat sa fiu la Detunata Flocoasa cind a cazut un ceva de sus, sint foarte frumoasele coloane prismatice de bazalt si uneori mai pica cite-o bucata din vreuna. Ca de-asta si se numesc asa, ca „tuna” pina jos in sate. N-am simtit vreun cutremur. Nici n-am auzit la sateni sa fi simtit vreodata ca misca pamintul cu ei.
      Am mai scris aici cum se misca mina cind la citeva zeci/sute de metri de tine pusca artificierul frontul cu citeva zeci de kile de dinamita sau de astralita. Dar asa ceva nu se simte si nu se aude la mai mult de vreo 250 – 300 m. Nici unda de soc in aer nu o simti (Fereasca Dumnezeu sa o simti!) Nu simte toata mina ca a puscat in galeria x. Trebuie deci ca fortele pentru cutremurele de mica intensitate pe care le simtim sa fie cu mult mai mari iar suprafata si adincimea la care are loc cutremurul mult mai mare.

      Ma amuza ca exista si o scala de evaluare a cutremurelor in functie de reactia oamenilor :)))) Nu mai stiu cum ii zice. Asa ceva nu de la un om cu formatie stiintifica poate proveni! Ridicol e putin spus: cum sa compari reactiile la cutremur ale unor japonezi, obisnuiti cu ele si invatati inca de mici (constant si continuu) ce si cum sa faca, cu reactia unor popoare latine? Asta ca sa nu amintesc de cotcodaceala isterica generata de „cutremurologul” ala caruia-i cam lipsea o doaga, Hancu, pompata masiv de alde Tuca?

      • Sigur că unele cutremure sunt impredictibile, nu asta e problema. În România, am locuit cam 4 ani într-un apartament de la etajul 10 și am experimentat câteva cutremure de 4-5 grade pentru care n-am ieșit din casă, lipsa predicției chiar a fost preferabilă.

        Însă povestea din Italia din 2009 nu a fost comparabilă cu ”cotcodăceala lui Hâncu”, iar Loma Prieta cu-atât mai puțin.

        Autoritățile par să se îndrepte spre o atitudine gen ”este interzisă prevederea cutremurelor” și asta are legătură cu puterea excesivă pe care și-o arogă.

        • Problema autorităților este duală:

          Dacă au dat alarma și predicția cutremurului se adeverește, este sărbătoare națională, oamenii de știință sunt eroi.

          Dacă au dat alarma și predicția cutremurului nu se adeverește, panica și pierderile aferente sunt trecute în contul lor. Oamenii de știință sunt niște impostori.

          Concret:

          Pe 4 februarie 1975, la ora 19:36 CST, un cutremur cu magnitude de suprafață Ms = 7,5 și intensitatea (MM) IX a lovit orașul Haicheng, Liaoning, China. O mare parte din oraș fusese evacuată înainte de cutremur, astfel că puțini oameni au murit din cauza prăbușirii clădirilor, însă mulți au murit din cauza incendiilor și a hipotermiei în zilele următoare. Cei evacuați au trăit în timpul iernii aprige în corturi confecționate de ei înșiși din crengi de copac, cearșafuri, prelate și paie, 372 au murit de frig și 6.578 au suferit degerături, în timp ce un incendiu a provocat moartea a 341 de persoane și 980 au suferit arsuri non-fatale. Incendiul a fost unul dintre cele mai notabile incendii provocate de un cutremur în China, declanșat de o combinație de gătit, încălzire pe timp de iarnă și iluminat.

          Cutremurul din 1976 din Tangshan a fost un cutremur cu Mw 7,6 care a lovit regiunea din jurul orașului Tangshan, Hebei, China, la ora 3:42 a.m. la 28 iulie 1976. Intensitatea maximă a cutremurului a fost de XI (Extrem) pe scara Mercalli. În câteva minute, 85% dintre clădirile din Tangshan s-au prăbușit sau au devenit inutilizabile, toate serviciile au cedat, iar majoritatea podurilor de autostradă și de cale ferată s-au prăbușit sau au fost grav avariate.

          Raportul oficial a anunțat 242.769 de morți și 164.851 de răniți grav în Tangshan, dar dacă se iau în considerare persoanele dispărute, răniții care au murit ulterior și morții din Beijing și Tianjin, aflate în apropiere, specialiștii au acceptat că au murit cel puțin 300.000 de persoane, ceea ce îl face cel mai mortal cutremur din China și unul dintre primele dezastre din China în funcție de numărul de morți.

          Pierderile economice au fost de cca. 10 miliarde yuani.

          CODA: Bilanțul remarcabil de scăzut al cutremurului din Haicheng din anul precedent – inițial se spunea că ar fi fost mai puțin de 300 de morți, mult mai târziu s-a estimat un număr încă foarte modest de 2,041 victime – a fost creditat datorită măsurilor luate ca răspuns la o predicție precisă și la timp. Acest lucru a fost prezentat ca demonstrând validitatea metodelor chinezești de predicție a cutremurelor (inclusiv inspirația din „Gândirea lui Mao Zedong”) și „superioritatea sistemului socialist al țării noastre!”.

          Aceeași specialiști chinezi care prevăzuseră cutremurul din 1975, nu l-au mai putut prevedea însă și pe cel din 1976. Consecința?

          Prin 1986, după cutremurul din 30 august, am primit la Iași o delegație de geofizieni chinezi. Unul din ei făcuse parte din așa-numitul State Seismological Bureau, care făcuse predicția reușită din 1975, dar nu și pe cea din 1976. L-am întrebat dacă el personal a pățit ceva pentru „the unpredicted earthquake”: a aruncat o privire furișă spre oficialul ambasadei care-i însoțea, n-a răspuns direct, s-a uita doar în sus și a murmurat ceva: În viața mea nu voi mai face vreo altă predicție…

          • Apropos de cele două cutremure din China (’75 și ’76), d-l Prof. Emil Constantinescu (fost președinte al României) ne spunea la Univ. din București, aprox. prin 1985, că la un congres internațional de geologie s-a discutat problema predicției cutremurelor și au existat trei abordări principale (există bineînțeles și altele bazate pe studierea tuturor indiciilor fizico-geo-chimice):
            1) Chinezii susțineau că cutremurele ar putea fi prevăzute pe baza studierii comportamentului animalelor din unele grădini zoologice înființate special în acest scop – „dovadă” că astfel ar fi fost prevăzut cutremurul din 1975; cu toate acestea cutremurul din 1976 nu a fost prevăzut și ar fi provocat cca. 242.000/655.000 victime;
            2) Japonezii mergeau pe ideea că cutremurele ar putea fi prevăzute și erau în căutarea unor modele matematice de predicție;
            3) Americanii au spus că cutremurele nu pot fi prevăzute și nici nu își bat capul cu găsirea vreunei metode de predicție (“NU CUTREMURELE OMOARĂ OAMENII, CI CLĂDIRILE PROST FĂCUTE” – Earthquakes Don’t Kill People, [Flimsy] Buildings Do). Calea identificată de ei: CONSTRUIREA TEMEINICĂ/TRAINICĂ A CLĂDIRILOR ASTFEL ÎNCÂT SĂ REZISTE.
            Mult timp, apărea pe la diferite televiziuni și mă enerva așa-zisul „director onorific” al INFP Măgurele, Gheorghe Mărmureanu, despre care îmi face plăcere să îmi amintesc că celebrul „cutremurolog” din Galați – eu credeam că ar fi fost din Bârlad, Vergil Hîncu, spunea că „a rămas înmărmurit când a auzit ce a spus Ghe. Mărmureanu”. Mărmureanu, cu un aer de cunoscător spunea că „după calculele lui”, „zona Vrancea s-a încărcat/s-a descărcat” si drept urmare ar fi sau, dacă nu cumva, nu ar fi posibil să se producă un cutremur mare, ș.a.m.d. (ultima „predicție”: în România nu va fi vreun cutremur mare până în 2040, adică atunci când el nu va mai fi pentru a putea fi confruntat cu propriile „predicții”). De asemenea, îmi face plăcere să îmi amintesc, că despre Gheoghe Mărmureanu, Academicianul Mircea Săndulescu – mult timp considerat cel mai mare tectonician al României și fost președinte el secției de Geonomie al Academiei Române – spunea despre Mărmureanu că: „nu știe despre ce vorbește”.
            Altfel spus, cei care se hazardează să prezică cutremure ar trebui să știe că problema predicției cutremurelor este cu dus și întors:
            a) dacă prezici vreun cutremur și acesta nu se produce te poți compromite definitiv, căci încrederea se pierde o singură dată;
            b) dacă minimizezi riscurile producerii unuia, sau al mai multor cutremure, ai putea fi chiar condamnat (pentru distribuirea de informații false) așa cum au pățit șase cercetători italieni în 2009, care au fost condamnați la câte șase ani de închisoare pentru că au minimizat în declarațiile lor riscurile producerii cutremurului din 2009 de la L’Aquila, în urma căruia au murit 309 persoane. (https://www.scientificamerican.com/article/italian-scientists-get/)

            • Eu am adoptat de mult poziția americană – nu cutremurele ucid oameni, ci clădirile prost construite. Pe același principiu, argumentez în fața studenților americani – și mulți mă privesc pieziș – că armele singure nu omoară oameni, ci nebunii care apasă pe trăgaci.

              Predau, printre altele, și un curs de Dynamic Earth, dedicat studenților care nu vor deveni geologi. Pentru ei, folosesc o analogie cu o poveste binecunoscută, tradusă și în românește: Cei trei purceluși.

