miercuri, iunie 19, 2024

Despre Mihai Pacepa la centenarul Monicăi Lovinescu. Teza uciderii directorilor Europei Libere prin iradiere

Am participat între 16 și 18 noiembrie a.c. la mai multe evenimente dedicate centenarului Monicăi Lovinescu, organizate de IICCMER la Fălticeni. Calitatea pregătirii și a participării mi s-a părut entuziasmantă.[1] Mai multe filme au completat palmaresul vorbitorilor: „Cazul inginerului Gheorghe Ursu”, „Război pe calea undelor”, „Metronom”, „Libertate”. Au fost vernisate două expoziții.

Evocat în contextul centenarului, alături sau doar cu jumătate de pas mai în spate, a fost postul de radio Europa Liberă unde Monica Lovinescu și Virgil Ierunca susținuseră, timp de circa 30 de ani, emisiunea „Teze și antiteze la Paris”. Liviu Tofan, fost director adjunct al secției române a postului de radio, co-regizor al filmului „Cazul inginerului Gheorghe Ursu”, a vorbit despre colegii săi din München și a lansat a treia ediție a cărții sale Ne-au ținut în viață. Radio Europa Liberă 1970-1990. Domnul Tofan, cu autoritate prin trecut și prin discurs, a adus în discuție și cancerele galopante cu care au sfârșit trei directori ai Europei Libere. Au pierit, fără șanse în fața bolii necruțătoare, Noël Bernard (la 56 de ani), Mihai Cismărescu (la 66 de ani) și Vlad Georgescu (la 51 de ani).

Opinia publică a îmbrățișat pe larg teza uciderii lor de Securitate folosindu-se o substanță radioactivă. Această explicație a fost dată de Mihai Pacepa în cartea lui Orizonturi Roșii. Desigur, principalii ei contestatari au fost angajații de altădată ai Securității.

În opoziție cu ideea larg răspândită promovată de Pacepa, Liviu Tofan, un martor al evenimentelor, a arătat ceea ce aș numi „precauție epistemologică”. În cartea sa și în dezbaterea de la Fălticeni a explicat că serviciile de pază americane cercetaseră birourile secției române din sediul Europei Libere și nu descoperiseră vreo urmă de radiație remanentă. Nu au găsit urme de iradiere nici în corp. Susținerea unui ofițer de securitate din dosarul lui Vlad Georgescu, că măsurile luate de „ei” au avut efect, putea fi o simplă laudă. Concluzia: de vreme ce nu există nicio probă a iradierii lui Bernard, Cismărescu și Georgescu, ipoteza iradierii trebuie eliminată.

Din sală a fost amintită, cu rol de contraargument, uciderea fostului agent rus defectat în Anglia, Aleksandr  Litvinenko. În anul 2006, Litvinenko a murit intoxicat de FSB cu poloniu 210.

Cum a murit Litvinenko

Cu privire la asasinarea lui Litvinenko, deja amintit, sugerez lectura unui material care se ocupă de problematica de drept a acțiunii criminale a agenților Rusiei, dar descrie pe larg și faptele (aici). Agenții ruși i-au pus lui Litvinenko în ceai poloniu 210, un izotop radioactiv care eliberează în loc de neutroni, particule alfa (doi protoni, doi neutroni). Aceste particule grele nu pot străbate pielea. Pentru a fi letale, trebuie să ajungă în corp – posibil, întrucât poloniul 210 este solubil. Fostul spion rus a fost contaminat prima oară la mijlocul lunii octombrie 2006, s-a simțit rău, însă apreciindu-se că porția ajunsă în corpul lui Litvinenko a fost prea mică, a fost vizitat de alt agent FSB. După ce a băut ceașca de ceai cu a doua porție de poloniu 210, pe 1 noiembrie 2006, Litvinenko a mai trăit 23 de zile.  Un cancer generalizat i-a distrus măduva oaselor.

Este oare imaginabil ca Securitatea română să fi folosit un astfel de material? Desigur că serviciile de informații din URSS și România păstrau legături „intime”. Când Nestor Rateș se întâlnise cu Pacepa înainte de a pleca la München pentru preluarea postului de director, generalul îi vorbise despre încercarea Securității de a aduce de la Moscova instalații de iradiere portabile (aici). Desigur că și URSS era interesată să „testeze” otrava ei radiologică. Desigur că Ceaușescu era gata să plătească oricât ca să-și pedepsească adversarii „impetinenți”. Având în vedere până unde se ajunsese cu supravegherea Europei Libere chiar din München, preocuparea pentru spațiul de viață și pentru obiceiurile angajaților, ținând cont de virulența amenințărilor de dinainte și de după difuzarea Orizonturilor Roșii, considerând cât de mică este probabilitatea ca trei directori să se păpădească unul după altul de cancer galopant, pe post (doi sub 60 de ani), ipoteza uciderii prin iradiere (a unuia, a doi, a toți trei) este foarte rezonabilă. Identificarea cauzei, a plutoniului 210, este sofisticată, se face prin analiză spectroscopică (și nu cu banalele contoare Geiger folosite la München). Conducerea postului de radio a făcut investigații mediocre.

Singura cale posibilă de a afla, astăzi, „adevărul adevărat” despre eventuala asasinare a lui Bernard, Cismărescu și Georgescu ar fi o mărturie miraculoasă sau o urmă indirectă. Cel mai probabil, operațiile ultra-secrete nu se înregistrează în dosarele de la CNSAS. În documente, ofițerii de securitate nu-și asumă „nici măcar” torturi și violențe, cel mult șantaje, amenințări și eufemisme privind reprimarea.

În concluzie, rigoarea care exprimă precauție epistemologică nu constă în eliminarea unei ipoteze. Ci la continuarea investigării ei aprofundate la capătul căreia să se poată stabili nu faptele ca atare (căci astăzi mai curând este imposibil), ci cât de rezonabilă este explicația propusă. Informațiile pe care le avem despre contextul evenimentelor, despre posibilitățile de a duce la capăt amenințarea repetată de la București, privind satisfacția exprimată de ofițerii de securitate când comunicau „succesul” lor[2] fac, împreună, ipoteza omorârii succesive a directorilor de la München prin iradiere cu un material fisionabil cu proprietăți speciale (precum poloniu 210) cât se poate de credibilă[3].

Câteva cuvinte despre interpretarea postumă a cărții lui Mihai Pacepa, Orizonturi roșii

Cu ocazia dezbaterii de la Fălticeni au fost făcute câteva  comentarii sarcastice, unele chiar cu un fel de dezgust (mi s-a părut) față de cartea publicată de Pacepa în Statele Unite, în 1987, Red  Horizon: The True Story of Nicolae and Elena Ceausescus’ Crimes, Lifestyle, and Corruption, tradusă și citită la Radio Europa Liberă în limba română.

Importanța dezertării lui Mihai Pacepa la americani, ofițerul cu cel mai înalt rang din cadrul întregului de sistem de represiune comunist, este mult prea evidentă. Ea a fost subliniată de multe ori, de lideri politici americani și de șefi ai serviciilor de informații. Pacepa a dat o lovitură întregului „imperiu al răului”. După lansarea cărții Orizonturi Roșii, Nicolae Ceaușescu și-a pierdut pentru totdeauna credibilitatea în Occident. Sunt merite inestimabile. Să investigăm astăzi dacă Mihai Pacepa a făcut sau nu poliție politică, pentru a ne ghida atitudinea față de el, mi se pare ridicol[4]. Cum să nu fi făcut (el și, culmea, Iulian Vlad, căruia Colegiul CNSAS s-a obosit să-i dea o adeverință de colaborare)? Nu avem nevoie de cercetări ca să știm ce era indispensabil unui angajat al sistemului de opresiune pentru a ajunge la vârf. În cazul lui Mihai Pacepa primează rolul său în slăbirea „imperiului răului”. Pentru acest merit, eu mă gândesc la Pacepa cu recunoștință. Mi se pare firesc ca și alții să simtă la fel.

Cum să privim însă la cartea Orizonturi Roșii? Am auzit în mai multe cazuri, inclusiv la Fălticeni, comentarii acide, de la „este plină de minciuni” până la „nu trebuie să crezi niciun cuvânt”. Am perceput și un fel de dispreț superior față rândurile care în anii 1980 răzbunau o populație strivită de umilință.

Interpretarea denigratore a cărții reclamă inadvertențe între ce povestește Mihai Pacepa și faptele cunoscute. Doar că importanța și valoarea unei cărți nu constau în adevărul detaliilor. Nu există tema a cât de adecvată este transfigurarea totalitarismului de tip comunist în volumul lui George Orwell, 1984. Sigur, capodopera lui Orwell este un roman, nu o carte despre realitate pretinzând a o descrie. Însă invit să privim și cartea lui Pacepa cu o altă grilă de lectură decât cea standard: nu precum un raport despre ce se întâmpla la curtea lui Nicolae Ceaușescu, ci precum un pamflet!

Pamfletul este o alegorie care surprinde esența realității. Ce contează faptul că Nicu Ceaușescu nu dansa pe mese, precum se scrie? Imaginea dă o sugestie asupra desfrâului și sfidării în care trăia prințul moștenitor. A susținut Pacepa despre Valentin Ceaușescu lucruri asemănătoare? Sau l-a prezentat drept un fiu care luase o diplomă de fizician fără să aibă habar de știință? Nu, deși un astfel de neadevăr ar fi satisfăcut pe  mulți. Chiar să fi fost Elena Ceaușescu atât de penibilă la ședințe ori recepții? Poate da, poate nu. Ironiile lui Pacepa se potrivesc perfect profilului „bine verificat” al femeii plină de ifose și de răutăți pe care și noi o știm. Chiar se umileau grangurii de partid, într-o asemenea măsură, în fața „celor doi”? Istoriile lui Pacepa dau suculență cuvintelor cu care mai toți vorbeam despre nomenclatura din țară.

Susțin că pamfletul lui Mihai Pacepa, Orizonturi Roșii a avut o importanță echivalentă cu livrarea secretelor despre spionajul românesc sau despre arhitectura Puterii comuniste de la București.

Avem încă de recuperat adevărul acelor timpuri. Inclusiv de ce Mihai Pacepa a trebuit să aștepte până în anul 1999, anularea condamnării sale la moarte[5]. În tot acest context, atitudinea față de Mihai Pacepa și față de cartea lui, Orizonturi Roșii nu-l descrie atât pe fostul transfug, cât pe noi.


Note:

[1] Dintre cei pe care i-am ascultat, îi invoc pe Dinu Zamfirescu – martorul epocii „Monicilor”, astăzi de 94 de ani; Doina Jela – martora ultimilor ani ai Monicăi; Adrian Niculescu – întâmpinătorul cu fraze memorabile ale personalităților exilului; Adrian Cioroianu – istoricul vedetă al mass media. Până la plecare i-am mai remarcat pe Irina-Margareta Nistor, critic de film, Rectorul Sorin Bocancea, istoricii Florin Cîtic, Doru Tompea, Mioara Anton, Cosmin Popa, …, desigur echipa IICCMER, autoare, printre altele, a unei expoziții atrăgătoare despre viața Monicăi Lovinescu.   

Daniel Șandru, noul președinte al Institutului și echipa lui au probat că un an de zile este suficient ca IICCMER să redevină viu după moartea clinică în care-l adusese precedenta, Alexandra Toader.

[2] Îl citez pe Emil Hurezeanu: „Cu puțin timp inainte de declararea tumorii cerebrale a lui Vlad Georgescu, unul dintre ofițerii care se regăsesc în dosar spune: „Ne pregatim de faza finală”. La sfârșit, ei îi raportează [lui Ceaușescu] că misiunea a fost îndeplinită (aici).

[3] Ce soluție găsiseră ofițerii să o iradieze pe disidenta Carmen Popescu: săturați de multele ei greve ale foamei care durau zeci de zile, i-au făcut repetat radiografii. Îi spuneau, batjocoritor-cinic, că voiau să afle, dacă nu cumva a înghițit vreo lingură. Radiografiile repetate cresc substanțial probabilitatea cancerelor. După plecarea din țară, Carmen Popescu s-a îmbolnăvit de un cancer pe creier. L-a dus în picioare până la revoluție, când a revenit în România, unde a murit internată la spital în dureri îngrozitoare.

[4] „…în 2006 CNSAS a stabilit că, în activitatea de ofițer de Securitate, Pacepa a încălcat drepturile și libertățile fundamentale ale omuluiS-a emis chiar o decizie în acest sens – decizia 823/19.10.2006”. (Carmen Valică, Dora Vulcan, „Ion Mihai Pacepa: acțiuni și efecte. Drumul de la erou la trădător și rolul în slăbirea dictaturii”, Europa liberă România, 20 februarie, 2021 – .

[5] Decizia Curții Supreme din 1999, de anulare a condamnării sale, de repunere în gradul de general și de restituire a bunurilor confiscate de Securitate nu a fost aplicată decât  în anul 2004.

Distribuie acest articol

39 COMENTARII

  1. Problema cu cartea d-lui Pacepa este că a fost tipărită ca o carte de dezvăluiri și nu una de ficțiune, cum a fost cea a lui Orwell.
    Și nici unde nu a fost promovată ca un pamflet. Niciodată.
    A fost unealta potrivită la timpul potrivit dar acum merită să o privim cu disprețul care i se cuvine unei minciuni.
    Maurul și-a făcut datoria …

  2. Groaznica perioada aceea a anilor ’70 si ’80. Tin minte cum se lua lumina, caldura, cum lumea statea toata ziua pe la cozi cu scaunelul, fie la carne, fie la portocale, banane, sardine, sau mai stiu eu ce… Cum daca intrai in Alimentara nu gaseai decat borcane cu conserve de legume sau marmelada si paine doar de 1 fel, iar la dulciuri bomboane tari de iti spargeai dintii.. Cum la TV asteptam cele 20 minute de duminica in care dadeau pe bucati Toate panzele sus! sau alte filme. Cum la Telecinemateca puteai vedea un film, dar atat doar unul strain se dadea pe saptamana. Cum se oprea lumina si invatam la lumanare sau la lanterna. In special in anii ’80 situatia devenise exagerat de rea. Iar la tv program de 2 ore pe zi, pline de poezii patriotice si cuvantarile to’arasului… Faptul ca Europa libera emitea nu stiu daca a avut un rol prea mare, fiindca multora le era frica sa asculte ca sa nu-i toarne apoi vecinii, prietenii, etc. Oricum dadeau colinde frumoase in preajma Craciunului.

    • Stai si te intrebi uneori daca toate aceste restrictii si lipsuri teribile nu erau create tocmai pentru a grabi cat mai repede sfarsitul regimului comunist. Deznodamantul nu putea fi altul, in afara de caderea regimului si o ura acumulata impotriva acestuia. Unul dintre motivele pentru care se stingea lumina era identificarea spionilor sau celor care receptionau sau transmiteau pe unde radio, avand aparatura cu baterii/acumulatori. Securitatea scotea pe strazi niste masini cu antene care puteau localiza astfel de frecvente.

      • Cred ca era vorba doar de multa prostie si aroganta la nivel inalt, plus prostia inerenta a comunismului si dezastrul economic care l-a insotit. POporul era desconsiderat profund, comunistii erau convinsi ca masurile represive si propaganda erau suficiente pentru tinerea sub control. Lipsurile de mancare, electricitate, etc si le permiteau fiindca pt comunisti intotdeauna aceste lucruri se gaseau, ei aveau alt regim decat marea masa. In plus masurile economice aberante planificarea in cincinale si industrializarea cu orice pret au adus datorii externe uriase. Singurul mod in care puteau fi platite era cu produse agricole/materii prime, care si acestea nu erau in abundenta din cauza masurilor aberante de colectivizare si a migratiei de la sate la orase. Apoi a vrut sa plateasca total datoria externa, tot prin sacrificarea populatiei. Totusi, cred ca daca nu erau glasnostul si perestroika lui Gorbaciov (care tot din motive economice au fost adoptate), comunismul putea sa continue in Romania cu toate lipsurile; erau bine insurubati, desi ura populatiei se acumula. Din fericire perestroika lui Gorbaciov a atras o serie de revolutii anti-comuniste in toate tarile din Est.

  3. De ce Ion Mihai Pacepa nu a fost un erou? Argumente personale, prezentate în ordinea publicării lor în România:
    1. Cazul Fokker:
    Planuri privind fabricarea unor avioane de pasageri în România (1970-1989), în contributors.ro, vineri, 16 februarie 2018, http://www.contributors.ro/sinteze/planuri-privind-fabricarea-unor-avioane-de-pasageri-in-romania-1970-1989/
    sau Petre Opriş, Aspecte ale economiei româneşti în timpul Războiului Rece (1946-1991), Editura Trei, Bucureşti, 2019, p. 177-181 (text); 299-301 (Document: Nota întocmită de Ion Păţan, privind tratativele cu reprezentanţii firmei VFW-Fokker, pentru fabricarea sub licenţă în România a avionului VFW-Fokker 614).

    2. Exporturi de produse militare româneşti în Egipt şi importanţa cazului generalului Ion Mihai Pacepa (1976-1978), în contributors.ro, duminică, 19 iulie 2020, https://www.contributors.ro/exporturi-de-produse-militare-romanesti-in-egipt-si-importanta-cazului-generalului-ion-mihai-pacepa-1976-1978/;

    3. Un conflict neelucidat: generalul de Securitate Ion Mihai Pacepa vs. liderul palestinian Hani al-Hassan, în contributors.ro, duminică, 8 august 2021, https://www.contributors.ro/un-conflict-neelucidat-generalul-de-securitate-ion-mihai-pacepa-vs-liderul-palestinian-hani-al-hassan/;

    4. Retragerea de la post a reprezentantului în România al comandantului suprem al Forţelor Armate Unite (1972), în contributors.ro, luni, 12 decembrie 2022, https://www.contributors.ro/retragerea-de-la-post-a-reprezentantului-in-romania-al-comandantului-suprem-al-fortelor-armate-unite-1972/;

    5. Generalul de Securitate Ion Mihai Pacepa, dr. Ana Aslan şi etica de tipul „Albă ca Zăpada”, în Project-E, luni, 29 mai 2023, https://project-e.ro/2023/05/29/generalul-de-securitate-ion-mihai-pacepa-dr-ana-aslan-si-etica-de-tipul-alba-ca-zapada/.

  4. Ce am observat pe propria piele e ca fie securistii, fie cei aflati sub influenta securistilor sunt cei care ii vorbesc de rau pe Pacepa si cartea sa. Spun asta pt ca am in familia extinsa astfel de persoane, inclusiv un verisor de-al tatalui care a facut parte din lotul de ofiteri DIE ce au fost pensionati de Ceausescu, desi erau destul de tineri, atunci cand Pacepa a fugit. Pare o adevarata misiune lansata de tagma securistilor (si sunt atat de multi la noi in Romania) si a informatorilor lor de a denigra cartea lui Pacepa.

    • Incercati sa priviti din alta perspectiva:
      1. Pacepa a fost membru important al Securitatii si a depus un juramant profesional de credinta acestei organizatii, pe care ulterior a tradat-o (si spre deosebire de Litvinenko a trait mult si bine dupa asta).
      2. Pacepa, absolvent de chimie, a creat premisele transformarii grotesti a Elenei Ceausescu de la eleva cu mari probleme scolare in acad. prof. dr doc. etc… ganditi-va ca unele ierbicide sunt gandite ca sa stimuleze cresterea spectaculoasa a buruienilor pana la un punct nesustenabil, dupa care mor…strategie aplicata si azi pe scara larga in cazul unor doctorate din tara si EU de catre unele organizatii din est…
      3. N Ceausescu, „patriotul” care nu a ezitat sa isi omoare co-nationali in timpul colectivizarii si in Decembrie 1989, a suparat foarte tare pe cei din est in 1968, iar ce s-a intamplat dupa aceea a fost o lenta dar sistematica subminare din interior sustinuta din est, inclusiv prin infiltrarea serviciilor (Pacepa este primul exemplu), „sfaturi” cu consecinte dezastruoase (platirea datoriei externe cu orice pret, dezvoltare nucleara, etc)…pe care nivelul de educatie precara si inteligenta practica dar limitata a marelui carmaci, transformat in dictator prin gadilarea si umflarea sistematica a ego-ului nu l-a putut intelege sau combate. Iliescu, Militaru, Dinescu etc sunt exemple stiute de cozi de topor sustinute si dezvoltate din est in vederea eliminarii dictatorului
      4. preocuparea lui Pacepa nu a fost niciodata cresterea nivelului de trai al romanilor, ci doar destabilizarea regimului, discreditarea si eliminarea lui Ceausescu – iar eliminarea ajutorului din Occident pentru regimul din Romania a fost marea lui lovitura „maiastra” …judecati daca merita sa ii multumeasca romanii pentru asta…

      • Daca Pacepa a determinat caderea lui Ceusescu, chiar putzin, atunci eu unul il declar EROU…noi, majoritatea, trebuie sa fim cinstiti, am fost un popor de oi…

  5. Cazul Miron Constantinescu:
    https://adevarul.ro/stiri-interne/societate/cazul-miron-constantinescu-o-poveste-sangeroasa-752890.html
    Atenție la medicii care știau prea multe: “ Doi dintre medicii curanţi de la Gătaia, soţii L., au fost avansaţi şi aduşi la Bucureşti, dar, la un moment dat, mor, unul după altul, în mod inexplicabil.”

    Atunci se poate face legătura și cu moartea lui Lucian Blaga, după câteva convocări la Cluj cu Miron Constantinescu. Întàlniri la care e lăsat singur ore în șir să scrie tot felul de declaratii.

  6. 1) Îmi place mult ce spune si ce susține articolul d-lui Gabriel Andreescu.Să mă bat cu pumnul în… pieptul meu de-aramă, că aveam aceleasi păreri despre ION PACEPA si cartea lui de multă vreme în discuții cu diferiti ”pretini” si ”ne pretini ”? Inclusiv din UNGARIA ?! Fiind, care va să zică,d-acilea, de la o zvărlitură de băț de fruntariile ei.
    2)Arhivele fostei securități, pe măsură ce vor fi mai cercetate,pe atît vor îmbogăți profilul marii si inegalabilei figuri europene și nu numai ,a lui ION PACEPA. Sunt sigur. Sunt convins.
    3)Atunci cînd acestora li se vor adauga Arhivele CC al PCR si ale întregului sistem comunist românesc, vom avea o adevărată MINĂ DE AUR a istoriei noastre. ”Cazul CEAUȘESCU ” este un caz special , cu implicații pînă în CHINA lui MAO datorită lui Emil Bodnăraș și este rezonabil sa-l parcurgem, elucidîndu-l fie chiar partial.
    4)Fiind ,cum spuneam, la o zvărlitură de băț de locurile de unde urmăream ,știind olecuță ungurește ,cu ”sufletul la gură” emisiunea ”PANORAMA” a lui Alois Krudinyak. Neîndoielnic, și cercetarea ei arhivistică ne va revela multe adevăruri.

  7. Daca inteleg eu bine, nu conteaza faptul ca in cartea lui Pacepa au fost scrise numai bazaconii, ci numai faptul ca bazaconiile respective au servit unei cauze nobile, anume slabirea regimului Ceausescu. Slabire care s-a produs cum? Cine poate cuantifica efectul avut de bazaconiile propagandistice de acolo? Au fost populare in Romania de atunci, unde a justificat si amplificat toate miturile urbane, care circulau deja, pe seama conducerii regimului, dar asta a insemnat ca ar fi pregatit revolta de la Timisoara sau Bucuresti? Cred ca nimeni nu poate presupune asta, nu de alta, dar ar fi alta bazaconie. A fost o simpla opera de propaganda si nimic mai mult, care, la o examinare mai atenta, s-a dovedit plina de minciuni. Mai mult decit atit, faptul ca organele americane au decis sa-l foloseasca, in acest mod, pe dezertorul cu rangul cel mai inalt provenit din RSR, arata cit de putina relevanta, pentru ele, au avut informatiile cu care respectivul a plecat din tara, in 1978. Nu-ti expui un dezertor de valoare la modul asta, daca respectivul si-ar fi dovedit utilitatea in vreun fel, pina atunci. Se vorbeste mult despre activitatea de politie politica, in care ar fi fost implicat Pacepa si asta este, intr-adevar, o banalitate. Mult mai putin se pomeneste, insa, de rolul mult mai important al respectivului in construirea unui sistem de coruptie si trafic de influenta, la virful regimului, ale carui tentacule pot fi reconstituite, bine mersi, pina in ziua de azi, si ajung tot in sferele cele mai inalte ale puterii. Cu astea n-a plecat fostul spion dupa el, ni le-a lasat mostenire, noua si organelor SIE de azi. Oare ar trebui sa-i fim recunoscatori si pentru asta? A fost si hotia o actiune anticomunista?
    PS Toate ca toate, dar rog a nu se compara 1984 cu Orizonturi rosii. Ar trebui sa existe niste limite.

  8. Total malplasata apropierea „Orizonturilor rosii” de „1984”. M-am bucurat atunci cind a aparut dar asta nu inseamna ca Pacepa si-a spalat toate pacatele de a fi fost in slujba lui Ceausescu si a Securitatii 27 ani.

  9. Nu cred ca iradierea a functionat doar înainte de Revoluție.
    Circulau in opinia publica niste păreri ca dupa Revoluție in timpul fenomenului Piata Universitatii din anii ’90 s-a procedat la iradierea unor opozanti ai regimului de atunci.
    Altfel cum s-ar explica nr mare de cancere aparute in randul protestatarilor?
    Si astazi daca sunteti atenti cand ajungeti acolo uneori se mai aud voci cu această tema.

  10. O exhumare si o analiza a oaselor cu tehnologia actuala ar face lumina. Cred ca si familiile ar incuviinta, ar fi si pentru ele un moment al adevarului.

  11. Va recomand sa vizitati Muzeul Spionului din Berlin, unde la sfarsit sunt prezentate otravurile fabricate de URSS si folosite de rusi pentru diferite asasinate. Este cea mai terifianta parte din muzeu- cea in care sunt prezentate otravurile. Vorbeste in acel film un expert chimist care a analizat ce s-a intamplat atunci si afirma ca Litvinenko a fost otravit de doua ori, posibil cu un dispozitiv radioactiv si apoi cu Poloniu 201. Intre timp, am aflat ca n-a existat un „dispozitiv”, ci aceeasi subtanta radioactiva pe care i-au dat-o de doua ori. Poloniul 210 trebuie pus intr-un lichid fierbinte pentru a avea efect maxim. Nu degeaba l-au pus in ceainic cei doi asasini rusi. Vaporii de ceai permit inhalarea mai rapida a acestei substante teribile. Se stie ca URSS fabrica astfel de otravuri in laboratoarele KGB, iar sefii RE ar fi putut fi iradiati cu astfel de substante greu de depistat imediat. Pe de alta parte, nu inteleg de ce CIA nu a analizat mai bine problema, asa cum au facut-o britanicii in 2006. Aveau aceasta posibilitate. Poate de teama sa nu-i supere pe sovietici si sa declanseze un razboi?

  12. Fara indoiala ca dezertarea lui Pacepa a avut o importanta mare si a stirbit mult prestigiul regimului si al lui Ceausescu personal. Totusi, nu ar trebui sa luam de bun tot ce a scris acesta in cartile pe care si le atribuie. Interesant, Pacepa e adesea citat, contestat, blamat dar nu prea stim cine a fost in realitate personajul .Numele neobisnuit, cine a fost tatal sau , ce limba se vorbea in familie, cum , pe ce cale, de ce la terminarea studiilor (inginer chimist)ajung tam-nisam ofiter de securitate, ascensiunea fulminanta, etc. Ne-ar fi de folos ? o carte despre Personajul Pacepa. O fi vreuna si nu stiu eu ? Daca nu, cine se baga ? Sau n-o fi voie, nici astazi ?

  13. Tare m-am bucurat cind Pacepa i-a tras-o cizmarului. Nu, nu ca l-as considera mare erou dar, vorba aia, intarita-i drace!
    Nu i-am citit cartea insa nu m-as mira ca securistii sa-ncerce sa ucida dusmanii poporului. Insa m-as mira sa aflu ca ar fi avut tehnologia si logistica respectiva. Nu se poate compara cu metodele „moderne” rusesti.

  14. who cares, acum dupa 34 de ani, cind scursurile militienesti/securiste au ramas nepedepsite? seamana cu scandarile/rigiielile trogloditilor de pe stadioane. odraslele jivinelor securiste de ieri sint putred de bogate distrugind si mai abitir romania de azi. ciinii latra, jigodiile isi vad mai departe nestingherite, de propriile i faradelegi. sarmana romanie.

  15. Dac-am fi fost azi în anul 1990 și aș fi auzit pe cineva zicând despre cartea lui Pacepa expresiile: „este plină de minciuni” sau „nu trebuie să crezi niciun cuvânt” aș mai fi putut accepta. Dar astăzi, după 34 de ani, când s-au întâmplat atâtea povești grotești despre Securitate și veșnicia ei, a puterii nepieritoare a diversiunilor „Ei”, a manipulărilor „Ei” ordinare e extrem de dificil să nu-i dai crezare generalului Pacepa. Orice s-ar întâmpla.
    Dar la un popor (nu în întregime) care visează încă la „binefacerile” ceaușiste (frig, foame, întuneric, gravide ce-și provocau avort lăsate să moara ș.a.) e greu să le pretinzi treziri de conștiință. Cum e greu să le ceri securiștilor demnitate și onoare. Ăștia o țin langa că sunt patrioți și ce au făcut-au slujit țara. Da, dar pe bani grei.
    La fel cum o fac azi politrucii, justițiarii, sriștii, polițiștii, militarii. TOȚI ĂIA CARE SE TEM DE MIȘCĂRI!

  16. Ascultam la Radio Europa Libera fragmente “atent alese” din cartea lui Pacepa. Apoi a venit Revolutia si cartea a fost publicata. Am citit-o integral. Pamflet !!?! Serios ?

    O carte de Can-can despre familia Ceausescu ! Si acum aflam ca nu totul era chiar adevarat, ca e … pamflet !

    Nu am nici o simpatie fata de comunism sau de familia Ceausescu, tineretea-mi fiind “ucisa” de catre acestia … Dar nici sa il facem erou pe Pacepa, asa cum doreste autorul articolului sau asa cum l-a “spalat” Lucia Hossu Longin !

    Daca te-ai opus lui Ceausescu, nu esti automat un om bun ! Cate nenorociri trebuie sa fii facut pentru a ajunge general de Securitate !!?!?! Si deodata, esti strapuns de remuscari si “defectezi” si esti erou ? SERIOS ?

    Si vrei inapoi operele de arta cumparate din … salariul de … general de Securitate ? Si Statul Roman ti le da inapoi indatoritor !!?!?

    Mda ! Cum sa faci “Memorialul durerii” si apoi sa il lauzi pe Pacepa !!?! Cum sa fii Gabriel Andreescu si sa ii gasesti scuze lui Pacepa ?

    Pacat …

    • Nu cred ca dl Andreescu ia parte cumva lui Ceausescu .Acuza e de domeniul gratuitatii si nu imi imaginez ca discutăm aici in astfel de registre . Nici nu vreau cumva sa creez o bisericuță pro/contra in toata discutia ce s-a stărnit aici.Aprofundarea obiectiv istorica a unor astfel de abordări însă, vom mai avea de citit si de luat aminte la ele si in viitor.Nolens/volens. E implacabil .Apoi , s-ar mai putea aduce in discutie pentru eroicitate, și faima bine meritată a multora din activiștii MOSAD-ului. La urma urmelor ne putem chiar intreba daca astfel de servicii secrete sunt patriotice sau nu. Prin Serbia de azi poti auzi pînă si acum idei de genul ”KOGALNICEANU a fost un mare tradator al românilor respingînd categoric revenirea in RO a fiilor lui CUZA recunoscuți legal ” sau în Ungaria ,că ”BĂLCESCU a fost un mare tradator al românilor,acesta trădîndu-l pe ION GHICA ,pașă de SAMOS cel mai bun prieten al sau, ca să n-ajungă pe tronul lui CUZA ”

  17. Ce mari adevaruri mai aflam din cartea “Orizonturi rosii” ? Ca EA adormea la filme iar EL ghicea criminalul inainte de terminarea filmului ? Extraordinar !

    Ca Nicu turna la petreceri vin in urechile lui Cornel Burtica sau Cornel Pacoste (nu-mi aduc aminte exact) dar pentru cititorii mai tineri … DA ! Personajele astea … cu numele astea … chiar au existat !

    Si … mai exista o confuzie ! Ca Pacepa, prin actiunile sale, a grabit caderea comunismului in Romania ! Daaaa ! Deci e un erou !

    Tot ce a facut el, a fost ca la “debriefing”-uri si-a tradat toti colegii si prietenii de teapa lui din tot blocul estic !

    Pacepa ! O javra absoluta si cand a fost securist, si cand a tradat !

  18. „S-au l-a prezentat drept un fiu care luase o diplomă de fizician fără să aibă habar de știință?” De ce „s-au” ??? Corect: „sau l-a prezentat …”!!!

  19. Fără să vrea (ori, dimpotrivă!), distinsul și pe bună dreptate stimatul domn G. A. se înscrie în noua tentativa de spălare a imaginii publice a lui I.M.Pacepa (apropo, @Codrean: numele său de familie ere, in realitate, Pacipa, schimbat ca sa sune ceva mai „românește”, caz câtuși de puțin singular la nivelul structurilor de conducere ale „brațului înarmat” al partidului). Ni se propune lectura „Orizonturilor…” in grila pamfletului (și C. V. Tudor își cataloga astfel – ca să scape de rigorile legii – infamiile împroșcate aberant în publicațiile sale). Mă rog, sa zicem. Și, cu asta, ce-am făcut?! Cartea in chestiune tot o scriitură propagandistică rămâne, un amestec grosolan de adevăr și ficțiune, elaborată – și cu „bun de tipar” – din ordin, având o țintă precisă. Lectura ei confirmă opinia tranșantă a unui ziarist american, publicată în martie 1988 (așadar, la câteva luni de la apariția cărții – rafistolată de avocatul român Pamfil Ripoșanu, el însuși un personaj cu un trecut sulfuros, înainte și după ’89), in „The New York Times”: Pacepa este (repet, opinia e din 1988 și îi aparține gazetarului respectiv) „fericita prostituată” a spionajului.

  20. Ar fi bine dacă înainte de a scrie povești despre iradiere, cei care o fac ar întreba și specialiștii din domeniu.
    Să încerc să prezint pe scurt efectele radiațiilor asupra organismelor vii: în primul rând se împart în două categorii – deterministice (cele care apar imediat ce a fost depășit un anumit prag de doză) și stohastice (cele care pot apărea cu o probabilitate mai mare sau mai mică dacă dozele sunt mai mici.
    Cancerele se încadrează la efecte stohastice, prin urmare asasinarea cuiva prin iradiere cu doze mici de radiații, care să îi inducă un cancer, este o metodă extrem de I eficiență pentru că nimeni nu garantează că persoana respectivă va face cancer.
    Litvinenko se încadrează la categoria celor care au suferit efecte deterministic. A fost otrăvit cu o doză masivă de Po-210, ceea ce i-a indus o boală acută de iradiere (nu cancer!!!). Boala de iradiere se datorează distrugerii masive a celulelor din zonele expuse, ceea ce duce la disfuncționalități diverselor organe.
    Indiferent de temperatură de ingerarea, Po-210 va avea fix același efect la aceeași doză – efectele iradiere nu depind de temperatură ceaiului în care e dizolvată substanța în cauză.
    Un efect deterministic al radiațiilor nu va fi niciodată confundat cu un cancer de către medici – simptomatologia este alta.
    Ca o concluzie: toate poveștile cu persoane eliminate prin iradiere ca să facă un cancer subt doar atât: povești. O astfel de metodă de asasinare este extrem de ineficientă și sunt convins că securitatea avea suficiente substanțe otrăvitoare la care să recurgă pentru a-și elimina opozanți.

    • Enunțul din articol „Un cancer generalizat i-a distrus măduva oaselor” este greșit. Moartea lui Litvinenko a fost rezultatul distrugerii celulelor măduvei oaselor prin iradierea cu particule alfa. Nu mai puțin, radiațiile pot produce mutații ale ADN-ului și pot provoca diferite variante de cancer. Orice fenomen la nivel atomic este probabilist, însă crescând energia particulelor și densitatea iradierii se poate atinge o probabilitate a mutațiilor până la punctul în care apariția unui cancer galopant devine foarte probabilă. Teoria este banală, problema este desigur cea practică. Ideea că Securitatea avea suficiente substanțe otrăvitoare la care să recurgă pentru a-și elimina opozanți este indiscutabil convingătoare.

    • Întrebarea ar fi de ce URSS, care avea „suficiente substanțe otrăvitoare pentru a-și elimina opozanții” (cum a și făcut-o; Stepan Bandera este una dintre victime), căuta tehnici de eliminare a indezirabililor prin iradiere, iar moștenitorii KGB-ului au recurs la poloniu 210.

      • Nu, nu se poate crește energia și „densitatea iradierii” (bănuiesc că vă referiți la doză și debitul dozei, acestea sunt mărimile folosite în domeniu) până când se ajunge la un cancer galopant. Înainte de a se ajunge la o probabilitate suficient de mare pentru ca metoda să fie eficientă, se va atinge o doză care duce la efecte deterministice – adică la boala de iradiere care, repet, este cu totul altceva decât cancerul.

      • Totodată, teoria nu este deloc banală, cum susțineți dvs. Poate părea așa văzută de cei din afara domeniului, dar modul în care răspunde un organism viu la iradiere este extrem de dificil de modelat, este neliniar și din acest motiv încă se fac nenumărate studii în domeniu.
        Ca să răspund la întrebarea de ce au folosit Po-210 pe Litvinenko: deși nu pot ghici ce a fost în mintea FSB-ului, pot bănui câteva motive. Po-210 este un emițător alfa pur, deci extrem de dificil de detectat dacă nu știi ce cauți. Dacă nu e ingerat sau inhalat, este inofensiv (radiația alfa nu poate penetra stratul de celule moarte ale pielii), deci e relativ mai ușor și mai sigur de manipulat decât o substanță de genul noviciokului). Pentru că este alfa emițător, are o eficacitate biologică relativă ridicată (de 20 de ori mai mare decât cea a radiațiilor gamma sau X) deci doză letală se atinge cu o cantitate mai mică.

  21. Domne, un ofiter de servicii secrete comunist care dezerteaza nu e un om de onoare. Nu inteleg de ce atata insistenta ca Pacepa nu a fost erou. Sigur ca nu a fost. Cine spune ca a fost? Nici la Europa Libera nu a spus nimeni asta. Insistenta asta pe faptul ca nu a fost erou nu duce la moralizarea lumii, ci la legitimarea comunismului. Pacepa a tradat regimul, dar regimul ala nu avea nicio legitimitate.
    Ce spune Pacepa nu poate fi luat de bun decat prin corelatie cu alte informatii. Ori, aici sunt niste lucruri interesante. Cuplul prezidential chiar era in halul in care zicea Papcepa, daca nu mai rau. Blocul comunist era implicat in terorismul arab. Arafat era un terorist, nu un luptator pentru libertate. Campania impotriva Papei Pius al XII-lea era minciuna moscovita. Etc. Pacepa a stricat niste soloteli ale Moscovei, ceea ce e fb.

  22. Pare-mi-se ca eforturile dvs. dantesti de a-l exonera pe Bivolaru de faptele penale, si de a da vina pe ziaristi ca il ataca fara temei, cu probe contrafacute de securitate, sunt lovite de nulitate: Gregorian Bivolaru a fost arestat în Franța pentru viol și trafic de ființe umane. Ati balacarit ziaristi in cartea dvs., aparandu-l pe Bivolaru, ca ipotetica victima a securitatii. Ziaristii au dezvaluit fapte de viol si trafic de fiinte umane, plus pornografie infantila, comise de Bivolaru, in Romania.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gabriel Andreescu
Gabriel Andreescu
Activist român pentru drepturile omului și specialist în domeniul științelor politice, disident anticomunist român, care s-a opus deschis lui Ceaușescu și regimului său autoritar. Astăzi, este asociat Scolii Doctorale a Universitatii de Vest, Timisoarai și este membru activ al mai multor organizații de drepturile omului. A avut o lungă activitate în presă, a scris și predat în domenii precum multiculturalismul, minoritățile naționale, libertatea de religie și secularism, etica și politica memoriei ș.a. https://ro.wikipedia.org/wiki/Gabriel_Andreescu

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro