Cum au devenit directorii companiilor de AI cei mai cunoscuți copywriteri ai planetei
I. Un tweet de milioane de vizualizări
Duminică, 6 septembrie 2026, Jensen Huang, directorul general al Nvidia, a scris pe X, într-o postare scurtă: „From ChatGPT to o1 to Astra in 4 years. AGI has arrived.” Au urmat felicitarea adresată echipei OpenAI, precizarea că modelul Astra fusese antrenat pe peste 100.000 de sisteme Nvidia Grace Blackwell NVLink72 și anunțul că alte 400.000 de procesoare grafice urmau să intre în funcțiune. Până luni, postarea acumulase deja milioane de vizualizări. Cifra exactă a continuat și continuă să crească.
Să citim atent structura: o afirmație istorică fără definiție, fără dovezi, fără nicio referire la un test, încadrată de două cifre despre hardware. Cel mai important eveniment din istoria tehnologiei, dacă e adevărat, a fost anunțat ca o notă de subsol la un comunicat de vânzări.
Și nu e prima dată. În martie 2026, pe podcastul lui Lex Fridman, același Huang declarase deja: „Cred că am atins AGI” — într-o discuție în care Fridman propusese ad hoc drept criteriu un sistem capabil să creeze și să crească o companie tehnologică evaluată la un miliard de dolari. Huang a acceptat criteriul tocmai pentru că succesul nu trebuia să dureze: a dat exemplul unei aplicații care ar putea deveni virală și apoi să iasă din afaceri la scurt timp. Pe 26 august 2026, într-un apel cu investitorii Nvidia, a repetat că, „pentru multe sarcini”, s-ar putea spune că AGI a fost deja atinsă, adăugând imediat că asemenea borne i se par „lipsite de sens”. Până la postarea din 6 septembrie sunt, așadar, trei declarații publice în același an, în contexte și după criterii diferite. Când un prag e trecut de mai multe ori, fără un test comun, riscă să funcționeze mai degrabă ca slogan decât ca prag.
II. Cronologia unei promisiuni care se reînnoiește trimestrial
Declarația lui Huang nu e o anomalie, ci punctul culminant al unui nou „gen literar” care s-a maturizat în 2025–2026: proclamația executivă a iminenței. Iată corpusul, în ordine cronologică.
Ianuarie 2025. Sam Altman scrie, într-un eseu personal, că OpenAI este acum încrezătoare că știe cum să construiască AGI „așa cum am înțeles-o tradițional” și că, în 2025, „am putea vedea” primii agenți AI „intrând în forța de muncă” și schimbând în mod semnificativ producția companiilor. Nuanța modală contează: textul original spune may see, nu formulează predicția ca pe o certitudine.
Martie–mai 2025. Dario Amodei, directorul Anthropic, prezice că, în trei-șase luni, AI va scrie 90% din cod, precizând însă că programatorii vor continua să stabilească specificațiile și deciziile generale de design. Apoi avertizează, într-un interviu pentru Axios, că inteligența artificială ar putea elimina jumătate din locurile de muncă de nivel începător din birouri și ar putea urca șomajul la 10–20% în unu-cinci ani. Formula sa din 2024, „o țară de genii într-un centru de date”, devine refren.
Iunie 2025. Altman publică „The Gentle Singularity”: omenirea a trecut de „orizontul evenimentelor”, decolarea a început. Astronomia împrumutată e revelatoare: orizontul evenimentelor este, prin definiție, locul de unde nu se mai poate ieși. Cititorul e invitat să accepte că alegerea este deja făcută.
Iunie–iulie 2025. Meta lansează, pe 30 iunie, Meta Superintelligence Labs; pe 30 iulie, Mark Zuckerberg își publică viziunea despre „superinteligență personală” pentru fiecare. Tot în iunie, Reuters relatează declarația lui Sam Altman potrivit căreia Meta ar fi oferit unor angajați OpenAI bonusuri de semnare de până la 100 de milioane de dolari; Meta nu confirmase public acea cifră. Termenul de referință a sărit, discret, de la AGI la superinteligență, ca și cum prima ar fi fost deja bifată.
Aprilie 2024 – iunie 2026, în glisare. Elon Musk oferă unul dintre cele mai clare exemple de termen care fuge. În aprilie 2024, în dialog cu Nicolai Tangen, spune că vom avea AI mai inteligent decât orice om „probabil pe la sfârșitul anului viitor”, adică 2025. Gary Marcus îi oferă public un pariu de un milion de dolari că nu se va întâmpla asta, dar nu primește răspuns. La Davos, în ianuarie 2026, Musk reia: AI mai inteligent decât orice om „până la sfârșitul acestui an” și „nu mai târziu de anul viitor”; în aceeași intervenție, plasează depășirea inteligenței colective a omenirii în 2030–2031. Pe 22 iunie 2026, reformulează această a doua țintă ca „patru sau cinci ani”. Pragurile și termenele se deplasează. Marcus va publica, pe 2 septembrie 2026, un text intitulat semnificativ Elon Musk is on a prediction rampage, and most of the media can’t seem to figure out what to do about it („Elon Musk e într-o adevărată frenezie a predicțiilor, iar cea mai mare parte a presei pare incapabilă să-și dea seama cum să le trateze.”).
Martie și august 2026. Huang, în podcastul lui Fridman: „cred că am atins AGI”. Fortune titrează, pe 30 martie, că nimeni nu se poate pune de acord asupra sensului termenului. Pe 26 august, în apelul Nvidia cu investitorii, Huang spune că, „pentru multe sarcini”, s-ar putea afirma că AGI a fost deja atinsă, numind astfel de borne „lipsite de sens”.
3 septembrie 2026. OpenAI lansează GPT-6 Astra, prezentat drept „cel mai inteligent și mai aliniat model din lume”, și raportează 98% la FrontierMath Tier 4, 99,9% la ARC-AGI-3 și 100% la ExploitBench. Într-un briefing de presă, Greg Brockman spune că modelul ar putea marca începutul AGI și încheie sesiunea cu „Bine ați venit în era AGI”.
6 septembrie 2026. Huang: „AGI has arrived.”
Ce leagă aceste momente nu e o descoperire comună, ci o gramatică comună: timpul prezent sau perfectul compus („a sosit”, „am atins”), absența unei definiții operaționale împărtășite și apariția frecventă în proximitatea unei lansări de produs a unui apel cu investitorii ori a unei competiții de recrutare și finanțare. Asta aduce aminte de ceea ce Edward Bernays numea în 1947 „ingineria consimțământului”, după ce, în Propaganda (1928), formulase deja ideea modelării deliberate a opiniei publice. Așadar, nu neapărat neadevăr, ci fabricarea unui climat în care întrebarea „E adevărat?” pare deja depășită.
III. Zona gri a indiferenței față de adevăr
Filosoful Harry Frankfurt a distins, într-un eseu publicat inițial în 1986 și reluat ca volum în 2005 (On Bullshit, Princeton University Press), între mincinos și bullshitter. Mincinosul respectă adevărul: trebuie să-l cunoască pentru a-l ascunde. Bullshitter-ul e indiferent față de adevăr: vorbește pentru a produce un efect, corespondența cu realitatea fiindu-i secundară sau irelevantă.
Citită în acest registru, declarația „AGI a sosit” nu e o minciună. Nici nu poate fi, pentru că nu e falsificabilă. Și aici ar putea interveni Popper: o afirmație pe care nicio observație nu o poate infirma nu aparține științei, oricât de tehnic ar suna. E ceea ce J. L. Austin ar fi numit un performativ: „declar ședința deschisă” nu descrie o stare de fapt, ci o instituie. „AGI a sosit”, rostit de omul care vinde cipurile pe care rulează AGI, nu raportează un eveniment, ci încearcă să-l producă în capitalizarea bursieră, în bugetele de achiziții ale guvernelor, în anxietatea părinților și, de ce nu, în programele școlare.
Dovada cea mai clară este că nici autorii nu iau termenul, în sensul său tare, în serios ca descriere: Sam Altman însuși a spus, în 2026, că, „în cel mai bun caz”, AGI este „un termen foarte prost definit”, fiind pe punctul de a-l numi „un termen de marketing irelevant”. Iar Brockman, chiar sub postarea lui Huang, s-a sustras cu grijă subtil ironică: intrăm în era AGI „fie că o vezi în acest model, în cel anterior sau în următorul”. Paranteza face toată treaba: asociază compania cu proclamația, fără a fixa un criteriu verificabil. E un performativ cu clauză de reziliere.
IV. Cine „plătește” pentru cuvântul „general/generală” din AGI?
Ar fi naiv să tratăm acest gen de afirmații și declarații drept simple excese de entuziasm, fără să observăm că există o arhitectură a stimulentelor care le produce cu regularitatea unui ciclu.
Nvidia vinde infrastructura. Fiecare lansare citită ca „validare a AGI” este, simultan, un argument că cererea de procesoare va rămâne ridicată. Un director care declară că AGI a sosit nu face doar o afirmație epistemică; face și una cu efect economic. OpenAI a anunțat în martie 2025 o rundă de finanțare de 40 de miliarde de dolari, iar Anthropic a atras 13 miliarde de dolari în septembrie 2025. Meta și Alphabet/Google nu se finanțează prin runde comparabile, fiind companii publice, dar au alocat zeci de miliarde investițiilor în infrastructură pentru AI. Structurile sunt diferite; stimulentul comun este să convingă investitorii și clienții că cererea și capabilitățile vor continua să crească. De aici poate apărea o narațiune de proximitate: nu doar „am construit un produs bun”, ci „suntem foarte aproape de pragul care schimbă totul”.
Aici intră benchmark-urile și tot aici intră legea lui Goodhart, în formularea popularizată de antropoloaga Marilyn Strathern: „când o măsură devine țintă, încetează să mai fie o măsură bună”. Astra a obținut 99,9% la ARC-AGI-3 cu Provider Adapter. În Standard harness al ARC Prize, același model a obținut 62,7%. Diferența nu dovedește că unul dintre scoruri ar fi „fals”; arată cât de mult poate depinde rezultatul de protocolul de rulare. ARC Prize precizează că Standard harness folosește o interfață comună, neutră între furnizori, în timp ce Provider Adapter păstrează starea opacă de raționament între cereri și folosește compactarea contextului. OpenAI demonstrase deja, la 29 iulie, că pentru GPT-5.6 Sol păstrarea raționamentului și compactarea ridicaseră scorul public ARC-AGI-3 de la 13,3% la 38,3%. François Chollet a subliniat, pe 3 septembrie, că saturarea ARC-AGI-3 nu este, prin ea însăși, dovadă de AGI. Cu alte cuvinte, chiar creatorul familiei de teste refuză să transforme scorul într-un certificat ontologic. Interesant, nu?
V. Cei care refuză să aplaude
Există o linie de rezistență la asemenea lucruri și la asemenea anunțuri, producătoare de uimire, încântare sau îngrijorare. Există, de altfel, asemenea linii de rezistență în toate câte sunt și vor fi pe lumea piețelor concurente.
Gary Marcus, cognitivist, profesor emerit la NYU și unul dintre cei mai vechi critici ai ideii că scalarea rețelelor neurale e suficientă în AI, a răspuns în aceeași seară: Huang nu a oferit „nici dovezi, nici definiții”, iar gestul pare, în lectura lui Marcus, o încercare de a tranșa prin decret corporativ o întrebare care ar trebui să rămână științifică. Marcus trimite la două repere. Primul: pariul său din decembrie 2024 cu Miles Brundage, fost Senior Advisor for AGI Readiness la OpenAI: zece sarcini concrete, dintre care 8 din 10 ar conta drept dovadă puternică a „G”-ului din AGI. În actualizarea sa din 6 septembrie, Marcus spune că autoformalizarea ar putea fi, în sfârșit, aproape și că poate și codarea fiabilă, dar se îndoiește că Astra îndeplinește celelalte opt criterii. Al doilea: lucrarea A Definition of AGI (Hendrycks et al., 2025; doi:10.48550/arXiv.2510.18212), semnată de 33 de autori, între care Bengio, Tegmark, Brynjolfsson și Marcus, care definește AGI ca egalarea versatilității și competenței cognitive a unui adult bine educat, măsurată pe zece domenii inspirate din psihometrie. În versiunea curentă a preprintului, GPT-5 obține 58%. Pentru Astra nu am găsit, până la 7 septembrie 2026, un scor publicat în această metodologie.
Andrej Karpathy, fost șef al AI la Tesla și cofondator OpenAI, afirma încă în octombrie 2025 că industria „face un salt prea mare” și „se preface că e uimitor, și nu e” și că modelele sunt remarcabile, dar mai e încă mult de lucru. Chollet, cum am văzut, a refuzat explicit să certifice victoria pe propriul test. Yann LeCun argumentează în aceeași direcție că modelele centrate pe limbaj nu înțeleg suficient lumea fizică și că acest fapt rămâne o limitare majoră pentru inteligența de nivel uman.
Se observă că poziția instituțională a acestor critici nu este identică cu aceea a directorilor care vând hardware sau conduc laboratoare dependente de investiții masive. Asta nu invalidează automat nici afirmațiile directorilor, nici criticile opozanților, fiind însă o variabilă relevantă atunci când citim declarații publice cu efect comercial.
VI. Ce rămâne când scoatem reclama
Angajamentul față de onestitate ne cere să analizăm și cealaltă jumătate: Astra pare un salt real. Evaluări externe precum ARC Prize confirmă un avans important pe anumite sarcini, iar datele publicate de OpenAI indică și ele îmbunătățiri puternice în utilizarea calculatorului, programare și știință. Aceste categorii de dovezi nu trebuie confundate: unele sunt evaluări independente, altele sunt rezultate raportate de furnizor. Nici Marcus nu ignoră progresul; dimpotrivă, numește Astra „un sistem impresionant” și spune că mai multe relatări sugerează un avans autentic. Problema nu e produsul. Problema e că, în 2025–2026, distanța dintre produs și proclamație a devenit un spațiu locuit permanent de cei mai vizibili oameni din industria AI, cu declarații adesea calibrate pentru piețe, nu doar pentru cunoaștere.
Guy Debord scria că spectacolul nu e o colecție de imagini, ci o relație socială mediată de imagini. „AGI a sosit” e o astfel de imagine: nu ne spune ce poate mașina, ci reorganizează relația noastră cu ea, ne mută din poziția celui care verifică în cea a celui care asistă. Iar pentru educație, care e prin definiție locul verificării, acesta e riscul real: nu că elevii vor folosi Astra, ci că vor învăța de la cei mai bogați oameni ai lumii că o afirmație fără definiție, spusă suficient de tare și de sus, trece drept fapt certificat.
Când AGI va sosi cu adevărat, și eu cred că va sosi, nu vom avea nevoie să mijim ochii, cum spune Marcus. Și nu va fi nevoie de aprobarea nimănui. Și mai cred și că întrebarea corectă nu e „Chiar a sosit?”, pentru că, iată, avem toate dovezile unui viitor continuu, ci una mai veche și mai incomodă, pe care Kant o punea iluminismului: cine va avea curajul și puterea să se folosească, atunci când AGI va sosi, de propria rațiune? Chiar dacă cel care va vorbi (și, poate, tocmai de aceea !) va avea miliarde de vizualizări și zeci de milioane de procesoare în spate.
Referințe
Notă: sursele web pentru afirmațiile din 2025–2026 au fost reverificate la 7 septembrie 2026.
Altman, S. (6 ian. 2025). Reflections. https://blog.samaltman.com/reflections
Council on Foreign Relations (10 mar. 2025). CEO Speaker Series With Dario Amodei of Anthropic. Transcript/eveniment CFR.
Axios (28 mai 2025). Behind the Curtain: A white-collar bloodbath. https://www.axios.com/2025/05/28/ai-jobs-white-collar-unemployment-anthropic
Altman, S. (10 iun. 2025). The Gentle Singularity. https://blog.samaltman.com/the-gentle-singularity
Reuters (18 iun. 2025). Sam Altman says Meta offered $100 million bonuses to OpenAI employees.
Reuters (30 iun. 2025). Meta deepens AI push with “Superintelligence” lab.
Zuckerberg, M. / Meta (30 iul. 2025). Personal Superintelligence for Everyone. https://about.fb.com/news/2025/07/personal-superintelligence-for-everyone/
Karpathy, A. (17 oct. 2025). Interview with Dwarkesh Patel. https://www.dwarkesh.com/p/andrej-karpathy
Hendrycks, D. et al. (2025). A Definition of AGI. arXiv:2510.18212. https://doi.org/10.48550/arXiv.2510.18212
World Economic Forum (ian. 2026). Conversation with Elon Musk, Davos 2026. https://www.weforum.org/podcasts/meet-the-leader/episodes/conversation-with-elon-musk-davos-2026/
Fridman, L. (23 mar. 2026). Jensen Huang: NVIDIA – The $4 Trillion Company & the AI Revolution, transcript. https://lexfridman.com/jensen-huang-transcript/
Fortune (30 mar. 2026). Nvidia’s Jensen Huang says “We’ve achieved AGI.” But no one can agree on what that means.
MIT Sloan Management Review Middle East (22 iun. 2026). Elon Musk Predicts AI Will Eclipse Human Intelligence in 5 Years.
OpenAI (29 iul. 2026). How enabling two settings tripled our scores on the ARC-AGI-3 benchmark. https://openai.com/index/how-two-settings-tripled-our-arc-agi-3-scores/
Nvidia (26 aug. 2026). Q2 FY2027 Earnings Call, corrected transcript.
Marcus, G. (2 sept. 2026). Elon Musk is on a prediction rampage, and most of the media can’t seem to figure out what to do about it. garymarcus.substack.com
OpenAI (3 sept. 2026). GPT-6 Astra: A new generation of intelligence. https://openai.com/index/gpt-6-astra/
ARC Prize (3 sept. 2026). OpenAI’s GPT-6 Astra on ARC-AGI-3. https://arcprize.org/blog/astra
Marcus, G. (3 sept. 2026). Hot take on GPT-6 Astra. garymarcus.substack.com
Marcus, G. (6 sept. 2026). Sad to see Jensen Huang claim that AGI has arrived, with no evidence and no definitions. garymarcus.substack.com
Morris, M. R. et al. (2024). Levels of AGI for Operationalizing Progress on the Path to AGI. ICML 2024. arXiv:2311.02462. https://doi.org/10.48550/arXiv.2311.02462
Chollet, F. (2019). On the Measure of Intelligence. arXiv:1911.01547. https://doi.org/10.48550/arXiv.1911.01547
Frankfurt, H. G. (1986). On Bullshit. Raritan, 6(2), 81–100; republicat ca volum de Princeton University Press (2005).
Austin, J. L. (1962). How to Do Things with Words. Oxford University Press.
Popper, K. (1959). The Logic of Scientific Discovery. Hutchinson.
Bernays, E. (1928). Propaganda. Horace Liveright.
Bernays, E. L. (1947). The Engineering of Consent. The ANNALS of the American Academy of Political and Social Science, 250(1), 113–120. https://doi.org/10.1177/000271624725000116
Strathern, M. (1997). “Improving ratings”: audit in the British University system. European Review, 5(3), 305–321.
Debord, G. (1967). La Société du spectacle. Buchet-Chastel.
Marcus, G. & Brundage, M. (30 dec. 2024). Where will AI be at the end of 2027? A bet. garymarcus.substack.com
JUST IN: Former Obama national security official Jacob Stokes urges U.S. to prepare for scenarios that could include military strikes on Chinese data centers if China nears AGI first.
Să traduc?
P.S. Vă amintiți când ne spuneau că capitalismul de piață liberă se bazează pe merit și pe inovație?
Am o puternică senzație și sper din tot sufletul să mă înșel, că pe piață sunt mult prea mulți bani neacoperiți iar industria are nevoie stringentă de o tehnologie cu adevărat disruptivă pentru a-i absorbi. Din acest motiv se agață de fiecare tehnologie nou apărută ( a fost cloud-ul, apoi bitcoinii, acum AI-ul). Asta nu știrbește meritele respectivelor tehnologii, doar că este dificil să spui care este impactul lor în viața reală. Apariția circuitului integrat, apariția microprocesorului, PC-ul, Internetul au fost tehnologii disruptive care au schimbat viața oamenilor – și au crescut productivitatea în toate domeniile economice. Momentan e greu de spus care va fi impactul AI-ului, mai ales că deocamdată principala utilizare e tocmai în IT. Ori IT-ul nu poate să crească doar trăgându-se de păr, precum baronul Munchausen, dacă nu poate să tragă după el celelalte industrii nu va aduce creșterea așteptată… E de văzut pentru că de fapt nici nu știm dacă inteligența umană e doar o acumulare de cunoștințe și deprinderi (caz în care la un moment dat computerele vor putea mai mult decât noi) sau e calitativ altceva. Eu însă aștept progresele complementare în domeniul mecanicii și roboticii, până nu o să poată ține o sapă și să taie cu precizie doar buruiana lăsând porumbul… ( asta e, am în urmă o nesfârșită ascendență țărănească, nu mă pot abține :) )
Pe piata sint marsrute (adica trenuri complete) pline cu bani aruncati in piata sub diferite pretexte (covidenie, sustinerea a ceva, orice, dar sustinere sa fie ca sa aratam ca facem ceva si sa isi inchipuie lumea ca stim ce facem – va aduceti aminte de traznaia numita Quantitative Easing? – toate astea nu-s acoperite de nimic asa ca s-au dus direct in inflatie) si gramezi de blambeci numa’ buni de jumulit. Iar tipii din AI atrag nu doar blambecu’ dar si statele, ca au nevoie nu doar de procesoare ci si de energie. Asa ca traznaia se rostogoleste – am mai scris aici ca AI mi se pare o bula. Mai vorbim cind AI o sa produca si altceva decit hype si cosmaruri pentru telectuali fini – si treaba merge. Presa ruleaza narativu’, ca-i mai lesne un copy-paste despre ce timpenie mai basneste Altman decit orice altceva. Nemaivorbind ca alde Altman & Co inteleg industrie, materiale si tehnologie la nivelul talpii de slap. Babaetz, ati pus cumva mina pe cuvintul asta, insa tehnologia (si stiinta materialelor) sint nitelus altceva decit ce Ics si Zero jucati voi pe gregarele monitoare ale lumii.
Nu va asteptati prea curind la, cum le ziceti, „progresele” in mecanica si robotica. Stiti ce? Pina la alea va fi complet automatizata contabilitatea. Cum, nu se poate? Prostalaul AI nu pricepe cum vine treaba cu clasele de conturi, adica ceva la nivel de clasa a septea? Pai mult succes cu restul, rapidulet digital ce esti tu. Dupa ce-o rezolvi pe-asta poate vei fi in stare sa schimbi perdele, treaba timpita dar macar folositoare. Dupa aia o sa vedem daca esti in stare sa calci camasi barbatesti, basteptule.
you made my day! exista (si n cramele din ro) masini de recoltat struguri. standardizezi rindurile de vita de vie apoi le ncaleci cu combina. la fel faci si cu porumbul. lansezi drona AI, o pui sa lmprastie niste chimicale sa faca lumina n buruieni, apoi vine sapa AI sa le smulga pe cele ramase. pai nu lucrau cloudurile de zeci de ani? you got email si anunturi personalizate? methodele rmi (gindite de minti destupate) va accesau serverele (locale sau indepartate). in IT s au folosit totdeauna buzzworduri, lansate de „business” (junior, middle, senior) manageri si marketeri. pina nu faci oleaca de reclama nu iese fum, nu i asa?
era un banc cu aparatul de bărbierit automat: „dar cum, fețele oamenilor sunt diferite, cum funcționează? -La început, da!” Aparatele de care ziceți, cu rânduri standardizate, au fost inventate deja; ele aparțin primei revoluții industiale, mai întâi mecanică, din secolul XIX, apoi, prin inventarea microprocesorului devenite incredibil de complexe, dar tot automate care lucrează pe baza unui program. Introducerea AI-ului se justifică într-un context diferit, în care activitatea s-ar adapta automat la condițiile concrete: urmăresc de pildă cu mare interes automobilele fără șofer. Deocamdată rezultatele, din ce apare prin presă, sunt încurajatoare dar încă departe de momentul în care să poată fi comercializate. Încă o dată, am subliniat lucrul ăsta în prima intervenție: una e ca o tehnologie să funcționeze și alta e să devină disruptivă. E vorba de scală și la promisiunile care s-au făcut (traduse în bani pe bursă) faptul că funcționează nu e de ajuns. Faptul că va concedia niște fete din call-centere și niște programatori făcuți la repezeală în timpul celuilalt buzzword (cloud-ul) nu e disruptiv și nu poate genera destui bani care să justifice investițiile. Ca să rămân în zona agrară, un fix al lui Nea Nicu era să trimită țăranii să strângă spicele căzute în urma combinei, e o ilustrare destul de frumoasă a diferenței între revoluția industrială și cea AI :)
da, da, ai ul trebuie sa ti citeasca fizionomia fetei inainte sa te barbiereasca. (exista cicatrici, negi, alunite ce trebuie evitate). cu masinile fara pilot, ar fi okay dac ar fi absolut toate fara pilot (ar anticipa reactiile din trafic), dar daca o ceafa lata ce se deplaseaza din sens opus paraseste banda si va intra in tine? (reactiile softwareuiui vin in nano sec, nu insa si frinele mecanice, sau virajul st/dr ce chiar anticipat nu poate evita obstacolul)
acum ce să zic, evitarea tuturor accidentelor nu mi se pare o temă rezonabilă de proiectare. Să nu produci tu accidente și să poți să eviți accidentele evitabile (definite cumva în funcție de timpul disponibil de reacție) pare o temă bună. Și da, apoi, dacă asta ar funcționa, probabil că ar fi legitim să ne gândim dacă merită să mai încredințăm conducerea mașinilor unor entități așa de labile psihic precum oamenii :)
Când n-ai minte ai viața în față, când ai minte ai moartea în față. Mai explicit, ești degeaba tânăr, că ești prost; iar după o vreme ești degeaba deștept, căci tocmai ești bătrân. Proasta artificială e proastă că e tânără. Când va fi ea deșteaptă, atunci va fi ea și pe ducă? Nu prea cred. Astfel, tânăra artificială are tot timpul la dispoziție. Și crește, și crește, și crește….
Când au apărut avioanele erau niște hardughii ridicole. După aia n-au mai fost hardughii. După aia îți cădeau bombele în cap și dispăreau orașele de pe hartă. Pentru că avioanele aveau și au tot timpul la dispoziție. Astăzi aterizează singure. Obiectele au tot timpul la dispoziție. Inteligența Artificială e un obiect. Deocamdată.
Săptămâna trecută a marcat primul eveniment public organizat de o inteligență artificială in România: Festivalul Borșului de la Jurilovca. Cred că ar trebui să sărbătorim cum se cuvine acest eveniment și să-i acordăm atenția pe care o merită inteligența locală, că nu-i de colea, am intrat și noi in rândul lumii. bune, zic.
Festivalul digital (spre deosebire de cel pământean, lipovenesc) a avut un impact social și economic considerabil punînd lumea in mișcare fără ca autoritățile locale să investească nici măcar un bănuț din fondurile publice.
Festivalul digital a indus lumea in eroare in mod cinstit, lucrativ pentru antreprenorii locali care probabil că și-au epuizat rezervele de borș cu această ocazie, fără să ceară nicio contraprestație, spre deosebire de alți organizatori privați de chiolhanuri. Evenimentul in sine a fost unul simplu, nepretențios – ideea de festival fluturată pe internet doar la întrebarea mușteriilor conectați la frenezia artificială colectivă.
O inteligență artificială aflăm astfel că poate fi benefică pentru economie și antreprenori dar cu condiția ca ea să fie conectată la o formă de prostie artificială de masă. E de așteptat ca impactul social al acestui gadget digital să depășească pe cel al strămoșilor săi -botul de forum, tamagotchiul cu leduri sau vânătorul de pokemoni. Asta pentru că, iată, sute de indivizi seduși de un chatbot s-au dus la dracu-n praznic pentru un borș artificial. Chemarea a fost de grad aproape divin și e foarte posibil să se repete și la anul, devenind astfel un pelerinaj. Ar fi o iluzie să credem că omuleții prinși in mirajul borșului vor abandona după acest eveniment pe Marele Îndrumător, chatbotul lor favorit.
Și uite așa ajungem la limbajul profeților (antreprenorilor digitali, mai exact) de pe tărâmul supra-natural al superboților: pentru ei Sosirea e cu majusculă, iar AGI e Mesia. Nu trebui să credem că ei chiar ar crede, intru totul, in propriile elucubrații, dar limbajul asta denotă: un misticism ce depășește cu mult încrederea fabuloasă in sine a antreprenorului american de succes (care crede in Destinul său, in Chemare, in Protecția divină șamd). Dacă in spațiul economic putem intui o trumpificare a acestor pionieri digitali ai mileniului 3, imagistic, cultural ei sunt populați de o mitologie de care s-au lăsat amprentați din copilărie prin consumul necontrolat de literatură sf, mitologie din care au extras figurile și expresiile cu care-și construiesc astăzi retorica glorioasă a ‘sfârșitului lumii’, așa cum o știm. Pentru că asta ne tot repetă acești tocilari mizantropi – viziunea lor apocaliptică pritocită incă de pe băncile școlilor unde erau abuzați de colegii lor mai puțin dotați intelectual, conform stereotipului cinematografic american (nu-i așa?). Nu mai contează că retorica acoperă o fraudă intelectuală de proporții – calificarea unor programe de tip chatbot (construite la rândul prin furt intelectual) ca inteligențe artificiale, orice poate fi justificat/raționalizat pentru/de către o elită culturală sătulă de așteptarea Progresului și care se închină deja la Tehnologie și care a îmbrățișat fără prea multe scrupule/critici această mascaradă sefeoidă ca realitate fizică.
Chemarea a fost de grad aproape divin și e foarte posibil să se repete și la anul, devenind astfel un pelerinaj. Ar fi o iluzie să credem că omuleții prinși in mirajul borșului vor abandona după acest eveniment pe Marele Îndrumător, chatbotul lor favorit.
A fost pelerinaj. Paranghelia cu „bors” a fost organizata cativa ani consecutivi.
Dar… asa se-ntampla cand pt comunicarea oficiala
folosesti feizbuci in loc de site-ul oficial al primariei.
Un primar „out-of-the-box” care s-ar fi confruntat cu aceasta problema
le-ar fi proiectat S1m0ne 2002… sau macar cate un dividiu cado’.
Când simpla prezență a doi roboti în fața ușii, veniți să te salte, face ca ușa să-și iasă din balamale de supărare și să se deschidă singură, fără să mai apuce să dea din clanță, poți spune cu tărie ca începe un nou capitol. Nu pentru tine, ci pentru roboți. Deja-s în fața ușii vecinului.
De pe WSJ de ieri; AI a rezolvat o problema veche legata de vartejul Navier-Stokes. Probabil e iarasi o gaselnita de PR cu toate ca, articolul spune ca a luat timp, multe reurse si multi bani….
https://www.wsj.com/tech/ai/openai-millennium-prize-navier-stokes-math-2bf240f8?mod=business_trendingnow_article_pos1
OpenAI Says It Has Solved a Millennium Prize Problem—a Holy Grail of Math
As the leading AI labs battle for math supremacy, OpenAI spent millions of dollars and cracked the Navier-Stokes problem. Rivals are already challenging AI’s biggest math breakthrough yet.
In a year of unthinkable math progress, as increasingly powerful AI systems have cracked conjectures that had long stumped humans, OpenAI published a breakthrough on Tuesday that represents the most significant advance yet.
Back in 2000, seven of the deepest and most difficult unresolved questions in mathematics were enshrined as the Millennium Prize Problems. Since then, some of the world’s brightest minds have pursued the most elusive answers in math—and the $1 million promised for any solution.
Despite the intellectual firepower aimed at these notorious problems, only one had ever been solved.
But now OpenAI has published what it says is the solution to a second Millennium Prize Problem. And this one was produced by AI.
The lab said on Tuesday that one of its internal models has solved the Navier-Stokes existence and smoothness problem, a fundamental question about the rules that describe how liquids and gases move.
For nearly a century, mathematicians have tried to determine whether smooth solutions to the equations describing three-dimensional fluid motion always remain smooth or if they ever break down. To put it less mathematically: On paper, can water blow up? OpenAI says its model found a scenario in which “an initially smooth fluid at rest can develop a singularity in a finite time.” In the proof, a spaghetti-like vortex gets smaller while spinning faster and faster, its speed growing without limit in what mathematicians call “finite-time blowup.”
OpenAI published its findings along with the 165-page proof and a formalization that verifies the argument step by step. The company says it took as many as 10,000 AI agents working together on the problem about 88 hours to find the solution. It also took “millions of dollars” in computing resources.
The race to solve a Millennium Prize Problem had become so ferociously competitive that OpenAI’s researchers did not circulate the results with outside mathematicians before publication.
Over the weekend, the online math community on social media erupted with chatter that a Millennium Prize Problem had been solved. In the hours before Tuesday’s announcement, the drama took another turn when competing researchers, including one from Anthropic, challenged OpenAI’s version of events. By the time mathematicians could actually read the proof, only one thing was clear: It appeared to be the most striking example of artificial intelligence doing something that lots of brilliant humans have been trying and failing to do for a very long time.
“It’s undeniable that symbolically, it’s a big moment—and the next in a natural chain of big moments,” said Timothy Gowers, a Fields Medal-winning mathematician who had not yet reviewed the milestone paper.Not long ago, the smartest models struggled with basic math. In recent years, they have become smart enough to earn a silver medal and then gold at the International Mathematical Olympiad. By this year, they were solving major open problems. Their rapid improvement has left researchers inside frontier labs both surprised and alarmed by the pace of development.
“Even a month ago, I don’t think we would have predicted that we would be talking about a Millennium Prize Problem,” said Jakub Pachocki, OpenAI’s chief scientist. “We see this as a demonstration of just how far AI has gotten—and how quickly.”
In recent months, the AI companies have flaunted the capabilities of their models by trumpeting advances in combinatorial geometry and algebraic number theory, turning extremely nerdy math into a form of advertising. Despite those strides, the possibility of a frontier lab taking the giant leap it would require to solve a Millennium Prize Problem seemed improbable.This latest discovery was made by an unreleased model that OpenAI says is “significantly more capable” than GPT-6 Astra, which the lab released just last week.
When the company tested both models on its own benchmark of math problems, Astra was able to solve about 10%. The unreleased model scored closer to 50%.
“Basically, you throw at it almost any open problem,” said OpenAI researcher Sebastien Bubeck, “and it’s a coin flip whether the model can solve it.”
This model has been in training since late August, the company said. On Sept. 1, with the math community buzzing about rumors that Anthropic had solved two Millennium Prize problems, OpenAI unleashed the model on all six open questions. Even then, researchers expected it would produce the same results as the other times they have pointed their models at the infamous Riemann hypothesis, the P vs. NP problem and the Navier-Stokes equation.
“We didn’t expect it to solve any,” said OpenAI researcher Noam Brown.
After 50 hours of work, the AI had made enough progress on a problem related to Navier-Stokes that the humans intervened. They made their own calculation to shift the agents away from the other five problems—and focus all of the effort’s computing power on this one.
With that investment, the AI increased the size of its army of agents from 100 to as many as 10,000. To resolve Navier-Stokes, they sent 2.7 million messages and used 130 billion output tokens—the rough equivalent of a million books. The company says their work was completed on Saturday and computer-verified on Sunday.
The news of a result surprised even the wonkiest researchers inside OpenAI, who scrambled to check it by using their own AI agents.
Dan Roberts was at a park with his kids when he got word of the breakthrough on Slack.
Cheuk Hei Chu found out when he looked at his phone after emerging from an escape room. OpenAI’s chief research officer Mark Chen was asleep in Tokyo and woke up to several frantic calls.
“I couldn’t sleep for the rest of the night,” he said.
But it wouldn’t be the last sleepless night for the OpenAI team.
In recent months, solving the kind of math problems that most people find unintelligible has become a subject of vicious competition between the world’s most valuable AI companies.
And in the hours leading up to publication, that rivalry blew up in a very human way.
OpenAI says it began the furious sprint to a Navier-Stokes resolution last week, after hearing rumors that a Millennium Prize problem had been solved—by Anthropic.
As it turned out, the rumors concerned work by Anthropic researcher Levent Alpöge and New York University math professor Tristan Buckmaster on a related question about fluid dynamics. OpenAI says it contacted them over the weekend to discuss coordinating the results, publishing at the same time and even collaborating.
From there, the accounts diverge.
Before OpenAI released its proof, Buckmaster published his work with Alpöge on Tuesday morning. He said in a statement that they used models from both Anthropic and OpenAI in their research, and he questioned whether OpenAI’s new model had been trained on—or had access to—those sessions.
OpenAI said that neither its agents nor researchers saw the competing unpublished work until it was released publicly. The company said it was unlikely that data from people using its products had helped improve the models, but it couldn’t rule out the possibility.The proof that was published Tuesday dates back to the 1800s, when Claude-Louis Navier and George Gabriel Stokes developed a set of partial differential equations that would later help us design airplanes, forecast the weather and understand how blood flows through our bodies.
In 2000, the Clay Mathematics Institute made the Navier-Stokes equation one of the seven problems worthy of a million-dollar bounty. The prizes were meant to draw attention to how little we knew about math—no matter how many of us have suffered through high-school algebra.
In 2010, a reclusive Russian mathematician Grigori Perelman was honored for proving the Poincaré conjecture, the first Millennium Prize Problem to be solved. Then he proved just how unpredictable humans can be when he declined the money.
OpenAI won’t be collecting the $1 million, either.
“Our goal in releasing this result is to report on the substantial progress of our AI models,” the company said. “We do not intend to claim the Millennium Prize.”
Robert, matematicienii implicati in aceste modele AI nu sunt nici pe departe matematicieni de top, iar proprietarii acestor OPEN AI, etc nu au nici macar competente minimale in a intelege enunturile acestor probleme ale mileniului propuse in 2000 de Clay Mathematics Institute. Nu vad niciun motiv pentru care un matematician serios ar avea incredere in propaganda cu iz de PR desantat produsa de promotorii AI.
Exactly my point stimate Domn Laurentiu. Taman de asta am dat copy-paste la articol.
Uitati si la pontagii astia de la Theonion:
https://theonion.com/nations-smart-toilets-begin-counting-down/
https://mathandai.org/
Nu stiu cum va evolua povestea AI, dar toata agitatia pe tema asta mi se pare suspecta si imi aminteste de leacul pentru cancer, care era o descoperire iminenta acum vreo 50 de ani. La fel era si energia – potential „nelimitata” la scara umana – obtinuta prin fuziune nucleara. In anii ’80 a aparut ideea computerelor cuantice, despre care se spun o multime de povesti de atunci, multe dintre ele de-a dreptul vinatoresti. Si-apoi citesti intr-un colt de internet o stire pe care agentiile de presa si televiziunile o ignora, sau o plaseaza printe alte stiri mondene si festiviste, fiindca rubrica de defetisme nu au:
NEC Corporation (Nippon Electric Company) has officially halted the development of physical quantum computer hardware as of March 2026, citing that commercialization timelines were too long to generate an adequate return on investment. This decision ends a 27-year research effort that included the world’s first demonstration of a superconducting solid-state qubit in 1999 and an eight-qubit annealing prototype unveiled in 2023.
While NEC is exiting the hardware race, it will continue to focus on quantum-inspired computing, quantum annealing algorithms, and software services that can run on conventional high-performance computing systems. The company plans to leverage its expertise in optimization problems for logistics, finance, and industrial scheduling using classical vector supercomputers and cloud services, rather than building dedicated quantum chips.
Vorba strategilor militari dupa o infringere catastrofala pe front: retragere strategică pe pozitii dinainte stabilite.