              Primii doi își fac o casă din paie, respectiv din bețe. Al treilea purcelus decide să investească mai mult și își face o casă din piatră. Când vine Lupul cel Rău, aka cutremurul, numai ultima casă rezistă. Morala? E simplă: o casă de piatră te salvează de lupul cel rău.

              O exemplificare tragică a fabulei este cutremurul din Chengdu, China, 12 mai 2008, Mw = 7.9, >62.000 victime.

              Din fotografia atașată articolului se poate vedea că Școala primară Xinjian din Dujiangyan a fost distrusă, în timp ce o grădiniță, în stânga, și un hotel, aflate la o mică distanță, au fost abia avariate. Și o altă școală primară locală, Beijie, unde învățau copiii elitei comuniste, era în stare atât de bună încât oficialii locali au folosit-o ca centru de refugiați. În toată provincia Sichuan, peste 10.000 elevi au murit pentru că s-au prăbușit scolile peste ei.

              Morala? Nu cutremurul omoară oamenii, ci clădirile prost construite.

              Detalii,
              https://www.nytimes.com/2008/05/25/world/asia/25schools.html

        • @Sandu Maftei – ce am înțeles eu, ca profan în domeniul geologiei: există mai multe mecanisme care generează cutremure și numai unele dintre aceste mecanisme ar genera cutremure predictibile. Identificarea greșită a mecanismului local duce inevitabil la predicții greșite.

          Am înțeles și punctul de vedere al lui Mărmureanu, am înțeles logica pe care se bazează el și înclin să cred că are dreptate. Pare greu de crezut, dar oamenii știu întotdeauna mai multe decât sunt capabili să explice, iar dacă omul a lucrat toată viața în domeniu, garantat i se aplică asta. Intuiția profesională se bazează adesea pe cunoștințe de specialitate pe care omul nu le conștientizează și pe corelații pe care omul nu le conștientizează rațional, dar le ”simte”.

          Asta nu garantează acuratețea predicției, bineînțeles. Însă el crede în ceea ce spune, asta era ideea.

          Problema clădirilor e reală, dar clădirile sunt cele care sunt. Orașele europene sunt pline de clădiri vechi de sute de ani. E de înțeles de ce americanii cred în soluția practică a unor clădiri mai bine construite, probabil lor le mai trebuie încă 500 de ani până să se confrunte cu aceeași problemă, deci n-au cum s-o înțeleagă acum. Un cutremur similar cu cel de la 1802 o să dărâme mii de clădiri, de la Zimnicea până la Kiev, și nu se poate face nimic pentru a împiedica asta. Orice norme de proiectare anti-seismică au fost impuse după 1977, clădirile construite cu respectarea acelor norme nu vor mai corespunde și în anul 2247.

      • @ :)

        Mă văd nevoit să fac două corecturi pentru a elimina o confuzie care, din păcate, este foarte prezentă în mass media și în opinia publică: magnitudinea vs. intensitatea unui cutremur.

        Magnitudinea măsoară energia eliberată în focarul seismic. Este măsurată pe o scară logaritmică, deschisă la ambele capete și a fost introdusă de profesorul Charles F. Richter. În general, magnitudinea cutremurelor terestre variază între 1 și 9 grade. O creștere cu 1 grad a magnitudinii înseamnă o creștere de cca 30 ori a energiei eliberate în focar. Oamenii simt cutremurele de la magnitudinea 4 în sus. Pentru comparație, bomba atomică de la Hiroshima a generat un seism cu magnitudinea 6. Circa 950.000 cutremure anuale au magnitudini mai mici de 4.

        Pentru că scara Richter a fost inițial concepută pentru California, folosind seismometre special produse de o firmă care a încetat să existe, a apărut nevoia înlocuirii scării Richter originale cu alta, mai comprehensivă. Numită moment magnitude (Mw, w = wave), această scară măsoară puterea cutremurului pe baza dimensiunii rupturii pe falie, a proprietăților rocilor și a valorii deplasării pe suprafața faliei.

        Intensitatea seismică este un parametru diferit de magnitudine. Intensitatea măsoară efectele cutremurului la suprafață asupra topografiei terenului, comportării diverselor structuri construite (amploarea și gravitatea daunelor provocate la case, poduri, tuneluri etc.) și, n-o să credeți, asupra psihologiei oamenilor și comportamentului animalelor (gradul de alarmare).

        Diverse țări au diverse scări ale intensității seismice, desemnate pentru a aprecia cît mai obiectiv posibil efectele unui cutremur. În Europa, a fost folosită multă vreme scara MKS64Europe (Medvedev-Sponheuer-Karnik), acum este în vigoare scara EMS98 (European Macroseismic Scale). Japonia folosește o scară unică (JMA). În Statele Unite s-a adoptat și modificat o scară italiană, dezvoltată de Giuseppe Mercalli în 1902. Varianta actuală este numită MM (Modified Mercalli) și are 12 grade de intensitate.

