Alegerile parlamentare din Rusia, primele în timp de război, urmăresc concomitent trei obiective: să-i integreze pe veterani în regimul lui Putin, fără a le permite să remodeleze „putinismul”; să prezinte anexarea teritoriilor din Ucraina drept o simplă chestiune administrativă de rutină; și să ofere unei populații sătule de război iluzia normalității – o normalitate pe care statul nu și-o mai poate permite.
Autori: Lesia Bidochko și Adam Ure
Alegerile pentru Duma de Stat vor avea loc în Rusia între 18 și 20 septembrie 2026. Sunt primele alegeri parlamentare desfășurate în timp de război: militarii vor vota din unitățile lor; votul de pe linia frontului și din teritoriile ocupate se supune unor reguli speciale; iar în teritoriile ucrainene ocupate au fost înființate unsprezece circumscripții uninominale, dintre care unele cuprind, în mod ciudat, și orașe aflate de fapt în afara controlului rus. Moscova folosește aceste alegeri pentru a transforma anexarea de către Rusia a teritoriului statului ucrainean într-o rutină administrativă.
Alegerile ca punct vulnerabil
Această încercare de a normaliza războiul scoate în evidență paradoxul central cu care se confruntă Moscova. Războiul împotriva Ucrainei durează deja de peste 12 ani. Kremlinul a rămas însă în mare parte fidel strategiei de a-i feri pe majoritatea rușilor de efectele invaziei.
Orice opoziție semnificativă a fost zdrobită cu ani în urmă, iar „Iabloko”, singurul partid înregistrat care se opune deschis războiului, a fost eliminat din cursa electorală în august. Sondajele arătau o creștere importantă pentru „Iabloko” chiar înainte ca partidul să-și fi lansat campania electorală. Ce rămâne acum nu este o competiție între regim și criticii săi, ci una între candidați care sunt deja aprobați de regim.
Un rezultat dinainte stabilit nu golește însă alegerile complet de sens. Kremlinul are nevoie de ele pentru două scopuri contradictorii: pe de o parte, pentru a transmite și a menține un sentiment de normalitate controlată, iar pe de alta, pentru a demonstra sprijinul public față de obiectivele sale de război. Războiul trebuie să fie suficient de vizibil pentru a legitima rolul veteranilor, anexările teritoriale și sacrificiile continue, dar suficient de îndepărtat încât alegerile să pară că se desfășoară în timp de pace. Niște alegeri cu rezultat prestabilit pot arăta felul cum intenționează Kremlinul să integreze războiul în sistemul politic al Rusiei și unde anume s-ar putea împotmoli aceste eforturi.
Veteranii – noua nomenclatură a Rusiei?
Putin s-a folosit de alegeri și în trecut pentru a transmite semnale de legitimitate și control și pentru a ține în frâu elitele rivale. De data aceasta însă, trebuie să gestioneze și problema tot mai mare a veteranilor care se întorc acasă, o categorie socială de sine stătătoare.
Potrivit estimărilor „Novaia Gazeta Europe”, au fost mobilizate în total 2,5 milioane de persoane, dintre care cel puțin 400.000 s-au întors deja acasă de pe front, iar alte 700.000 le-ar urma în cazul în care războiul se încheie. Întregul contingent sovietic din Afganistan a numărat, în anii ’80, 620.000 de oameni pe parcursul a nouă ani.
Veteranii se întorc cu așteptarea unui statut privilegiat, dar și cu rețele formate în timpul petrecut pe front și cu nemulțumiri acumulate pe parcursul războiului. Întrebarea politică pentru Moscova este, prin urmare: cum poate împiedica acest nou și numeros electorat să-și dezvolte propriile interese și organizații?
Kremlinul a mai văzut de două ori cum ar arata alternativa: „afganțî” (veteranii războiului din Afganistan), au creat asociații care au alunecat spre afaceri și crimă organizată după prăbușirea statului sovietic, iar Prigojin acreat o organizație de veterani care a mărșăluit asupra Moscovei în iunie 2023. Răspunsul lui Putin acum este să răsplătească loialitatea individuală, în loc să permită organizarea colectivă – prin programe de angajare, posturi rezervate în administrația publică, recalificare profesională și stimulente pentru angajatori, o mare parte din costuri fiind transferată către bugetele regionale, ce sunt deja în deficit. Statul, care i-a plătit pe acești bărbați să plece la război, trebuie acum să-i plătească din nou pentru ca ei să se întoarcă acasă liniștiți și fără să facă valuri.
Putin a mers chiar mai departe, sugerând că veteranii ar trebui să devină o nouă clasă politică – practic, o „nouă elită” din care să se formeze viitoarea conducere a țării. În 2024, a lansat proiectul „Vremea eroilor” (în rusă Время героев, „Vremia gheroev”) menit să-i propulseze rapid în funcții publice pe veterani (precum și pe alți participanți la efortul de război, cum ar fi angajații complexului militar-industrial). Nomenclatura sovietică era o listă de posturi controlate de Partid. „Vremea eroilor” este o listă controlată de Administrația Prezidențială. Cum sistemul comunist de promovare prin nomenclatură a dispărut de mult, regimul nu mai are nicio instituție capabilă să formeze o nouă elită. Nu poate decât să o numească.
„Rusia Unită” a fost, fără surprize, principalul instrument de creare a noii caste războinice. Dintre cei 4.374 de candidați din alegerile preliminare de anul acesta, 535, adică 12%, erau înregistrați ca veterani de război, categorie ale cărei voturi în preliminarii au fost majorate automat cu 25%. Și alte partide au desemnat veterani drept candidați: Comisia Electorală Centrală a aprobat 1.586 de veterani pentru funcții la nivel federal, regional și local, dintre care cel puțin 200 candidează pentru cele 450 de mandate din Dumă. În 2024, 308 veterani din partea „Rusiei Unite” au câștigat diverse alegeri locale și regionale. Acum au pentru prima dată șansa de a obține mandate în parlamentul federal.
Ce a creat Kremlinul este de fapt o cotă pentru veterani, nu un grup de interese al veteranilor. Candidatul ideal este un veteran loial administrației și fără experiență politică – un candidat cu o biografie potrivită, nu cu o bază electorală proprie. Și niciun trecut nu reprezintă un impediment. Vladislav Golovin, în vârstă de 29 de ani, a comandat un pluton de infanterie marină la Mariupol, unde a fost rănit, a absolvit programul „Vremea eroilor” și conduce acum lista națională a „Rusiei Unite” alături de ministrul de externe Serghei Lavrov și de primarul Moscovei, Serghei Sobianin; Kievul îl caută pentru crime de război.
Eduard Șonov, aflat pe lista partidului pentru Moscova, este un fost luptător din trupele speciale care a participat la ocuparea regiunii Kiev și ar putea fi implicat în crimele de război de la Bucea. Trecutul le servește drept carte de vizită. Complicitatea leagă mai puternic decât ideologia și nu cere niciodată mărire de salariu.
Alți „veterani” sunt cadre politice deja consacrate, al căror CV a fost completat cu un trecut militar. Oricum ar fi, Kremlinul vrea veterani pe care să-i poată controla, nu militari care ar putea acționa din proprie inițiativă. Veteranii sunt integrați în regimul lui Putin fără ca putinismul să se schimbe. Războiul ar urma astfel să continue pe plan politic și după ce luptele vor înceta.
Războiul ascuns
„Rusia Unită” se prezintă în același timp drept partidul de război al lui Putin și drept partidul care îi protejează pe ruși de război, ținându-i departe de el. Cele două voci ale partidului duc însă două campanii diferite: primarul Moscovei, Serghei Sobianin, respinge ca lipsite de sens apelurile de a trece economia pe picior de război și le promite unor oameni epuizați că nimic nu se va schimba, în timp ce Putin le spune acelorași oameni că „eroii operațiunii militare speciale” i-au făcut pe ruși să simtă ce înseamnă cu adevărat Rusia.
Vechea formulă era stabilitatea, ambalată în promisiuni electorale: drumuri, școli, infrastructură, toate programate să coincidă cu alegerile. Această formulă și-a epuizat însă resursele: bugetele sunt pe deficit, iar școlile și policlinicile sunt comasate chiar și la Moscova.
Aceasta este o „stabilitate negativă”. Normalitatea pe care trebuie s-o afișeze, Kremlinul nu și-o mai poate cumpăra, dar o poate pune în scenă și supraveghea. De aici și restricțiile impuse aplicațiilor de mesagerie precum Telegram și WhatsApp, dar și ofensiva împotriva VPN-urilor. Războiul își face deja simțită prezența în alegeri: deputații comuniști spun acum deschis că economia nu poate rezista unui război îndelungat.
Atacurile Kievului asupra teritoriului rus redesenează geografia incertitudinii, iar în teritoriile ocupate împiedică Moscova să normalizeze anexarea – acel proces pe care noile circumscripții ar trebui să-l legitimeze. În timpul crizei benzinei din această vară, Putin a respins deschis oferta lui Zelenski privind un moratoriu reciproc asupra atacurilor în spatele frontului. Decizia de a menține războiul în atenția publicului îi aparține lui, contrar instinctelor propriei sale liste electorale.
Kremlinul folosește alegerile pentru a „spăla” războiul și anexarea, transformându-le în simple rânduri din biografii politice obișnuite. Occidentul ar trebui să respingă această „spălare”: orice deputat ales din teritoriile ocupate sau prin cota veteranilor ar trebui trecut pe lista neagră chiar în ziua anunțării rezultatelor și menținut acolo pe toată durata mandatului.
Dr. Lesia Bidochko este cercetătoare în domeniul politicilor publice la Institutul de Politici Europene din Kiev (EPIK), conferențiar în științe politice la Academia Kiev-Mohyla și cercetătoare non-rezidentă la Universitatea Europeană Viadrina din Frankfurt (Oder).
Dr. Adam Ure este directorul „Lvivski”, o agenție de cercetare specializată care se concentrează pe analiza politicii informaționale rusești. A activat ca consultant pentru guverne și companii din întreaga lume.
