Bolojan și blestemul energiei: ticăloșie împopoțonată cu suveranism

Este imposibilă deratizarea industriei energetice românești

Premierul Bolojan are, fără exagerare, o misiune imposibilă: deratizarea industriei energetice naționale. Într-un sistem împânzit de aranjamente, sinecuri și tabere de partid, orice tentativă de curățare arată mai degrabă ca o operațiune de decontaminare într-un depozit abandonat decât ca o simplă reformă administrativă.

Este limpede că diverse grupuri de interese, legitime doar în propriul lor univers moral, au „pus mâna de la mână” pentru a-l slăbi pe interimarul de la Energie și, pe cale de consecință, pentru a-i îngreuna poziția și în fruntea Guvernului. Când începi să deranjezi rețelele care au trăit liniștite ani la rând, reacția este previzibilă: nu argumente, ci atacuri; nu dezbatere, ci sabotaj.

Bolojan a intrat în această mlaștină cu aplomb, dar terenul este alunecos. Bogdan Ivan a plecat, însă în urmă au rămas încă doi secretari de stat pesediști, Pavel-Casian Nițulescu și Marius Viorel Poșa, precum și secretarul general al Ministerului Energiei, Mihail-Silviu Pocora, adus de Ivan și prezentat în presă ca un personaj care nu ar avea nicio calificare reală pentru domeniul energetic și care s-ar afla și într-o stare gravă de incompatibilitate (info aici, aici, aici si aici). Un minister al energiei care funcționează cu astfel de „specialiști” nu mai seamănă cu o instituție, ci cu o parcare de bolizi scumpi și un azil de numiri politice.

Nici PNL nu stă mai bine la minister. Cristian Bușoi, unul dintre secretarii de stat, este plasat în tabăra contestatară față de Bolojan, adică în zona de influență a lui Hubert Thuma. Iar dacă adăugăm și bagajul de controverse care îl urmărește, tabloul devine aproape caricatural: în loc de echipă, avem o colecție de interese, tensiuni, ambiții și răfuieli mascate.

Problema de fond rămâne însă aceeași: în Ministerul Energiei nu prea mai găsești profesioniști adevărați, pentru simplul motiv că instituția a fost populată — sau, mai exact, parazitată — ani la rând de sinecuri aduse de toate partidele care s-au succedat la putere. Nu e de mirare că un fost ministru ajunsese să vorbească despre faptul că doar în jur de 7% dintre angajați ar fi specialiști în industria energetică. Cu alte cuvinte: ministerul funcționează pe bază de apartenență și nu de competență.

În aceste condiții, întrebarea nu mai este de ce reforma merge greu, ci cum ar putea fi stopată. Bolojan nu are în față doar un minister, ci un mecanism obosit, rodat în automulțumire și protejat de reflexe politice toxice. Iar când PSD și AUR anunță o moțiune de cenzură, iar analiștii spun că are șanse mari să treacă, tabloul devine și mai clar: nu asistăm la o viitoare simplă schimbare de miniștri, ci la o nouă demonstrație că sistemul știe să se apere înainte să fie atins cu adevărat.

Colapsul Managementului Corporativ și Politizarea Companiilor de Stat

În multe articole am atacat această problemă (doar câteva aici, aici si aici).

Un fir roșu este eșecul implementării legislației privind guvernanța corporativă (celebrul OUG 109/2011). Deși România are un potențial energetic vast, acesta este subminat de numirile politice în consiliile de administrație ale companiilor de stat (Romgaz, Hidroelectrica – cu ultimul scandal aici, Nuclearelectrica).

Există un mecanism al degradării: În loc să fie conduse de profesioniști selectați pe criterii de competență, aceste entități strategice au devenit „feude” politice. Această practică nu doar că scade eficiența operațională, dar blochează investițiile majore, deoarece prioritățile managerilor numiți politic sunt adesea transferul de profituri către bugetul de stat sau către interese de grup, în detrimentul investițiilor și al retehnologizării.

Cauzele Prețurilor Ridicate: O consecință a corupției și lipsei de viziune

Prețul ridicat al energiei în România nu este doar un fenomen de piață extern, ci și o consecință a unor vicii interne de organizare.

Corupția se manifestă prin căpușarea companiilor energetice și prin contracte păguboase care au secătuit resursele necesare dezvoltării de noi capacități de producție. Din cauza corupției la nivel înalt, România a pierdut decenii în care ar fi putut construi grupuri noi pe gaz sau capacități regenerabile, rămânând dependentă de unități vechi și ineficiente. Să vă amintesc de Iernut?)

Proasta gestionare a cadrului de reglementare a creat un mediu impredictibil. Această instabilitate a alungat investitorii serioși și a permis specula, ambele contribuind direct la facturile mari plătite de consumatorii finali.

Imperativele Strategiei Energetice: Depolitizare și Profesionalism

De 6 ani, de când colaborez la Contributors.ro, scriu despre o Strategie Energetică bazată pe realități tehnice, nu pe promisiuni electorale sau pe interese ilegitime.

Reforma Managementului: O propunere centrală este aplicarea riguroasă a selecției de tip „head-hunting” pentru conducerea companiilor, eliminând ingerințele politicului în deciziile de business. Fără o barieră clară între politic și economic, orice strategie rămâne o listă de dorințe irealizabile.

Combaterea Corupției prin Transparență: Strategia ar trebui să includă mecanisme de control digitalizate și o transparență totală a achizițiilor în sectorul energetic. Nu odată am afirmat că securitatea energetică este indisolubil legată de integritatea celor care gestionează sistemul.

Bursa, cea mai bună soluție

Subliniez: „colapsul” energetic al României nu este un accident, ci rezultatul direct al unui asediu continuu asupra resurselor publice prin intermediul unei proaste legi a managementului corporativ, aplicată defectuos. Corupția nu se rezumă doar la mită, ci se extinde la promovarea incompetenței loiale în funcții cheie, ceea ce a dus la părăginirea industriei energetice și la creșterea poverii economice asupra cetățenilor. De multe ori m-am întrebat: nu cumva este mâna agenților de influență cumparați pe 30 de arginți pentru a apăra interesele altora?

Rezolvarea crizei necesită, înainte de orice soluție tehnică, o resetare a moralității și a profesionalismului în administrarea activelor statului.

Calea scurtă este listarea la Bursa de Valori a tuturor companiilor de stat din energie și companiilor listate deja să li se micșoreze pachetul deținut de stat pentru un control mai riguros al acționarilor privați care ar putea stopa corupția și intruziunea politicului în deciziile de business.

Legea achizițiilor publice un inhibitor al dezvoltării

O barieră critică în calea modernizării sectorului energetic, dominat majoritar de stat (peste 80% din producție, incluzând Romgaz și Hidroelectrica), o reprezintă Legea achizițiilor publice (Nr. 98/2016). Deși concepută ca un instrument anticorupție menit să asigure transparența și utilizarea eficientă a banului public, în realitate, aceasta funcționează ca un mecanism de blocaj investițional.

Avem și un anacronism tehnologic! Procedurile greoaie pot întârzia proiectele cu până la cinci ani, făcând ca tehnologia selectată inițial să devină moral depășită înainte de implementare. În ciuda rigorilor birocratice, fenomenul „căpușării” companiilor de stat persistă, demonstrând că actuala legislație eșuează în a opri scurgerile de fonduri, reușind doar să paralizeze managementul onest și investițiile strategice.

Mecanismele prețurilor ridicate și eroziunea securității naționale

Analiza pieței de energie relevă o discrepanță severă între potențialul de producție și realitatea costurilor pentru consumatori. Energia scumpă în România nu este doar rezultatul contextului internațional, ci și al unor deficiențe interne.

Lipsa capacităților noi de producție: Incapacitatea de a finaliza investiții majore în ultimele decenii a transformat România dintr-un exportator net într-un importator vulnerabil.

Piața ca breșă de securitate: Legislația care impune modelul actual de tranzacționare și reglementare a permis distorsiuni care subminează industria națională. Prețurile speculative și lipsa contractelor transparente și pe termen lung (PPA-uri) au vulnerabilizat marii consumatori industriali, punând în pericol stabilitatea economică și, implicit, securitatea națională.

Către o nouă arhitectură energetică: depolitizare sau colaps suveran

În final, analiza energiei naționale conduce la concluzia că sistemul energetic românesc actual este cangrenat moral și epuizat structural, necesitând o nouă arhitectură.

Nu este suficientă simpla ajustare a tarifelor sau subvenționarea consumului. Este obligatorie o regândire fundamentală a sistemului, prin depolitizarea și profesionalizarea managementului în companiile strategice, precum și reformarea cadrului legislativ (achiziții publice și management corporativ), pentru a permite investiții agile, capabile să țină pasul cu evoluția tehnologică și tranziția către un model de piață rezilient, care să prioritizeze securitatea aprovizionării și competitivitatea industriei naționale.

Fără o schimbare radicală de paradigmă – de la un model bazat pe supraviețuire și extracție de rentă către unul axat pe investiții și sustenabilitate –, România riscă să rămână captivă într-o criză energetică permanentă, cu implicații severe asupra suveranității economice.

Sunt convins că toți miniștrii care s-au perindat și toate conducerile ANRE știau de problemele majore ale industriei energetice, dar ori erau parte la ticăloșie, ori știau că a doua zi după ce scoteau un cuvânt erau dați afară, cu flegmele grupului ilegitim trimise prin media aservită. Adică ceea ce i se întâmplă azi lui Ilie Bolojan …

Care este ieșirea? Pot spune că acum patru ani puneam titlu atractiv unui articol: Militarizați industria energetică! Azi cred că de fapt aceasta este calea, dar cu un asterix: acela ca să fie pe termen limitat. (nu am fi singura țară!)