        O ecuație simplă ajută la traducerea magnitudinii Mw în gradele scării MM. De exemplu Mw = 7 înseamnă MM = IX (MM folosește numerale romane).

        Revenind la comentariul dvs, termenul „intensitate” trebuie înlocuit cu „magnitudine”.

        În legătură cu Japonia și alte țări, scările de intensitate sunt adoptate conform condițiilor locale, inclusiv psihologia umană, așa subiectivă cum e. În plus, după fiecare cutremur major, hărțile cu isoseisme (valori egale de intensitate) se actualizează pentru proiectarea viitoarelor construcții: fundații, în principal și grad de rezistență seismică în funcție de destinația lor finală (centrale nucleare, Casa Poporului, podul Cernavodă, tuneluri, adăposturi militare etc.

        Răspunsurile populației după producerea unui cutremur se înregistrează pe baza unor chestionare distribuite de organizații specializate.

        • Va multumesc pentru raspuns si pentru corectie.
          Interesant ca se chestioneaza publicul in privinta a ce a simtit/vazut/auzit in timpul unui cutremur.

          A propos, am prins unul maricel acum vreo 5 ani la etajul 4 al unui bloc cu 10 etaje in Ploiesti. A inceput un soi de huruit grav si acoperisul din tabla al bisericii de linga a inceput sa zdrangane. La citeva secunde dupa au inceput niste vibratii (de mica amplitudine) si dese (5-6 pe secunda) care au tinut pret de 5-10 secunde. Apoi pauza, doar tabla zdranganea pe biserica. Dupa inca citeva secunde au inceput niste valuri pe directie aproximativa E-V cu o frecventa de cam 1 secunda. Amplitudinea nu era mare (de ordinul centimetrilor, cred) insa se simtea exact ca intr-o barca leganata in valuri ritmice. Asta a durat cel mai mult, vreo 20 de secunde. Dupa aia gata insa minute bune dupa tabla a continuat sa zdrangane pe acoperisul bisericii.
          M-am bucurat sa vad ca nimeni nu a iesit afara in timpul cutremurului, nu s-au auzit usi trintite, voci pe scara si asa, semn ca lumea a inteles ce sa nu faca. Abia dupa 5-10 minute oamenii au inceput sa iasa afara. Proprietarii mi-au spus ca blocul este construit in 1986 si „rezista la 7.5 pe Richter” fiind unul dintre cele mai rezistente din oras, asta fiind unul dintre argumentele in favoarea cumpararii. Daca bine stiu eu dupa cutremurul din ’77 s-au modificat cerintele de proiectare ale tuturor cladirilor din Romania.

          • Descrierea cutremurului din Ploiești este foarte interesantă: practic, dumneavoastră ați identificat cele patru tipuri de unde caracteristice unui seism: undele P (primae) și S (secundae) care ajung primele, dar cu energie mai redusă, pentru că sunt unde de volum (străbat toată distanța hipocentru-epicentru). Apoi, după o pauză (!!), sosesc undele de suprafață, R (Rayleigh) și Love (L). Aceastea transportă cea mai mare parte a energiei cutremurului și, de aceea, sunt cele mai distrugătoare. Undele R sugerează că podeaua apartamentului se mișcă în sus și în jos, ca un cal sălbatic căruia i s-a pus recent zăbala și frâul. Undele L mișcă pe orizontală componentele apartamentului: practic, atunci se aude cum tavanul încearcă să se desprindă de pereții verticali – este momentul fix al prăbușirii clădirii.

            Toate aceste informații despre manifestările unui cutremur sunt catalogate și pe baza interviurilor cu oamenii care au trăit evenimentul. Mărturia dvs. ar fi trebuit să fie înregistrată de Centrul de Fizica Globului de la Măgurele.

            Acel Centru a fost responsabil pentru actualizarea hărții naționale cu izoseisme după cataclismul din 1977. Lucram în vremea aceea ca inginer geotehnician în cadrul Atelierului de Proiectări Județene Vaslui și am făcut anchete seismice detaliate în județ pe care le-am transmis la Măgurele. Zona orașului Vaslui, capitală de județ, a primit o creștere de 0,5 grade intensitate. Asta a însemnat că toate fundațiile post-1977 din zonă au primit un supliment de fier-beton și au devenit un pic mai groase. Este o măsură tehnică obligatorie pentru asigurarea noilor construcții în cazul unui cutremur cu noua intensitate.

            O hartă a României cu izoseisme este aici:

            https://www.presasm.ro/raport-satu-mare-printre-cele-mai-sigure-zone-seismice-din-tara/harta-seismica/

            Informații despre zonarea seismică a țării la nivelul anului 2010 aici:

            https://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2010/02/24/zonarea-seismica-a-romaniei-in-contextul-cerintelor-standardelor-europene-i/

  30. Cred ca problema e mult mai simpla.
    Stiinta are nevoie de bani, politicienii pot sa le ofere bani. Nu ai lor, fireste. Bani de la buget.
    In plus, statul are foarte multe posturi de conducere in domeniu, pentru ca au creat o structura stufoasa; o administratie a stiintei. Tot politicienii o dirijeaza.
    In fine, oamenii de stiinta au nevoie de audienta. Ori asta se face prin mass-media. Controlata tot de politicieni.
    In concluzie, stiinta este captiva politicienilor. Frumoasa din turnul bestiei.
    Nu poate fi eliberata decat de stiinta stipendiata de simpli oameni de afaceri. Sau de oamenii de stiinta independeti financiar. In Ro, asa ceva este imposibil, deocamdata. Mai ales ca politicienii (citeste politrucii) se cred si oameni de stiinta si si-au cumparat doctorate (plagiate).
    In rest, „blablabla”. Vorba Gretei, marea femeie de stiinta.

  31. @Harald

    există mai multe mecanisme care generează cutremure și numai unele dintre aceste mecanisme ar genera cutremure predictibile.

    Mă văd nevoit să vă contrazic. Cutremurele care interesează (M>4) au un mecanism binecunoscut (elastic rebound după ce două segmente ale unor plăci litosferice se „confruntă” prin subducție -cutremurele din cercul de foc din jurul Pacificului: Japonia, Alaska, Chile etc. – sau alunecare pe falie, ca în cazul faliei San Andreas din California).

    Predicția acestor cutremure a fost și va rămâne, probabil,o operație eșuată, în ciuda unor eforturi științifice și financiare uriașe.

    În anii 1960 și 1970, programe bine finanțate guvernamental pentru predicția cutremurelor au început în SUA, China (vedeți mai sus comentariul meu), Japonia și URSS. Aceste programe s-au bazat pe două idei:

    (1) experimente de laborator care au indicat schimbări în proprietățile rocilor înainte de fracturare, implicâînd că un precursor al cutremurelor ar putea fi identificat;

    (2) ciclul seismic, în care deformarea (strain) se acumulează în timp datorită stress-ului litosferic. De aici, a apărut ideea că porțiuni ale unei zone seismice unde nu s-au manifestat cutremure suficient de puternice care să „descarce” strain-ul sunt susceptibile pentru producerea unui nou cutremur major. Caz celebru: Ultimul cutremur devastor din California a avut loc pe falie San Andreas în zona San Francisco în 1906. Adică, după o pauză de 116 ani, „the big one is long overdue”.

    Idea că predicția cutremurelor ar putea deveni o realitate a fost promovată cu mult tam-tam în mass media. Directorul US Geological Survey William Pecora a anunțat în 1960 că „noi prezicem un alt cutremur masiv [precum cel din 1906] pe falia San Andreas în următorii 30 ani și cel mai probabil în utmătorul deceniu sau pe-aproape”. Luois Parker de la aceeași agenție, USGS, a anunțat că dacă se acordă fonduri, oamenii de știință „vor putea să prezică cutremurele în cinci ani”. Seismologul Lynn Sykes (Columbi University) a declarat că „predicția unor clase de cutremure în unele provincii tectonice este practic o realitate”. Și exemple de aceste sunt multe.

    Eforturile specialiștilor americani au produs două eșecuri spectaculoase.

    În 1975, pe când fondurile pentru predicția cutremurelor erau blocate în Congres, cercetătorii de la USGS au raportat că există o ridicare de 30-45 cm de-a lungul faliei San Andreas lângă orașul Palmdale din California. Această foarte mediatizată „umflătura de la Palmdale” a fost interpretată ca dovadă a unui cutremur iminent. Directorul USGS, Vincent McKelvey, a opinat că „un mare cutremur” va avea loc în zona afectată de „umflătura” Palmdale, posibil în următorul deceniu, cauzând 12.000 morți, 48.000 răniți și pierderi economice de $25 miliarde dolari. Mass media a intrat în efervescență, dar cutremurul nu a avut loc. O reanaliză a datelor înregistrate pe teren a evidențiat un artifact produ de erori de procesare a datelor.

    În 1985, US Geological Survey a început un program experimental de predicția cutremurelor lângă Parkfiled, California, un cătun cu 20 locuitori, care și-au ales un motto adecvat: Be here when it happens. Acea porțiune a faliei San Andreas avusese cutremure cu Mw=6 la fiecare 22 ani, ultimul având loc în 1966. Așa că USGS a prezis cu 95% probabilitate că următorul cutremur se va produce în cinci ani după 1988 sau înainte de 1993. Tot soiul de instrumente ultraspecializate și ultra performante au fost instalate pentru a monitoriza activitățile terestre înainte și după cutremur.

    Partea tristă este că cutremurul nu s-a produs până în 1993, ci de-abia în 2004, adică la 11 ani de la predicția inițială. Cauza eșecului predicței a fost legată de subestimarea intervalului inițial de recurență a cutremurelor (ciclul seismic).

    Mai pot da și alte exemple, dar va trebuie să vă înregistrați în cursul meu de Geophysics :-)

    • Nu mă înregistrez la cursul Dvs de Geophysics, am spus că sunt profan în domeniu și sunt mândru de sinceritatea mea :-)

      Cred că amestecăm două tipuri de predicții care n-ar trebui amestecate:

      a) predicțiile gen ”în următorii 30 de ani”, ”5 ani după 1988 / înainte de 1993” sau ”pentru că se împlinesc 22 de ani” nu au nicio valoare reală. Astea sunt doar extrapolare statistică, exact ca la loto. În practică, bila aceea o să iasă sau n-o să iasă.

      b) predicțiile gen ”săptămâna viitoare, în zona X” (Loma Prieta 1989 și L’Aquila 2009) care par să fi fost izvorâte dintr-o intuiție profesională autentică, nu din dorința de face predicții spectaculoase.

      • Harald, intuitiile profesionale cum le spuneti sint ok insa ele nu se pot constitui in date. Degeaba are cineva o intuitie ca x e adevarat (fie x un cutremur in urmatoarele 3 zile sau 10, sau 2 saptamini), e treaba lui insa nu se pot face politici publice (ex alarmarea institutiilor si pregatirea populatiei) pe asa ceva.
        Nici productie si va dau un exemplu din practica: zacamintele lenticulare. Pe scurt asta inseamna ca intr-un munte stiu ca am niste lentile, pot fi de, sa zicem 10x5x5 m de substanta minerala utila la 5m deasupra sau in fata sau la 15 m sub mine si dupa aia am 50 m de steril in toate directiile. Desigur, cunoscind ce si cum cu zacamintul ala eu pot intui ca am lentilele alea insa ele pot sau nu sa existe. Pot linistit sa trec pe sub, pe deasupra sau printre ele fara sa obtin ceva, doar sa cheltuiesc bani si inca multi. Ce am de facut este ca ajungind intr-un punct unde banuiesc eu ceva sa dau niste foraje in directiile in care banuiesc eu ca ar fi urmatoarea lentila cu ce caut de fapt. Banuiala mea poate fi sau nu confirmata. Daca da, voi da galerii si exploatare intr-acolo, daca nu, back to the drawing board si o sa ma ia si cei de la finantele companiei la intrebari.
        Nu conteaza intuitiile cuiva decit in plan teoretic iar intuitiile lui vor fi analizate si dezbatute, vor iesi certuri, animozitati si asa. E-n regula. Daca intuitiile sint confirmate de date va fi erou. De cele mai multe ori insa va gresi, neintentionat insa va gresi si va costa. Mult. Compania, doar compania de data asta.
        La cutremure e la fel doar ca e vorba despre costuri mai mari, nu doar economice ci si ale societatii, ca modificarea standardelor de constructii si eventual ale programei scolare. Daca e cu Loma Prieta si cu cutremurul italian cred ca problema nu se pune asa: cutremure majore vor exista in viitor in cele doua zone cu siguranta. E singura certitudine pe care o avem si nimic mai mult! Tot ce putem face e sa imbunatatim constructiile. N-o sa cada jumate de Italia (un muzeu arhitectonic in aer liber) la un cutremur insa cladiri se vor pierde, activitatea seismica ca si cea vulcanica in zona nu sint deloc mici si pe cite se cunoaste vor continua in urmatoarele milioane de ani.
        Am vazut tot felul de idei, cum ca ar creste procentul de radon in zona in zilele dinaintea unui cutremur (cum? de ce? Nu cumva Radonul e gazul la moda in constructii si nimic mai mult?) sau ca ar avea loc nu stiu ce fenomene electrice observabile din satelit. E posibil insa n-am vazut vreo lucrare in care sa fie analizate datele unor asemenea afirmatii. Or daca nu avem date nu putem avea nici ipoteze.

        • Nu știu dacă analogia cu zăcămintele lenticulare e aplicabilă. Zăcămintele lenticulare stau liniștite unde se află, ele nu se mișcă de-acolo și nu omoară pe nimeni. Deci nu reprezintă un pericol.

          Cutremurul e un fenomen dinamic, o structură care săptămâna trecută stătea liniștită devine brusc agitată și începe să omoare oameni. Deci ar fi util să putem face predicții despre momentele când acea structură va începe să se agite.

          Iar când cineva din domeniu (tehnicianul cu ”radon patterns”) crede că a descoperit indicii că structura va începe să se agite, nu e cazul ca oamenii de știință și autoritățile să pretindă că pot ei / ele garanta că structura nu va începe să se agite. Pentru că nu puteau garanta nimic în realitate, iar 309 oameni chiar au murit, după ce structura chiar a început să se agite.

          • oxford academic : „Many small earthquakes occur throughout any seismic zone, demonstrating that the critical conditions for earthquake nucleation are satisfied almost everywhere”.
            hurricane urile sint vizibile, pot fi monitorizate din fasa, dar traiectoriile lor nu pot fi apreciate cu acuratete, absolut normal, ce ar fi ca fiinta plapinda cu licariri de inteligenta sa modeleze natura?!

            • ”hurricane urile sint vizibile, pot fi monitorizate din fasa, dar traiectoriile lor nu pot fi apreciate cu acuratete”

              Perfect adevărat. Însă ai văzut vreodată oamenii de știință sau funcționari din cadrul autorităților încercând să garanteze publicului că nu vine niciun uragan? În Italia asta s-a întâmplat la cutremurul din 2009.

          • Pai nu-i corect :) „Structura” nu „incepe” sa se agite. Ca sa partez analogia inchipuiti-va ca impingeti doua carti pe o masa una catre alta. Si azi, si miine si la anul si peste 10 ani. Mai o pauza si iar impingeti. Ce se va intimpla cu cartile? Se vor deforma. (Oricine poate sa vada usor asa ceva cind viziteaza o salina). La un moment dat e posibil ca una sa „sara” peste cealalta. Vertical deci, eliberind energia acumulata anterior. Sau daca impingeti cu o componenta laterala e posibil sa se deplaseze orizontal fara sa se incalece.
            Necazul e ca acumularea de energie e continua iar eliberarea ei se face dintr-o data, adica fie un cutremur cu replicile lui si gata, fie uneori mai multe cutremure si replicile lor (uneori cu sutele pe durata citorva luni. De ce asa e o intrebare care asteapta raspunsuri).
            Nu stim insa decit a posteriori unde anume s-a declansat: vedeti ca in Vrancea au loc cutremure si la 90 km adincime si si la 140. Si pe sub Focsani si pe sub Intorsura Buzaului. Se „agita”, recte se acumuleaza tensiuni exact acum cind vorbim si nu stim cu precizie nici unde si nici cind se va intimpla. Iar pentru a face predictii e nevoie de date pe care sa le putem observa si emite ipoteze verificabile, gen creste vreun parametru inainte de cutremur: concentratia de x, vreo radiatie, vreun cimp. Nu avem asa ceva nici macar in, probabil, cea mai cercetata zona in materie, San Francisco Los Angeles.

            • ”La un moment dat e posibil ca una sa „sara” peste cealalta”.

              Nici analogia asta nu e prea reușită, plăcile tectonice intră de mult una sub cealaltă și doar ”asperitățile” sunt cele care creează șocuri. Sau capătul plăcii aflate dedesubt se rupe și asta face restul plăcii să sară în sus.

              Sigur că nu știm cu precizie când o să se întâmple asta, dar când cineva din domeniu are motive să creadă că săptămâna viitoare o să se întâmple asta, colegii lui n-ar trebui să se străduiască să-i astupe gura. Cred că e cam a 3-a oară când scriu asta, sub diverse forme.

            • Aaaa, nu. Unele placi tectonice intra intr-adevar sub altele (in principal pe baza diferentei de densitate) insa daca ne uitam la Italia sau mai bine si mai simplu la Subscontinentul Indian lucrurile nu stau deloc asa ci arata mai degraba ca niste contacte tip coliziune. Asta azi. Se izbesc pur si simplu ca doi mufloni furiosi pe acelasi teritoriu.
              Argument: acum cca 150 ma cind s-a despartit de Africa/Madagascar India a luat-o de belehuza spre Nord „plutind liber” asa zicind. Cam acum ~35 ma a inceput insa sa se ciocneasca cu Placa Euroasiatica (desi exista inca ocean intre ele dedesubt tectonica isi facea treaba) si atunci procesul a fost cel descris de dv, parte din India a intrat sub pe baza unei densitati mai mari). De vreo 10 ma insa nu mai e o subductie, India nu mai intrau sub Himalaya ci se ciocneste, e o coliziune, altfel Himalaya s-ar fi ridicat insa Tibetul nu! Or se ridica ambele.

              N-are nimeni nimic cu cineva care propune ceva, ma rog, e de dorit sa cam fie din breasla (il mirosi imediat pe unul care n-a dat cu ciocanul in piatra si n-a batut vaile cu bocancul sa puna busola pe strat). Deformatie profesionala data de complexitatea dar si de cit se poate de realele riscuri si greutati ale meseriei. Si e de dorit ca preopinentul sa nu fie de profesie ziarist sau politician oricit de bine intentionat ar parea – aici vorbim despre natura chiar „pura si dura” si nenegociabila, nu de campanii chewing gum de presa sau politice – insa numai daca are argumentele la el. Stiintifice iar nu de alt soi.
              Care au fost in cazul respectiv exact argumentele? Dupa stiinta mea au fost niste observatii care vor fi dus spre niste corelatii. Nu mai mult. Cu parere de rau insa faptul ca au murit niste oameni, oricit de cinic si de inuman suna, nu este un argument in favoarea vreunei teorii. Nu este exclus ca omul sa fi „mirosit” ceva, insa nu stiu sa fi mers el sau altcineva mai departe de atunci.
              N-am scris toate astea ca sa va contrazic, inteleg ce spuneti, ce spun insa e in baza a ce se cam stie despre cutremure in general. Partile de sociologie si cele de morala ale consecintelor tectonicii nu fac obiectul preocuparilor mele.

  32. Metoda VAN de predicție a cutremurelor

    În 1981, trei geofizicieni greci – P. Varotsos, K. Alexopoulos and K. Nomicos – au propus metoda VAN (după inițialele lor) pentru predicție cutremurelor prin analiza așa-numitelor Semnale Electrice Seismice (SES), adică niște variații ale curenților telurice care ar reprezenta un precursor al declanșării cutremurelor.

    Autorii au pretins că au reușit să facă unele predicții reușite, în timp ce altele au fost nereușite. Metoda VAN a stârnit interesul seismologilor din Japonia și China, în primul rând, dar și din alte țări interesate de predicția cutremurelor. VAN a fost evaluată internațional în 1984, 1990, 1995, 1996. Au fost formulate critici la adresa SES, despre care s-a descoperit că erau contaminate cu „zgomot” – semnale electrice generate de baze militare sau activități umane.

    Cei trei autori au propus în 2001 o îmbunătățire a acurateței estimării din metoda originală prin includerea unei așa-numite „analize în timp natural”, după care au fost făcute unele predicții reușite. Dar marea majoritate a experților a rămas neconvinsă de validitatea și aplicabilitatea metodei pe scară internațională.

    Ultima evaluare care a criticat metoda a fost publicată în 2020 și concluzionează astfel:

    Metoda prezintă o abundență de falsuri pozitive și este inutilizabilă în prezent.

    Și în cazul predicțiilor din Italia și a celor din Grecia se aplică o avertizare severă din domeniul investițiilor bancare:
    Past performance is no guarantee of future results.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Constantin Crânganuhttp://academic.brooklyn.cuny.edu/geology/cranganu/
Constantin Crânganu este profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligență artificială, schimbări climatice, geologia petrolului. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector de geofizică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită prin concurs de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați de metan etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrofizică și hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. Cartea, intitulată Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, a apărut în 2015. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanță foarte rară) și a desfășurat activități de cercetare la fosta sa Universitate din Iași. Ultima carte publicată este Climate Change, Torn between Myth and Fact, Cambridge Scholars Publishing, hard cover în 2021, soft cover în 2022. _______________________________________________________ DISCLAIMER: Profesorul Constantin Crânganu nu lucrează pentru, nu oferă consultanță, nu deține acțiuni și nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar putea beneficia de pe urma acestui articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara poziției sale academice.

Carti noi

 

A apărut numărul special Engaging God’s Language sau Însușind limbajul lui Dumnezeu al revistei Diakrisis pe anul 2022, al 5-lea volum de la data fondării revistei academice (2022),  publicație care apare fie în format digital fie editat, la editura Eikon, București.  Citeste mai mult

 

Carti noi

La Editura Trei tocmai a ieșit din tipar, special pentru Bookfest, „Istoria Filosofiei” de A.C. Grayling. O lucrare apărută recent, scrisă de unul dintre cei mai buni specialiști în filosofie de azi. Această istorie se remarcă prin tratarea foarte clară a temelor și ideilor. Ediția românească arată foarte elegant, are peste 700 de pagini, și o puteți obține cu reducere la Bookfest.

 

Carte recomandată

 

Excelentă carte de luat în vacanță! Distractivă, delicioasă, brutală.  Tot ce a rămas ascuns, nespus și neexplicat în filmul lui Tarantino: detalii toride, crime nerezolvate, secrete din culisele industriei, anecdote sordide despre staruri care întruchipează pentru fani perfecțiunea sau momente sublime de pe platourile de filmare ale unor filme de mult uitate. Mai bună decat s-ar fi asteptat fanii regizorului sau criticii literari.

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro