Este imposibilă deratizarea industriei energetice românești
Premierul Bolojan are, fără exagerare, o misiune imposibilă: deratizarea industriei energetice naționale. Într-un sistem împânzit de aranjamente, sinecuri și tabere de partid, orice tentativă de curățare arată mai degrabă ca o operațiune de decontaminare într-un depozit abandonat decât ca o simplă reformă administrativă.
Este limpede că diverse grupuri de interese, legitime doar în propriul lor univers moral, au „pus mâna de la mână” pentru a-l slăbi pe interimarul de la Energie și, pe cale de consecință, pentru a-i îngreuna poziția și în fruntea Guvernului. Când începi să deranjezi rețelele care au trăit liniștite ani la rând, reacția este previzibilă: nu argumente, ci atacuri; nu dezbatere, ci sabotaj.
Bolojan a intrat în această mlaștină cu aplomb, dar terenul este alunecos. Bogdan Ivan a plecat, însă în urmă au rămas încă doi secretari de stat pesediști, Pavel-Casian Nițulescu și Marius Viorel Poșa, precum și secretarul general al Ministerului Energiei, Mihail-Silviu Pocora, adus de Ivan și prezentat în presă ca un personaj care nu ar avea nicio calificare reală pentru domeniul energetic și care s-ar afla și într-o stare gravă de incompatibilitate (info aici, aici, aici si aici). Un minister al energiei care funcționează cu astfel de „specialiști” nu mai seamănă cu o instituție, ci cu o parcare de bolizi scumpi și un azil de numiri politice.
Nici PNL nu stă mai bine la minister. Cristian Bușoi, unul dintre secretarii de stat, este plasat în tabăra contestatară față de Bolojan, adică în zona de influență a lui Hubert Thuma. Iar dacă adăugăm și bagajul de controverse care îl urmărește, tabloul devine aproape caricatural: în loc de echipă, avem o colecție de interese, tensiuni, ambiții și răfuieli mascate.
Problema de fond rămâne însă aceeași: în Ministerul Energiei nu prea mai găsești profesioniști adevărați, pentru simplul motiv că instituția a fost populată — sau, mai exact, parazitată — ani la rând de sinecuri aduse de toate partidele care s-au succedat la putere. Nu e de mirare că un fost ministru ajunsese să vorbească despre faptul că doar în jur de 7% dintre angajați ar fi specialiști în industria energetică. Cu alte cuvinte: ministerul funcționează pe bază de apartenență și nu de competență.
În aceste condiții, întrebarea nu mai este de ce reforma merge greu, ci cum ar putea fi stopată. Bolojan nu are în față doar un minister, ci un mecanism obosit, rodat în automulțumire și protejat de reflexe politice toxice. Iar când PSD și AUR anunță o moțiune de cenzură, iar analiștii spun că are șanse mari să treacă, tabloul devine și mai clar: nu asistăm la o viitoare simplă schimbare de miniștri, ci la o nouă demonstrație că sistemul știe să se apere înainte să fie atins cu adevărat.
Colapsul Managementului Corporativ și Politizarea Companiilor de Stat
În multe articole am atacat această problemă (doar câteva aici, aici si aici).
Un fir roșu este eșecul implementării legislației privind guvernanța corporativă (celebrul OUG 109/2011). Deși România are un potențial energetic vast, acesta este subminat de numirile politice în consiliile de administrație ale companiilor de stat (Romgaz, Hidroelectrica – cu ultimul scandal aici, Nuclearelectrica).
Există un mecanism al degradării: În loc să fie conduse de profesioniști selectați pe criterii de competență, aceste entități strategice au devenit „feude” politice. Această practică nu doar că scade eficiența operațională, dar blochează investițiile majore, deoarece prioritățile managerilor numiți politic sunt adesea transferul de profituri către bugetul de stat sau către interese de grup, în detrimentul investițiilor și al retehnologizării.
Cauzele Prețurilor Ridicate: O consecință a corupției și lipsei de viziune
Prețul ridicat al energiei în România nu este doar un fenomen de piață extern, ci și o consecință a unor vicii interne de organizare.
Corupția se manifestă prin căpușarea companiilor energetice și prin contracte păguboase care au secătuit resursele necesare dezvoltării de noi capacități de producție. Din cauza corupției la nivel înalt, România a pierdut decenii în care ar fi putut construi grupuri noi pe gaz sau capacități regenerabile, rămânând dependentă de unități vechi și ineficiente. Să vă amintesc de Iernut?)
Proasta gestionare a cadrului de reglementare a creat un mediu impredictibil. Această instabilitate a alungat investitorii serioși și a permis specula, ambele contribuind direct la facturile mari plătite de consumatorii finali.
Imperativele Strategiei Energetice: Depolitizare și Profesionalism
De 6 ani, de când colaborez la Contributors.ro, scriu despre o Strategie Energetică bazată pe realități tehnice, nu pe promisiuni electorale sau pe interese ilegitime.
Reforma Managementului: O propunere centrală este aplicarea riguroasă a selecției de tip „head-hunting” pentru conducerea companiilor, eliminând ingerințele politicului în deciziile de business. Fără o barieră clară între politic și economic, orice strategie rămâne o listă de dorințe irealizabile.
Combaterea Corupției prin Transparență: Strategia ar trebui să includă mecanisme de control digitalizate și o transparență totală a achizițiilor în sectorul energetic. Nu odată am afirmat că securitatea energetică este indisolubil legată de integritatea celor care gestionează sistemul.
Bursa, cea mai bună soluție
Subliniez: „colapsul” energetic al României nu este un accident, ci rezultatul direct al unui asediu continuu asupra resurselor publice prin intermediul unei proaste legi a managementului corporativ, aplicată defectuos. Corupția nu se rezumă doar la mită, ci se extinde la promovarea incompetenței loiale în funcții cheie, ceea ce a dus la părăginirea industriei energetice și la creșterea poverii economice asupra cetățenilor. De multe ori m-am întrebat: nu cumva este mâna agenților de influență cumparați pe 30 de arginți pentru a apăra interesele altora?
Rezolvarea crizei necesită, înainte de orice soluție tehnică, o resetare a moralității și a profesionalismului în administrarea activelor statului.
Calea scurtă este listarea la Bursa de Valori a tuturor companiilor de stat din energie și companiilor listate deja să li se micșoreze pachetul deținut de stat pentru un control mai riguros al acționarilor privați care ar putea stopa corupția și intruziunea politicului în deciziile de business.
Legea achizițiilor publice un inhibitor al dezvoltării
O barieră critică în calea modernizării sectorului energetic, dominat majoritar de stat (peste 80% din producție, incluzând Romgaz și Hidroelectrica), o reprezintă Legea achizițiilor publice (Nr. 98/2016). Deși concepută ca un instrument anticorupție menit să asigure transparența și utilizarea eficientă a banului public, în realitate, aceasta funcționează ca un mecanism de blocaj investițional.
Avem și un anacronism tehnologic! Procedurile greoaie pot întârzia proiectele cu până la cinci ani, făcând ca tehnologia selectată inițial să devină moral depășită înainte de implementare. În ciuda rigorilor birocratice, fenomenul „căpușării” companiilor de stat persistă, demonstrând că actuala legislație eșuează în a opri scurgerile de fonduri, reușind doar să paralizeze managementul onest și investițiile strategice.
Mecanismele prețurilor ridicate și eroziunea securității naționale
Analiza pieței de energie relevă o discrepanță severă între potențialul de producție și realitatea costurilor pentru consumatori. Energia scumpă în România nu este doar rezultatul contextului internațional, ci și al unor deficiențe interne.
Lipsa capacităților noi de producție: Incapacitatea de a finaliza investiții majore în ultimele decenii a transformat România dintr-un exportator net într-un importator vulnerabil.
Piața ca breșă de securitate: Legislația care impune modelul actual de tranzacționare și reglementare a permis distorsiuni care subminează industria națională. Prețurile speculative și lipsa contractelor transparente și pe termen lung (PPA-uri) au vulnerabilizat marii consumatori industriali, punând în pericol stabilitatea economică și, implicit, securitatea națională.
Către o nouă arhitectură energetică: depolitizare sau colaps suveran
În final, analiza energiei naționale conduce la concluzia că sistemul energetic românesc actual este cangrenat moral și epuizat structural, necesitând o nouă arhitectură.
Nu este suficientă simpla ajustare a tarifelor sau subvenționarea consumului. Este obligatorie o regândire fundamentală a sistemului, prin depolitizarea și profesionalizarea managementului în companiile strategice, precum și reformarea cadrului legislativ (achiziții publice și management corporativ), pentru a permite investiții agile, capabile să țină pasul cu evoluția tehnologică și tranziția către un model de piață rezilient, care să prioritizeze securitatea aprovizionării și competitivitatea industriei naționale.
Fără o schimbare radicală de paradigmă – de la un model bazat pe supraviețuire și extracție de rentă către unul axat pe investiții și sustenabilitate –, România riscă să rămână captivă într-o criză energetică permanentă, cu implicații severe asupra suveranității economice.
Sunt convins că toți miniștrii care s-au perindat și toate conducerile ANRE știau de problemele majore ale industriei energetice, dar ori erau parte la ticăloșie, ori știau că a doua zi după ce scoteau un cuvânt erau dați afară, cu flegmele grupului ilegitim trimise prin media aservită. Adică ceea ce i se întâmplă azi lui Ilie Bolojan …
Care este ieșirea? Pot spune că acum patru ani puneam titlu atractiv unui articol: Militarizați industria energetică! Azi cred că de fapt aceasta este calea, dar cu un asterix: acela ca să fie pe termen limitat. (nu am fi singura țară!)
