Războiul din jurul Strâmtorii Ormuz a declanșat ceea ce aș numi apogeul tuturor perturbațiilor din lanțul de aprovizionare cu hidrocarburi din toate timpurile – o fractură structurală a sistemului energetic mondial (Fig. 1).
Fig. 1. Perturbările majore ale aprovizionării globale cu petrol.
În trecut, astfel de șocuri de aprovizionare au avut un impact semnificativ, provocând modificări permanente în economia globală și schimbări ale balanței energetice mondiale. Observând amplitudinea perturbării din 2026 (Fig. 1) și comparând-o cu celelalte evenimente similare menționate, avem motive să credem că evoluția politico-economică post-Ormuz nu va face excepție de la regula impacturilor dureroase și vizibile, semne clare ale unei noi ordini mondiale.[1]
Un prim câștigător provizoriu al crizei din jurul Strâmtorii Ormuz este foarte clar: moleculele de petrol și gaze au învins electronii „verzi”. Chiar dacă războiul nu s-a încheiat oficial și nu există încă un învingător politic și militar necontestat, ordinea energetică globală s-a reconfigurat în favoarea combustibililor fosili, iar alarmismul climatic a dispărut din prim-planul agendei publice.
Strâmtoarea Ormuz ca barometru al puterii energetice
Strâmtoarea Ormuz este mai mult decât un canal îngust care leagă Golful Persic de Golful Oman: este un barometru al echilibrului energetic global.[2] Înainte de actualul conflict, aproximativ o cincime din petrolul mondial și o cotă comparabilă din exporturile globale de GNL (gaze naturale lichefiate) tranzitau prin acest punct de strangulare, destinat în proporție covârșitoare piețelor asiatice.
Când fluxurile prin Ormuz se reduc cu 90–95%, cum se întâmplă acum, efectul nu este unul ciclic, ci de fond: rutele comerciale se lungesc cu 10–14 zile, primele de asigurare cresc abrupt, iar diferența dintre prețurile spot și cele futures la petrol devine atât de mare încât contractele financiare nu mai reflectă realitatea fizică a pieței. În aceste condiții, criteriul decisiv nu mai este cine produce energia, ci entitatea care o poate livra în siguranță – accesibilitatea, nu abundența, devine sursa principală de putere geopolitică.
Pentru economiile dependente de importuri – Japonia, Coreea de Sud, India, majoritatea țărilor din Asia de Sud-Est, dar și Europa – blocarea sau chiar doar militarizarea Strâmtorii Ormuz înseamnă nu doar un șoc al prețurilor, ci și un risc sistemic: rezervorul de petrol al lumii se transformă dintr-un flux continuu într-un șir de intermitențe și sincope greu de gestionat. Din această perspectivă, conflictul actual marchează „revenirea geopoliticii energetice clasice”, în care geologia și geografia dictează opțiunile strategice mai mult decât arhitectura instituțională a piețelor.[3]
Molecule versus electroni „verzi”
Criza indusă de războiul cu Iranul și de cvasi-închiderea Strâmtorii Ormuz confirmă, încă o dată, că securitatea energetică, în moment de criză, se sprijină pe molecule – în principal petrol, gaze și cărbuni – mai degrabă decât pe electroni „verzi”. Europa și o mare parte din Asia au mizat, în ultimul deceniu, pe ideea că „tranziția energetică” și masificarea surselor eoliene și solare vor ține luminile aprinse și economiile în funcțiune; consecințele acestei opțiuni sunt acum vizibile.
Dar sistemul energetic mondial se bazează în proporție de circa 80% pe molecule (hidrocarburi), fie că ne place sau nu.
Din punct de vedere fizic, diferența este simplă: moleculele (lichide sau gazoase) sunt abundente, purtătoare de energie cu densitate ridicată, oferind un randament energetic ridicat; sunt ușor de stocat și transportat, fiind disponibile 24/7 acolo unde există infrastructură. În schimb, sursele eoliană și solară sunt intermitente și depind de localizarea geografică, iar stocarea energiei lor la scară mare depinde de un sistem complex de materiale critice și baterii. Când se închid rute maritime sau se blochează noduri logistice, este mult mai simplu să realoci petroliere, terminale și rezervoare decât să reconstruiești din mers infrastructuri de rețea și stocare electrică pentru care nu există echivalente rapide.
Criza actuală a mai scos la iveală un aspect adesea ignorat în discursul „verde”: majoritatea tehnologiilor regenerabile (care, mai corect spus, sunt de fapt, reconstruibile după fiecare 10-15 ani) produc doar electricitate, care acoperă astăzi circa o cincime din ceea ce fac hidrocarburile în economie. Motorina și păcura pentru transporturile maritime și militare, combustibilul de aviație, numeroasele produse petrochimice și materiile prime pentru industria materialelor și cea farmaceutică nu au substituenți „verzi” disponibili la scară globală – ceea ce transformă „decarbonizarea rapidă” într-un slogan, nu într-un program realist de politică energetică.
Petrochimia: civilizația construită din molecule
O parte importantă a neînțelegerii actuale provine din reducerea energiei la producția de electricitate, ca și cum problema ar putea fi rezolvată doar prin decarbonizarea rețelelor și electrificarea transportului. Din perspectiva ingineriei chimice, acest unghi acoperă cel mult jumătate din realitate: combustibilii fosili nu sunt doar inputuri pentru generarea de electricitate, ci și materii prime indispensabile pentru peste 6.000 de produse care susțin viața modernă – de la îmbrăcăminte și materiale plastice, la fertilizanți, medicamente, materiale de construcții, fibre sintetice, ambalaje și numeroase componente industriale (Fig. 2).
Fig. 2. Produse ale industriei petrochimice, obținute din petrol și gaze. Chiar dacă visul de aur al omenirii – electricitate abundentă obținută din fuziune nucleară – se va împlini, vor fi tot electroni „verzi”, fără nicio posibilitate de a produce vreunul dintre produsele indicate mai sus. (Sursa)
Diagramele de tip flow‑chart ale industriei petrochimice arată această tranziție în cascadă: de la țiței și gaze naturale, prin etan, propan, nafta și alte feedstock‑uri, se ajunge la o serie de substanțe de bază (etilenă, propilenă, benzen, toluen, butadienă, metanol etc.), din care se ramifică mii de intermediari chimici și, în final, produsele utilizate cotidian – plastice, fibre, detergenți, explozivi, echipamente medicale, componente electronice. În spatele fiecărei sticle de medicament, al fiecărui telefon mobil sau al fiecărui ambalaj igienic stă un lanț petrochimic care începe, inevitabil, cu molecule de hidrocarburi (Fig. 2).
În mai multe articole publicate de-a lungul anilor pe această platformă, am detaliat o realitate fundamentală: întreaga civilizație în care trăim și de care ne bucurăm a fost construită pe cinci piloni fundamentali: oțel, ciment, îngrășăminte agricole, mase plastice și medicamente.[4] Ce au în comun toți acești piloni fundamentali? Simplu, sunt produși pe bază de molecule (petrol și gaze), nu pe baza electronilor „verzi”.
Această structură materială are consecințe geopolitice directe. O întrerupere serioasă a aprovizionării cu petrol și gaze afectează nu doar prețul benzinei la pompă, ci și continuitatea sistemelor de sănătate, agricultură, logistică și comunicații, deoarece fertilizanții, materialele medicale, îngrășămintele și componentele electronice depind de aceleași fluxuri de materii prime. În acest sens, Strâmtoarea Ormuz este un test de stres nu doar pentru piețele de energie, ci și pentru întreaga infrastructură materială a civilizației moderne.
Geologia ca destin geopolitic
Geologia fixează pozițiile de start ale statelor și trasează liniile de forță ale lumii în jocul energetic global, iar criza Ormuz a scos din nou la iveală această realitate. Rezervele convenționale de țiței sunt concentrate, în proporție de aproximativ 60%, într-un triunghi de câteva sute de kilometri din sud-vestul Asiei, ceea ce explică atât importanța Golfului Persic, cât și recurența conflictelor din regiune.[5]
Statele Unite au beneficiat în ultimele decenii de prezența unei geologii favorabile[6] – vaste formațiuni de argile (roci sursă) bogate în hidrocarburi – și de inovații tehnice (fracturarea hidraulică și forajul orizontal) care au transformat țara din cel mai mare importator de petrol în cel mai mare producător mondial de petrol și cel mai mare exportator de gaze naturale lichefiate. Această „revoluție a argilelor” conferă Washingtonului o siguranță strategică pe care Europa sau Japonia nu o are: în caz de șoc, SUA pot compensa o parte din pierderile de import prin creșterea producției interne și pot utiliza stocurile strategice pentru a netezi vârful crizei.
Pe de altă parte, geologia specifică altor zone susține și reordonează relațiile de dependență: Asia rămâne legată de Golful Persic, Europa a trecut de la dependența de gazul rusesc la dependența de GNL-ul american, iar China devine tot mai dependentă de fluxurile de petrol și gaze din Rusia, pe fondul vulnerabilității crescânde a importurilor prin Strâmtoarea Ormuz. Geologia nu poate fi modificată prin rezoluții sau tratate pentru că geologia înseamnă destin. Geologia obligă la proiecte pe termen lung: conducte, terminale GNL, rețele de stocare și alternative logistice care se construiesc în decenii, nu în cicluri electorale.
Marginalizarea alarmismului climatic
Victoria moleculelor asupra electronilor „verzi” a produs și o redimensionare socială și politică a mișcărilor ecologiste/climatice alarmiste. Aceste mișcări, care odinioară dictau agenda politică, s-au confruntat recent cu o realitate dură, impusă de creșterea prețului energiei și de incertitudinea soluțiilor climatice propuse de eco-activiști. Trei articole publicate la sfârșitul anului trecut (aici, aici și aici) au descris iminenta intrare în penumbră a mișcărilor care cereau prioritizarea electronilor „verzi” și eliminarea rapidă a moleculelor.
Pe fundalul acestei realități geologice și geopolitice, discursul alarmist al mișcărilor clima-centrice a fost împins în plan secund. Grupuri precum Just Stop Oil, Keep It in the Ground sau Extinction Rebellion rămân vocale în spațiul mediatic, dar în momentul în care prețul energiei explodează și frigul amenință casele, apelurile la sacrificii pe termen lung devin greu de susținut în fața electoratului.
Exemplul paradoxal al Gretei Thunberg, simbol al activismului climatic, care ajunge să facă lobby pentru aprovizionarea Cubei cu petrol – nu cu electroni „verzi” –, ilustrează această tensiune dintre ideal și necesitate: când viața cotidiană și funcționarea serviciilor vitale sunt în joc, prioritatea se mută de la „net-zero” la „keep the lights on”. Mediatic, agenda a trecut de la „urgența climatică” la „criza energetică”, iar spațiul politic pentru politici radicale de decarbonizare s-a restrâns rapid.
Această marginalizare este alimentată și de reacția opiniei publice la costurile reale ale politicilor „verzi”. În Europa, prețurile ridicate la electricitate și gaz, închiderea capacităților industriale și dependența crescută de importuri au erodat consensul transpartinic pro-tranziție, iar unele partide – inclusiv în țări precum Marea Britanie – au început să adopte poziții mai sceptice față de ritmul și amploarea decarbonizării. În Statele Unite, criticii politicilor climatice au subliniat disproporția dintre sumele alocate subvențiilor pentru energie „curată” și investițiile în infrastructura de petrol și gaze, arătând că sub-investiția în molecule a amplificat vulnerabilitatea la șocuri precum cel generat de Strâmtoarea Ormuz.
Deciziile politice recente: victoria discretă a moleculelor
Criza din jurul Strâmtorii Ormuz a accelerat o serie de decizii politice care arată, dincolo de retorică, o revenire pragmatică la molecule în detrimentul electronilor „verzi”:
- Mexicul și fracturarea hidraulică
Președinta Mexicului, Claudia Sheinbaum – cu un profil profesional asociat cercetării climatice și cu un partid de stânga ostil fracturării argilelor– a anunțat pe 8 aprilie 2026 un plan de valorificare a rezervelor de gaze neconvenționale ale țării, estimate la circa 141 miliarde picioare cubice (~4 miliarde metri cubi), pentru a reduce dependența de gazul american. Sub presiunea costurilor energetice și a incertitudinii privind aprovizionarea, fracturarea hidraulică, anterior demonizată, este reambalată sub formula „metode mai puțin dăunătoare” și readusă pe agenda strategică. - Canada și „legea de fier” a politicii climatice
Ministrul canadian al Energiei, Tim Hodgson, a formulat explicit un adevăr adesea eludat: o mare parte a populației nu este dispusă să sacrifice creșterea economică pentru reduceri rapide ale emisiilor de carbon. Soluția propusă la Ottawa nu este restrângerea producției de petrol, ci stimularea acesteia – prin adăugarea a milioane de barili pe zi – concomitent cu tehnologii de captare a carbonului, adică o trecere de la retorica „post-fosilă” la un pragmatism „low-carbon”. Este o manifestare concludentă a legii de fier a politicii climatice, pe care am descris-o în 2025 și care este strâns legată de tranziția energetică: atunci când politicile axate pe creșterea economică se confruntă cu politicile axate pe reducerea emisiilor, creșterea economică va învinge de fiecare dată.[7] - Decizii judiciare la nivel înalt
În Statele Unite, deciziile recente ale Curții Supreme federale și ale Curții Supreme din Maryland au limitat tentativele de a utiliza justiția ca instrument de penalizare generală a companiilor petroliere pentru „daune climatice”. Instanțele au subliniat prevalența legislației federale în materie de poluare atmosferică și au calificat acțiunile locale drept încercări de a reglementa indirect emisiile de gaze cu efect de seră prin intermediul litigiilor, dincolo de cadrul stabilit de Congres. Rezultatul practic: o reducere a riscului juridic sistemic pentru industria petrolieră. Două mari companii – Chevron și ExxonMobil – au obținut victorii semnificative în procesele intentate de grupări.
Ca o notă marginală: Oamenilor le place să dea vina pe Exxon, Shell și restul „marilor vinovați” pentru orice: de la scumpirea petrolului până la schimbarea climei și alte catastrofe reale sau imaginare. E o narațiune comodă, dar care nu conține informații complete. Realitatea — acea realitate încăpățânată, care nu ține cont de sloganuri — spune altceva. Doar aproximativ 12% din rezervele globale de petrol se află în mâinile companiilor petroliere listate la bursă. Exxon, Shell, BP, Chevron și celelalte sunt, în fond, niște chiriași de lux într-o lume dominată de proprietari suverani. Celelalte 88% aparțin statelor suverane: Saudi Aramco, Rosneft, companiile naționale din Iran, Irak, China, Venezuela, Nigeria și o listă lungă de entități pentru care transparența este un moft occidental, nu o obligație.
Așadar, ideea că schimbarea conducerii Chevron cu activiști Greenpeace ar modifica producția globală de petrol este o fantezie reconfortantă. Ar schimba exact nimic. Producția ar continua să fie decisă la Riyadh, Moscova, Teheran și Beijing, nu în sălile de consiliu din Texas.
Pe scurt: demonizarea companiilor private e un exercițiu moral ieftin. Adevărata putere asupra petrolului nu rezidă în corporații, ci în (petro)state. Iar acestea nu pot fi schimbate prin vandalizarea talibanică a operelor de artă din muzee sau prin blocarea autostrăzilor.
- Relaxarea temporară a sancțiunilor asupra petrolului rusesc
Administrația americană, confruntată cu simultaneitatea „maximă” a presiunii asupra Iranului și cu nevoia de a preveni o criză energetică globală, a acordat derogări temporare pentru exporturile de petrol rusesc către India, China și chiar către SUA. Mesajul implicit: în condiții de penurie, considerentele climatice și sancțiunile politice cedează locul imperativelor de securitate energetică.
Toate aceste decizii (și altele asemănătoare), luate în contexte juridice și politico-ideologice diferite, au un numitor comun: recunoașterea (chiar dacă tacită) a faptului că, în actuala arhitectură energetică, moleculele – nu electronii „verzi” – furnizează garanția ultimă a funcționării economiilor.
„Tranziția energetică” – un mit incomplet
Un alt efect al crizei din jurul Strâmtorii Ormuz este demitizarea conceptului de „tranziție energetică” în sensul unei înlocuiri liniare a combustibililor fosili cu surse regenerabile. Istoric, omenirea nu a renunțat complet la o sursă de energie atunci când a descoperit una mai performantă; a adăugat resurse noi unui portofoliu tot mai divers, fără ca vechile forme să dispară brusc.
Jevons a arătat, încă din secolul al XIX-lea, că îmbunătățirea eficienței în utilizarea unei resurse nu o face mai puțin utilizată, ci mai mult: motoarele cu abur mai eficiente au crescut, nu au redus consumul de cărbune.[8] Aceeași logică se regăsește astăzi în creșterea consumului total de energie la nivel global în pofida progreselor tehnologice și a dezvoltării surselor regenerabile: eficiența și electrificarea extind frontiera energetică, nu o contractă. Consumul global de energie a crescut cu aproximativ 15–20% în ultimul deceniu, în pofida faptului că investițiile în surse regenerabile s-au dublat în aceeași perioadă. Această divergență arhitecturală arată că, deși capitalul direcționat către surse curate a atins niveluri istorice — peste 500 miliarde USD anual doar pentru solar și eolian — ritmul de creștere al cererii mondiale continuă să depășească expansiunea capacităților regenerabile, menținând presiunea asupra combustibililor fosili și asupra întregii arhitecturi energetice globale.[9]
În plus, sursele regenerabile sunt ele însele inserate în lanțuri materiale complexe, dependente de minerale critice – litiu, cobalt, nichel, grafit, pământuri rare – a căror extracție și procesare sunt concentrate disproporționat în câteva țări, în special în China. Dominanța Beijingului în rafinarea pământurilor rare, în producția de magneți permanenți și în fabricarea de panouri fotovoltaice transformă „independența energetică prin regenerabile” într-un obiectiv geopolitic vulnerabil. Cu alte cuvinte, o tranziție prost gândită poate înlocui dependența de hidrocarburi din Orientul Mijlociu cu o dependență și mai problematică de lanțuri minerale controlate de rivali strategici.
Tranziția energetică trebuie privită ca un fenomen aditiv, nu substitutiv. Rezolvarea cu succes a trilemei tranziției energetice, în termeni de sustenabilitate, accesibilitate și siguranță, a generat până în prezent doar răspunsuri dureroase. Lumea se trezește la realitate și simte tot mai mult că obiectivul politicii climatice de a executa Marele Salt „Verde” în vederea obținerii unor emisii de CO2 net-zero sau zero-zero în viitorul apropiat provoacă dureri economice paralizante.[10]
Câștigători, învinși și reconfigurarea ordinii energetice
Analizele recente privind situațiile post-Ormuz arată că actuala criză nu este doar un șoc al prețurilor, ci și un moment de reconfigurare structurală a ordinii energetice. Piața globală tinde să se fractureze în două sisteme parțial decuplate: unul centrat pe Golful Persic, unde oferta este blocată sau sever constrânsă, și unul centrat pe Bazinul Atlantic (SUA, Canada, Brazilia, Norvegia, Africa de Vest), unde capacitatea de livrare rămâne disponibilă.
În acest nou aranjament:
Statele Unite câștigă influență strategică prin rolul de mare producător de petrol și principal exportator de GNL, consolidându-și pârghia asupra Europei și asupra unor state asiatice.
Rusia se transformă din furnizor sancționat într-un pivot indispensabil pentru Asia, pe fondul blocajelor din Golf și al derogărilor occidentale de facto, ceea ce îi întărește poziția în negocierile privind Ucraina.
Europa Occidentală devine dublu vulnerabilă: industrial, din cauza costurilor energetice ridicate și a riscului de dezindustrializare, și geopolitic, prin dependența sporită de moleculele americane.
Asia importatoare (China, India, Japonia, Coreea de Sud) suportă șocul imediat, prin costuri crescute și necesitatea recalibrării rapide a mixului de importuri – către Rusia, SUA sau Africa – sub presiunea timpului.
Țările din Golf trec de la statutul de hub stabil de aprovizionare la cel de zonă contestată, cu infrastructuri energetice vulnerabile și cu o credibilitate erodată în ochii clienților ca furnizori de încredere.
Pentru toți acești actori, lecția comună este că securitatea energetică va cere politici industriale și energetice coerente, investiții pe termen lung în infrastructură și o reevaluare lucidă a riscurilor geopolitice asociate fiecărui tip de resursă.
De ce au câștigat, de fapt, moleculele (cel puțin această rundă)
Victoria (provizorie? temporară?) a moleculelor în fața electronilor „verzi” nu este un triumf ideologic, ci rezultatul unei combinații de factori fizici, tehnici și geopolitici:
- Densitatea și calitatea energetică
Petrolul și gazele oferă o cantitate mare de energie într-un volum și o masă reduse, sub formă de combustibili ușor de depozitat și transportat, capabili să alimenteze atât transportul, cât și procesele industriale critice. Energiile regenerabile, în forma actuală, nu pot prelua aceste funcții fără o extindere masivă a infrastructurii și fără un consum suplimentar de resurse minerale. - Infrastructura existentă
Economiile moderne – de la agricultură și industrie la transport și servicii – au fost proiectate într-o epocă de energie fosilă ieftină, ceea ce face ca orice creștere abruptă a costului energiei să producă efecte disproporționate. În același timp, infrastructura pentru sursele regenerabile de energie (rețele inteligente, capacități de stocare, linii HVDC transfrontaliere) nu este încă dimensionată pentru a susține sistemul în mod autonom. - Timpul de reacție
În fața unui șoc geopolitic, guvernele pot activa rezerve strategice de petrol, pot redeschide câmpuri producătoare, pot relaxa reglementări privind exploatarea sau transportul; în schimb, nu pot construi peste noapte parcuri eoliene offshore, rețele de interconectare sau mine de litiu. Moleculele pot fi „reactivate” mai repede decât pot fi instalați electronii „verzi”. - Robustețea logistică
Rețelele de aprovizionare cu combustibili fosili, deși vulnerabile în puncte precum Ormuz sau Marea Roșie, au opțiuni alternative – rute ocolitoare, alte bazine de producție, reorientări ale fluxurilor. Lanțurile de aprovizionare pentru tehnologii „verzi” sunt mult mai concentrate și, în unele cazuri, aproape monocentrice (de exemplu, prelucrarea pământurilor rare în China), ceea ce le face mai vulnerabile.
Ce s-ar întâmpla dacă, într-o bună zi, China ar decide să nu mai furnizeze pământuri rare, panouri solare ieftine și alte produse strict necesare pentru electricitatea „verde”? Vom avea un nou „gât de sticlă” de tip Ormuz, doar că va fi chinezesc. Și cine va mai porni atunci războiul pentru „desfundarea” lui? Mister…
Ce rămâne din „tranziția verde” după Ormuz?
A constata victoria moleculelor nu înseamnă a nega necesitatea reducerii emisiilor sau a ignora problemele de mediu asociate combustibililor fosili. Poluarea, degradarea ecosistemelor și schimbarea climei rămân realități cu efecte pe termen lung, indiferent de dinamica conflictelor din Golful Persic.
Dar criza Ormuz obligă la o recalibrare a discursului și a politicilor:
- De la „decarbonizare rapidă cu orice preț” la obiective de emisii reduse de CO2 compatibile cu menținerea stabilității energetice și economice.
- De la demonizarea generică a combustibililor fosili la o abordare diferențiată, care recunoaște rolul lor ca materie primă de bază și caută să reducă, mai ales, utilizările ineficiente sau risipitoare.
- De la fetișizarea tehnologiilor regenerabile la o analiză de sistem a întregului lanț de aprovizionare, inclusiv a componentei minerale și a dependențelor geopolitice aferente.
Regenerabilele nu sunt o alternativă la petrol; sunt o alternativă la o parte din energia electrică. În acest context, miză realistă nu este „eliminarea” moleculelor, ci coevoluția lor cu un portofoliu de tehnologii cu emisii reduse, însoțită de investiții în eficiență, modernizarea rețelelor și diversificarea surselor – în special nuclear și hidro, acolo unde geologia permite. Tranziția nu poate fi un salt în gol, ci o serie de ajustări graduale într-un sistem energetic în care hidrocarburile vor rămâne centrale mult timp, chiar dacă ponderea lor relativă va scădea de-a lungul deceniilor viitoare.
Concluzii
Dincolo de efectele imediate ale crizei din jurul Strâmtorii Ormuz, există o întrebare mai profundă și cu adevărat importantă:nu este vorba despre ce facem cu energia, ci despre ce se întâmplă atunci când energia disponibilă începe să se epuizeze. Aici se află miezul problemei. Energia ieftină este motorul care construiește sisteme complexe. Iar aceste sisteme, odată construite, devin dependente de fluxul continuu al aceleiași energii ieftine.
Când energia disponibilă devine limitată, nu doar prețurile se schimbă — se fisurează însăși arhitectura complexității. Iar în punctul acesta ne aflăm astăzi: alternativele actuale nu pot reproduce, nici ca scară, nici ca ritm, ceea ce a făcut posibil petrolul ieftin în ultimii 150 de ani. Sistemul nostru funcționează la o viteză metabolică pe care noile surse nu o pot susține. Pe scurt: complexitatea modernă este o funcție a energiei ieftine. Când funcția se prăbușește, se prăbușește și complexitatea.
Acest răspuns descrie o tranziție structurală majoră, adesea discutată în contextul teoriei „Long Emergency” (Urgență Lungă) sau al limitelor creșterii economice, unde complexitatea civilizației moderne este direct proporțională cu disponibilitatea energiei ieftine (în special a petrolului).[11]
Principalele implicații și dinamici ale acestei situații se regăsesc în:
Destrămarea complexității: Sistemele complexe (lanțuri globale de aprovizionare, tehnologie avansată, infrastructură urbană) necesită investiții energetice continue. Când energia devine limitată sau scumpă, sistemul nu mai poate susține mentenanța, ceea ce duce la o „simplificare forțată” sau la prăbușirea unor structuri.
Limitele alternativelor: Deși sursele regenerabile de energie (solară, eoliană) sunt adesea mai ieftine pentru generarea de electricitate, ele nu înlocuiesc direct, la aceeași viteză și scară, rolul petrolului în transporturi (aviație, transport maritim, camioane grele) și în producția materialelor fundamentale (oțel, ciment, plastic, amoniac pentru îngrășăminte, medicamente).
Viteza tranziției: Construirea unei infrastructuri energetice noi (centrale, baraje, rețele) necesită ani de zile și cantități enorme de energie fosilă. Dacă petrolul ieftin dispare înainte ca alternativele să fie finalizate, apare un gol energetic.
Repercusiuni economice: Energia scumpă acționează ca o „taxă” asupra întregii economii, ducând la inflație, la reducerea producției industriale și la prăbușirea lanțurilor alimentare, afectând puternic standardele de viață.
Pe scurt, suntem în fața unui scenariu în care infrastructura fizică a lumii moderne nu poate fi susținută fără un flux continuu de energie cu densitate mare, iar alternativele actuale, deși necesare, se confruntă cu probleme de scalabilitate și de intermitență.
Energia nu este un sector economic oarecare. Este sistemul sanguin al civilizației actuale și condiția de existență a tuturor celorlalte sectoare.
[1] Crânganu, C., 2026, Ormuz – ultima bătălie dinaintea unei noi ordini mondiale
[2] Crânganu, C., 2026, Geologie și geopolitică în Strâmtoarea Ormuz: cum un „gât de sticlă” tectonic modelează securitatea energetică globală
[3] Platias, A. G., 2026, After Hormuz: Winners, Losers, and the Return of Energy Geopolitics
[4] Crânganu, C., 2024, „Asta este apa…”
idem, 2023, Just Stop Oil!? Nici măcar un creion nu poate fi produs fără petrol idem, 2022, Trilema tranziției energetice – sustenabilitate, accesibilitate, siguranță
[5] Hagens, N., 2026, When the Oil Stops Flowing
[6] Crânganu, C., 2016, De ce este America o super-putere? Despre rolul geografiei și geologiei
[7] Crânganu, C., 2025, Legile de fier ale tranziției energetice
[8] Crânganu, C., 2016, Eficiența energetică poate contribui la creșterea încălzirii globale. Despre paradoxul Jevons și efectul de recul
[9] IEA, 2025, Global Energy Review 2025
[10] Crânganu, C., 2022, Trilema tranziției energetice – sustenabilitate, accesibilitate, siguranță
[11] Kunstler, J. H., 2005, The long emergency: surviving the end of oil, climate change, and other converging catastrophes of the twenty-first century. New York, Grove Atlantic Press.
Excelenta documentare si prezentare dle Cranganu. Ar trebui trimis si dnei Ursula vL poate se mai lumineaza mai mult la minte cu decarbonizarea ei fortata.
Fără îndoială, petrolul e o moleculă foarte versatilă, nu degeaba i se spune „aurul negru” și nu degeaba s-au pornit războaie pentru petrol. Pe el s-au clădit economii și, câtă vreme e disponibil la prețuri acceptabile, mulți i se închină, ca unui zeu. Controlul asupra rezervelor reale de petrol ale omenirii e critic, dar, iată, controlul asupra rutelor de aprovizionare cu petrol e la fel de critic, după cum descoperă și domnul Trump. 🤔
Creșterile de preț au fost, întotdeauna, justificate de crize globale, reale sau contrafăcute. Ca stat, dacă ai rezerve importante de petrol ușor de exploatat, ai două variante: îl exploatezi cu „Big Oil” sau îl naționalizezi. Dacă ești autocrat, alegi să îl naționalizezi și să-l vinzi la dușmanii SUA, s-ar putea să ai probleme (Irak, Venezuela, Iran, chiar și Libia sunt exemple greu de ignorat).
Petrolul nu e o resursă inepuizabilă și deja se consumă mai mult decât se descoperă noi zăcăminte exploatabile. Se va termina, la un moment dat și doar cei pregătiți nu vor fi afectați.
Dacă nu ne place justificarea ecologistă, putem îmbrățișa justificarea independenței energetice, pentru reducerea dependenței de petrol.😊 Dar reducerea dependenței de petrol e singura cale viabilă și, dacă ne încăpățânăm să fim „conservatori”, vom mai experimenta crize, războaie și pandemii, care să ne arate calea. 😊
o reflectie naiva (daca si cu parca!) : bacteriile/microbii (aproape de virsta terrei) s au dezvoltat doar cu apa, aer si soare (ochn-oxigen,carbon,hidrogen, azot), sapiensii (aparuti recent) au uzat de aceleasi resurse (+ paie si bataie!). odata ce s au inmultit si li s a marit creierul (oare?) dar si muschii (!) au crescut si nevoile energetice. precum AI ul (puterea de procesare necesita calorii suplimentare). sa duca „viteza” la raiul terestru (si cucerirea universului !) sau la accelerarea extinctiei?
Textul surprinde corect prevalența firească a moleculelor de petrol și de gaz față de electronii energiei fără atomi de carbon. Într-adevăr, complexitatea modernă funcționează pe baza unei infrastructuri ce are în centrul său acele molecule. Până și dispozitivele utilizate în era digitală nu pot fi realizate, cel puțin deocamdată, în absența acelor molecule. Economiile, societățile, statele parcurg o tranziție energetică, dar aceasta este de lungă durată și, cel puțin până la implementarea unor inovații radicale, limitată de constrângeri fizice și tehnice bine înfățișate în text. Speculând, paradoxul suprem e faptul că noi înșine, ca oameni nu putem fi imaginați decât ca molecule organice, în primul rând, abia apoi punându-se problema fluxului electronic sau energetic al gândurilor, al stărilor, al atitudinilor, al cuvintelor: electronii sunt hazard, moleculele sunt destin.
Textul surprinde corect prevalența firească a moleculelor de petrol și de gaz față de electronii energiei fără atomi de carbon
În 2018, am publicat articolul Petrolul este călcâiul lui Ahile pentru agricultura modernă. Cum ne vom hrăni când nu va mai fi petrol? al cărui subtitlu era simplu și frust: În prezent, mâncăm petrol
O primă explicație a acestui adevăr, probabil neconvenabil pentru unii, a fost aceasta:
O explicație recentă (2026) extrasă din prezentarea lui Nate Hagens (When the Oil Stops Flowing:)
Ați scris niste adevăruri pe care nimeni din UE nu le-a băgat în seamă alegând după ,, independența energetică”. Unele sunt simple: infrastructura trebuie dezvoltata. UE a pus în față producția de regenerabile, iar acum a descoperit că rețelele sunt total nepregătite pentru a face față miilor de MW produși simultan cad este soare sau bate vântul.
Soluția rapida sunt bateriile pentru că infrastructura se dezvolta in decenii și necesită multi saci cu 💰 și birocrație.
Când energia electrică va fi excedentară și ieftina exista tehnologii care să înlocuiască combustibilii fosili, prin generarea de combustibili sintetici, dar mai e mult până acolo. Oricum va rămâne presiunea prețurilor, și acum hidrogenul se poate produce prin electroliza, dar este de 3 ori mai scump că cel din gazul metan.
„Când energia electrică va fi excedentară și ieftina”
… va fi taxată feroce. A se vedea taxa aplicată de statul român pentru apa ”consumată” de hidrocencentrale. Din raportul Hidroelectrica:
”Cheltuielile cu apa uzinată au scăzut cu 23%, la 318 milioane RON în perioada de noua luni încheiată la 30
septembrie 2025, de la 414 milioane RON în aceeași perioadă a anului 2024. Această scădere a fost
determinată de diminuarea cantității de energie electrică produsă în primele noua luni ale anului 2025 față
de aceeași perioadă a anului 2024, ca urmare a condițiilor hidrologice nefavorabile.”
https://bvb.ro/infocont/infocont25/H2O_20251114142657_H2O-RO-Raport-T3-2025-merged.pdf
Scăderea cheltuielilor cu respectiva taxă este posibilă prin scăderea producției. Practic, e un mecanism economic bolnav, care descurajează producția de energie electrică din surse hidro. Iar scandalurile cu ”domnișoarele” angajate la Apele Române asta au avut la bază: pretenția celor de la Apele Române că ei nu sunt bugetari, ei pretind că se auto-finanțează. Așa au devenit stat în stat.
Nimic nu se schimba totul se transforma ne spunea cindva cam asa Antoine Lavoisier .Clientii sunt aceiasi .Ceea ce vedeti in Ormuz sau in Venezuela modifica doar furnizorii .SUA doreste sa devina prima mare „benzinarie” a lumii dupa ce ea este , militar vorbind ,primul mare furnizor de armament .SUA a preluat petrolul venezuelean si firmele se reintorc in Venezuela spre a creste si dezvolta sistemele de extragere , depozitare si transport atasate Venezuelei iar Trump face exact acelasi lucru in Iran (sau macar incearca sa faca ).Trump ,contrar tuturor zicerilor , sporeste dorinta universala a popoarelor existente pe Terra , de a creste ponderea energiei asa numite „Verde” si obliga ,fara sa vrea , toate natiunile lumii la dezvoltarea unui mix energetic care scade masiv dependenta energetica de Rusia si SUA . Romania este cel mai bun exemplu .29.24% Foto – 1592 MW24.63% Nuclear – 1341 MW18.79% Hidro – 1023 MW10.29% Cărbune – 560 MW7.55% Eolian – 411 MW6.76% Hidrocarburi – 368 MW2.00% Instalatii de stocare – 11o MW si unu la suta biomasa.Europa deja decide in sensul decuplarii totale de Rusia, cel putin in aceasta etapa si totodata se decupleza de zona Orientului mijlociu care dupa cum bine vedem se prabuseste economic .
Și totuși, cât petrol importă anual SUA?
Import petrol US. 2024 – 8,44 mil. barili zilnic. ; . 2025 – 7,92. – ,, – Importa din Canada si Mexic petroluri grele (pentru motorina !!)
„Criza indusă de războiul cu Iranul și de cvasi-închiderea Strâmtorii Ormuz confirmă, încă o dată, că securitatea energetică, în moment de criză, se sprijină pe molecule – în principal petrol, gaze și cărbuni – mai degrabă decât pe electroni „verzi”. Europa și o mare parte din Asia au mizat, în ultimul deceniu, pe ideea că „tranziția energetică” și masificarea surselor eoliene și solare vor ține luminile aprinse și economiile în funcțiune; consecințele acestei opțiuni sunt acum vizibile.”
Nu e o concluzie total logica. De fapt criza actuala arata doar ca tarile care importa petrol si gaze din Orientul Mijlociu sint mai dependente de importurile resepctive decit cele care au alte surse de energie, printre care si cele eoliene si solare. Vezi preturile energiei in Spania fata de EU.
Nu sint nici pe departe impotriva exploatarii petrolului, ca fundamentalisti gen Miliband Jr. (nu ca tatal lui n-ar fi fost si el un fundamentalist, doar de alta speta) insa e logic ca cei care folosesc mai putin petrol si gaze sa fie mai putin afectati.
”Vezi preturile energiei in Spania fata de EU.”
Spania are ”probabil” ceva mai mult soare decât restul EU sau decât România. Există unele lucruri pe care le poate face Spania, de exemplu poate umple lacurile de acumulare folosind energia electrică produsă de panouri solare. Spania are ”probabil” și ceva mai mult vânt decât România, fiind pe malul Atlanticului.
Dincolo de asta, în România mai există și iarnă, incomparabilă cu cea din Spania. Cum facem, mutăm România în Spania?
N-ati inteles subiectul. Nu e vorba ca trebuie sa facem toti ca Spania ci doar un exemplu ca cei care au o proportie mai mare a energiei regenerabile sufera mai putin de socul crizei din Orientul Mijlociu.
Nu e o pledoarie pt energie regenerabila cu orice pret, de unde si remarca despre Miliband.
Chiar sunteti convins ca cine are soare mult “surfera mai putin”? Au avut o mare “Pana de current” pe care n-au “lamurit-o Inca”! Intr-un articol de pe aici, s-a Rodica’s problema unor variatii de putere – cerere versus oferta producatori,, care ar putea primo raspuns pozitiv in fraction de secunda numai de la unitati rotative de mare putere datorita inertiei – ipoteza plausibila in situatia retelei spaniole la acel moment cam cu toate grupurile rotative mari oprite.
Castigator post Hormuz? Conflictul nu s-a incheiat nici pe departe, cine crede ca Trump sau fundamentalistii iranieni pot fi ambii declarati victoriosi e doar naiv. Regimul iranian nu va supravietui unei infrangeri iar Trump are nevoie ca de apa de o victorie la midterms. Razboiul va mai dura, cu siguranta, preturile vor creste si mai mult, infrastructura distrusa va fi refacuta in ani. Cativa ani de preturi duble la petrol si gaz vor pune capac combustibililor fosili si va determina accelerarea tranzitiei in transporturi si inlocuirea gazului pentru incalzire si producere de electricitate.
„Cativa ani de preturi duble la petrol si gaz vor pune capac combustibililor fosili si va determina accelerarea tranzitiei in transporturi”
Înduioșătoare sinceritate, dar nu se va ajunge până acolo. Eco-marxiștii europeni vor fi înlăturați de la putere de propriile lor națiuni, deocamdată doar prezența lui Putin la Kremlin îi mai menține la butoane.
E doar logica stricta a cererii si ofertei. Daca oferta e doar cu 5% mai mica decat cererea, pretul va fi cu 20% mai mare, 10% lipsa oferta – 50% crestere de pret (doar cu titlu de exemplu, nu o luati ad litteram). Iar eco-marxistii de care vorbiti ar determina o scadere a cererii, prin politicile care ar incuraja tranzitia la masini electrice, pompe de caldura si productie de electricitate pe baza de altceva decat combustibili fosili. Cerere scazuta, pret scazut.
Eu ma astept din clipa in clipa ca armistitiul sa fie incalcat (oricum expira in cateva zile). Si cum tintele militare si politice s-au cam terminat, urmeaza atacarea facilitatilor de productie, centralele, infrastructira iraniana. Si raspunsul asimetric previzibil al iranienilor, mai multe distrugeri in Golf.
Cei mai mari perdanti sunt stanga globala si izolationistii din US. Sanchez, Macron, Starmer sunt primii pe lista.
De pe DW, un fel de Pravda sovietic dar din Deutschland.
Centrala solara (cu saruri topite), similara cu cea vestita si inchisa, din Caalifornia dar din Maroc. Nici nu-i legata la retea ca lumea si nici n-au apa sa spele oglinzile de praf.
Solar power in Morocco’s desert: Bold vision, mixed results
https://www.dw.com/en/solar-power-in-moroccan-desert-bold-vision-mixed-results-noor-solar-project-ouarzazate/a-75387618
Despre importurile americane de petrol
Potrivit datelor oficiale, publicate de US Energy Information Administration (EIA), Statele Unite au importat în 2023 aproximativ 6,48 milioane de barili pe zi (b/z) de țiței. Importurile brute totale de petrol — incluzând țițeiul, produsele rafinate și alte lichide — au înregistrat o medie de aproximativ 8,51 milioane b/z. În ciuda importurilor, Statele Unite rămân un exportator net de petrol, exportând peste 10 milioane b/z.
Principalele surse de import (2023): Canada (cel mai mare furnizor), Mexic, Arabia Saudită, Irak și Brazilia.
Poziție netă: În 2023, exporturile totale de petrol au depășit importurile, făcând din SUA un exportator net de 1,64 milioane b/z.
Contextul importurilor: În ciuda producției interne ridicate, importurile sunt necesare pentru a satisface cerințele rafinăriilor în ceea ce privește anumite tipuri de țiței.
Despre ce este vorba? (am mai răspuns la această întrebare, dar mereu apar cititori noi, care nu mi-au citit articolele anterioare)
Majoritatea producției americane de argilă este petrol ușor, cu conținut redus de sulf (sweet & light).
Dar multe rafinării americane — în special cele din Gulf Coast și Midwest — au fost modernizate în anii ’80–2000 pentru a procesa petrol greu și sulfuros (sour & heavy), provenit din Canada, Mexic, Venezuela, Nigeria, Arabia Saudită). Aceste rafinării au investit zeci de miliarde în echipamente specializate (cokere, hidrocrackere, unități de desulfurare).
O altă cauză a importurilor este faptul că rafinăriile americane au nevoie de petrol greu pentru a produce motorină, jet fuel (kerosen pentru aviație) și bunker (păcură) pentru transporturile maritime. Petrolul greu produce aceste componente mai eficient. Iar economia americană consumă enorm aceste produse.
De aceea, SUA exportă petrolul ușor pe care îl produce și importă petrol greu pe care îl poate rafina eficient, în amestec cu petrolul ușor de argilă.
Mai sunt și alte cauze care concură la importuri de petrol greu. De exemplu:
– Legea Jones (1920) obligă ca transportul între două porturi americane să se facă doar cu nave americane, mult mai scumpe decât cele străine. Consecință paradoxală: e mai ieftin să aduci petrol din Arabia Saudită la New Jersey (rafinăriile din zona Linden/ Elizabeth, lângă New York) decât din Texas la New Jersey.
– Geografia și logistica: petrolul american nu ajunge unde trebuie. Producția de petrol de argilă este concentrată în Bazinul Permian (Texas/NM) și Bazinul Bakken (Dakota de Nord). Dar multe rafinării sunt pe Coasta de Est și de Vest, unde: nu există suficiente conducte, transportul intern este scump, este adesea mai ieftin să imporți petrol cu tankerul decât să muți petrol american pe cale internă.
California, de exemplu, importă ~75% din petrolul său, deși este un stat producător.
În concluzie, Statele Unite nu sunt total izolate (etanșate) de perturbațiile majore ale aprovizionării cu petrol și de aceea, variațiile prețurilor se observă și la pompele stațiilor americane de combustibil.
Acum am înțeles rostul importurilor de țiței greu de către SUA și vă mulțumesc.
Pentru a exemplifica variațiile diferitelor tipuri de țiței, le prezint studenților mei la început harta cromatică SRM a celor 40 tipuri de bere, colorate de la foarte blonde la foarte negre:
Pilsner/Pale Lager → Blonde Ale → Kölsch → Wheat Beer (Weissbier / Witbier) → Pale Ale → IPA (India Pale Ale, berea mea favorită în prezent 😉) → Amber/Red Ale → Märzen (Oktoberfest) → Brown Ale → Porter → Stout → Imperial Stout/Russian Imperial Stout.
După care fac analogia: țițeiurile americane extrase din argile (Texas, Dakota) ar corespunde berii Pilsner/Blonde Ale, pe când țițeiurile canadian și venezuelean (tar sands) ar corespunde berii Porter/Stout. În laborator, păstrez mai multe eprubete cu diferite tipuri de țiței, pe care studenții trebuie să le sorteze precum tipurile de bere (culoare, consistență).
Tratatele militare si politice nu mai functioneza .Ele nu mai fac nici cit „ o para chioara sau nici „cit o ceapa degerata ”.Venezuela si Iran au fost spulberate de catre SUA in conditiile cunoscute fara ca Rusia sa poata interveni militar spre as apara aliatii de pe hirtie .SUA , chiar daca aparent nu il mai agreeaza pe Zelenski , trebuie sa ii multumeasca ca si Europei dealtfel .Zelenski si Europa i-au tinut pe rusi ocupati iar cele doua natiuni mai micute si mai slabe militar, din „patrulaterul raului ”,au fost atacate .Declansarea razboiului din Ucraina si continuarea altor conflicte, la nivel global ,pare acum un plan extrem de eficace si deosebit de genial pus in practica .Rezultatele le vedem cu ochiul liber .Cresterea formidabila a demersurilor facute in vederea maximizarii mixului energetic si a introducerii energie numita„ verde”ca si unică solutie si alternativa la energia clasica ,transformarea UE intr-o imensa forta militara dupa cea economica ,cresterea procentelor si a cistigurilor marilor firme ce au in portofoliu extragerea depozitarea transportul si vinzarea de petrol si gaze ,impresionata crestere a vinzarilor de armament in intreaga lume ,unitatea unor entitati de felul UE care fara aceasta unitate nu mai pot rezista in fata pericolelor totul atasat decuplarii totale politice si economice de Rusia,federalizarea Europei ,aparitia Tratelor de liber schimb , noile reasezari geo – poltice si multe ,multe ,altele , au devenit acum realitatea inconjuratoare .Asa ceva nu s-a mai intimplat niciodata in Istorie .
Poi, și energia nucleara?
Par example Franța produce masiv curent electric folosind forță atomului fisionabil – cca 90% din curentul electric e produs pe cale nucleară”! Aproape la fel ca pe un portavion/ submarin atomic gigantic suta la suta! Și pun pariu că Japonia, China… și chiar India plănuiesc să facă la fel.
Unde mai pui faptul de necontestat că și Iranul vrea, deși Trump și Israelul de opun cu obstinație planurilor sale!
Vapoarele și locomotivele nu mai merg de multisor cu cărbuni.
Moment – nici US sau Israel – nu se open ca Iranul sa produca energie electrica cu centrale nucleare ! Cred ca nu stiti ca reactoarele industriale utilizeaza Uraniu slab imbogatit, iar ceea ce a produs Iranul (la ca 60% isotope radioactiv este FOLOSIBIL DOAR PENTRU ARME ATOMICE = BOMBE ATOMICE ! Nu-i mai sustineti pe banditii care tiranizeaza natiunea Iraniana de multi ani si asasineaza, sub falsa acoperira religioasa sute de mii de iranieni.
”nici US sau Israel – nu se open ca Iranul sa produca energie electrica cu centrale nucleare”
Subscriu. Statele Unite chiar s-au oferit să furnizeze combustibilul nuclear pentru Iran, dacă renunță la îmbogățirea uraniului pe cont propriu. Numai că presa europeană nu prea relatează asemenea ”detalii”.
Daca pana si iranul… VREA!?
De ce n-am vrea si Noi?
(acum, toata lumea asteapta sa vada mutarea concreta a Chinei – la chestiune – ce va face efectiv China – prefera sa diversifice cumparand mai mult din alte parti, ordona” iranului sa se supuna…)
Articolul e mai jos EuroNews spune in esenta urmatoarele:
Panourile fotovoltaice pierd din randament la peste 25 de grade. Pentru fiecare grad in plus e o cadere de randament de 0,5%.
Turbinele eoliene sunt oprite daca bate vantul prea tare. In China sunt turbine proiectate sa reziste intr-un taifun…10 minute.
In Norvegia lacurile de acumulare ale centralelor hidroelectrice sunt aproape goale ca n-a nins.
Scaparea? Se cheama „curtailment” adica platesti centralelor electrice pe gaz sau carbune ceea ce nu produci cu o infrastructura verde.
https://www.euronews.com/2026/04/19/too-hot-for-solar-and-too-much-wind-for-turbines-can-renewables-withstand-our-worsening-cl
Scaparea ? Pentru multzi acea scapare nu exista pentru ca ei nu au petrol sau au avut dar s-a terminat: Romania.
Cine pierde din toata aceasta chestie ?Pierd entitatile statale care nu au petrol si care nu au nici capacitati de rafinare ca si cele care nu si-au facut stocuri mari de petrol .Petrolul stocat a fost cumparat la un pret mic si a fost vindut ,datorita unei crize devenita jumatate artificiala si jumatate corecta, la preturii foarte mari si va fi recuperat la preturi foarte mici .Cine a anticipat asta devine cistigator. Pe de alta parte foarte multi cumparatori isi schimba acum furnizorii .Pierd cei care datorita razboiului sau razboaielor , fie au suferit pierderi mari datorita loviturilor indreptate asupra depozitelor si a capacitatilor de rafinare ,fie cei care au suportat distrugeri pe infrastructura energetica sau pe anumit active (sedii,hoteluri , depozite de tot felul ,etc) care sunt greu de refacut si care o data parasite este greu sa convingi vizitatorul sa se reintoarca .Cistigatori sunt si cei care o data incheiate aceste conflicte vor reface totul de la zero .Natiunile care poseda tehnologii specifice refacerii retelor electrice sau a distrugerilor atasate rafinariilor sau a traseelor de transport sunt bine cunoscute cum bine cunoscute sunt si firmele de armament ce isi vor maximiza profitul .Pe de alta parte cistiga si firmele ce au la vinzare noi tehnologii nucleare ca si cele ce au cele mai sofisticate tehnologii militare deja dovedit performante in razboi . Toti ceilalti platesc doar nota de plata .Germania este una dintre natiunile care acum se poate inarma fara griji pe masura ce intreg mapamondul a gasit tapii ispasitori in persoana altor sefi de state ce preia ura internationala .Daca ceea ce se intimpla , chiar acum,nu este un plan extrem de bine pus la punct si extrem de eficace sa imi ziceti voi cum este altfel.
Un câștigător tăcut post-Ormuz: Țara care nu a tras niciun foc de armă
Una din lecturile mele de dimineață a fost un articol „proaspăt” publicat de Axios: Behind the Curtain: China wins by watching
Autorul afirmă că, în timp ce Statele Unite au fost absorbite de războiul cu Iranul, China a câștigat strategic pe aproape toate fronturile fără să participe militar. Conflictul a oferit Beijingului o oportunitate rară: să‑și crească influența diplomatică, să‑și consolideze dominația în lanțurile de energie curată și să obțină informații critice despre modul în care operează armata americană.
Ideile principale ale articolului se concentrează pe avantajele militare, energetice, diplomatice, tehnologice și industriale ale Chinei, obținute pe seama crizei din Golful Persic.
Un avantaj specific ar fi pământurile rare:
Armele inteligente americane folosite în conflict depind de metale rare pe care China le controlează aproape integral (70% extracție, 90% procesare). Fiecare rachetă lansată în Iran a crescut indirect dependența SUA de lanțurile industriale chineze.
Și aici aș dori să reiau o idee din propriul meu eseu:
Concluzia textului din Axios este interesantă:
China este marele câștigător al crizei din Ormuz, nu pentru că ar fi intervenit, ci tocmai pentru că a stat pe margine și a lăsat conflictul să erodeze poziția strategică a SUA, în timp ce Beijingul își întărea poziția în energie, tehnologie, diplomație și industrie.
Țara care a câștigat cel mai mult din acest război este cea care nu a tras niciun foc de armă.
Energiewende: Schluss mit der Selbsttäuschung in der Energiepolitik
(Gata cu autoamăgirea în politica energetică)
Autoarea articolului publicat în Frankfurter Allgemeine Zeitung pe 7 aprilie este Katherina Reiche, ministrul economiei și energiei din Germania, o parte a establishmentului german care a inventat și promovat Energiewende.
Reiche a pronunțat un verdict care, cu doar un an în urmă, ar fi fost o erezie de-a dreptul fatală pentru cariera sa:
Este o altă confirmare a legii de fier a politicii climatice, pe care am discutat-o de mai multe ori în articolele mele, ultima dată chiar în textul de față, cu referire la declarația ministrului canadian al Energiei, Tim Hodgson.
Pentru oricine a urmărit cum Energiewende-ul Germaniei — acel experiment de decarbonizare prin decret — s-a manifestat ca un accident feroviar în slow-motion, cuvintele lui Reiche sună ca un tunet venit chiar din partea establishmentului.
Dar Reiche nu mai este o voce singulară acum, în perioada post-Ormuz. Criza din zona strântorii – apogeul tuturor perturbațiilor din lanțul de aprovizionare cu hidrocarburi- a schimbat multe opțiuni politice. Același tipar se repetă în mai multe țări europene.
În Franța, unele declarații ale partidului Adunarea Națională descriu tranziția verde drept un „fanatism ultra‑ecologist” care ar afecta agricultorii și șoferii, în timp ce ar favoriza elite economice globale.
În Marea Britanie, formațiunea Reform UK, condusă de Nigel Farage, ironizează obiectivul Net Zero numindu‑l „Net stupid Zero” și câștigă sprijin prin promisiuni de exploatare a resurselor interne.
În Italia, Giorgia Meloni, deși mai prudentă în exercitarea funcției, a exprimat rezerve față de directivele ecologice ale Bruxelles‑ului și a acordat prioritate securității energetice în raport cu țintele de emisii.
Chiar și o parte a conservatorilor britanici, care anterior susțineau aceleași obiective ambițioase, au început să reconsidere calendarele care riscau să împovăreze financiar gospodăriile.
Reiche e cea msi buna ministra actuala a Germaniei, de aceea nu cred ca va rezista prea milt!
As adaugă o remarca despre dezavantajul tarilor cu suprafață mare și densitate mica a populației in tranziția energetica. Desi suprafețele mari permit plasarea de o infrastructură extinsa de recoltarea a energiilor „regenerabile” aceste tari au costuri mult mai ridicate în lansarea de rețele de colectare și transmisie a energiilor intermitente. Plus pierderile mai mari in transmisie. Din păcate din considerente ideologice aceste aspecte sunt neglijate și uneori ascunse publicului.
OK, dl. profesor stie ca la actualul consum de combustibil fosil, daca nu se descopera noi zacaminte, in 50 de ani se termina. Ce facem atunci? Perturbarile de la acea vreme vor fi extrem de serioase ,iar situatia de acum de la Ormuz o simpla istorie. Sau nu ne pasa ,lasam problema la cei care vor veni dupa?
Excelent articol,si bine documentat. Sigur ,se propun alternative, iar energia solara este prost si ineficient colectata acum ,si nu se fac eforturi prea mari in a imbunatati eficienta celulelor solare, ,de aceea energia solara este azi pieduta in proportie de peste 50 la suta .
Ce bine ca traim pe o Planeta plina de viata.
Nu stiu cum ati calculat dvs procentul… insa, eu va asigur, solemn, ca energia nu se pierde ci se stocheaza si se transforma continuu datorita carbonului!
In cate ere geologice s – au creat combustibilii fosili?!!
Da, dar ALCOOLUL…
(mai degraba, in cate miliarde de ani a fost creat elementul chimic numit Carbon?
:)))))
Complicat.
– La palinca macar 2, mai bine 3. Cunosc si un caz in care la nunta s-a baut (ma rog, am baut) dintr-un butoi de horinca ingropat in ziua nasterii mirelui. Fain coleg!
– La coniac XO 10. Ani.
– La whisky macar 3. Da’ alea cit de cit bune is de macar 8.
– La bourbon macar 2. Si uneori 4. Cui ii place asa ceva.
– La vodka nu conteaza, merge orice, chiar si cola sau suc de rosii cu piper ca e cel mult o solutie de alcool etilic in apa. Macar 40 de grade sa aiba.
– La vin e complicat: 20% poveste, 20% marketing, 20% mitologie, 20% mise en place (mizanplas + haleala + companie care va sa zica), 20% bautura ca atare. Partea faina-i ca daca-i bun tragi o cintare-n zorii zilei. Tried and tested, e grozav.
– La spirt medicinal cu apa e simplu: cit il decolorezi inainte sa-l bei. Da, cu medicul de fata, a gustat si ea. :))))
End of story.
la actualul consum de combustibil fosil, daca nu se descopera noi zacaminte, in 50 de ani se termina. Ce facem atunci?
Dacă accesați arhiva Contributors.ro din anul 2014, veți putea citi articolul intitulat „Gheața care arde” – Hazard geologic, bombă climatică sau bonanza energetică? (3), care conține niște informații care pot răspunde întrebării dumneavoastră:
Un model statistic recent (2021) proiectează pentru 2050 o valoare de ≈ 41,46 × 10¹² m³ (≈ 41.000 miliarde m³).
Problema principală a exploatării metanului din hidrați o reprezintă alegerea celei mai bune metode (stimulare termică, depresurizare, injecție de inhibitori). Metoda mea de exploatare – In-situ thermal stimulation of gas hydrates, publicată în 2009, este cea mai citată lucrare a mea, chiar și în anul acesta (4 citări până azi).
Cei mai interesați cercetători ai metodei mele sunt oameni de știință din China, țară care, alături de Japonia, a dezvoltat stații pilot de extragere a metanului din hidrații de pe fundul Oceanului Pacific.
Ultima citare a metodei mele am primit-o astăzi:
Hysteretic dissociation of methane hydrate and differential cationic response characteristics under alternating oscillating electric fields: A molecular dynamics study
April 2026 Chemical Engineering Journal
DOI: 10.1016/j.cej.2026.176352
Toți cei 11 co-autori sunt cercetători din China.
Citit articolele indicate. Felicitari pentru citari, sa speram ca metoda Dv. va atinge intr-o zi si etapa industriala si atunci nu avem de ce sa ne facem griji pentru aceasta uluitoare industrie a hidrocarburilor fara de care civilizatia de azi nu ar exista. Am creat noi oamenii atatea lucruri artificiale, dar in materie de petrol se pare ca nu putem copia natura asa cum nu putem sa copiem procesele termonucleare din soare,desi sunt progrese remarcabile.
Mr. Matrix – Am Peste 92 de ani si-mi amintesc ca prin 1942-43 am citit o Istorie a Petrolului de un ceh (Zika sau Zichka ?), care discuta si problema epuizarii petrolului. N-am crezut NICIODATA in aceasta ipoteza si noile recente discoveries (Guiana, W Africa, ba si prin China …) confirma falsitatea ipotezei. Iar daca mai tinem seama si de posibila origina anorganica a petrolului ..::.:
Petrol ne-fosil nu exista pe pamant. El a fost detectat pe alte planete shi satelitzi dar acolo nu exista oxigen care ar arde petrolul. In istoria Pamantului au fost destule incendii care ar fi ars tot petrolul ne-fosil ( nu anorganic caci petrolul este organic indiferent de originea lui chiar shi cel detectat pe alte planete ) daca el ar fi existat.
„In istoria Pamantului au fost destule incendii care ar fi ars tot petrolul ne-fosil”
Dar dacă se formează la 20-25 km adâncime (acolo fiind suficientă temperatură și presiune) și doar fisurile din roci îi permit să ajungă mai spre suprafață, cum ar mai fi ars acolo? Petrolul brut arde destul de greu, un chibrit aprins aruncat într-o găleată de motorină se stinge, la presiunea atmosferică normală.
E foarte posibil ca petrolul să se formeze în permanență, chiar în timp ce noi discutăm. Numai că formându-se atât de adânc și ieșind foarte greu la suprafață, trebuie să săpăm noi după el. Asta nu exclude varianta fosilă, pot exista ambele mecanisme, independent unul de celălalt.
La 20-25 km adancime temperatura este atat de mare incat petrolul se descompune in carbon shi hidrogen. La acele adancimi nu exista nici-o molecula nici macar apa ci doar atomi de nikel shi fier dar shi putzin uranium, thorium, etc.
OK, la 12-15 km adâncime. Mulțumit?
Nu contează adâncimea exactă la care se formează, ideea era că se formează în subteran și urcă foarte greu spre suprafață, prin fisurile din roci.
Domnu’, acum citiva ani bunul domn profesor ne-a vorbit despre niste andezite mustind de petrol. Asta e ceva cu totul neasteptat, adica roci vulcanice alcatuite in majoritate din SiO2 (peste 60%. Dioxidul de siliciu se topeste la peste 1600 C, purlabonbusch) si neporoase (precizare foarte importanta!), continind un ceva, titei, care ia foc la 300 si ceva de grade? Cum vine asta? Dupa gindirea conventionala asa ceva n-ar trebui sa existe. A fost descoperit asa ceva in Bolivia, posibil si in alte locuri si musai trebuie studiat si explicat. E dificil de imaginat o origine biogena a acelui titei, mai probabil el s-a format altfel din altceva cu continut mare de carbon si undeva mult mai in adincime (ce-ati zice de carbonati reciclati undeva in astenosfera?) decit cel din zacamintele pe care le cunoastem azi.
Pentru Germania petrolul s-a terminat deja shi Germania nu a avut alta solutzie decat sa produca petrol sintetic prin metoda pentru care Chimistul German Fritz Haber a luat premiul Nobel. Problema Germaniei de azi este ca este o colonie a SUA care le-au furat uzinele producatore de petrol sintetic shi au interzis Germaniei sa contruiasca altele deci problema tehnica a fost deja rezolvata dar sclavia coloniala nu a fost rezolvata.
Europa reuseste o mare performanta atunci cind a reusit sa se decupleze energetic si politic de Rusia si acum cind incerca sa se decupleze militar de SUA. Ne este tot mai evidenta imposibilitatea rusilor si a americanilor sa treaca la folosirea de energie verde .Ambele tari si-au transformat economiile si au mizat pe obtinerea de hidrocarburi si pe vinzarea acestora ca si pe dezvoltarea industriei de armament in care pina mai ieri Rusia se afla pe locul secund .Acum Franta a depasit Rusia iar Germania vine si ea tare din urma . Rentabilitatea SUA si cea a Rusiei , atunci cind facem referire la energia verde , nu este satisfacatoare si din acest motiv cele doua mari puteri nucleare incearca militar sa isi impuna vointa ce tine de vinzarea hidrocarburilor si a derivatelor acestora in dauna Orientului Mijlociu care a cam cazut la mijloc .Asa cum a mai spus deja cumparatorii sunt aceiasi dar ei si-au schimbat furnizorii .
corect , cam asa e
Aș interpeta articolul dlui Crânganu in cu totul alt registru și anume:
Ormuz ne arată de fapt:
1. cit de dependenți suntem de 1 strîmtoare !
2. cit de dependenți suntem de citeva zone geografice și state care detin aceste resurse
3. cit de dependenți suntem de capriciile (să nu spun politicile) acestor state
Ca bătrin energetician, personal, nu consider deloc ca prim cîștigător ca ”moleculele de hidrocarburi” au invins electronii ”verzi” iar alarmismul climatic il las deoparte, fiind o problemă colaterală…..INSA, vorbim (din nou) despre NOUA ORDINE ENERGETICA GLOBALA ! (a nu stiu cita după 1978, pe care am trait-o și p-aia pe viu, cind n-aveam păcura pentru cazane).
Si tot ca bătrîn energetician, mai am și prostul obicei să ma uit mai intii în curtea mea și la resursele (energetice) pe care le am și apoi la zevzecii Trump, Kamenei sau Putin și tărăboiul pe care l-au iscat.
Deci, peste România – care și așa este intr-un ceaun cu multe crize: politice, financiare, energetice, a mai venit și pacostea asta de la Hormuz.
INSĂ: NU AM VAZUT, NU AM AUZIT NICI O VORBĂ/IDEE ÎN ROMÂNIA, CUM SĂ NE INDEPARTAM DE ACESTE INCĂIERĂRI MONDIALE PE RESURSE GITUITE DE STRIMTORI ȘI INCĂIERĂRI INTRE BĂTĂUȘI MONDIALI
Deci, să demonstrăm (a cita oara ?!) că România NU AR TREBUI SĂ FIE AFECTATA decit foarte putin/marginal de ceea ce se intimplă.
ROMÂNIA INSĂ NU INȚELEGE CONCEPTUL SAME (Securitate Alimentara Mediu și Energie), dezvolta mulți ani in urma (anii 60) – Economia Ecologica ,
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicholas_Georgescu-Roegen
iar mai recent asta de mai jos:
Strategy for a Competitive and Sustainable EU Bioeconomy , emisă de Comisia Europeană în Noiembrie 2025 și care reprezintă oportunitatea strategică a Secolului XXI și pentru România
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=celex%3A52025DC0960
Concret, ”electronii verzi” nu se compun numai din eoliene și solare (pe care eu, personal, ca și altii câțiva, le detest și nu le consider cu adevarat instalatii energetice) ci avem și nuclear (considerata energie curata), și hidro (să mai tăiem entuziasmul GreenPeace), și bioenergie, și biomethat și deșeuri și stocare hidro-pompare. TOATE ACESTEA SUNT RESURSE INTERNE, CU MULT PESTE CE AVEM NEVOIE, IAR VALORIFICARE UNEI MICI PARTI, NE_AR FACE SA NE UITAM LA HORMUZ NUMAI PE NETFLIX SI NU LA BREAKING NEWS !
Nu vreau s-o mai lungesc, dar, ca exemplu punctual (voi incerca să public un articol, dacă ma lasa redactia) chiar azi am auzit la TV-Jurnalul agricol, că Romania in acest an a cultivat 1 million Ha (1 MILLION HA !!) de rapița, (care va fi exportata majoritar) ca să se producă biodiesel (în altă parte !!)….nu vreau să mai mentionez că rapita e o planta tehnică și e cultivata pe teren agricol – deci nu produce mincare !!!.
Daca pe același 1 million Ha plantez alte plante DEDICAT (pentru BIORAFINARII)
(https://www.ifeu.de/fileadmin/uploads/SWEETFUEL-D6.6-integrated-report.pdf)
adica orz, sorg zaharat,porumb voi obtine:
– zahar, faina, furaje proteice, ingrasaminte bio, stocare biologica CO2
– ENERGETIC:
o Bioethanol (7 mill. tone)
o Energie primara din desueri dupa prelucrare, care ar necesita cca 5000 MWe capacitate electrică ”ca sa scap de ele”, sau
o RNG (Renewable natural gas) pentru e centrala de 1900 MWe (ceva mai mare decit Mintia care consuma cca 60% din BRUA),
o Ethanolul, sau elecricitatea sau RNG sunt arhisuficiente sa ”motorizez toata agricultura”, fara petrolul din Hormuz, sau
– PETROCHIMIC:
o Bioetilena, Bio-Ethyl-Benzen-Styren, Bioethilene Glycol, BioPolyethilena (PE), Poliestheri și ….celebrele PET-uri , dar bio
ADICA, O NOUA INDUSTRIE UN NOU PROIECT DE TARA, cf. Dlui Căliman
In incheiere:
– Acum 2 saptamini, Trump a emis un ordin ca in SUA sa se introducă 15% biocombustibili in combustibilii fosili la pompa (VA DATI SEAMA CIT INSEAMNA ASTA LA CONSUMUL SUA ?)
– In Romania au venit obraznicii de la OMV sa-i ceara Presedintelui și Prim Minstrului să scoata (obligatia) biocombustibilul din benzina din Romania, că, sanchi, se ieftinește
Scuze pentru un pdv cam lung si plictisitor poate
PS. SUA are 190 biorafinarii și este lider mondial la productia de biocombustibili avansati-bioethanol
nea Cătăline, pe noi practica ne omoară, ca de-obicei. Statele Unite produc bio-etanol din porumb, nu din paie, cum au încercat elvețienii de la Podari. Și în România se fabrică alcool din porumb, dar e mult prea scump ca să ajungă pus în rezervoare. Se exportă în Ucraina, că acolo e război, le e greu și lor 😀
Și în România se fabrică alcool din porumb, dar e mult prea scump ca să ajungă pus în rezervoare.
Am povestit mai demult (Combustibili fosili, energii „verzi”, dictatori) despre așa-numitul „coniac” de Vaslui sau oficial „Vinars după metoda din Cognac”. Tot alcoolul era făcut din porumb, o mană cerească pentru șobolanii locali de pe terenul fabricii de „coniac” situată în nordul orașului Vaslui. Denumirea de „coniac” era o glumă menită să păcălească adevărații băutori de coniac.
Asta-i ca-n bancul ala cu soldatul sovietic in Muzeul Antipa. Scoate iguana din borcanul cu alcool, bea spirtul si intreaba „cdie krokodil”?
Lasati-l, omu’ e analist si frizeritz si le are p-astea cu energia. Parleste si pa franceste, e de-ala de-i numeste pe locuitorii Tarii Oasului Auchani :))))
Râdeți dvs, râdeți, dar am avut oșeni în armată. Cu unii dintre ei aveam meciuri permanente: n-aveau drept de port-armă, nu puteam să-i trimit în pază, dar purtau cuțite și din 3 în 3 în fraze ajungeau la argumentul ”îl tau ș-îl țâp în Tisă” (îl tai și îl arunc în Tisa). Noroc că eram de două ori cât ei, altfel nu cred că mai era amuzant 😀
Stiu bine, ca era s-o pateasca niste colegi. Ne-au primit osenii-n casa, ne-au pus pe masa toate cele si cind sa plecam il pune dracu pe unul sa scoata niste bani din buzunar! Eu am inghetat, asta e mai rau ca de mama! (Atunci am auzit expresia asta: „te tau!”). Greu citva colegi i-am facut cumva scapati si asta dupa indelungi insistente.
Alcoolul din porumb, e drept mai scump, este esentzial in functzionarea motoarelor shi nu se poate renuntza la el caci mashinile nu ar mai porni iarna shi daca totushi ar porni ar scoate mult fum. Din paie se poate face metanol nu etanul shi metanulul este mai ieftin shi are acelashi efect. Apucatzi-va sa construitzi statuia Elenei Ceaushescu caci ea a inrodus folosirea metanolului auto care a inlocuit tetraetilul de plumb.
1. Nu multa lume intelege diferenta dintre alcoolul din porumb (CARE ESTE O BOABĂ) și alcoolul din plante ”zaharate” (CARE ESTE O PLANTA CU ZAHAR IN EA)
2. Alcoolul din BOABE DESEU, care nu merg la mincare, este moca pentru biorafinarii
3. Porumbul si Sorgul, de ex., pot fi ”hybridizati” (amestecati) ca feedstock pt. biorafinarii
Asa o fi, insa au aceeasi formula chimica!
O fi avand ele fructoza aia, insa drojdiile in mod sigur sunt ajutate copios sa produca alcool.
Fiecare, dupa PUTERI.
(numai la bunici nu se punea zahar dupa ce culegeam perjii de pe hat si stricam iar Podul – pruni speciali, pentru tzuica)
Si cum adica, alcoolul scotzian si rusesc, facut din boabe „atent” selectionate”, nu e ALCOOL?!
(de unde vorba, a turnat apa in Vin!
nea Haralde,
1. Mă indoiesc profund (pe calcule !) ca Bioethanolul ( NU ALCOOLUL !) produs din porumb nu este un proces economic !….1 t porumb la export e cca 200 EUR/t (la traderi nu la fermier !) iar din 1 t porumb produc cca 0,35 t bioethnol fuel grade, care se vinde intre 1200-1500 EUR/t.
2. nu mai adaug aici produsele care rezulta din aceasta procesare:
– ulei de porumb (il ducem la vinzare la Carrefour)
– furaje proteice (care se importă acum in RO, la sute d emill EUR/an)
– niste reziduuri….le bagam la energie
Așa că, nu vad de ce nu e bine
PS. in SUA, se cultiva porumb anume pt bioethnol…diferit de al nostru !
Am mai avut discuția asta înainte de investiția elvețienilor de la Podari. Cam așa arată niște tractoare americane:
https://www.youtube.com/watch?v=3L5ArTW8pAE
Știi cât iese consumul, nea Cătăline? Sub 5 litri de motorină la hectar. Am un amic în România care are câteva zeci de hectare și nu-i venea să creadă, așa că am ajuns pe forumurile de fermieri americani, să-i întreb pe ei cât consumă efectiv. Nu mai țin minte cifrele în galoane și acri, dar știu că am calculat la vremea aceea și ieșeau cam 4,5 – 4,7 litri la hectar, deși au motoare de vreo 600 de cai.
Explicația a fost surprinzătoare: când ară câte 22 de brazde la o singură trecere, hectarul lor se termină foarte repede, asemenea tractoare ajung să are câte 60-70 de hectare pe zi.
Ia uitati aici dom Catalin:
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/oana-gheorghiu-exista-o-conducta-sub-pamant-pe-care-hotii-au-demontat-o-si-totusi-statul-plateste-mii-de-euro-in-fiecare-an-3734205
Acum 2 saptamini, Trump a emis un ordin ca in SUA sa se introducă 15% biocombustibili in combustibilii fosili la pompa (VA DATI SEAMA CIT INSEAMNA ASTA LA CONSUMUL SUA ?)
Puțină istorie nu strică niciodată…
E15 a fost introdus oficial în benzina americană în anul 2011, de către Environmental Protection Agency (EPA), printr-o derogare („waiver”) emisă în baza Clean Air Act.
Motivul principal: creșterea volumului de biocombustibili în piață, în special etanolul din porumb, pentru a reduce consumul de petrol și a sprijini programul federal Renewable Fuel Standard (RFS).
Președintele Trump a aprobat recent vânzarea națională a E15 pe timpul verii printr-o serie de waivere de urgență emise de EPA, pentru a menține E15 pe piață în contextul crizei petroliere și al prețurilor ridicate la combustibili. Această decizie permite comercializarea E15 în perioada 1 iunie–15 septembrie, perioadă în care, în mod normal, vânzarea este restricționată din cauza regulilor privind volatilitatea combustibilului.
Multe pompe de benzină din SUA vând benzină și fără adaos E15, desigur, la un preț mărit.
Nu stiam shi nu cred ca in SUA se vinde benzina fara E15. Mashinile sunt proiectate sa functzioneze cu benzina cu E15 shi probabil fara E15 ar trebui adaugat altceva. E15 se decanteaza din benzina daca este lasat mult timp in rezervor fara sa fie folosit shi de aceea Chevrolet Volt este proiectat sa foloseasca motorul cu benzina chiar shi cand are destula electricitate pentru a nu permite decantarea E15 in rezervor.
Dacă vreți să cumpărați benzină E0 (fără etananol), puteți căuta aici:
https://www.pure-gas.org/ (sunt aproape 18.000 stații în SUA și Canada)
Multumesc Dl. Crânganu pentru precizări (n-aveam de unde să le știu)
Rețin ideile principale din precizările dvs.:
1. ”…Motivul principal: creșterea volumului de biocombustibili în piață, în special etanolul din porumb, pentru a reduce consumul de petrol…”
2. ”…Președintele Trump a aprobat recent vânzarea națională a E15 pe timpul verii printr-o serie de waivere de urgență emise de EPA, pentru a menține E15 pe piață în contextul crizei petroliere și al prețurilor ridicate la combustibil…”
QED
Autorul articolului din Axios care incearca sa creeze un curent de opinie ostil Chinei este un invidios si un ranchinos geopolitic, dar se agita de pomana pentru ca ar fi trebuit sa stie ca atunci cand doi se cearta al treilea castiga. Cu atat mai mult cu cat politica duoului beligerant si a tertului castigator a cam fost la greu practicata de spatiul geopolitic din care vorbeste. Din moment ce presedintele Donald Trump a desfiintat legile economiei de piata, hipercentralizand economia SUA in mainile statului american ca nicaieri in lume, al carui avatar este Casa Alba, ar trebui sa vorbeasca despre stat ca agent primar si decizional, nicidecum despre corporatii, care dupa cum bine s-a vazut sunt subordonate ordinelor executive ale sefuluiu statului, care este totodata si seful guvernului. De aceea mi se pare oarecum ipocrita deplangerea faptului ca petrostatele au in proprietate zacamintele de petrol si gaze naturale aflate pe teritoriile popoarelor lor, ca avutii nationale, cu toate atributele proprietatii – posesie, folosinta, dispozitie -, si nu in proprietatea corporatiilor multinationale. Cat priveste ipotetica situatie a unui “gat de sticla” chinezesc al pamanturilor rare, in care China ar decide să nu mai furnizeze pământuri rare, panouri solare ieftine și alte produse strict necesare pentru electricitatea verde, precum si intrebarea adiacenta referitoare la cine va mai porni atunci războiul pentru „desfundarea” lui, cred ca ar trebui invatat din patania desfundarii dopului iranan al petrolului tranzitat prin stramtoarea Ormuz. Desfundarii unor astfel de dopuri ii este asociat riscul ca la desfundarea sticlei de sampanie, cand daca agiti sticla si nu esti atent, dopul poate sa sara si te pocneasca direct in cap, din care deci sa nu te mai alegi cu nimic din continut, ci doar cu efectul cinetic la “bibilica”, provocat tintit sau accidental! E de prisos de atentionat asupra disproportiei enorme dintre un eventual dop chinezesc si cel iranian, cat si asupra factorului de multiplicare!
Bravo, tov. Master in Rorschach, cum va pricepeti voi astia, Spalatoria Cristoiu si Fabrica de Rantas Prelipceanu & Sons of Snspa Ltd mai rar. Lipsesc doar ceva indrumatori ai natiei si puscariasi de drept comun, alde Nastase, Severin, Rosca Stanescu, ce mai, lume buna, sa ne lumineze.
Trebuie ca Departamentul de Stat va va face o oferta chiar miine de dimineata.
Daca crede cineva ca doar petroul „naste monstrii” ar fi bine de vazut megaproiectele hidro, cel mai nou mai jos.
China construieste cel mai mare baraj hidro din lume, intr-o zona seismica in Himalaia pe Brahmaputra. India si Bangladesh sunt nervoase si au si motive. Puterea instalata ar fi de 60GW (un reactor de la Cerrnavoda are 0,7 GW). Iarasi interesanta geografia locului; caderea ar fi de 2Km pe 50 Km ceea ce e un potential energetic enorm. Din punct de vedere ingineresc e o bijuterie. Geopolitic si ecologic din contra. Pret estimat $140 BLN.
https://www.enr.com/articles/60158-china-announces-it-will-build-controversial-60gw-mega-dam-in-tibet
https://www.youtube.com/watch?v=Bs8w5ma8Szk
Umpic de gindire strategica explicata lesne, cit sa priceapa luminatorii natiei, aia care numa’ nu citesc documentele americanilor:
https://www.realcleardefense.com/articles/2026/04/16/the_hormuz_blockade_is_not_about_iran__its_about_china_1177062.html
Citesc cu atenție comentariile domnului Cătălin Dragostin pentru ca este printre puținii comentatori de pe Contributors care chiar a lucrat in sistemul energetic. Si ii pasa de ce se întâmplă in țară.
Ma intriga perseverenta sa in promovarea biocombustibilor.
Dupa cunoștințele mele, recunosc foarte superficiale si in parte cam subiective, acești combustibili stau cel mai jos dintre toți combustibilii la capitolul raportului dintre energia produsa și energia folosita pentru a o produce (ERoEI). Cu masa biologica existenta în România acest raport abia de trece de 1. Nu avem nici trestie de zahar si nici palmieri (nici cei decorativi n-o duc prea bine). E drept ca atunci când nu ai alternative faci și lucruri care nu sunt foarte profitabile, dar nu cred ca este cazul României. Nici măcar prin folosirea porumbului nu cred ca am sta foarte bine pentru ca nu avem o agricultură performanta.
Tare ma tem un astfel de proiect ar fi precum in glumele care circulau pe seama schimburilor noastre comerciale din CAER cu bulgarii: facem chirpici le vindem la bulgari ca să ne dea paie sa facem chirpici.
Alex, iarta-ma, postarile lui aici arata ca individul nu poate fi luat in serios cind vine vorba despre energie. N-a contestat nimeni ca o fi calatorit si-o fi si avut delegatii pe undeva, ca a fost tara asta plina de sefi veniti in delegatii de pe la Bucuresti. Majoritatea sa-i umple portbagajele „in provincie” dar una-i una, alta-i alta. Ori de cite ori a fost chestionat anume pe vreo problema (ba cu biomasa, adica cu paie si balega, ba cu desertificarea din Sudul Olteniei si cea din Vestul Bihorului, ba cu Tarnita, ba cu bioecoceva a cotit-o strengareste. Ca ar fi glumit, ca n-a vorovitara serios, ca ce-l luam la intrebari, ca el are experienta fiind „mos” – exprimarea ii apartine. Argumentele lui cele mai solide fiind nu stiu ce reglementari europene la care zice ca ar fi participat? Astea nu sint argumente, nici macar scuze, astea sint acuze, Alex! E ca si cind ti-as spune in fata „Criza Messiniana putea fi evitata pentru ca exista Reglementarea X de la Bruxelles”. Asta e nivelul si tipul de argumentatie al respectivului, Alex, dam noi o lege la Evropa si se rezolva!
Apoi: agricultura romaneasca e cea care e, mult mai buna si mai performanta decit cea de dinainte de ’89 si probabil mai proasta decit ar putea fi, nu cred insa ca asta e problema ci faptul ca exportam, sa zicem, cereale si importam, sa zicem, cozonaci, biscuiti si napolitane. (Echivalent am produce minereuri si am importa metalele produse din acele minereuri). Ok, dar mi se pare complet stupid sa ardem mincare pentru animale ca sa facem energie. Daca nu, atunci ce dam de mincare la vaci? Sa le dam bioetanol, zic, cine stie, o vaca beata-n Herastrau poate fi ceva distractiv intr-o dupa amiaza! Poate-i si mai gustoasa decit una taiata treaza, naiba stie. Doar ca nu poti tine o societate pe asa ceva. Iar sa acoperi cernoziomul cu solareala in loc sa-l cultivi pentru mincare e ca si cind ti-ai trage un glont in picior.
Finit: nici una dintre propunerile respectivului nu rezista unei minime priviri contabile decit cu aport masiv de bani publici. Adica subventii. Ca-s de la noi, de la Romania ori de la Madam Krokodilen Refraktaiben, tot subventii, adica bani publici, ai tai si-ai mei sint. Si ai pensionarilor tarii asteia, adica ai parintilor nostri. Nu ai lui ca n-are, cifra lui de afaceri e mai mica decit salariul unui specialist care se respecta.
Prea e plin discursul public de indivizi care rujeaza porcu’ si care-si inchipuie ca Romania e populata doar de locuitori ai Comunei Trepanati.
@Dl.Alex din Bush:
Ați făcut o observație corecta (implicind ERoEI), dar aplicată neadecvat.
Voi incerca să explic de ce , ca energetician, promovez BIOECONOMIA….și in subsidiar și ca o consecința BOENERGIA bazata și pe BIOCOMBUSTIBILI.
Le privesc pe toate astea pur și simplu ca o RESURSA ENERGETICĂ, fără conotații politice.
Vă rog sa observați ordinea logicii BIOEC-BIOEN-BIOCO
”…Ma intriga perseverenta sa in promovarea biocombustibilor.
Dupa cunoștințele mele, recunosc foarte superficiale si in parte cam subiective, acești combustibili stau cel mai jos dintre toți combustibilii la capitolul raportului dintre energia produsa și energia folosita pentru a o produce (ERoEI)…”
1. Incerc promovarea pentru că NU AVEM nimic din cele mentionate in logica lucrurilor (desi alte state au enorm d emulte)
2. Cele ce le-am afirmat, sunt bazate pe calcule specifice pieței românești, cu tehnologii TRL-6-8, bazatae pe capital budgeting actual și mai ales cu firme de engineering specializate. Deci, am toate motivele să vorbesc, cred eu, argumentat asupra acestui subiect.
3. LOGICA FUNDAMETALA este că în Bioeconomie/Bioenergie, MAI INTII PRODUC FAINA, ZAHAR, FURAJE PROTEICE, ALCOOL, INGRĂȘAMINTE….(din porumb, sorg, orz, etc., PE CARE oriCUM le PRODUC !!!) , deci, mincare conform marelui CG.
Deci, la acest stadiu sunt oricum cu un NPV și IRR NET SUPERIOARE….pentru că, pur si simplu, in loc să export prroduse agricole, le valorific in țară, scutesc importul marginal și obtin de 3-4 ori mai multă valoare adăugata decit exportul ca materii prime.
4. In urma acestei industrii prelucrătoare de mai sus (BIEOCONOMIE), rezulta niște DESEURI, virtual cu cost (energetic) ZERO (0), ca orice deșeu.
O cheie importanta a bioeconomiei si economiei de scala este ca sa avem un CONCEPT INTEGRAT (Bioeconomie- bioenergie) adica, deseurile rezultate (cu cost ”0”) dar valoare energetica mare să fie ”prelucrate” energetic – in CHP- electricitate-caldura-frig.
(adica cf. https://www.ifeu.de/fileadmin/uploads/SWEETFUEL-D6.6-integrated-report.pdf)
5. Va rog să notati ca azi 2026, in RO sunt cultivate 1 mill HA rapiță….pt biodiesel (CARE NU ESTE BIOCOMBUSTIBIL AVANSAT !!!)…si se vind semnitele doar…și ceva restrui pt animale, se zice
Daca insa, cum am spus, s-ar cultiva de ex. Sorg Zaharat – producem zahar, sirop, faina, furaje.
Ce ramine ca deseu energetic (cu cost zero) ne-ar trebui capacitati de cca 5000 MWe ca ”sa scăpam de ele” !
VA ROG SA CONCEPTUALIZATI CEO- COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA- care lucreaza integrat cu minele de lignit.
ACELASI CONCEPT BIO – complexele agricole LUCREAZA CU CENTRALE, cu deosebirea ca lignitul e inlocuit de deseuri bio, cu costuri ZERO
IRR/NPV sunt semnificativ de bune, intrucit, fundamental veniturile sunt generate doar pentru capital recovery and chelt exploatare (no fuel cost !)
Ma opresc aici, pentru din acet punct – DISPONIBILITATEA ”DESEURILOR” BIO, apar oportunitășile:
– produc bioethanol, SAF (sustainable air fuel) și apoi toata gama de produse amintite
– este mai greu d einteles (și explicat) ca sorgul + porumbul + orzul pot fi ”hybridizate” intr-un singur produs de utilizat in biorafinarie, și tehnologic, pot produce cam ce vreau, in FUNCTIE D EPIAȚA dar si de PIATA MATAERIILOR PRIME
Ma opresc aici, incercind sa explic ”promovarea” mea a acestui combustibil.
Reșineți ideea: 1 mill Ha cultivate azi cu rapița, să fie cultivate cu Sorg zaharat, va genera cca 50 t deseuri/Ha, care inseamna 50 mill. tone.
1 t are putere calorifica MINIM 4 MWh/t (contine alcool !), adică avem cca 4x 50 mill t = 200 TWH !
(sistemul energetic SEN romînesc consuma electricitate cca 50 TWh ?!)
Daca folosesc (TREBUIE !căci trebuie sa scap de deseuri) cei 200 TWh in 8000 h/an, as avea o energie primara orar disponibila la nivelul a 25.000 MWh/h.
Dacă transform energia asta in ELECTRICITATE cu randament total de la randament electric de 25-30% (ca laTurceni), constat că imi va trebui cca 5000 MWe capacitîți !!!
Astea costa cam 2 mill EUR/MW, deci, cam cu 10 miliarde rezolv problemele din SEN pe termen lung
Aștept critici demonstrate despre ”nefezabilitatea” celor de mai sus (nu merg mai departe cu bioethanol, SAF, ethylena samd)
Încă un comentariu negativist și ma opresc. Marea tranziție energetica din Europa s-a făcut și se face pe seama deindustrializarii. Dacă tranziția ar fi fost un succes Europa nu și-ar fi redus ponderea în economia lumii și nemții sau britanicii nu s-ar fi mutat prin America sau Asia. Acum vreo 20 de ani a apărut conceptul european de industrie fără uzine. Se vede unde a dus aceasta idee creata. Facem totul în Asia, exportam acolo industriile poluante sau energofage și noi facem parfumuri, cognac si whisky.
Cred ca istoria nu mai are răbdare. Se mișca mai repede decât o vedeau planifcatorii de la Bruxelles și Londra. Tarile interesate în eșecul tranziției energetice a Europei (Rusia, USA și chiar China) nu-I vor da timp. Am spus chiar China pentru ca mai peste tot în lume tranziția energetica, atât cât s-a petrecut , s-a făcut cu materiale furnizare de China. Chinezii vor sa vândă Europei aceste materiale, dar nu vor un adevărat success al acestei tranziții care ar putea relansa industria în vechiul continent.
Europenii vor sa se scuture de dependenta de petrolul rusesc și american dar nu vad ca ajung dependenți de tehnologiile energiei verzi chinezești. Cine poate înțelege asta? In supee guvernul ginecoloagei UvdL comisarul european pentru energie este o estonianca absolventa de istorie, iar comisarul britanici pentru energie are un bachelor of Arts. E drept la Oxford.
Am întrebat AI câți ingineri sunt printre comisarii EU și mi-a răspuns ca acesti comisari sunt politicieni și nu ingineri și ca EU are un corp de 32000 de personal tehnic.
Am insistat și iară răspunsul „In the current 2024–2029 College of Commissioners, zero commissioners have an engineering degree or a formal educational background in engineering.”
Wall Street Journal: Mai multă valoare, mai puține emisii: Cum revoluționează Shell operațiunile sale în ape adânci
Shell revoluționează operațiunile sale de ape adânci din Golful Mexic (numit „Gulf of America” în text) prin platforme mai mici, simplificate și extrem de eficiente, reușind să obțină „mai multă valoare cu emisii mai reduse”.
Platforma Whale, cea de-a 14-a a companiei în zonă, a intrat în producție în ianuarie și reprezintă al doilea proiect din noua generație de facilități flotante (după Vito, 2023).
Principalele inovații:
– Abordarea „design one, build many” – Whale a replicat 99% din carenă și 80% din partea superioară a platformei Vito, reducând drastic costurile și timpul de execuție.
– Comparativ cu platforma tradițională Appomattox (2019), noua generație a redus cheltuielile de capital cu peste 70%. Greutatea topside a scăzut de la 40.000 tone la doar 9.500 tone la Vito.
– Automatizare și digitalizare puternică: operațiunile se fac în mare parte de la distanță (VR, drone), iar numărul de persoane pe platformă a fost redus de la 180 la doar 60.
– Eficiență energetică și reducerea emisiilor: unități de recuperare a căldurii reziduale, compresoare mai eficiente, mai puține zboruri cu elicopterul (doar 2 pe săptămână față de aproape zilnic).
Rezultatul este o producție de țiței cu marje mari și intensitate de carbon mai mică. Vito și Whale împreună vor produce până la 200.000 boe/zi, iar Sparta (următoarea platformă, în construcție) va adăuga încă 90.000 boe/zi la vârf.
Shell subliniază că, în timp ce alții se retrăgeau din apele adânci după pandemie, compania a investit masiv, accelerând dezvoltarea (Whale a ajuns de la descoperire la prima producție în doar 7,5 ani – record pentru un câmp Paleogen din Golf).
Strategia generală a Shell: „More value, less emissions” se concretizează prin menținerea unei producții de aproximativ 1,4 milioane barili pe zi până în 2030, cu o intensitate de carbon tot mai redusă, bazându-se pe expertiza de 50 de ani în ape adânci și pe principiul „performance, discipline and simplification”.
Articolul subliniază că această abordare de replicare și simplificare oferă un avantaj competitiv clar și va continua cu platforma Sparta.
P.S. Articolul din WSJ este o reclamă plătită.
Shell e foarte bun în a-și face reclama. Acum vreo 20 de ani au venit cu ideea de design one build many pentru floating LNG (platforme plutitoare de lichefiate im situ a gazelor). Au construit prima în Coreea de Sud și au instalat-o in Australia. Au uitat sa le spună inginerilor sud coreeni ca temperatura apei in zona respectiva este de peste 25 de grade. Asa ca instalațiile de răcire au fost subdimensionate. Plus multe alte probleme inclusiv subdimensionarea generatoarele de energie. Pana la urma din design one build many a ieșit design one build one.
A fost o stire acu vreo 3-4 saptamani ca sub Belgia, Nord-Estul Frantei, Luxemburg, Nord-Vestul Germaniei, au gasit o punga de hidrogen, care ar putea inlocui 1/4 din consumul industrial din aceasta zona.
Despre ce e vorba? Ne puteti da mai multe detalii? O fi multe pungi din astea?
Cred ca a nimerit acolo, atunci cand a cazut din Soare.
Nimeni nu stie cate pungi au nimerit Pamintul, dar nu cred ca au fost prea multe,
deoarece Soarii are nevoie de Hidrogen pentru a produce Heliu.
(daca nu ma insel eu Hidrogenul trebuie sa fie printre primele elemente create in acestunivers, extremde raspandit – deoarece este si foarte simplu – celelalt elemente au aparut dupa explozii stelare – cand Soarel va muri vom avea o groaza de carbon si calciu in zona)
@Ion
Descoperirea se referă la un rezervor natural mare de „hidrogen alb” găsit în bazinul minier Lorraine (Nord‑Estul Franței), care ar putea continua sub Belgia, Luxemburg și Germania; estimările inițiale vorbesc despre zeci de milioane de tone de hidrogen, dar potențialul exploatabil și extinderea exactă rămân încă neconfirmate.
Locația principală a descoperirii a fost stabilită prin foraje în regiunea Moselle/Lorraine (aproape de Folschviller și Pontpierre), Franța. „Punga” a fost detectată la peste 3.600 m în unele foraje.
Estimări de volum: variază; unele surse menționează ~34–46 milioane tone** de hidrogen în rezervorul identificat, iar estimări mai largi pentru întreaga zonă ajung până la sute de milioane de tone (date preliminare).
Există „multe pungi” din astea?
Nu se știe încă. Descoperirea din Lorraine este o dovadă importantă că astfel de rezerve pot exista, dar fiecare rezervor trebuie cartat și testat — nu putem generaliza imediat că există multe asemenea „bule” la scară largă fără campanii geologice extinse, cartare seismică, foraje exploratorii, studii de continuitate și de reînnoire naturală; proiecte-pilot de testare a exploatării etc.
Există riscuri și incertitudini? Desigur, ca în orice campanie de explorare geologică.
Estimările de volum sunt preliminare; puritatea gazului, prezența altor gaze (metan, azot), riscurile de scurgeri și impactul geologic trebuie evaluate cu mult profesionalism și mai puțin heirupism. Timpul până la exploatare comercială este probabil de 2–10+ ani, pentru explorare, testare, obținerea autorizațiilor și dezvoltarea infrastructurii.
Pamantul este prea mic pentru a retzine hidrogen necombinat cu alte elemente mai grele. Daca ar exista hidrogen pe Pamant Pamantul ar fi Soare.
Cam asta am citit si eu la stiri, au forat langa Metz (Franta). Din ce inteleg eu el nu e stocat acolo, dar e rezultatul unor reactii naturale care se intampla in subteran.
E ceva mai nou probabil, inca cu multe necunoscute.
Dupa mine cat mai multe surse de energie. Toate trebuie dezvoltate si intelese.
Recomand o meta-analiză de ultima oră (va fi publicată în volum în luna iulie 2026, dar este deja disponibilă on-line):
Natural hydrogen (white hydrogen) exploration methods and identification of sources: A comprehensive overview
• Synthesizes global geological settings favorable for natural hydrogen accumulation.
• Evaluates state-of-the-art exploration tools for subsurface hydrogen detection.
• Clarifies scientific gaps in recharge, trapping, and sustainability of hydrogen.
• Proposes an integrated workflow for efficient natural hydrogen exploration.
• Highlights natural hydrogen’s promise for future carbon–neutral energy systems.
Din atatea comentarii si nu observa nimeni evidenta diminuare a impactului acestei crize de oferta in pretul petrolului, fata de cea din 73?
Atunci pretul a crescut de 3 ori la o diminuare a ofertei cu 8%, acum diminuarea e de 16% si pretul a crescut de 1.5 ori…
Asta e o dovada certa a impactului „electronilor”, dar lumea din comentarii e prea orbita de ideologii conservatoare, politicianiste, antiUE etc ca sa observe acest fapt.
Independenta energetica, in special fata de regiuni asa instabile, ar trebui sa fie o prioritate pentru toti, indiferent de orientarea politica/culturala!
”Independenta energetica (…) ar trebui sa fie o prioritate pentru toti”
Da. De asta sunt interzise noi foraje în Marea Nordului, pentru independență energetică. Tot de asta e interzisă și fracturarea hidraulică în toată Uniunea Europeană, tot pentru independență energetică. Iar cireașa de pe savarină e încetarea oricărei producții de uraniu, în toate țările UE, după 2014-2016. Pentru independență energetică, evident. Ce poate fi mai independent decât Nuclearelectrica S.A., atunci când își importă uraniul din Kazahstan, fiindcă România nu mai are voie să îl mai producă?
Realitatea: eco-marxiștii europeni sunt de aceeași parte a baricadei cu Rusia lui Putin și cu Iranul, aliatul ei. Petrolul scump se potrivește foarte bine cu agenda ideologică a neomarxiștilor: oamenii trebuie să fie săraci și dependenți de stat. Numai că drumul ăsta duce la revolte de stradă și nu toate țările europene sunt dispuse să scoată armata pe străzi împotriva propriilor cetățeni, ca România sau ca Iranul.
Petrolul scump se potrivește foarte bine cu agenda ideologică a neomarxiștilor Pretul actual al petrolului e determinat de actiunile lui Trump, se pare ca si el e parte a baricadei cu Putin si eco-marxistii :)) Pai pe eco-marxisti nu prea ii intereseaza pretul petrolului, ca de cand cu tranzitia energetica in curand il poate da degeaba ca nu prea o sa fie cerere pe el. Se vede cel mai bine acum cat de fragil e petrolul. Intrebarea e ce o sa faci matale cu atat petrol? :))
„Din atatea comentarii si nu observa nimeni evidenta diminuare a impactului acestei crize de oferta in pretul petrolului, fata de cea din 73?”
Toată lumea a observat și știe de ce impactul crizei actuale este minor, cel puțin deocamdată: pentru că USA a devenit campionul mondial al extracției de petrol și gaze.
Dar dacă cineva e orbit de ideologie și setat să se autovictimizeze din postura de cetățean suprem al cetății asediate UE -de parcă Trump a pus pistolul la tâmplă politrucilor europeni ca să-i forțeze să distrugă industria extractivă europeană- nu mă mir că nu înțelege un aspect elementar al economiei de piață și nu-și poate explica de ce, deocamdată, nu suferă mai tare.
E foarte convenabil pentru mintea conservatorilor sa ignore cu totul a doua economie a lumii, care accelereaza pe drumul catre „electroni”, fara urma de directive ue, ursula, preocupări de mediu, neo marxisti si alte sperietori culturale pentru cei cu spaima maladiva de schimbare
Articolul este mult prea conservator. Crizele de petrol accelereaza tranzitia spre surse regenerabile si eficientizeaza economiile.
Articolul este perfect valid pentru situatia curenta si viitorul apropiat, dar daca pe viitorul mediu-indepartat electricitatea va fi de 2-3 ori mai ieftina, abundenta si verde/low carbon (nuclear, fuziune, stocare etc)?
De aceea Uniunea Europeana, China, etc nu vor sa mai depinda de combustibili fosili pe termen lung si se electrifica tot mai mult.
1. Tehnologiile regenerabile NU sunt reconstruibile la 10-15 ani.
Garantia la panouri fotovoltaice este de 25 ani. Durata medie de viata de 30-40 de ani. La eoliene durata medie de utilizare 20-25 ani. Hidrocentrale? Centrale Geotermale? 50-100 ani poate. Mai mare decat durata de utilizare a unui put de petrol/platforme petroliere.
2. Industria cimentului si a otelului, poate fi decarbonizata total, daca energia electrica este ieftina si abundenta. Cuptoare electrice, cuptoare cu arc, reducerea minereului cu hidrogen verde (electroliza prin oxid topit). Exista cuptoare functionale care produc ciment verde sau otel verde, doar ca momentan energia electrica este mai scumpa decat combustibilul fosil. Cine ar plati un pret dublu-triplu pe ciment sau otel verde? Dar daca electricitatea ar fi de 2-3 ori mai ieftina, cimentul si otelul verde ar fi la acelasi pret sau mai mic decat cel produs folosind combustibili fosili.
3. Amoniacul/ingrasaminte pot fi produse fara combustibili fosili prin metoda Haber-Bosch folosind hidrogen verde sau fertilizare cu plasma.
4. Metanolul poate fi sintetizat din hidrogen verde + carbon captat din aer.
Bio-etanolul, etilena butadiena pot fi sintetizate din resturi agricole (trestie zahar, porumb, deseuri vegetale). In loc sa ardem gaz in cuptoare cracker, folosim rezistente electrice alimentate cu energie electrice verde.
Benzenul, Toluenul poti fi produse din surse regenerabile.
Orice molecule derivate din petrol si gaze pot fi sintetizate din surse verzi prin diferite metode.
5. Combustibili sintetici sau bio acolo unde nu pot fi inlocuiti combustibilii fosili. (SAF, bio-diesel, HVO, etc)
Pe termen lung combustibilii fosili nu sunt o solutie si pot fi inlocuiti. Nu mai propovaduiti in numele combustibililor fosili. Trebuie sa renuntam la ei in urmatorii 20 de ani si sa construim alternative viabile dpdv economic.
”Orice molecule derivate din petrol si gaze pot fi sintetizate din surse verzi prin diferite metode.”
… de 3 ori mai scumpe.
”Nu mai propovaduiti in numele combustibililor fosili. Trebuie sa renuntam la ei in urmatorii 20 de ani si sa construim alternative viabile dpdv economic.”
Yeah, right. În lumea reală, înlăturarea neomarxiștilor de la putere e cea mai viabilă alternativă 😀
”electricitatea va fi de 2-3 ori mai ieftina, abundenta si verde/low carbon (nuclear, fuziune, stocare etc)?”
”Viitorul luminos al omenirii”, asta l-a băgat în mormânt și pe Ceaușescu 😀
După 1990, absolvenții de la Ștefan Gheorghiu au primit diplome de economiști. Se pregătește SNSPA:
https://forum.softpedia.com/topic/1233775-ce-au-facut-cadrele-dupa-desfiintarea-acad-stefan-gheorghiu/
mda, se explica de ce duduie economia. aia de la snspa sint analisti, lucreaza la canale (de televiziune!)
s a terminat cu boieria, inapoi la incalzitul si gatitul cu balegar uscat, stersul la fund cu frunze de coceni. doar elitele politice, diriguitorii, administratorii, sefii de partid si stat (ce se zbat pentru binele tarisoarei) sa umble cu avionul si limuzina, restul inapoi la carul cu boi. cel mai fericit is a dead man walking !
De trei ori mai scumpe decat ce ? Decat petrolul pe care nu il ai shi in cazul Romaniei nici nu poate fi importat Marea Neagra fiind blocata de U-Krainieni ? Pentru cei care au petrol comparatzia poate fi facuta; pentru cei care nu au pentru ei petrolul nu exista shi nu poate fi cumparat la nici-un pretz. Shi cu ce sa il transportzi caci Basescu a vandut deja navele.
Nu are nicio importanță, că dumneata nu ai nici banii nici capacitățile de sintetizare a înlocuitorilor de moleculă petrolieră. Și chiar de ai avea capital și voință de capitalist ai descoperi in secunda 2 că nicio autoritate europeană nu e dispusă să-ți permită să re-industrializezi continentul cu instalațiile dumitale fantasmagorice.
”petrolul pe care nu il ai”
Pentru informarea ta, locuiesc de mulți ani în UK, iar în Marea Nordului există tot petrolul de care ar putea avea nevoie UK. Numai că fracturarea hidraulică e interzisă, forajele noi în Marea Nordului sunt interzise, iar guvernul plătește și fermele eoliene ca să nu producă energie electrică.
Stăpânul tău Putin îl avea în mânecă și pe Boris Johnson, care a fost obligat să demisioneze abia după ce i-a prezentat reginei înnobilarea Lordului Lebedev (fiul unui fost general KGB care lucra chiar la ambasada de la Londra) în ciuda avizului negativ dat de serviciile secrete britanice. Același Boris Johnson participa la petreceri împreună cu Maria Zaharova, desfășurate la vila din Italia a viitorului Lord Lebedev , unde mergea fără agenți de pază britanici, fiindcă agenții scriu rapoarte.
Imediat ce dispare Putin de la Kremlin, ai să dispari și tu de pe forumurile de limbă română. Nu mai e mult până atunci, iar tupeul învățat de la stăpânii ruși n-o să-ți mai folosească la nimic.
ai să dispari și tu de pe forumurile de limbă română. Nu mai e mult până atunci, iar tupeul învățat de la stăpânii ruși n-o să-ți mai folosească la nimic./ De asta cei ca tine sunt gasiti fie in azile psihiatrice fie in parnaie, ca altfel nu inteleg dreptul la opinie si la pareri diferite. Ei nu au contraargumente, ei au certitudini si instiga la disparitia celorlalti, e mai comod decat sa vina cu argumente. De asta auzim din cand in cand de crime, ca astia care vor disparitia celor diferiti de ei umbla dezlegati si isi fac veacul pe forumuri. Dar si asta e pe ordinea de zi si se gaseste o rezolvare, se desfasoara si demersuri in acest sens.
@manu – ai înțeles complet greșit problema. Nu era vorba despre dispariția fizică. Omul a crescut în Uniunea Sovietică, dar știe românește fiindcă a avut mamă basarabeancă. Disprețuiește românii, pentru că în mentalitatea sovietică, el se crede de partea învingătorilor. Rușii au petrol și românii nu, la asta se rezumă toată ”filozofia” lui.
Oricum, mă bucur că te-a deranjat comentariul meu 😀
@Mihai E.: Bravo !
we are on the same page
ROMANIA „VERDE” inseamna:
– Nuclear
– Bioenergie (in care biomethanul, RNG, H2 verde produs din refaormarea catalitica a bioethanolului proces care este mai eficient exergetic de cca 6 ori decit electroliza apei cu energie electrica ‘verde’)
– Hidro
-Deseuri Municipale
– Stocare TSO
– ….si pentru completare – ceva eoliene si solare …si stocare DSO
Pentru RO aste e posibil, pentru simplul motiv ca avem consumuri mici si resurse multe/mari !
Alte state nu au asa ceva si trebuie sa foloseasca in continuare mai mult sau mai putin combustibili fosili.
Ideea este ca in 20 de ani, sa scadem anual consumul fosil, pina inchidem toate exploaterile de gaze si petrol si le pastram pentru urmasi ca sursa de securitate, daca le va trebui
”Ideea este ca in 20 de ani, sa scadem anual consumul fosil, pina inchidem toate exploaterile de gaze si petrol”
… ca să îl cumpărăm după aceea numai de la ruși, de la arabi și de iranieni. Exact asta se încadrează la obiective ideologice, destinate în realitate să promoveze interesele Moscovei.
Atât timp cât pe lumea asta există Statele Unite, așa ceva n-o să se întâmple. Nici în 20 de ani, nici în 50 de ani. Chiar dacă navele maritime ar putea trece pe propulsie nucleară, este exclusă instalarea de reactoare nucleare pe orice barcă de 20 de metri. Cu-atât mai mult, este exclusă instalarea de reactoare nucleare pe avioane de pasageri, așa că închiderea exploatărilor de petrol ar presupune desființarea transporturilor aeriene.
Din păcate, similar cu anii ’80, se conturează o singură soluție: niște oameni trebuie să meargă la loc cu verdeață, dacă scopul lor în viață e închiderea tuturor exploatărilor de petrol.
Nu imi este in continuare clara indirjirea/incrincenarea unora dintre comentatori contra panourilor solare, eolienelor, cind e evident ca EU , neavând resurse de genul , trebuie sa-și reducă pe cit posibil dependenta de gaze și petrol. Poate în 20 de ani se vor lansa stații/panouri solare în orbită (unde e soare tot timpul….) , dar pina atunci trebuie făcut ceva, (dacă o centrală nucleară costa acum peste 5 miliarde, durează 20 de ani să o construiești, vezi UK și Finlanda) ce facem, stăm 20 de ani la mina rușilor, arabilor sau americanilor ?
Poate cetățenii din Germania care comentează pe aici ne pot spune si ceva despre pompele de caldura … sau și ele sunt ideologie eco-marxistă ? În RO sunt, dacă nu ma insel, 9GW solar instalate de privați, dacă și stocarea va evolua la fel, (se pare ca da…) , iar majoritatea se consumă local, de ce e o problema ?! Ce legătura are asta cu vreo ideologie ?!
Atita timp cit negustoria cu petrol s.a.m.d. era corecta fara a crea interventionism politic totul a fost ok .UE nu are alte alternative ,pe termen lung, decit decuplarea energetica, politica si militara de Rusia si SUA.Putin si Trump au reactionat si au purces la lupta .Rusia a pierdut deja locul doi in cazul vinzarilor de armament in dauna Frantei iar SUA preia initiativa in domeniul vinzarilor de hidrocarburi .Europa devine verde si doreste as reface Imperiul o data cu dezvoltarea formidabila a capacitatilor militare .ENATO este la un pas de aparitie iar Tratatele de liber schimb modifica substantial comertul international .
Provocările ascunse ale energiei regenerabile
Panourile solare și turbinele eoliene sunt ieftine. Atunci de ce ne confruntăm cu o penurie de energie electrică?
–––––––––––––––––––––
Cele trei elemente cauzale ale ineficienței surselor regenerabile – intermitența (variabilitatea), geografia și explozia cererii de electricitate nu sunt caracteristice doar Statelor Unite.
În opinia mea, prețul scăzut al panourilor și turbinelor eoliene creează o iluzie de soluție simplă. În realitate, integrarea lor la scară mare necesită investiții uriașe în rețele, stocare, capacitate de backup și infrastructură – costuri care se reflectă în factura finală a consumatorului. Fără reforme majore de permise, construcții de noi linii de transport și diversificare tehnologică (inclusiv nucleară), tranziția energetică riscă să fie mai lentă, mai scumpă și mai puțin fiabilă decât se promite în mass-media ecologiste.
Practic, articolul subliniază ceea ce am scris de multe ori pe această platformă: regenerabilele sunt utile, dar nu sunt un panaceu complet pentru cererea modernă explozivă de electricitate. Sau, auto-citându-mă, „Regenerabilele nu sunt o alternativă la petrol; sunt o alternativă la o parte din energia electrică”.
Exact asta credem si noi ca si toti oamenii de bun simt si care nu sunt neparat specialisti in domeniu.In acest moment petrolul face parte din mixul energetic mondial el nemaifiind singurul produs energetic care impreuna cu carbunele au dominat cindva mapamondul .Fara petrol nu putem continua iar ideea ce ar sustine (nu stiu daca exista )eliminarea totala a petrolului din viata noastra inca nu este fezabila .Cum va arata lumea energetica peste zeci de ani inca nu stim cu exactitate dar si atunci petrolul va juca rolul lui .
Solutia pentru energie electrica ieftina, stabila si mai curata decat cea produsa din combustibili fosili era evidenta de multa vreme: energie nucleara. Regenerabilele pot fi o completare binevenita, dar procesele industriale, data centerele, instalatiile critice au nevoie de energie stabila. Odata ce faci energia electrica suficient de ieftina, migrarea dinspre combustibili fosili spre curent electric are loc natural.
Despre blocada Strâmtorii Ormuz
4 nave având cu legături cu Iranul au încercat să testeze blocada navală impusă de Trump. Toate cele 4 au eșuat.
Momentul cel mai elocvent: nava „Touska” a încercat să fugă, dar SUA i-au făcut o gaură în sala motoarelor.
Blocada rezistă. Pârghia de presiune este reală.
https://x.com/i/status/2046249720620920996
Nava Touska (IMO 9328900) este un cargobot de tip container de dimensiuni mari, având o lungime totală (LOA) de aproximativ 294 – 295 metri și o lățime (beam) de 32 – 32,25 metri.
Specificațiile tehnice sunt
Capacitate de transport (Deadweight): 66.432 tone.
Tonaj brut (Gross Tonnage): 54.851 tone.
Capacitate de încărcare (TEU): 4.795 containere standard.
Pescaj maxim (Draft): Aproximativ 12 metri.
Anul construcției: 2007 – 2008, construită de Hyundai Heavy Industries în Coreea de Sud.
Viteză de croazieră: În jur de 16,6 noduri
Este o nava de mare tonaj care lovita fiind si-a pierdut capacitatea de functionare a salii motoarelor .
Un lucru nu inteleg eu Domnule.
De ce creste pretul combustibilior la pompa in US?
Cu cat au crescut, 30-40%?
Nu-i cam mult, avand in vedere ca americanii se situeaza exact langa Venezuela, in emisfera VESTICA si sunt mari producatori de petrol si gaze??? Sa fie vorba doar despre crestrea preturilor combustibililor pe pietele globale si lacomia producatorilor si comerciantilor din SUA care tin mortis sa se alinieze noilor realitati? Si de ce administratia Trump nu face mai nimic? NU poate, nu considera ca ar trebui sa tina preturile la un nivel scazut, ca sa mai castige vreodata niste alegeri?
Atat de puternic e legat $ de petrol si atat de globalizata este economia americana?
De ce creste pretul combustibilior la pompa in US?
Prețul la pompă crește chiar dacă SUA sunt cel mai mare producător pentru că piața petrolului este globală: prețurile se formează la bursă pe baza ofertei, cererii, riscului geopolitic și costurilor de transport/ asigurare, iar perturbările în Golful Persic (Iran / Strâmtoarea Ormuz) cresc imediat primele de risc și reduc fluxurile comerciale — ceea ce urcă cotațiile și, în final, prețurile carburanților.
Cu cat au crescut, 30-40%?
Nu — creșterile la pompă nu sunt, în general, de 30–40% din cauza unui singur eveniment; în majoritatea cazurilor recente ele au fost de ordinul a 5–15% pe termen scurt, iar salturile bursiere ale țițeiului (câteva procente) se traduc în creșteri mai mici la pompă după taxe, marje și întârzieri.
Si de ce administratia Trump nu face mai nimic?
Președintele SUA are câteva pârghii reale (rezerve strategice, sancțiuni, permise, presiune diplomatică), dar nu poate ține singur prețul benzinei la un nivel scăzut pe termen lung — piața petrolului este globală, dominată de OPEC+, rafinării, exporturi și factori geopolitici precum blocajul Strâmtorii Ormuz.
„Si de ce administratia Trump nu face mai nimic?”
Pentru că intervenționismul pe piața internă nu e, in principiu, o politică conservatoare și pentru că principalii susținători ai lui Trump sunt niște petroliști iar ei câștigă bani frumoși și cinstiți acum, inclusiv de la săracii cinstiți europeni.
Dar asta nu înseamnă că Trump nu ar putea face nimic pentru a determina o scădere a prețului global. Este chiar simplu: restrângerea forțată a cererii de petrol american. Cum? prin impunerea de sancțiuni Uniunii Europene și blocarea exporturilor petroliere către acele state europene ce agresează și urmăresc penal/administrativ corporații americane. Deocamdată nu vrea asta, dar sigur se ia in calcul astefel de măsuri dure, directe de retorsiune (deocamdată Trump a fost blând, i-a lovit pe marxiștii europeni doar cu taxe vamale și blocada Golfului). Calculul privește chiar raportul dintre profitul politic, electoral și cel strict economic, al partenerilor industriași conservatori.
In martie, la unul din primele articole ale domnului profesor pe tema conflictului, comentam:
„Replica Iranului: au bombardat Arabia Saudită, Qatar, Bahrain și Irak. Rezultatul:
[…]
7) oferă un argument pentru blocada totală pe care Trump o are in pregătire (după modelul exersat cu Venezuela), in care nicio navă către sau dinspre Iran nu va mai trece prin Strâmtoare.”
Aș zice că acel moment -al blocadei totale- s-a apropiat. Cabala pe care Trump a atacat-o -in care Iranul era doar un pion- dă semne că începe să priceapă. Rămâne de văzut dacă riposta cabalei se va transforma in ww3 sau vor ceda. In cabală veriga cea mai slabă este Internaționala marxistă europeană, mai exact gruparea menșevică care distruge civilizația noastră in slow motion, din interior, in special prin Diktatul GreenDeal impus de komisarii europeni. Foarte probabil ei vor capota in fața noi realități economice impuse de blocada lui Trump și vor face un pas înapoi. Însă conjurația eco-șarlatanilor și traficanților de certificate cu tovarășii lor chinezi (patronii reali ai industriei „verzi” și principalul poluator global prin producția de tinichele complet inutile) e de așteptat să instige Iranul să atace suicidar marina americană (după ce a comis inepția supremă de a-și ataca vecinii musulmani probabil o să marșeze și pe sirena escrocilor cu girofar de mesia).
La începutul conflictului taberele nu se vedeau foarte clar. Abia acum cred că fiecare poate alege o parte, nu chiar in cunoștință de cauză, dar pe intuiție. Altfel, sunt uimit câți oameni -români și europeni care păreau intregi la cap- au sărit in apărarea Iranului și a patronilor sino-ruși atacîndu-și vehement „aliații” americani. Cu ghilimele, că e evident că oamenii ăștia nutresc o ură puternică la adresa Americii. Cât de mulți europeni educați nu au fost capabili să priceapă că Occidentul e sub atac și invocă astăzi dreptul internațional pentru a condamna prima tentativă militară a Americii de a contracara tirania orientală in plină expansiune!
Just published:
US releases video of forces seizing Iranian ship
US forces have intercepted an Iranian-flagged cargo ship in the Gulf as part of its naval blockade, Donald Trump has said.
The US president wrote on his Truth Social platform that the Touska was seized by the US Navy after failing to respond to a warning to stop.
Iran said it was a violation of the ceasefire and it would retaliate soon for the „act of armed piracy”.
Centcom (United States Central Command) released two videos which have been combined in this edit.
They said one video showed the Iranian ship being warned before shots were fired. The second, they said, showed Marines departing their ship and boarding the Iranian vessel.
https://www.bbc.com/news/videos/c3w30l6qz49o
Care sunt romanii ăia?
Principala problema a europenilor de după Pandemie este în legătură cu Ucraina, nu cu Iranul lui Netaniahu & Trump!
Trump a spus deja, împreună cu toată adm Sa, că nu îl interesează problemele europenilor, că vrea să desființeze NATO și să i se dea Groenlanda, că ucrainenii n-au nicio carte și nicio șansă decât să se predea făcând o pea marele pacificator. După care a atacat Venezuela (de înțeles), iar mai apoi sa aruncat cu capul înainte în Iranul pe care îl bombardase cu doar nouă luni in urmă și-i distrusese toate instalațiile sale nucleare, după o întâlnire cu Neyanyahu fara să discute absolut nimic în prealabil cu partenerii și aliații SUA cărora le-a aruncat în fața că nu sunt alaturi de el!
„Trump a spus deja, împreună cu toată adm Sa, că nu îl interesează problemele europenilor,”
Trump nu poate rezolva el problemele europenilor. Nu poate înlătura el neomarxiștii de la putere, nici din Spania, nici din Franța, nici din Germania. Nu de altceva, dar Venezuela, Cuba, Iranul și canalul Panama era probleme mai stringente. În primul mandat, Trump s-a opus vehement construirii Nord Stream 2, dar Merkel i-a râs în nas. Și în privința Nord Stream 2 și în privința celor 2% cheltuieli militare, într-un moment când rușii anexaseră deja Crimeea, iar acordurile de la Minsk (care au pregătit invadarea Ucrainei) erau deja semnate, prin grija aceleiași Merkel.
„sa aruncat cu capul înainte în Iranul pe care îl bombardase cu doar nouă luni in urmă și-i distrusese toate instalațiile sale nucleare”
Siemens poate furniza oricând centrifuge noi Iranului, iar Statele Unite, cu sau fără Trump, riscau atentate de genul celor de la 11 septembrie, însă de data asta cu dispozitive nucleare. La începutul negocierilor, iranienii înșiși s-au lăudat că dețin 450 kg de uraniu îmbogățit 60% și că ar putea construi 11 bombe nucleare cu el.
„partenerii și aliații SUA cărora le-a aruncat în fața că nu sunt alaturi de el!”
Și care dintre ei e alături de el? Spania, Franța și Germania sunt cu Iranul. NATO a încăput pe mâna neomarxiștilor încă de pe vremea lui Merkel, iar asta iarăși e o problemă pe care Trump s-ar putea să nu fie capabil să o rezolve. Stoltenberg fusese coleg cu Olaf Scholz în Internaționala Socialistă de Tineret, iar Mircea Geoană era secretar-adjunct la NATO în primul mandat al lui Trump. Ăsta era ”partenerul și aliatul SUA”, cel care pierdut alegerile din 2009 fiindcă s-a dus la Moscova să primească instrucțiuni chiar în preziua alegerilor?
Problema se poate simplifica la extrem: atât timp cât ai construit Nord Stream 2, ești prieten cu Putin, nu cu Trump. End of story.
„Statele Unite, cu sau fără Trump, riscau atentate de genul celor de la 11 septembrie, însă de data asta cu dispozitive nucleare. ” Probabil si de la Venezuela riscau astfel de atentate si au decis sa schimbe si acolo regimul, ca doar asa se rezolva problema cu propriile granite, atacandu-i pe alții.
Cu Iranul e veche povestea, săracii persi se tot chinuie de cateva decenii sa facă o nucleara si numai nu prea le iese, atât de inapoiati sa fie oare? Sună destul de asemănătoar cu povestea cu armele biologice ale lui Saddam, care, intr-adevar, au si fost descoperite :D
Astfel de intervenții, fie ca sunt făcute la comandă Israelului fie ca nu, aduc doar scumpiri, destabilizari si distrug si ultimul sentiment pro-occidental din zona. Rezultatul e o înflorire a terorismului la nivel global, creșterea preturilor si haos. Nicio intervenție americană din ultimele decenii nu a dus la ceva mai bun decât era înainte.
@Sorin – ”Probabil si de la Venezuela riscau astfel de atentate”
Asta merită un premiu la categoria ”Gura păcătosului adevăr grăiește” 😀
Cu doar o săptămână înainte ca agenții FBI și DEA să-l aresteze pe Maduro, una dintre portavocile consacrate ale Rusiei amenința pe-aici cu lovituri împotriva Statelor Unite pornite din Venezuela.
Ambasada americană de la Caracas era închisă de Maduro de aproape 7 ani (s-a redeschis pe 14 martie, exact în ziua în care se împlineau 7 ani de la închiderea ei) iar despre acordul militar dintre Rusia și Venezuela, ratificat de Putin pe 27 octombrie 2025, am mai scris pe-aici:
http://en.kremlin.ru/acts/news/78304
Folosind Venezuela ca bază, Putin voia să provoace o criză similară cu cea din 1962 din Cuba, astfel încât Trump să nu mai aibă timp de confiscat petroliere rusești. În timpul ăsta, membrii milițiilor șiite Hezbollah circulau prin lume cu pașapoarte venezuelene eliberate de administrația lui Maduro, care le pusese la dispoziie și o insulă ”a lor”, unde aveau tabere de antrenament. Prin urmare, Venezuela trebuia rezolvată înainte de Iran. Toate la timpul lor 😀
Despre construirea Nord Stream 2 ce părere ai, ce s-a discutat la instructaj?
”Nicio intervenție americană din ultimele decenii nu a dus la ceva mai bun decât era înainte.”
Absolut. Numai intervențiile rusești au adus ceva bun: în Siria, în Crimeea etc. Când milițiile Hamas sprijinite de Iran au invadat Israelul, pe 7 octombrie 2023, nu te gândeai că o să vină payback time, așa e? Când iranienii au încercat să-l asasineze pe Trump în 2024, n-ai văzut nicio problemă în asta, așa e?
https://www.justice.gov/opa/pr/iranian-intelligence-agent-convicted-terrorism-and-murder-hire-connection-foiled-plot
După loviturile împotriva Iranului, Trump a explicat clar că l-a rezolvat pe ayatollah înainte să se întâmple invers.
https://www.youtube.com/watch?v=wL2gH42nNOw
”Astfel de intervenții, fie ca sunt făcute la comandă Israelului fie ca nu”
Astfel de formulări apar când omul are totuși o oarecare stimă de sine și îi e jenă să repete ad litteram propaganda pe care a fost pus să o repete. ”Du-te și nu mai păcătui!” 😀
Daca e sa scoatem scamatoriile din comentariu, rămân următoarele concluzii:
1. Aceste intervenții nu au adus ceva mai bun decât înainte, ceea ce confirma lipsa lor de sens. A fost ucis un personaj in vârsta de 86 de ani care oricum se ducea si asta ar fi putut schimba regimul. Dar asa, teocratia va continua mult si bine. Povestea cu iranienii care au incercat sa il asasineze e o poveste totuși, nu e cu nimic demonstrată ci e folosita ca pretext.
2. SUA nu difera cu nimic de Rusia sub acest aspect, doar ca rusii au avut mult mai puține operațiuni militare decât americanii. Ambele sunt la fel de nejustificate si nu au creat ceva mai bun dupa ci haos, preturi mari si nesiguranță pe termen lung.
3. Trump a cautat sa amane aceat atac, dar vocea Israelului a fost mai puternica. O spun sursele apropiate, poti verifica.
P.s. legat de Venezuela, is pure speculații menite a justifica atacul, nu aveau si nu au nicio putere de a ataca SUA. Dar hotul striga hoții…
ce ne spune chat-ul? ✔️ Ce este (în mare) adevărat
Nicolás Maduro chiar a fost capturat în ianuarie 2026 într-o operațiune a SUA și dus în New York.
Operațiunea a implicat forțe americane (inclusiv componente militare și agenții federale), iar el este judecat pentru acuzații de narcoterorism și trafic de droguri.
Era deja inculpat de SUA încă din 2020, iar recompensa pentru arestarea lui ajunsese la zeci de milioane de dolari.
👉 Deci partea cu „Maduro arestat de americani” nu e invenție.
⚠️ Ce NU este confirmat / e distorsionat
1. „FBI și DEA l-au arestat”
Formulare simplificată.
În realitate a fost o operațiune militară + DOJ/CIA, nu doar o acțiune clasică FBI/DEA.
2. „Plan Rusia–Venezuela pentru criză tip Cuba 1962”
Nu există dovezi credibile că Putin pregătea un astfel de scenariu.
Acorduri militare Rusia–Venezuela există de ani de zile, dar:
nu există confirmare că erau pentru o criză nucleară sau similară cu 1962
afirmația e mai degrabă interpretare geopolitică sau propagandă
3. „Hezbollah cu pașapoarte venezuelene + insule de antrenament”
Există suspiciuni vechi despre legături Venezuela–Hezbollah, dar:
afirmațiile despre „insule de antrenament” și rețele globale cu pașapoarte nu sunt confirmate solid
în forma asta, pare teorie conspiraționistă amplificată
4. „Ambasada SUA redeschisă exact după 7 ani”
Relațiile SUA–Venezuela au fost rupte și redeschise parțial în timp, dar:
detaliul exact „fix 7 ani și aceeași zi” nu apare ca fapt confirmat major
poate fi coincidență sau interpretare selectivă
5. „Iran a încercat să-l asasineze pe Trump în 2024”
Există cazuri de comploturi iraniene împotriva unor oficiali americani,
dar:
nu există confirmare publică clară că Trump a fost ținta directă într-un atentat real în 2024
linkul DOJ se referă la cazuri de „murder-for-hire”, nu neapărat la Trump
🧠 Concluzia realistă
✔️ Fapt real major: Maduro a fost capturat de SUA și este judecat.
❌ Restul narațiunii: combinație de:
interpretări geopolitice speculative
exagerări
elemente de propagandă (din mai multe direcții, nu doar una)
@chatgpt – ”Acorduri militare Rusia–Venezuela există de ani de zile,”
Spune-i robotului tău retardat că la 27 octombrie 2025 Putin a ratificat o lege anume:
”The Treaty between the Russian Federation and the Bolivarian Republic of Venezuela on Strategic Partnership and Cooperation was signed on May 7, 2025, in Moscow.”
http://en.kremlin.ru/acts/news/78304
Dacă asta scrie pe site-ul Kremlinului că a ratificat, înseamnă că asta a ratificat.
”detaliul exact „fix 7 ani și aceeași zi” nu apare ca fapt confirmat major ”
Dacă robotul tău retardat știe alte date calendaristice, spune-i să ți le dea și scrie-le aici. O ambasadă s-a închis într-o zi anume și s-a deschis într-o zi anume. Nu e ceva pierdut în negura timpurilor, cu o dată vagă, ca invazia mongolilor.
Se numește ”muddying the water” procedeul tău propagandistic. Încerci să agiți mâlul în apă, astfel încât să nu se mai vadă că neomarxiștii europeni joacă în echipa Rusiei, împreună cu Iranul lui Khamenei și Venezuela lui Maduro.
✔ Tratatul din 2025 (cel menționat de tine)
Confirmat: semnat și ratificat (ai dat corect sursa Kremlinului)
👉 Dar:
Nu este echivalentul unui pact militar tip NATO
Formulările sunt generale (cooperare, coordonare), nu obligații de intervenție militară automată
2. Unde apar problemele în afirmațiile tale
Aici trebuie să fiu foarte clar: unele lucruri pe care le-ai pus în același paragraf nu sunt susținute de dovezi publice solide.
❗ „FBI/DEA l-au arestat pe Maduro”
Există relatări despre capturarea lui Maduro în 2026 într-o operațiune americană
Dar:
detaliile sunt controversate
nu există consens clar independent (în afara relatărilor inițiale)
❗ „Hezbollah cu pașapoarte venezuelene + insulă de antrenament”
Asta este o afirmație foarte gravă.
Există de ani de zile suspiciuni și rapoarte despre legături Iran–Venezuela–Hezbollah
DAR formularea ta (pașapoarte + insulă dedicată) nu apare confirmată clar în surse mainstream verificate
👉 Asta intră în zona:
posibil / discutat în unele cercuri
dar nu fapt stabilit public
❗ „Putin voia o criză ca în Cuba 1962”
Asta este o interpretare geopolitică, nu un fapt demonstrat.
Nu există dovezi publice că:
Rusia plănuia desfășurări comparabile cu rachetele din Cuba
sau că exista un plan concret de criză nucleară în Caraibe
3. Despre „propagandă” și etichete
Când spui:
„neomarxiștii joacă cu Rusia”
„toți sunt în aceeași echipă”
→ asta nu mai e analiză factuală, ci narativ politic generalizat.
@chatgpt – problema pașapoartelor venezuelene acordate iranienilor:
https://dspace.mj.gov.br/bitstream/1/7627/1/RBCP_N9_P43-90.pdf
https://www.bbc.co.uk/news/world-latin-america-38986809
https://www.thebeiruter.com/article/10-000-passports-from-maduro-to-hezbollah/842
https://www.atlanticcouncil.org/in-depth-research-reports/issue-brief/the-maduro-hezbollah-nexus-how-iran-backed-networks-prop-up-the-venezuelan-regime/
Subiectul „pașapoartelor venezuelene acordate iranienilor (și altor cetățeni din Orientul Mijlociu)” este real ca temă de investigație jurnalistică și de securitate, dar trebuie tratat cu multă nuanță: există cazuri documentate și suspiciuni serioase, însă și exagerări sau interpretări speculative în unele surse.
Mai jos ai o sinteză critică, bazată pe sursele tale + context verificat.
–
1. Ce este documentat clar (cazul CNN/BBC)
Investigația citată de BBC (bazată pe ancheta CNN din 2017) arată că:
Un fost oficial venezuelean (funcționar consular) a denunțat existența unei rețele de acordare ilegală de pașapoarte.
Aceste documente ar fi fost oferite unor persoane din Orientul Mijlociu (inclusiv Iran, Siria, Liban).
În unele cazuri, beneficiarii ar fi avut legături suspecte (nu neapărat dovedite juridic) cu organizații precum Hezbollah.
👉 Ideea centrală:
Există dovezi că sistemul de pașapoarte venezuelean a fost vulnerabil la corupție și abuz politic.
–
2. Contextul geopolitic: Venezuela – Iran – Hezbollah
Analiza de la Atlantic Council confirmă că:
Venezuela sub Nicolás Maduro a dezvoltat relații strânse cu Iranul.
Țara a devenit un hub pentru rețele transnaționale care includ:
finanțare ilegală
trafic de droguri
spălare de bani
Rețele asociate Hezbollah au folosit Venezuela pentru:
logistică
mobilitate internațională
operațiuni financiare
👉 Concluzie:
Există un cadru plauzibil în care documente (inclusiv pașapoarte) pot fi folosite strategic.
–
3. Problema pașapoartelor: ce se afirmă vs. ce este dovedit
✔️ Bine susținut:
corupție în sistemul de emitere a pașapoartelor
acordarea de documente unor străini în condiții netransparente
utilizarea Venezuelei ca „platformă” pentru actori iranieni
⚠️ Parțial confirmat / disputat:
numărul mare de pașapoarte (ex: „mii” sau „10.000”)
identitatea exactă a beneficiarilor
legături directe cu terorismul în fiecare caz
Unele articole (ex: site-uri mai puțin academice) exagerează cifrele sau trag concluzii fără dovezi solide.
–
4. Mecanismul posibil (reconstruit din surse)
Pe baza investigațiilor și analizelor:
1. Oficiali corupți emit pașapoarte sau identități false
2. Persoane din Orientul Mijlociu obțin statut legal venezuelean
3. Acest lucru le permite:
să călătorească mai ușor
să evite sancțiuni
să opereze în America Latină
👉 În unele cazuri, aceste documente pot facilita activități ilegale sau rețele politice.
–
5. De ce este important acest subiect
Pașaportul este un instrument strategic de mobilitate globală
Dacă este compromis:
afectează securitatea internațională
creează breșe în regimul de sancțiuni
Venezuela devine astfel un „nod de tranzit” între:
America Latină
Orientul Mijlociu
–
6. Concluzie echilibrată
✔️ Există cazuri reale și documentate de acordare suspectă de pașapoarte
✔️ Există relații Venezuela–Iran–Hezbollah confirmate la nivel politic și economic
❗ Dar:
nu toate afirmațiile despre „pașapoarte pentru teroriști” sunt dovedite
unele cifre și narative sunt speculative
👉 Formula corectă ar fi: „Un fenomen real, dar parțial documentat și uneori amplificat politic.”
–
Dacă vrei, pot analiza punctual fiecare link (inclusiv PDF-ul academic) și să-ți spun cât de credibil este fiecare și unde apar exagerări.
”legat de Venezuela, is pure speculații”
Dorești să susții că Ambasada Statelor Unite la Caracas nu fusese închisă de Maduro în 2019? Dorești să susții că nu exista un mandat de arestare pentru Maduro, vechi de peste 5 ani, plus o recompensă de 50 de milioane de dolari pentru arestarea lui?
Faptul că avem discuția asta, în timp ce partidul tău se află la guvernare în România, denotă că voi sunteți parte a problemei, nu parte a soluției. Dacă ați acapara toată puterea, ca Maduro în Venezuela, ați închide și voi Ambasada Statelor Unite la București.
Văd ca a dat cineva un răspuns cu chat gpt mai sus legat de Venezuela si spune si acolo clar ca sunt speculații asemănarea cu situația din Cuba.
Iranul a rupt relațiile diplomatice cu SUA din 1979 si abia acum au fost atacați la instigarea Israelului si pentru petrol, asta a recunoscut Trump.
Cand gândești in termeni de partide si putere si faci incadrari care cum e clar ca ai rămas la un mod de operare de trista amintire de acum cateva decenii. Altfel nu ai simți aceasta nevoie.
Fostul secretar de stat american John Kerry:
Netanyahu ne-a prezentat și nouă argumentele în favoarea războiului cu Iranul.
Răspunsul a fost „nu”.
Se preconiza o schimbare de regim — că poporul se va răscula. Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat.
Obama a spus „nu”. Bush a spus „nu”. Biden a spus „nu”.
Am fost mințiți în legătură cu motivele acelui război.
Lecția învățată din Vietnam și Irak este: nu mințiți poporul american.
Nu le cereți să-și trimită fiii și fiicele la război.
”Obama a spus „nu”.
Obama a trimis Iranului bani cash, paleți cu bani transportați cu avionul. Programul nuclear iranian a ajuns la nivelul actual și datorită lui Obama
Obama’s $1.7 billion Cash Payment
Barack Obama transferred $1.7 billion in cash to Iran in 2016 as part of a settlement for a failed pre-1979 arms deal. An initial $400 million was delivered by plane on January 17, 2016, coinciding with the release of American prisoners. The remaining $1.3 billion was the estimated interest that the Iranian cash held by Iran accumulated since the 1970s.
https://www.hindustantimes.com/world-news/us-news/fact-check-how-much-money-did-obama-and-biden-send-to-iran-what-to-know-amid-middle-east-tensions-101772481517842.html
Pe scurt: afirmația are un sâmbure de adevăr, dar este prezentată în mod înșelător.
Hai să o desfacem pe puncte:
1) „Obama a trimis 1,7 miliarde $ cash către Iran”
✔️ Parțial adevărat
În 2016, administrația Barack Obama a transferat aprox. 1,7 miliarde $ către Iran. �
Wikipedia +1
Din sumă:
400 milioane $ = bani plătiți de Iran în anii ’70 pentru arme americane care nu au mai fost livrate
~1,3 miliarde $ = dobânzi acumulate �
Wikipedia
👉 Deci nu erau „bani cadou”, ci o datorie veche a SUA.
2) „Au fost trimiși în numerar, cu avionul”
✔️ Adevărat, dar cu context
Prima tranșă (400 milioane $) a fost trimisă în numerar (euro, franci etc.) cu avionul. �
TIME
Motivul: sancțiunile împotriva Iranului făceau imposibil transferul prin sistemul bancar normal. �
CBS News
👉 Deci partea cu „paleți de bani” nu e inventată, dar explicația tehnică e importantă.
3) „A fost un fel de răscumpărare pentru prizonieri”
❌ Disputat / înșelător
Plata a coincis cu eliberarea unor americani deținuți în Iran. �
TIME
Criticii au spus că e „ransom”.
Administrația Obama a spus că:
negocierile au fost separate
SUA nu plătesc răscumpărări �
TIME
👉 Nu există dovadă clară că a fost oficial „ransom”, dar momentul a alimentat suspiciuni.
4) „Banii au dus la programul nuclear iranian”
❌ Fără dovezi
Fact-check-uri spun că nu există dovezi că acei bani au finanțat programul nuclear �
Hindustan Times
Mai mult, acordul nuclear din 2015 (JCPOA) avea scopul de a limita programul nuclear iranian, nu de a-l accelera. �
whitehouse.gov
👉 Afirmația că „din cauza lui Obama Iranul a ajuns unde e azi” este opinie politică, nu fapt demonstrat.
Concluzie
✔️ SUA au plătit 1,7 miliarde $ Iranului
✔️ O parte a fost livrată cash, inclusiv cu avionul
❗ Dar:
nu a fost „cadou”, ci datorie legală veche
nu există dovadă că a finanțat programul nuclear
legătura cu prizonierii este controversată, nu demonstrată ca răscumpărare
@Sorin – ”Cand gândești in termeni de partide si putere”
Am înțeles, tu ești ”societatea civilă” care a anulat alegerile, după care a defilat la București cu steaguri curcubeu, sărbătorind victoria alesului actual. Nu te interesează puterea politică, e o pură întâmplare că vă aflați la guvernare. Modelul vostru politic e Robespierre, dar vezi că Robespierre a sfârșit ghilotinat, după ce ghilotinase și el cu miile. Drumul ăsta e fără întoarcere.
Ai voie să scrii ceva critic la adresa Chinei? 😀
Nu poți rămâne mai mult de 2 comentarii concentrat pe un subiect. Scriu despre ce vreau si cand vreau fara sa dau explicații nimănui, e un lux pe care se vede ca tu nu ti-l permiți.
Am înțeles, n-ai voie să scrii nimic critic despre China, așa că ai optat pentru eterna soluție din manualul activistului marxist: ”Accuse your enemy of what you are doing, as you are doing it, to create confusion”.
Nu ajungi nicăieri cu ad hominem, dimpotrivă: cu cât insiști mai mult, cu-atât scriu și eu mai multe despre relațiile dintre neomarxiști, Rusia și Iran. Putem face asta o săptămână întreagă 😀
Culmea fragilitatii intelectuale e sa acuzi de ad hominem cand tu esti autorul acuzatiilor, dar spuneam ca hotul striga hotii. N-ai demonstrat nicio legatura nimic, ai facut un terci din articolele pe care nici nu le-ai citit ci le-ai pescuit de pe internet. Cam la asta se rezuma „demonstratiile”. Si circul e tot un fel de a demonstra, e adevarat.
Interesant cum ai trecut de la subiect la analiza copilăriei mele și parade imaginare — probabil acolo te simți mai confortabil decât în discuția inițială.
Cât despre ChatGPT, stai liniștit: nu el are problema cu citatele, ci tu cu înțelegerea lor. Ghilimelele nu sunt stenogramă, sunt sinteză — dar e clar că nu asta te încurcă cel mai tare.
Iar partea cu ‘activismul’ și ‘oamenii decenți’ e savuroasă — mai ales venind dintr-un comentariu plin de etichete și invective.
Dar da, ai dreptate într-o privință: răspunsul pare ‘pe lângă’… pentru cine nu prinde ideea.
@chatgpt – ”Interesant cum ai trecut de la subiect la analiza copilăriei mele”
Oamenii se nasc cu noțiuni instinctive de bine și rău (adevăr și minciună etc). Însă experiențele din copilăria mică le pot crea confuzie și exact asta se vede la tine. Pentru tine nu există o linie clară de demarcație între adevăr și minciună, le amesteci cu foarte mare aplomb și încerci permanent să deturnezi discuțiile folosind metoda asta.
Exemplul cu pașapoartele venezuelene: nu contează dacă au fost 170 sau 10.000, în funcție de sursă și de perioada luată în calcul. E clar că au fost și orice discuție pe tema asta trebuia să înceteze. Numai că asta îți strică ție narativele anti-Trump, așa că apelezi la robotul acela care nu înțelege ce face, în încercarea inutilă de a discredita menționarea fapte incontestabile.
Mai departe: în practică, neomarxismul este o frăție a disfuncționalilor, a unor oameni care nu au fost capabili să-și formeze o identitate corectă. De asta sunt relevante experiențele din copilăria mică. Așa apar transgenderii, așa se organizează parade ale disfuncționalilor și așa ajungem să pierdem vremea în discuții sterile. Dar dacă îți las aiurelile netaxate, ai să crezi că ai păcălit pe toată lumea că tu reprezinți normalitatea. Cam asta-i.
Interesant cum, din lipsă de argumente pe subiect, ajungi iar la psihologii improvizate și etichete generale. Nu e prima oară când încerci să muți discuția de la fapte la persoane — probabil pentru că acolo îți e mai ușor.
Ideea cu „copilăria” și „confuzia dintre adevăr și minciună” sună mai degrabă ca un clișeu aruncat la întâmplare decât ca o analiză reală. Dacă tot vorbim de adevăr, el nu se stabilește prin insistență sau ton, ci prin dovezi clare și context complet — nu prin „e clar că au fost, deci discuția se încheie”.
Exemplul tău cu pașapoartele tocmai asta arată: diferența dintre 170 și 10.000 nu e un detaliu minor, ci exact genul de nuanță care separă un fapt verificat de o exagerare convenabilă. A spune „nu contează” e, de fapt, o evitare a discuției, nu o închidere legitimă a ei.
Cât despre etichetele de tip „neomarxism”, „disfuncționali” sau alte generalizări — ele nu explică nimic, doar simplifică grosier realitatea și înlocuiesc argumentele cu judecăți de valoare. Dacă scopul e o discuție serioasă, astfel de etichete mai mult o sabotează decât o susțin.
Pe scurt: dacă vrei să rămânem la o dezbatere reală, rămâi la fapte, surse și logică. Restul — psihologizări, categorii aruncate larg și concluzii trase din ele — sunt doar zgomot.
”Exemplul tău cu pașapoartele tocmai asta arată: diferența dintre 170 și 10.000 nu e un detaliu minor, ci exact genul de nuanță care separă un fapt verificat de o exagerare convenabilă. A spune „nu contează” e, de fapt, o evitare a discuției, nu o închidere legitimă a ei.”
Încearcă să înțelegi că povestea cu pașapoartele venezuelene durează de zeci de ani. Cele 173 de pașapoarte menționate de BBC sunt cele investigate de CNN bucată cu bucată, iar povestea aceea datează din 2017.
Dacă discuția asta ar fi avut loc într-o sală de judecată, în 2017, cu CNN în rolul acuzării, s-ar fi putut considera că doar asta s-a demonstrat. Dar ca să susții acum, în 2026, că Maduro s-a pocăit după 2017 și n-a mai acordat pașapoarte pentru Hezbollah (deci sirieni, libanezi, irakieni și iranieni laolaltă) asta denotă o ruptură totală de realitate.
Foarte probabil, estimarea acelui parlamentar libanez, 10.000 de pașapoarte venezuelene pentru Hezbollah, este rezonabilă. Chiar și dacă n-ar fi, este mai mult decât deplasat să-mi reproșezi mie declarațiile unui parlamentar libanez. Exact asta îmi justifică mie referirile la neomarxism, activism politic și experiențele din copilăria mică. Niciun om de bună credință, cu o identitate corect formată și cu o capacitate corect formată de a deosebi adevărul de minciună, nu ar mai fi continuat discuția despre pașapoarte.
În plus, ți-am mai explicat și altădată problema nickname-urilor. A le schimba cu frecvența cu care le schimbi tu denotă o problemă clară de formare a identității. Asta nu e doar activism, asta e o problemă care vine din copilăria mică. Și-atât timp cât nu ți-ai ales un nickname pe care să-l păstrezi, înseamnă că e în continuare nerezolvată.
Ca să fie clar: acele 173 de pașapoarte nu sunt „totalul”, ci exact ce a putut fi verificat granular într-o investigație punctuală. Chiar logica anchetei indică existența unui mecanism mai larg. A transforma acel subset într-un plafon absolut e o eroare metodologică destul de elementară.
Dar, în mod simetric, saltul la 10.000 pe baza unei declarații politice nu devine brusc riguros doar pentru că „pare plauzibil”. Acolo nu mai vorbim de date, ci de estimări fără metodologie transparentă. Cu alte cuvinte, ai două extreme: una care reduce artificial fenomenul la ce e demonstrat punctual și alta care îl extinde până la cât permite imaginația politică.
Partea cu adevărat interesantă e însă alta: momentul în care discuția despre dovezi este înlocuită cu discurs despre „neomarxism”, „identitate corect formată” și presupusa incapacitate a celorlalți de a distinge adevărul de minciună. Asta nu întărește argumentul — îl semnalizează ca fiind în dificultate. Când ajungi să delegitimezi interlocutorul în loc să clarifici datele, de fapt confirmi că nu mai ești pe teren factual.
Dacă vrei o analogie juridică (pe care ai invocat-o): 173 sunt probele admise. Faptul că există indicii pentru mai multe cazuri justifică extinderea anchetei. Dar niciun judecător nu stabilește sentința pe baza unei „estimări rezonabile” venite de la un politician, după cum nici nu închide dosarul spunând „atât s-a demonstrat, deci atât există”.
Pe scurt: fenomenul este real, probabil mai amplu decât cazurile documentate, dar dimensiunea lui exactă rămâne o chestiune deschisă. Tot restul — fie minimalizare, fie hiperbolă — ține mai mult de poziționare decât de anal
„momentul în care discuția despre dovezi este înlocuită cu discurs despre „neomarxism”, „identitate corect formată” și presupusa incapacitate a celorlalți de a distinge adevărul de minciună.”
Nu ne aflăm într-o sală de judecată, iar motivul disputei nu îl reprezintă numărul exact de pașapoarte eliberate de regimul Chavez / Maduro pentru Hezbollah. Exact de asta insist pe ideea că robotul tău nu știe ce face. Abordarea lui pentru asta s-ar potrivi, pentru o dezbatere despre numărul exact de pașapoarte, în timp ce tu ești cel care l-a ghidat într-acolo.
Ne aflăm în subsolul unui articol despre hidrocarburi și alarmism climatic, unde activiștii neomarxiști deturnează dezbaterea în conformitate cu agenda lor anti-americană, în încercarea de a spăla imaginea unui regim marxist condus de un infractor de drept comun, pe care agenții FBI și DEA l-au arestat în baza unui mandat legal de arestare și l-au dus în fața unui judecător.
Iar cea mai recentă găselniță a unui astfel de activist este să apeleze la un robot, pentru a-i scrie comentariile pe care el nu e capabil să le scrie singur. Activismul politic ar trebui marcat explicit, la fel cum e marcată publicitatea.
Daca si un robot iti zice ca faci propaganda si inca din mai multe parti e clara treaba! :)) You little propagandist!
Dacă ai avea o urmă de bun simț, nu ai pune în ghilimele formulări pe care eu nu le-am folosit niciodată. Unde am scris eu „pașapoarte pentru teroriști”?! Unde am scris eu „bani cadou”?! Unde am scris eu „Banii au dus la programul nuclear iranian”?!
Te folosești de un robot ca să scrii niște replici pe care nu ai capacitatea să le scrii singur, dar manipulezi citatele pe care le furnizezi acelui robot, astfel încât să răspundă la altceva decât am scris eu. După care postezi aici răspunsurile ”pe lângă” ale robotului. Astfel de comportamente au legătură cu experiențele din copilăria mică și numai activismul se poate folosi de ele.
Dacă ai înțelege impactul pe care-l are un asemenea activism asupra oamenilor decenți, te-ai feri de el ca de tămâie. Doar în lumea disfuncționalilor care defilează pe străzile din București cu pene în fund, un asemenea activism este apreciat. Prin urmare, keep up the good work! 😀
Nu mai induci in eroare, era evident ce vrei sa insinuezi si te-a prins. Asa e la îndemână oricui sa vada impostura si propaganda.
”formularea ta (pașapoarte + insulă dedicată) nu apare confirmată clar în surse mainstream verificate”
”In recent years, moreover, Venezuela’s Margarita Island has eclipsed
the infamous TBA as the principal safe haven and center of Hezbollah operations in the Americas.”
https://www.aei.org/wp-content/uploads/2014/09/No-3-LatinAmerican-2011g.pdf
Nassereddine’s brother Abdallah, (…) former vice president of the Federation of Arab and American Entities in Latin America
and the president of its local chapter in Venezuela to maintain ties with Islamic communities throughout the region. He currently resides on Margarita Island, where he runs various money-laundering operations and manages much of the business dealings of Hezbollah in
Latin America
Younger brother Oday is responsible for establishing
paramilitary training centers on Margarita Island”
„Care sunt romanii ăia?”
e o listă atât de lungă de berbeci încât mi-ar trebui 3 zile să o tastez.
„fara să discute absolut nimic în prealabil cu partenerii și aliații SUA ”
tot aud repetată duma asta. America lui Trump2 nu are aliați in Europa. deci, cum adică să discute in prealabil cu inamicii Americii? Să le ceară voie carevasăzică tocmai ălora care atacă in mod cotidian interesele cetățenilor și companiilor americane in Europa (de pildă Musk e anchetat penal in Franța că deh au trecut la alt nivel după ce s-au cufundat in ridicol cu amenzile gigantice trase de komisari companiilor tech americane), ălora care făceau afaceri până nu demult cu Iranul (vezi momentul 2018 cu bufonii Juncker și Mogherini care dansau pe zbieretele aiatolahilor pentru a-i da cu tifla lui Trump)? Ce să zic, e și asta o culme a tupeului la pigmeii neomarxiști europeni: să pretindă de la președintele american informații pe care să le transmită apoi tovarășilor iranieni și chinezi.
… De aceea nu comentez prea des pe aici. . . Sint oameni care o fac la fel de bine ca si mine si chiar mult mai bine decit mine. EuNuke si Harald foarte des, Conu’ Neamtu si Robert de multe ori…
Nu sint umil . . . Nu ma lasa amintirea Goldei Meir, care cica i-a replicat lui Moshe Daian
„Cu toata modestia, Golda. . .”
„Nu fi atit de modest, nu esti asa de grozav”
Mi se pare că lumea a uitat evenimentele din 2018 cu privire la dictatura iraniană. Zic să recapitulăm foarte succint, că se leagă pe undeva de niște afaceri curente:
„Tocmai am citit o știre pe hotnews care confirma fractura mentală -ruperea definitiva de civilizație si democrație- la nivel de Komisariat: bufonul marxist al Europei a anunțat solemn cum a decis el de capul lui ca e preferabil ca firmele europene să facă afaceri cu Iranul, iară nu cu America. Ba chiar vrea sa impulsioneze șmenurile cu cel mai turbulent regim islamofascist din lume [înarmat până’n dinți, activ militar in afara hotarelor, amenințător pe față la adresa singurului stat democratic din Orient, expansionist si hotărât sa obțină si arma nucleară pe care o dezvoltă in ciuda Acordului susținut in mod aberant de politrucii europeni]. Este ceva de noaptea minții. E ca si când duhul lui Ceașca s’a întors pe pământ si a ajuns cumva sa posede creierul Marelui Komisar care debitează astfel aberațiile pritocite de diktatorul nostru in 1989: cica tocmai s’a intors din Iran si gata, de’acum o sa aibă petrol ieftin si realizărilii societății multilateral-dezvoltate o sa continue pe bandă rulantă! Ar putea oare sa le explice careva celorlalti komisari ce s’a intâmplat cu cizmarul dupa excursia din Orient? Ca deh, parcă nu e cazul ca si Uniunea asta socialistă sa sfârșească cu spume si loviluții…” (io, prin mai 2018)
vizavi de:
https://hotnews.ro/raspunsul-ue-la-retragerea-sua-din-acordul-cu-iranul-bruxellesul-vrea-sa-neutralizeze-efectele-extrateritoriale-ale-sanctiunilor-americane-378198
vizitele komisăriței Mogherini in Iran au fost cel puțin 2, de care-mi aduc aminte, in 2015 și 2016. A făcut ceva valuri cu baticul ei. Deci pretinia tovarășei cu Iranul precedă denunțarea Acordului de către Trump. Iar UE a susținut un regim dictorial sinistru pe față, prin încurajarea „investițiilor” in iran. Cam ăștia sunt „aliații” europeni ai Americii.
Daaa, si Ochi de Tigru cotarceste baba in loc sa trimita 50000 de legionari in Beirut. In sfarsit tara aia batuta de soarta are un presedinte crestin si e lasat in voia sortii. Ala-n Siria, chit ca l-a parfumat Trump, personal, nu-i decat un latent fanatic, in costum cu cravata.
Cat de cac…tul de Sanchez ce sa mai spun. Cred ca-l asteapta o reconquista americana.
Chestia e ca IRGC e ca un fractal. Degeaba distrugi o jumatate ca-si pastreaza esenta in cealalta. Trebuie distrus in totalitate si asta prin blocada resurselor. Cand nu-si mai ia leafa de criminal platit cel din Basij (politia politica) n-o sa vina la „munca”, intra-n greva….
Trump face singurul lucru posibil acum, strangularea hidrei, de toate gatlejurile. Pacat de bietii oameni nevinovati.
eu bănuiesc că securiștii lor sunt mai îndoctrinați decât ai noștri, deci mai rezistenți la sărăcie și mai înclinați să scormonească după dușmani ai regimului in rândul populației civile pentru a-și dovedi fidelitatea. deci nu prea sunt metode să fie înmuiați/convertiți, din contră – se vor radicaliza, și asta e șansa iranienilor, sper să o apuce, ca in urma iminentei represiuni extrem de sângeroase să se trezească, să iasă masiv in stradă și să se organizeze pentru un război civil. se pare că acest regim nu poate fi înlăturat altfel decât prin acte de eroism și sacrificii enorme. Vor trebui să facă singuri asta, pentru că probabilitatea ca America lui Trump să debarce in Iran e aproape zero (și e de apreciat faptul că până acum a avut atâta răbdare și calm neripostînd prin distrugeri majore ale infrastructurii țării. le-a cruțat până și insula de care depind toate exporturile lor petroliere și pe care o putea rade cu o singură lovitură).
Toate portile de iesire din Iran sunt sigilate. Pana si la Caspica, Israelul a dat la fund un vapor rusesc. Mai au un port acolo dar nu intra ori iese nimic. Ce mai intra e ceva ajutor prin Adjerbaidjan dar foarte putin. Adica ce vrea Erdogan. Aici e marele joc. Erdogan vrea locul Iranului si e si sunit. Vad ca tace si-i lasa pe americani sa scoata cartofii din jar. By he way, rusii au interogat cateva ore vre-o 40 de israelieni kibutari pe un aeroport in Moscova, semn ca „armistitiul” ruso-israelian e cam pe duca. Cat ar fi Basij de fanatici, dureaza sa cresti o recolta de maci. S-apoi e cam seceta prin Iran.
Câmpul uriaș de gaze din Yorkshire „va extrage Bitcoin în loc să contribuie la aprovizionarea cu energie a Marii Britanii”
–––––––––––––-
Cred că e timpul ca guvernul Marii Britanii să ridice interdicția de fracturare hidraulică și să se înceapă consolidarea securității energetice a țării.
Da, dar…
Ed Miliband își va intensifica eforturile în direcția atingerii obiectivului „Net Zero” și va declara că era combustibililor fosili „s-a încheiat”, pe fondul agravării crizei energetice.
Nu-mi place Nigel Farage cu gura aia mare de cameleon insectivor dar va castiga alegerile cu paridul Reforme al lui. Farge asta a avut niste iesiri antisemite prin tinerete…
20 aprile 2026
Președintele Trump a semnat trei documente prin care a transformat puterile economice de război într-un exercițiu energetic.
Președintele a folosit autoritatea din Defense Production Act (DPA), aprobat în 1950, pentru a prioritiza și accelera proiecte energetice (petrol, gaze, cărbune), ceea ce permite guvernului să direcționeze contracte și finanțări și să scurteze termenele de reglementare fără votul Congresului.
Evenimentul este important deoarece DPA a fost conceput pentru situații de urgență în timpul războiului. În trecut, președinții au folosit DPA pentru a achiziționa echipamente de protecție individuală, semiconductori și lanțurile de aprovizionare militare. Președintele Trump a îndreptat DPA către combustibilii fosili.
Ce înseamnă, concret, anunțul făcut de Casa Albă?
Invocarea DPA prin Determinări Prezidențiale declară anumite activități energetice drept „esențiale pentru apărarea națională” și autorizează Departamentul Energiei și alte agenții să folosească instrumente DPA (achiziții prioritare, angajamente de cumpărare, sprijin financiar).
Efecte administrative imediate: contractele federale pot primi prioritate; agențiile pot oferi finanțare sau garanții; anumite cerințe procedurale pot fi accelerate pentru proiecte eligibile.
Un aspect foarte important al utilizării DPA este faptul că acele determinări se fac fără o lege nouă sau aprobarea Congresului: președintele folosește autoritatea executivă existentă (DPA) pentru a mobiliza resurse rapid.
Guvernul devine eficient prin angajamente de cumpărare și finanțare, riscuri financiare pentru investitori reduse, ceea ce pot grăbi forajele, construcția de rafinării, terminale LNG sau infrastructură de export.
Detalii,
Presidential Determination Pursuant to Section 303 of the Defense Production Act of 1950, as Amended, on Development, Manufacturing, and Deployment of Large-Scale Energy and Energy Related Infrastructure
Si azi Obama cu Mamdani cantau unor copii in Bronx…
Cine se aseamănă se adună…
Acum o luna Spania a hotărât sa reducă TVA pe combustibili de la 21% la 10%. Comisarii UE s-au activat urgent si au cerut Spaniei sa revină asupra măsurii altfel ii vor aplica sancțiuni.
Verboten au strigat comisarii. Poți creste TVA, dar nu e voie s-o scazi, ca se îngrașă cetățeanul european. Eu nu cred in povestea cu neomarxismul comisarilor europeni, e mai probabil ca exista un interes major in a salva competitivitatea interna a industriei germane in fata concurentei de pe piața EU.
Birocrații europeni nu au nici o ideologie, sunt niște oportuniști, exemplul tipic de champagne socialists sau gauche caviar, oamenii care propaga idei de stânga, dar trăiesc in lux si sunt de fapt exponenții intereselor marilor corporații europene.
Când însă vezi ca marii tăi concurenți, USA, China si India, lupta sa aibă energie ieftina, iar tu faci tot posibilul pentru a ține sus prețul energiei si descuraja industria nucleara (vezi ancheta EU in cazul EDF) este dovada de prostie crasa. Nu e doar o boala EU, e clar o boală europeana din moment ce virusul a atins si Marea Britanie. Mai e ceva pana ajunge in Norvegia.
EU e greu de inteles, nu se intelege nici el pe el.
In urma cu vreo 15 ani a pornit cu adevarat pe calea maxismului verde. Intre timp „victoriile” obtinute au dus la aparitia altor „forte”, sa le zicem asa, care in combinatie cu sosul rosu-verde au produs o aiureala de nedescris.
Si da, caderea economica masiva a Ge a dereglat complet si bruma de ordine. Cel mai deprimant e ca tarile europene si-au pierdut increderea in marea Germanie.
Asa ca Ge isi cauta drumul, isi cauta lideri, dar nu prea e nimic la orizont
Există o Directivă Europeană care impune un TVA minim de 15%. Cât privește orientarea ideologică, fiscalitatea reprezintă și o formă de expropriere. Nu există niciun stat american care să aibă 15% sales tax (echivalentul TVA). Mai mult decât atât, există state americane care au 0% sales tax și există state americane care au 0% impozit pe venit. Fiscalitatea absurdă impusă de Bruxelles are baze ideologice.
Un exemplu mai vechi: înainte de Merkel și de Klaus Wowereit (cel care a câștigat alegerile pentru primăria Berlinului cu sloganul: ”sunt homosexual și e bine așa”) noul aeroport Berlin-Brandenburg începuse ca investiție privată. După ce Wowereit a ajuns primar și Merkel cancelar, au preferat să plătească despăgubiri investitorilor inițiali, iar aeroportul a devenit investiție pe bani publici. Bugetul a fost depășit cu miliarde de euro pentru că fumul nu voia cu niciun chip să coboare pe sub podea, s-a dovedit că arhitectul nu avea diplomă, ci fusese doar desenator într-un birou de proiectare, iar Wowereit a ajuns să demisioneze în urma scandalurilor nesfârșite cu aeroportul. La un moment dat, aveau 10.000 de becuri aprinse și nu aveau nicio idee cum ar putea să le stingă, iar situația a durat cel puțin câteva săptămâni.
Sigur că situația asta e de la Berlin, nu de la Bruxelles, dar Ursula a fost ministru al Apărării în guvernele Merkel și a impus-o la șefia Comisiei Europene după ce i-a păcălit din nou pe bavarezi cu Spitzenkandidat-ul care n-a mai fost să fie. Ursula e cea care a supervizat instalarea de scaune speciale pentru gravide pe tancurile Leopard, iar dacă nici asta nu e ideologie, înseamnă că nimic nu e ideologie. Probabil așa sunt dotate și tancurile Abrams, cu scaune speciale pentru gravide, iar Ursula a încercat doar să țină pasul cu noile tehnologii 😀
Incompetenta are și episoade mai apetisante.
Un pod din Dublin n-a fost ridicat timp de 4 ani pentru ca s-a pierdut telecomanda. Au trecut 4 ani pana când s-a putut face o telecomanda noua.
https://www.thejournal.ie/sean-ocasey-bridge-remote-1713102-Oct2014/
@Harald
Cum fiscalitatea scazuta din SUA are tot baze ideologice, de ce credeti ca este mai potrivita?
Nu am pretentia sa-mi raspundeti pe larg, o sa umplu cat pot golurile sau o sa intreb.
În principiu, o fiscalitate scăzută presupune că oamenii direct productivi păstrează o parte mai mare din rezultatele muncii lor. O asemenea societate funcționează mai eficient. Prin contrast, bugetarii români își cumpără apartamente în Dubai din salariul de la stat sau vin la serviciu cu Lamborghini Urus.
În orice societate operează o selecție, fie că societatea își propune asta, fie că nu. În România, selecția e complet bolnavă: cine dă șpagă să se angajeze la stat, ajunge ulterior să colecteze și el șpagă pentru angajări (*) sau să-și angajeze amanta tot la stat, să aibă amândoi program de 3 ore pe zi etc.
Când sunt prea mulți bani publici, ca în România, se ajunge la fraude cu TVA organizate chiar de funcționarii de la ANAF. Fraudele cu TVA din UK sau din UE sunt și ele la un nivel remarcabil:
https://www.eppo.europa.eu/en/media/news/investigation-admiral-20-europes-biggest-vat-fraud-links-to-organised-crime
(*) fraudele cu angajări fictive în instituțiile bugetare din România au ajuns la nivelul la care aceiași medici militari apar angajați în mai multe locuri și iau mai multe salarii. Plus pensionările la 48 de ani cu pensii mai mari decât salariile celor aflați în activitate, plus cumularea pensiei de la stat cu un alt salariu tot de la stat etc etc. Toate astea înseamnă contra-selecție: oamenii direct productivi plătesc 70-75% din venituri sub formă de taxe și impozite, așa că pleacă din țară sau ajung să lucreze la negru.
La toate exemplele aduse, nu am de ce sa obiectez. Cam asa se intampla.
Daca exclud o ineficienta intrinseca centralizarii, lipsa de onestitate ramane cea mai buna explicatie la ce se intampla.
Daca ar fi o piata libera, o afacere intemeiata pe neonestitate ar rezista foarte greu.
De aici se observa ca onestitatea tine mai mult de pragmatism. Cred ca asa se intampla si in cazul centralizarii – e un tip de comportament care are succes.
Cumva asa inteleg selectia de care ati pomenit. Mi se pare valida pozitia, insa as evita comparatia cu statele cu resurse foarte mari. Cu toate astea, cred ca la noi statul inca detine un procent mult prea mare din avutia tarii. Nu de lene nu public numerele, ci pentru ca nu le pot gasi. INS-ului nu i se pare interesant.
Ca „exercitiu”, va provoc sa-mi spuneti cate agentii guvernamentale sunt astazi in Romania. Numarul exact, fara organigrame, bugete, ministerele de care apartin, sedii etc. Eu n-am fost in stare. (ma multumesc si cu surse neoficiale, daca sunt independente si sunt minimum 3)
Multumesc pentru raspuns si mi-a placut ca nu ati redus disputa la statul maximal vs cel minimal.
Ai reușit să amesteci într-un singur paragraf drept fiscal european, sistem federal american, un aeroport german și dotări imaginare de tancuri, apoi să tragi concluzia că totul demonstrează „ideologie”. Problema nu e că e critică, ci că nu mai păstrează niciun criteriu de analiză coerent.
Începem cu baza factuală: da, există o Directivă UE privind TVA, dar afirmația că ar impune „fiscalitate ideologică de tip expropriere” nu este o concluzie economică, ci o interpretare politică. TVA-ul minim european (15%) este un standard de armonizare fiscală între state cu sisteme foarte diferite — nu un mecanism de expropriere. Dacă ar fi așa, atunci orice taxă indirectă din orice economie modernă ar fi „expropriere ideologică”, ceea ce face termenul inutil.
Comparația cu SUA este, de asemenea, selectivă: da, unele state americane au 0% income tax sau sales tax, dar sistemul federal american compensează prin:
taxe locale foarte diferite,
impozite pe proprietate semnificativ mai mari,
și lipsa unor servicii publice centralizate comparabile cu Europa.
A selecta doar varianta „0%” fără arhitectura completă a sistemului fiscal este o comparație incompletă, nu o demonstrație.
Cât despre Berlin Brandenburg, aici intrăm deja în zona de legendă urbană amestecată cu fapte reale. Da, proiectul a fost un eșec major de management public, cu întârzieri și depășiri de costuri documentate. Dar:
nu a fost „inițial privat și apoi confiscat ideologic”,
nu există nicio dovadă că deciziile au fost motivate de orientarea sexuală a unui primar,
iar povestea cu „10.000 de becuri și imposibilitatea de a le stinge” este pur anecdotică, fără sursă verificabilă în documentarea proiectului.
Cu alte cuvinte, aici avem un caz real de eșec administrativ — dar transformat prin narațiune într-o demonstrație de „ideologie”.
Iar partea cu Ursula von der Leyen și „scaune pentru gravide pe tancuri Leopard” intră deja în registrul complet fictiv. Nu există nicio decizie, standard NATO sau document militar care să susțină așa ceva. Este un exemplu de satiră sau hiperbolă care, prezentat ca argument, nu mai funcționează ca analiză, ci ca deformare retorică.
Problema de fond nu este critica Uniunii Europene sau a politicilor publice — care este perfect legitimă — ci metoda: când orice element (taxe, aeroporturi, echipamente militare) este reinterpretat automat ca „ideologie”, fără criterii de verificare, nu mai vorbim despre analiză, ci despre suprapunerea unei lentile explicative care ignoră diferența dintre fapt, interpretare și ficțiune.
Pe scurt:
nu lipsa de critică e problema, ci lipsa de separare între realitate verificabilă și narațiune construită.”
@Chatgpt – ”nu există nicio dovadă că deciziile au fost motivate de orientarea sexuală a unui primar”
Asta e diferența între inteligența umană și cea a unui robot, care e doar artificială, nu și inteligență. În primul rând, ”orientarea sexuală” e o viziune ideologică. Ceea ce există în realitate este comportamentul, nu ”orientarea”.
Mai departe: acel primar era incapabil să înțeleagă lumea reală, din cauza unei identități greșit formate și a incapacității de a distinge adevărul de minciună. Nu el a proiectat evacuarea fumului pe sub podea, el doar era incapabil să înțeleagă realitatea, pentru că nu avea habar cum se comportă fumul. Nu știu amănunte din biografia lui, dar e foarte probabil că a crescut într-un apartament de bloc, de asta nu știa cum se comportă fumul și tot de asta nu știa încă de pe la 3 ani ce face pisica și ce face motanul, ce face cocoșul și ce face găina etc. Copiii crescuți la țară știu lucrurile astea, ei nu ajung să aibă ”orientare” specială.
Despre detaliul ”anecdotic” cu cele 10.000 de becuri aprinse:
For months in 2013, a computer glitch meant planners couldn’t turn off the lights in the terminal (this has since been fixed). And empty trains run into the airport’s station every weekday to keep it properly ventilated.
https://www.bbc.co.uk/worklife/article/20181030-what-happened-to-berlins-ghost-airport
Deci scrie despre asta chiar mass-media progresistă (pentru că o depășire de buget de 7,5 mld.euro este astronomică până și pentru ea) dar propagandistul Berlinului are adevărurile lui. Ce nu știe chatgpt, nu există! 😀
Fuziune fara Tokamak? In Germania?
Mi-a atras atentia o fraza din articol:
„Sciortino estimates that there are 550,000 CNC machinists in Germany, compared with 350,000 in the whole of the US.”
https://www.bbc.com/news/articles/c5yvm11xrn6o
Tokamak vs Stellarator – o întrecere interesantă de urmărit.
în acest moment, tokamak‑ul are șanse mai mari să atingă primul fuziunea comercială, datorită maturității tehnologice și investițiilor masive (ITER, SPARC, EAST, KSTAR). Dar stellarator-ul pare să aibă șanse mai mari să devină, pe termen lung, reactorul ideal — stabil, continuu, fără întreruperi.
”tokamak‑ul are șanse mai mari să atingă primul fuziunea comercială”
Aici se potrivește foarte bine ideea lui Tommy Norris, din Landman: ”10% șanse să plouă înseamnă că n-o să plouă” 😀
Nu contează maturitatea tehnologică, nu contează volumul investițiilor. Deocamdată, nu știm cum ar putea fi răciți magneții în mod continuu (măcar timp de o oră, pentru teste) și s-ar putea să nu descoperim nici peste 100 de ani cum am putea să facem asta. În rest, poveștile cosmetizate cu bilanțul energetic al fuziunii sunt explicate aici:
https://www.youtube.com/watch?v=JurplDfPi3U
Cea mai proastă termocentrală pe lignit are un randament incredibil, comparativ cu nivelul actual la care se află instalațiile bazate pe fuziune.
Asta e defectul tau, esti cusurgiu. 😂
Matematica nu are limitele pe care le are Fizica. Niște matematicieni ar putea calcula că magneții trebuie răciți la -1500°C pentru ca fuziunea să atingă viabilitatea comercială, dar asta nu înseamnă că inginerii ar putea face niște magneți să funcționeze la -1500°C. Fizica e cea care studiază lumea reală, nu matematica.
P.S. Recunosc că mi-a plăcut întotdeauna mai mult Fizica 😀
Nea Harald, am avut un prof de matematici speciale care ne-a zis ceva, cam ca matale, dar noi tantalaii n-am inteles pe deplin atunci:
– matematica e cea care te ajuta sa vezi ceva ce nu se vede iar fizica iti da ochelarii ca sa vezi cit mai departe –
Asta era explicat in contextul limitelor la infinit
Duma asta e asa de veche ca cred ca e tradusa din Aramaica. Intre timp se dezvolta schimbatoare de caldura. Unu interesant testat de englezi mai jos.
Treaba nu se rezuma la la diferenta de temperatura intre sursa calda si cea rece ci la viteza cu care muti caldura. Cam ca atunci cand ramai cu limba lipita de un stalp din fer iarna dar nu de unu facut din lemn.
https://www.bbc.com/news/science-environment-47832920
”Intre timp se dezvolta schimbatoare de caldura.”
Nu înțelegi problema limitelor fizice. Nu înțelegi volumul / masa magneților care ar trebui răciți. Nu poți construi un reactor bazat pe fuziune cât piramida lui Khufu (Keops) iar dacă se va construi până la urmă așa ceva, nu se va construi în timpul vieții noastre.
Ai vizionat documentarul la care am pus link-ul? Dacă bilanțul energetic al fuziunii ar fi comparabil cu cel al unei termocentrale pe lignit, primul reactor comercial ar fi deja în construcție. În acel documentar îți spune clar că e nevoie de minimum 9 ani, presupunând că ai avea deja tehnologia viabilă comercial. Uită-te cât a durat construcția reactorului din Finlanda, deși tehnologia lui era deja viabilă comercial.
Înțeleg punctul tău, dar concluzia „nu se poate în timpul vieții noastre” e mai categorică decât justifică datele actuale.
1) Dimensiunea instalațiilor Nu e necesar un reactor „cât Piramida lui Khufu”. Dispozitivele de fuziune existente sunt mari, dar nu la acel ordin de mărime. De exemplu, ITER este o instalație uriașă pentru cercetare, însă tot la scara unei facilități industriale mari, nu a unei piramide. Iar conceptele comerciale (tokamak-uri compacte, stellaratoare optimizate sau chiar alte abordări) merg exact în direcția reducerii dimensiunii și complexității, nu creșterii lor nelimitate.
2) Magneți și răcire Ai dreptate că magneții superconductori și criogenia sunt o provocare serioasă. Totuși, tehnologia a avansat mult (materiale HTS – superconductori la temperaturi mai „ridicate”), ceea ce permite:
câmpuri magnetice mai intense
sisteme mai compacte
eficiență mai bună a răcirii
Nu elimină problema, dar o face mai gestionabilă decât era acum 20–30 de ani.
3) Bilanțul energetic Aici e cheia. Istoric, fuziunea a avut probleme cu „net energy gain”. Însă au apărut rezultate relevante (de exemplu experimentele de tip aprindere inerțială) care arată că se poate depăși pragul de energie la nivel experimental. Asta nu înseamnă automat centrală electrică, dar schimbă discuția din „imposibil” în „extrem de dificil, dar fezabil”.
4) Argumentul cu termocentralele pe lignit Compararea directă cu o centrală pe lignit nu e chiar corectă:
tehnologia fuziunii e încă în fază de prototip experimental, nu matură industrial
la orice tehnologie nouă (vezi începuturile energiei nucleare de fisiune sau ale energiei eoliene), a existat o perioadă lungă fără competitivitate economică
Faptul că nu există încă reactoare comerciale nu demonstrează imposibilitatea, ci doar că suntem încă în faza de tranziție între cercetare și aplicație.
5) Timpul de construcție (exemplul Finlanda) Da, proiecte precum Olkiluoto 3 au durat foarte mult. Dar acolo vorbim de:
birocrație
reglementări
probleme de execuție
Nu doar de limitări fizice. Fuziunea va avea aceleași întârzieri — poate chiar mai mari — dar asta ține de inginerie și management, nu de imposibilitatea fundamentală.
Concluzia realistă:
Ai dreptate că fuziunea comercială nu e „după colț” și nici simplă.
Nu ai dreptate că e imposibilă sau că necesită dimensiuni absurde.
Cel mai probabil scenariu acceptat de majoritatea specialiștilor:
prime centrale demonstrative: 2035–2050
adopție largă: după 2050
Asta înseamnă că este posibil să o prindem, dar nu ca tehnologie dominantă prea curând.
Dacă vrei, spune-mi ce documentar ai văzut — pot să-l analizez punctual și să-ți spun unde e solid și unde exagerează.
”spune-mi ce documentar ai văzut”
Why We Won’t Have Fusion Power by 2040
https://www.youtube.com/watch?v=JurplDfPi3U
Am mai pus link-ul o dată, nu vreau să fac reclamă la nimic. Chiar ar fi interesant de văzut dacă Chatgpt găsește ceva contestabil în acel documentar. Eeu n-am găsit nimic de contestat acolo, deși de-obicei găsesc 😀
M-am uitat la material și, sincer, reacția ta („nu prea ai ce să contești”) e de înțeles — documentarul e bine făcut și în mare parte corect. Dar asta nu înseamnă că e „fără puncte slabe”. Are câteva presupuneri discutabile și mai ales o filtrare selectivă a incertitudinii.
Hai să-l desfacem pe bucăți, fără paie și fără optimism gratuit.
–
🧠 1) Ce spune corect (și solid)
Documentarul e puternic în trei idei — aici chiar e greu de contrazis:
✔️ a) „Break-even” nu înseamnă centrală electrică
Corect. Diferența dintre:
Q_plasma (fizică)
Q_engineering (sistem complet)
e uriașă.
Inclusiv literatura tehnică spune că consumul intern și conversia energetică limitează eficiența totală
👉 Aici documentarul e foarte onest.
–
✔️ b) Cerințele reale sunt mult peste „Q=1”
Ideea că ai nevoie de Q ≈ 20–30 pentru a avea centrală viabilă apare și în discuții tehnice reale (nu e invenție YouTube).
👉 Corect din punct de vedere ingineresc.
–
✔️ c) Timeline-urile sunt optimiste politic / investițional
Asta e confirmată inclusiv de surse externe:
„puțin probabil înainte de 2050”
„nu în cantități semnificative înainte de 2050”
👉 Deci concluzia lui „nu până în 2040” e mainstream, nu controversată.
–
⚠️ 2) Unde documentarul devine discutabil
Aici e partea interesantă — nu greșește flagrant, dar trage concluzii mai tari decât justifică datele.
–
❗ a) Extrapolează liniar progresul (mare problemă)
Documentarul presupune implicit:
> progresul va continua lent, ca până acum
Dar asta e discutabil din două motive:
există salturi tehnologice (ex: superconductori HTS, control AI plasma)
există o schimbare majoră: capital privat masiv
Exemplu real:
> peste 8 miliarde $ investiți în startup-uri de fuziune
👉 Asta NU exista în anii ’90–2000.
Deci extrapolarea „a durat 70 ani → va mai dura 70” e suspectă.
–
❗ b) Ignoră diversitatea abordărilor
Documentarul e foarte „tokamak-centric”.
Problema: nu toate abordările au aceleași limitări:
tokamak → complexitate mare
stellarator → stabilitate mai bună, dar greu de construit
inerțial → alte limitări
startup-uri → concepte complet diferite
👉 Concluzia „nu se poate până în 2040” e derivată în mare parte dintr-o singură familie de soluții.
–
❗ c) Amestecă „dificil” cu „improbabil în timp scurt”
E subtil, dar important:
Corect: „extrem de dificil”
Dar el sugerează: „aproape sigur nu până în 2040”
Asta e o judecată probabilistică, nu o lege fizică.
–
❗ d) Subestimează efectul „prima centrală ≠ industrie matură”
Documentarul tratează implicit:
> dacă nu e competitiv cu lignitul → nu apare
Dar istoric:
primele reactoare nucleare → foarte scumpe
primele panouri solare → absurd de scumpe
👉 Prima centrală de fuziune ar putea exista fără să fie competitivă economic.
–
🧩 3) Ce NU spune, dar contează enorm
Aici e „unghiul mort” al documentarului:
🔹 problema reală nu e doar fizica
ci:
materiale rezistente la neutroni
mentenanță
costuri
supply chain
Chiar cercetarea recentă spune că viabilitatea economică depinde de mulți parametri non-fizici
👉 Deci chiar dacă fizica e rezolvată, tot nu ai centrală.
–
🧾 Verdict sincer
Dacă ar trebui să-i dau o notă:
fizică & inginerie: ✔️ solid
concluzii despre timeline: ⚠️ prea sigure
obiectivitate generală: bună, dar ușor pesimistă sistematic
–
🧠 Concluzia corectă (mai nuanțată)
Documentarul are dreptate că:
fuziunea e mult mai grea decât pare
hype-ul e exagerat
2040 e probabil prea optimist
Dar exagerează când implică:
că progresul va continua liniar
că toate abordările sunt la fel de limitate
că nu putem avea o primă centrală (chiar necompetitivă) mai devreme
–
”…Tokamak vs Stellarator – o întrecere interesantă de urmărit….”
Este interesanta de urmarit, doar dpdv tehnic. Oricare din ele daca (repet-dacă) va aparea comercial in urmatorii 30-50 de ani (adica cu eficienta si costuri rezonabile), vor fi citiva doar care o vor detine si folosi….adică, vom avea și vom trece printr-o ”alta strimtoare Hormuz”.
INTREBARE: la ce bun astea de mai sus, cind am o alta sursă de energie – nucleara – bazat pe FBR – care pot produce combustibil nuclear mai mult decit consuma !…iar tehnologia exista și azi este in functiune !….și mai mult- pina și Romania poate face asta !
Pe scurt:
Key Advantages of Fusion vs. Fission
Inherent Safety: Fusion is not based on a self-sustaining chain reaction. If the plasma confinement is disrupted, the reaction cools and stops instantly, eliminating the risk of a runaway reaction or meltdown.
Reduced Radioactive Waste: Fusion reactors do not produce the long-lived, high-activity radioactive waste common in fission. The primary byproduct is helium, an inert gas. While reactor components may become radioactive due to neutron bombardment, they can typically be recycled or reused within 100 years.
Abundant Fuel Supply: Fusion uses isotopes of hydrogen like deuterium and tritium. Deuterium is abundant in seawater, while tritium can be produced from lithium, providing a fuel supply that could last for millions of years.
Higher Energy Density: On a per-mass basis, fusion releases nearly four times more energy than fission. For example, one gram of fusion fuel can produce energy equivalent to approximately 8 tons of oil.
No Proliferation Risk: Fusion reactors do not utilize fissile materials like uranium or plutonium that are used to create nuclear weapons.
Zero Carbon Emissions: Like fission, fusion does not emit greenhouse gases such as CO2, making it a critical potential tool for combating climate change.
@dl.Robert – v-ati indoit vreo secunda ca n-as sti toate acestea ?
Nu ma mai domniti Dom Catalin va rog. Sigur ca ma indoiesc la cam toate. Dar nu confund un principiu cu un stereotip.
Numai bine.
nu va cunosc, deci, trebuie sa fiu politicos
Urez succes savantzilor care lucreaza la controlarea fuziunii nucleare dar deocamdata ei nu au reushit. Chiar shi fuziunea necontrolata exploziva nu mai foloseshte hidrogenul ci litiul care este solid la temperatura ambianta. Prima bomba termo-nucleara Americana folosea e drept hidrogenul care insa trebuia racit shi asta complica shi marea foarte mult bomba. Foarte probabil shi fuziunea controlata va folosi alte elemente: litiu poate beriliu nu hidrogenul sau heliul care fiind gaze sunt greu de folosit.
Amniot mic, nu ai nici cea mai vaga idee despre ce vorbesti.
Merg pe mina nemtilor .„Gogoașa” Răsucită Nu există riscul de disrupții violente ca la Tokamak.Poate rula teoretic la infinit, ceea ce este ideal pentru o centrală electrică.
Fuziunea nucleara e periodic readusa in atentie ca iminenta, aproape functionala etc., ca si argument impotriva fisiunii nucleare, un fel de „de ce sa mai facem centrale pe fisiune ca uite suntem aproape de fuziune care e mai buna si mai minuanata. Cum ziceati, de la reusita in laborator mai sunt multi ani pana la aplicabilitate comerciala.
OFF TOPIC
Bulgakov in librariile rusesti, reclasificat recent. Cum spunea cineva; „istoria Rusiei e impredictibila.”
https://kyivindependent.com/amid-growing-censorship-laws-book-on-author-mikhail-bulgakov-labeled-drug-propaganda-in-russia/
21 aprilie 2026
The planet is still doing great. It’s the climate cult that’s broken
––––––––––––––––––––––––-
Ziua Pământului (Earth Day) a fost introdusă pe 22 aprilie 1970, în timpul administrației Nixon. În același an, a fost creată EPA (Environmental Protection Agency) și a fost promulgat Clean Air Act, folosit mai târziu de administrația Obama pentru a declara gazul CO2 ca fiind poluant.
Coincidență: cu exact o sută de ani înainte (22 aprilie 1870, stil nou), se năștea V. I. Lenin.
Legendarul George Carlin despre acest subiect:
https://m.youtube.com/shorts/9dieVXYfmhk
Da, este un moment „cult” de stand-up comedy. În ultimii 10-15 ani, am prezentat clipul respectiv în timpul fiecărui curs de Climate Change (graduate și undergraduate). Desigur, urmând protocolul CUNY, trebuie să atrag atenția studenților puriști că actorul va folosi de câteva ori the f-word.
De peste 10 ori link-ul respectiv a fost postat pe Contributors.ro, prima dată în 2016.
Nu cred ca e corect cum procedeaza Mr Carlin. Profita la maximum de sloganul „salvam planeta”, cand e foarte clar ca oamenii spun: salvand planeta asa cum o stim, ne salvam pe noi. Nimeni nu-si imagineaza ca am putea distruge o piatra de pe cer.
Apoi face misto ca am putea-o rani cu niste pungi de plastic. Habar nu am ce spune: ca nu exista poluare ori, exista poluare, insa planeta ii va supravietui, si noi nu.
”face misto ca am putea-o rani cu niste pungi de plastic.”
În urmă cu vreo 50 de ani, pungile de plastic erau o raritate, în România lui Ceaușescu. Se foloseau sacoșe de rafie, iar rafia trebuia importată, pentru că în România nu prea creșteau palmieri. O pungă de plastic serioasă costa 3 lei, în timp ce o pungă de 1 leu nu era bună de nimic, se rupea imediat. Asta fiind pe vremea când biletul de tramvai era 65 de bani, încă nu se făcuse 1 leu.
În lipsa pungilor de plastic, oamenii ieșeau de la măcelărie cu carnea învelită destul de aproximativ în hârtie de ambalaj, mustind de sânge până se rupea. Iar dacă se termina hârtia de ambalaj, carnea era învelită pur și simplu în ziare. Vopselele tipografice fiind extrem de sănătoase pentru consumul uman, după cum știe toată lumea.
Din pacate, n-am inteles parabola. Daca aveti rabadare, detaliati.
Nu e nicio parabolă. Ambalajele de plastic de unică folosință au permis o igienă alimentară care nu mai fusese posibilă până atunci și nici nu se întrevede o altă soluție comparabilă, cel puțin nu pentru moment. Produsele din carne ambalate în caserole sau tăvițe din plastic de unică folosință sunt ceea ce se vinde în mod curent în supermarket. Acel plastic e fabricat din petrol și deocamdată nu avem o altă soluție.
OK, imi amintesc cate ceva despre pungi, bidoane si canistre, nu si despre preturi. Faza cu omniprezentele ziare e de neuitat. Totul era tatuat de urmele lor. Zeci de ani au fost colectate si cand nu mai era cazul; daca ma apuca pofta de zugravit, sters geamurile, protejat globurile, paharele etc.
Asa de fun, oficial era hartia cerata pentru mezeluri (best si acum), insa gaseam mereu o felie, doua, patate de ceva albastru – nu-mi pot imagina ce era – cerneala, creion chimic. Nu stiu, eram prea mic.
Pe toate semi-carcasele de animale de la măcelărie era aplicată o ștampilă albastră, probabil de la controlul sanitar-veterinar.
Aprovizionarea se făcea cu niște mașini frigorifice care uneori descărcau chiar în stradă, iar la deschiderea ușilor din spate se vedeau toate ștampilele aliniate pe semi-carcasele atârnate în camion în cârlige. Probabil ca să fie ușor de verificat. După care cei 2-3 muncitori în halate albe pătate de sânge, veniți în cabina camionului, luau fiecare câte o semi-carcasă pe umăr și așa le aduceau în magazin. Prin soare, prin praf, cum se întâmpla să fie vremea în ziua aceea.
OFF TOPIC
Cum se creează miturile moderne în Canada?
21 aprilie 2026
Canada’s 215 Imaginary Martyrs
How will Canadian journalists cover the five-year anniversary of the 2021 ‘unmarked-graves’ social panic without admitting their complicity in promoting a fake story?
Pe scurt: printr-o combinație de anxietăți identitare, jurnalism militant, politică simbolică și absența verificării factuale. Cazul celor „215 de copii îngropați în gropi comune” este un exemplu clasic de panică morală transformată în mit național, sărbătorit oficial la a 5-a „aniversare”.
A fost multa tuberculoza in scolile de sat pentru indieni dar astea au fost timpurile atunci si e un adevar. Ce-i fals e stangismul canadian care exacerbeaza, asa cu spuneti si dumneavoastra. Un fel de autoflagelere cu masochism presarat deasupra. Am mai postat clipul de mai jos dar merita revazut:
https://www.tiktok.com/@nowtoronto/video/7626820857196809485
Gretutza cu flotila ei. Se pare ca au activitati extracuriculare acolo pe mare.
https://nypost.com/2026/04/18/world-news/greta-thunbergs-freedom-flotilla-rocked-by-sexual-misconduct-allegations/
Bjorn Lomborg, 18 aprilie 2026
Războiul din Orientul Mijlociu scoate la iveală adevărata amenințare la adresa aprovizionării mondiale cu alimente
Fără combustibili fosili, jumătate din populația globului s-ar confrunta cu o gravă penurie alimentară. Suntem pe cale să vedem cum se va întâmpla acest lucru.
==================================================================
Într-un comentariu mai sus, am reluat o demonstrație pe care am făcut-o prima dată în 2018:
Astăzi, noi mâncăm petrol, fie că ne place sau nu. Și chiar dacă, contrar întregii istorii a umanității, actualul sistem alimentar funcționează cu un uriaș deficit energetic. Nate Hagens spune că, în acest context, aproximativ 10 calorii de hidrocarburi sunt necesare pentru fiecare calorie de mâncare din farfuria noastră. Și farfuriile le umplem cu toții de trei ori pe zi. Și acest deficit energetic nu ar putea fi suportat fără energie ieftină, abundentă, fiabilă, precum cea bazată pe petrol. De meditat…
Blocadă la blocadă sau cum SUA reuseste sa puna la colt marea putere numita China .Asa cum bine vedem imensul convoi ,format din petrolierele , ce nu pot intra la aprovizionare in strimtoarea Ormuz ,se indreapta catre SUA.Extragerea lui Maduro si blocada militara a SUA in Iran fac parte din acelasi plan .La acest plan participa poate involuntar si UE plus Ucraina care ii tin pe rusi ocupati fara a putea oferi vreo forma de ajutor nici venezuelenilor si nici iranienilor iar indirect nici chinezilor .Ucraina distruge ,cu mare precizie ,multe dintre entitatile economice furnizoare de petrol si gaze ceea ce nu convine deloc Chinei care isi vede periclitata aprovizionarea cu energie .In rest chiar daca putem suferi nedreptatile atasate omului planetar ele exista de cind lumea si pamintul .
Theory of General Stupidity
https://x.com/BeemaAjas/status/2046320870298439742
If you can’t open it, close it tightly
https://x.com/dreamer69488/status/2046316891275440266/photo/1
Există titluri care te fac să te întrebi dacă nu cumva omenirea a intrat într-o nouă eră geologică: Idiotocenul. Iar The Guardian tocmai a depus candidatura oficială cu întrebarea monumentală:
Sunt modelele de pe OnlyFans cea mai bună metodă de a explica criza climatică?
Recunosc: am crezut, pentru o clipă, că moleculele au reușit în sfârșit să învingă electronii „verzi” cu care se hrănește activismul climatic. Am crezut că alarmismul intrase într-o eclipsă binemeritată. Dar am subestimat, ca un naiv, rezervele inepuizabile ale propagandei.
Aflu acum că The Guardian a descoperit arma secretă pentru a salva planeta: modelele de pe OnlyFans!. Da, exact. Într-o lume în care turbulența atmosferică rămâne imposibil de modelat riguros, soluția nu este îmbunătățirea ecuațiilor Navier–Stokes, ci… striptease-ul didactic.
Citez doar cât să nu-mi pierd definitiv respectul de sine: o actriță, un regizor și un „strateg narativ în domeniul climei” (noua subspecie a Homo sapiens digitalis) au lansat o serie de videoclipuri în care urgența climatică este explicată de femei care se dezbracă. Ideea, ni se spune, este că omenirea are nevoie de un miracol pentru a nu se îndrepta somnambulic spre catastrofă. Iar miracolul ar putea fi – țineți-vă bine – „un semnal de alarmă transmis de o femeie în pantaloni”.
Dacă nu ar fi trist, ar fi comic. Dacă nu ar fi comic, ar fi studiu de caz pentru un manual de psihologie socială despre cum se produce infantilizarea publicului.
Mă opresc aici cu citarea acestei mizerii jurnalistice. Nu de alta, dar există limite chiar și pentru geologii obișnuiți cu straturile cele mai întunecate ale istoriei Pământului.
În partea de jos a paginii, acolo unde cere bani de la cititori, The Guardian își plânge soarta: „În primul său mandat, Donald Trump i-a numit pe jurnaliști «dușmani»; în al doilea mandat, este clar că ne tratează ca atare.”
Nu știu ce tratament primesc, dar știu ce merită: exact nivelul de credibilitate pe care îl are un tabloid care încearcă să explice clima cu ajutorul unui cont pentru OnlyFans.
Nu se poate sa nu iasa valva cu treaba asta. De fapt e un semn de disperare,..Se inchide conducta cu bani si raman hpopotamii verzi cu namolul uscat. Ma intreb care e publicul tinta 🤣🤣🤣🤣🤣
China….
https://www.cnn.com/2026/04/20/china/china-energy-security-global-oil-crisis-iran-intl-hnk
Amprenta de carbon a războiului sau sentimentul inutilității acțiunii climatice
Climatologul Lucian Sfîcă, conferențiar al facultății de geografie-geologie de la Universitatea A.I.Cuza din Iași, a preluat termenul de „schimbare climatică”, pe care l-am introdus și îl folosesc de multă vreme, în locul expresiei comune „schimbări climatice”. Domnia sa a adoptat și un ton sceptic relativ la climatism, vizibil și în titlul articolului său publicat în Ziarul de Iași pe 2 aprilie 2026. Sincer, mă bucură atitudinea și argumentele mai tânărului meu coleg ieșean.
Redau mai jos două fragmente din articolul profesorului Sfîcă:
Despre emisiile de CO2 provocate de războiul din Iran, autorul scrie:
sa-i amendăm pe americani, israelieni si iranieni pentru poluarea atmosferei !
Nu cred ca vreau sa fiu politistul care taie amenda la nici unul din cei trei.
Articolul dumneavoastră mi-a adus în minte cartea lui Andreas Eschbach de acum 18 ani – „Secătuit”.
Dincolo de disputele legate de originea țițeiului (biogen / abiogen), cât de real este riscul epuizării resurselor?
cât de real este riscul epuizării resurselor?
La fel de real (sau poate „mai real”) ca prognosticul lui Marion King Hubbert (geofizician la Shell) din 1956, care estima că Statele Unite vor ajunge la producția maximă de petrol în jurul anului 1970, după care declinul final va apărea curând. Curba lui Hubbert, cu peak-ul ei, a atârnat decenii la rând ca o sabie a lui Damokles deasupra capetelor tuturor președinților americani, de la Eisenhower până la Obama în 2015.
Geologii și geofizicienii americani au demonstrat contrariul și triumful revoluției argilelor americane este dovada palpabilă, concretă. Restul lumii are suficienți geologi și geofizicieni buni, care ar putea încerca să reproducă succesul american.
Dar riscul epuizării gazelor naturale am scris mai sus cu referire la metoda mea de exploatare a hidraților de metan.
Despre riscul epuizării petrolului, vă traduc o știre recent publicată:
Ne intorcem fara sa vrem la intrebarea :cine cistiga din aceasta situatie mondiala ?Cistiga doar cei care au zacaminte de petrol ieftin ca si pret al extractiei , cei care au capacitati de rafinare ,de transport de depozitare si care au forta necesara (asa cum este acum SUA) sa dicteze , fie si militar , deciziiile unor natiuni ce au mari zacaminte de titei . In alta ordine de idei cistiga si cei care folosesc un mix energetic ,ce are in componenta o cantitate minimal rezonabila de petrol , ca si cei care sunt pe cale sa inlocuiasca( macar partial ) consumul de energie conventionala cu energia verde . Toti ceilalti pierd si in final noi toti vom plati nota de plata .Cine isi umfla buzunarele se stie deja .Spre deosebire de Rusia care a incercat prin forta sa militara sa cucereasca teritorii SUA nu face altceva decit sa isi umfle buzunarele nefiind interesata de cucerirea unor tari .Putin , daca acum ar putea sa se retraga si sa isi schimbe strategia ,ar fi extrem de incintat .
Casus belli SUA – Brazilia?
Nu, nici pe departe. Brazilia este doar un ultim exemplu de succes al geologic și geofizic.
Un alt exemplu este Argentina și formațiunea geologică Vaca Muerta. Când am scris în 2015 articolul Ați auzit de Vaca Muerta? Ce putem învăța de la Argentina? (pe lângă tango și Maradona), nimeni în România nu auzise de această argilă formidabilă (bineînțeles, toată lumea auzise de Maradona). Scriam atunci:
Fast forward from 2015 to 2026:
În septembrie 2025, producția de petrol neconvențional (majoritar Vaca Muerta) a atins un record de 550.881 barili/zi, reprezentând 66% din producția națională.
În februarie 2026, producția totală de petrol a Argentinei a atins 874.000 barili/zi, dintre care aproximativ 600.000 barili/zi proveneau din Vaca Muerta (69%).
În 2025–2026, Vaca Muerta a devenit motorul absolut al creșterii, Neuquén furnizând 69% din producția totală de petrol a Argentinei.
Producția din Vaca Muerta a crescut cu 30% într-un singur an (2025), un ritm comparabil cu primele faze ale boom‑ului shale din SUA.
În 2026, creșterea anuală a producției totale de petrol a Argentinei a fost de ~16%, impulsionată aproape exclusiv de Vaca Muerta.
Ce înseamnă aceste cifre?
Vaca Muerta este deja un „nou Permian” al emisferei sudice. Cu rezerve masive de petrol de argilă și gazde argilă, formațiunea a devenit pivotul energetic al Argentinei, replicând modelul american al revoluției argilelor: foraje orizontale, fracturare hidraulică la scară industrială, optimizare digitală și electrificare a operațiunilor (Halliburton/YPF).
În aceste condiții, pragul de 1 milion barili/zi este realist. Asociația industriei energetice din Argentina estimează că țara poate ajunge la 1 milion barili/zi până în 2030, în principal datorită formațiunii Vaca Muerta.
După cum scriam la apogeul isteriei anti-fracturare din România și Europa, geologia și geofizica pot ajuta mai mult decât alarmismul climatic. Evenimentele de la Pungești NU MAI TREBUIE repetate vreodată.
Visez la o Românie care să fie capabilă să exploreze cu curaj și înțelepciune bogățiile de care dispune. După eșecurile proiectelor de la Pungești și Roșia Montană mi-e greu să cred că voi mai prinde acele vremuri.
Dumneavoastră trăiți într-o altă lume, unde îndrăzneala este răsplătită, nu pedepsită. Unde succesul este privit cu admirație, nu cu invidie. Pe noi încă nu ne-a scos nimeni din peșteră. Dar mă bucur că încercați să o faceți!
Domnule profesor, acest tip de zacaminte contine strict acelasi tip de titei, „dulce si usor”?
Ca orice petrol extras din roca sursă („mama” argilă), nu a avut loc migrarea prin rocile din acoperișul zăcământului, în urma căreia s-ar fi putut contamina cu componenți eterogeni, precum sulful.
Țițeiul din Vaca Muerta are o gravitație API de 39–42 grade, plasându-l ferm în categoria petrolului ușor (light crude), definit convențional ca orice țiței cu API > 31,1°. Cu titlu comparativ, petrolul greu din Centura Orinoco (Venezuela) are valori API în jur de 8–16°, în timp ce Brent (Marea Nordului) se situează în jur de 38° API.
Conținutul de sulf al petrolului din Vaca Muerta este sub 0,5%, putând coborî până la 0,1%. Conform definiției standardizate, un țiței este considerat dulce (sweet) dacă are un conținut de sulf sub 0,5%. Prin urmare, Vaca Muerta se încadrează clar în categoria dulce, cu valori la limita inferioară a scalei.
Pe scurt, petrolul din Vaca Muerta este ușor și dulce (light sweet), ceea ce îl face deosebit de atractiv pentru rafinării, deoarece necesită un proces de rafinare mai simplu și mai ieftin, producând combustibili cu emisii reduse. Acest profil de calitate îl diferențiază net de petrolul greu și acru (heavy sour) din Venezuela sau Canada.
22 aprilie – Ziua Pământului la a 56 aniversare
DE ZIUA PĂMÂNTULUI, să ne oprim o clipă pentru a ne aminti de uimitoarea înțelepciune a „geniilor” ecologiste cărora le datorăm începutul acestei mișcări.
Paul Ehrlich (1932 – 2026)
„Lupta pentru hrănirea umanității s-a încheiat. În anii 1970, sute de milioane de oameni vor muri de foame…”
„Creșterea populației va depăși inevitabil și complet orice mici creșteri ale rezervelor alimentare pe care le vom realiza.”
„Rata mortalității va crește până când, în următorii zece ani, cel puțin 100–200 de milioane de oameni vor muri de foame în fiecare an.”
„Între 1980 și 1989, aproximativ 4 miliarde de oameni… vor pieri în «Marea Exterminare».”
Premiat cu o bursă MacArthur Genius Grant (1990)
Denis Hayes, fondatorul Zilei Pământului (n. 1944)
„Este deja prea târziu pentru a evita o foamete în masă.” 1970
George Wald (1906 – 1997)
Câștigător al Premiului Nobel
„Civilizația va dispărea în 15 sau 30 de ani, dacă nu se iau măsuri imediate…” 1970
Kenneth E. F. Watt (n. 1929), ecologist, fost profesor la University of California, Davis
„Până în anul 2000… nu va mai exista țiței.” 1970
„Lumea va fi… cu unsprezece grade mai rece în anul 2000.”
https://x.com/annmcelhinney/status/2046964979765841935
The New York Times
Oamenii de știință afirmă că încălzirea Pământului ar putea provoca perturbări pe scară largă
V-ați speriat? Chiar de Ziua Pământului?!
Stați liniștiți. Alarma climatică din NYT a fost publicată în 1995!!
Vesti proaste! Se scumpesc prezervativele iar Lufthansa taie 20 000 de zboruri.
https://www.euronews.com/health/2026/04/22/worlds-largest-condom-maker-warns-prices-could-rise-as-the-iran-war-impacts-supply-chains
https://www.dw.com/en/germany-news-lufthansa-scraps-20000-flights/live-76891766
Planuiam o vizita-n Romania vara asta dar cred ca o sa ma abtin. Ca sa ai loc intr-un avion peste balta, in bagajul de mana, trebuie sa ai doua damigene cu kerosen.
Un text cu schepsis:
https://www.dilema.ro/situatiunea/carthaginem-delendam-esse
Si Iranul nu mai are unde depozita petrolul in curand Si nici sa-l exporte nu poate. Poate sa-i dea drumul pe camp ori sa opreasca sondele, dar cine le va reporni?
https://www.resilience.org/stories/2020-05-28/shutting-down-oil-wells-a-risky-and-expensive-option/
Problemele provocate de oprirea și repornirea sondelor de petrol sunt bine surprinse și descrise în articolul citat. Desigur, ele sunt binecunoscute de profesioniștii din industrie și constituie adevărate coșmaruri ale producției. Industria extractivă din petrol din Iran se va confrunta curând și cu aceste probleme.
Am ramas stupefiat, ca necunoscator, cat de complicata e problema. Mai sunt articole pe aceeasi tema, publicate pe vremea Covidului cand cererea de petrol scazuse mult. Am mai citit ca paractic, in lume, la suprafata deja extrase sunt cam 2 luni de consum. V-om vedea dupa asta adevarata criza, zic si eu ca…ăla.
vom……
Philippe Gauthier is a a science journalist, translator and activist in Québec’s degrowth movement. His article in this issue is based on a talk delivered at the Great Transition conference in Montréal on May 20, 2018. He maintains a blog (in French) on energy and the environment: energieetenvironnement.com.
Motor cu ardere interna „reinventat”. Un fel de Wankel cu evacuarea prin vibrochen. Autorii-i spun Wankel pe invers 😂
https://www.wsj.com/business/autos/rotary-engines-liquidpiston-f055e6fb?mod=business_feat4_autos_pos2
Daca mai era nevoie de inca o bomboana pe coliva numita UN.
Iranul a fost votat sa gestioneze drepturile femeilor și prevenirea terorismului la ONU.
Este vorba de Consiliul Economic si Social al ONU (ECOSOC).
Iranul a fost nominalizat, prin consens.
Comitetul pentru Program si Coordonare e un organism influent care stabileste prioritatile și bugetele ONU, inclusiv pe teme sensibile precum drepturile femeilor, drepturile omului, dezarmarea și prevenirea terorismului.
Nu e ca-n Orwell?
https://www.foxnews.com/world/uproar-after-iran-named-vice-chair-un-body-promoting-democracy-womens-rights
https://www.msn.com/en-us/news/insight/iran-s-nomination-to-un-rights-panel-sparks-outrage/gm-GM39B17428?gemSnapshotKey=GM39B17428-snapshot-1&uxmode=ruby
D-lui Profesor Crânganu o intrebare: Cât este de adevarată povestea cu hidrații de metan in Marea Neagră?
Mulțumesc.
Am oferit o serie de informații preliminare în 2014: „Gheața care arde” – Hazard geologic, bombă climatică sau bonanza energetică? (3)După ce veți citi nota finală a articolului, veți înțelege reticența mea de a mai discuta despre hidrații de metan din Marea Neagră, zona românească. Există informații despre acești hidrați în zona ucraineană și turcească a Mării Negre. Deocamdată, nimic spectaculos pentru că nu s-a impus încă o metodă de exploatare acceptabilă din punct de vedere economic, al stabilității depozitelor de hidrați, a riscurilor ecologice etc.
Mulțumesc