Este vorba despre Mafii de stat, nu numai politice dar și instituționale. Când zic „instituționale” mă gândesc nu numai la Ministerul Energiei ci și la ANRE, Parchete, Servicii Secrete, chiar Justiție. Este o cloacă mafiotă foarte puternică care nu se poate desființa peste noapte mai ales când este implicată și mafia politică.
Nu cred că soluția militară rezolvă problema. Sunt partizanul soluțiilor „civile” responsabile, prin metode legislative și administrative. Dar pentru asta este necesar ca factorul politic SA VREA să eficientizeze sectorul. Ceea ce nu prea este cazul, mai întâi ar trebui stârpită Mafia politică.
Îmi pare rău să o spun, dar nici starea societății nu creează optimism. Iată poporul nemulțumit basculează din rău în mai rău. Cum să elimini aceste Mafii(la plural, că sunt mai multe!…)? Prin forță militară? Păi cică nu e democratic…
Poporul are și el dreptatea lui: democrația este percepută ca jocul și lupta Mafiilor pentru resursele statului în defavoarea poporului. Deocamdată nu există soluție. Bolojan vrea, dar nu poate.
De fapt ar trebui eficacizare (fara de care „eficientizarea” este „decat” o lozinca/filosofie).
in realitate factorul-politic nu poate…
bolojank este „decat” un exemplu. Redundant. Din pacate.
ps: nu e vina mea ca-n romania
factorul-politic este sinonim cu i(ncompetenta/responsabilitatea)
Foarte adevarat tot ceea ce ati scris. Urmaresc cu interes acest domeniu de ceva vreme. Am cateva observatii. 1. Studile de fezabilitate si fezabilitate, prea greoaie si cu multe detalii inutile, pun piedici in derularea mai rapida ale investitiilor directe. 2. Licitatiile de orice fel, cu caiete de sarcini cu dedicatie, prea lungi si litigii care intarzie orice investitie directa. 3. Daca avem criterii clare si precise nu mai avem procese inutile la judecatorii. 4. Lipsa de control al statului, de la ministere, guvern si primarii in toate domeniile, de aceea coruptia si traficul de influenta se afla in toate domeniile. 5. In toate consiliile de administratie, nu se mai afla, experti, cercetatori adevarati, ci diversi functionari din ministere, care sunt ai partidelor, serviciilor, nu ai stiintei. 6. La ora actuala nu avem nici un organism/mecanism care sa faca o deratizare ai politrucilor la nivel national si local.
Cu scuzele de rigoare, ” prefezabilitate si…”
Singura șansă într-o democrație este votul. Or, ce se poate vedea astăzi la multe democrații este votul orientat auto-distructiv, chiar pentru distrugerea democrației. Democrația este bătută cu armele ei, iar o persoană ca dl Bolojan nu poate decât să fie aruncată peste bord. Sunt realmente vremuri de beznă. Beznă mintală generalizată. Nu e prima dată. Masele au mai mărșăluit spre dezastru. Cu manevrele de astăzi România aruncă peste bord miliarde de euro și se duce spre Rusia în pas de defilare.
Nu se duce spre Rusia, se duce în prăpastie.
Mai tineti minte cum a desfiintat Basescu industria de diplome? Le-a luat obiectul muncii adica posibilii studenti si „industria” a intrat in colaps in mai putin de un an. Asa si cu astia. In loc sa te bati cu ei sau sa astepti sa schimbe votul ceva, trebuie cumva sa le luam obiectul muncii si vor pleca singuri dand marunt din buze…
Am comentat și atunci, militarizare înseamnă că un APV-ist va conduce ceva despre care nu are habar. Adică înlocuim un politruc prost cu altul și mai prost? Cam că vaccinarea?
Soluția este reglementarea (ANRE și ME sunt pline de PCR-uri care nu știu nimic iar cei care știu scot toate actele pentru prieteni), nu militarizarea și înlocuirea politrucilor cu profesioniștii din afara fără partipriuri, că aia din Romania unde au plecat în privat că sa scape de prostii care-i conduceau?
Am avut o clarificare de la Ministerul energiei, pentru un proiect, în care nu știau diferența dintre MW și MWh.
”militarizare înseamnă că un APV-ist va conduce ceva despre care nu are habar.”
Subscriu. Numai cine n-a făcut armata își poate imagina că militarizarea ar fi o soluție pentru ceva. Ion Antonescu a fost ultimul care a militarizat în dreapta și în stânga, dar el a sfârșit în fața unui pluton de execuție și nimeni nu vrea să învețe ceva din asta 😀
….sunt deprimat…
Domnule ing. vă urmăresc de mai mult timp opiniile manifestate deschis pe acest site.
În calitate de fost inginer constructor hidrotehnic aștept de la dvs. o luare de poziție mai amănunțită decât acest; “…sunt deprimat…“
Referitor la articol opinia mea este urmatoarea;
– domnul profesor a încercat să prezinte foarte pe scurt o situație existentă în România chiar din anii ’90 și să ne propună, bine intenționat, să participăm la un seminar prin exprimările fiecarui participant;
– personal nu văd soluția “militarizării” domeniului energetic drept rezolvare. În România au dat rezultate, cât de cât satisfăcătoare diferitele planuri de ajutor financiar extern cu ținte (constrângeri) bine stabilite. În definitiv orice ‘manipulator” de miere este instinctual împins să se lingă pe degete.
– imixtiunea politică s-a manifestat încă din perioada post ’89, prin inacceptarea unei legi a lustrației, acum nu-și are rostul. Rezultatele sunt clare.
– BVB nu este un ”controlor“ al marilor companii românești cu capital majoritar de stat, chiar dacă impune o transparență a activității lor; politic chiar se încearcă o îngrădire a mișcării bursiere;
– o posibilă rezolvare o întrevăd prin aplicarea soluției germano- bulgărești la vama bulgară, cu condiția de neimixtiune a statului bulgar; altfel îi poți cupăra pe toți incoruptibilii .
Cu respect, un simplu cititor.
Articol excelent, cu exceptia finalului! Credeti ca armata detine specialistii de care e nevoie??!!
Pe principiul militarizarii, toata tara ar trebui militarizata, incepind de la presedinte, si mergind in jos… In plus, atit ministerul energiei, cit și restul tarii, sint deja militarizate, pentru ca sint pline de securisto-sereisti, la toate nivelurile!
armata nu are specialisti dar procedurile ii vor face sa aduca specialisti pe post de consilieri / consultanti si presupunem ca deciziile si vor inbunatatii.
Presupuneți greșit. Comunismul a dat faliment tocmai din lipsa specialiștilor, care fuseseră înlocuiți cu activiști de Partid în anii ’80. În toate țările socialiste, nu numai în România.
Cauza primordială a prăbușirii comunismului a fost însăși esența lui: proprietatea statului asupra mijloacelor de producție. Dvs vreți continuarea proprietății statului asupra capacităților energetice, însoțită de o militarizare care să excludă orice răspundere reală, mai rău ca în anii ’80.
În Pakistan și în Turkmenistan sunt organizate lucrurile în maniera pe care o propuneți dvs, iar nivelul de trai din acele țări spune totul despre performanțele unei asemenea organizări. Întrebarea mea ar fi alta: ce se întâmplă după ce zboară Putin de la Kremlin? Articolele și comentariile astea rămân, sunt deja arhivate pe internet, chiar dacă platforma asta ar dispărea cu totul. Cum vor fi justificate la vremea aceea propunerile de militarizare a unor sectoare economice?
Comunismul a permis încă din anii 65 in România exprimarea specialiștilor în principalele domenii de activitate productivă sa-și prezinte soluțiile optime propuse dar deciziile au fost politice. Din ’70 se terminase deja cu directorii fără studii doar politruci. Unicul PCR dădea ordine, indicații prețioase, planuri cincinale în 4 1/2 ani. Se terminase cu lupta de clasă, cu alianța clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare. Soluția militarizării a fost încercată încă din vremea lui Carol I- după cum scria Mihai Maci într-un articol (publicat aici) din Mai 2023. Rezultatelei au fost discutabile
Republica bananiera in realitatea de zi cu zi.
Habarnist constituționalizat, furt din buget dar cu legea in mana ( nu se mai mira nimeni nicăieri , nici măcar la procuratura republicii de contracte milionare câștigate de firme srl cu 1 ,2 sau 3 angajați . )
NU exista structura a statului care sa NU fie capusata.
Iar ministerul asta al energiei e o structură a statului.
PS.
Au vândut apa de la Vidraru ieftin și acum se umple barajul cu apa scumpă. 🤣
Evident Bolojan e de vina și trebuie destituit.
Trăiască PCR. Pardon FSN. Pardon PDSR.
Pardon PSD.
Va fi și mai mișto evoluția leului după moțiunea coaliției AUR-PSD. Reglare doar prin catastrofă. Altfel spus, România se confruntă cu o Revoluție neterminată când înscenarea teroristă a golit străzile.
Motiunea a reusit. Cu un „scor” record.
La fel și evoluția leului…
care a umplut (și inca umple) conturile statului…
(„accizele” sunt „calculate” in „ieuro”…
peste care „calculeaza” vat)…