duminică, iulie 26, 2026

„Pumnul” Ormuz, moartea scenariilor climatice extreme și suveranitatea energetică

Recent, într-un dialog la distanță, am făcut următoarea afirmație:

Chiar dacă nu a fost un climatolog sau un politician, boxerul Mike Tyson ne-a avertizat pe baza experiențelor sale profesionale: „Toată lumea are un plan până când primește primul pumn în gură.” Toată lumea activistă, propagandistă, alarmistă etc., încă de pe vremea celebrei Greta Thunberg (v-o mai amintiți, nu-i așa?) striga cât mai tare și cât mai violent: „Just Stop Oil! Fără combustibili fosili! Și a fost nevoie, vorba lui Tyson, ca lumea să primească „pumnul” Ormuz în gură, ca toate planurile, „verzi” și frumoase, să se schimbe peste noapte!…Moleculele de hidrocarburi au învins electronii „verzi” și alarmismul climatic în noua ordine energetică globală.

Înaintea primirii „pumnului” Ormuz, toată lumea activistă, alarmistă etc. era bine reprezentată de demonstrații precum cea din Fig. 1:

Fig. 1. S-a terminat cu mizeria fosilă, potrivit manifestanților în timpul unui marș organizat de grupul Extinction Rebellion, pe 24 aprilie 2023, ca parte a unei acțiuni de protest pentru renunțarea la combustibilii fosili. (Sursa)

Astfel de manifestații au încetat subit după primirea „pumnului” Ormuz. Oare de ce? S-a rezolvat cumva problema încălzirii globale și combustibilii fosili nu mai sunt acum o „mizerie”?

Să punem cifre pe pumn. Prin Strâmtoarea Ormuz, un canal de apă lată de 33 de kilometri în punctul cel mai îngust, flancat de țărmuri iraniene la nord și omaneze la sud, tranzitau, în 2025, aproximativ 20 de milioane de barili de petrol pe zi, reprezentând circa 20% din oferta mondială și 22% din exporturile globale de gaz natural lichefiat. Destinația? China (37,7%), India (14,7%), Coreea de Sud (12%), Japonia (10,9%) – adică Asia „soarbe”, colectiv, aproape 90% din tot ce iese prin această strâmtoare. Statele Unite, de cealaltă parte, primesc abia 2,5%, ceea ce pune într-o lumină ciudată faptul că tocmai ele au inițiat operațiunea militară care a blocat-o. La 28 februarie 2026, traficul de tancuri a scăzut cu 95%. Prețul Brent a sărit de la 67 la 120 de dolari pe baril în 11 zile. Directorul IEA, Fatih Birol, a declarat că lumea se confruntă cu „cea mai mare amenințare la adresa securității energetice globale din istorie”. Au acoperit turbinele eoliene și/sau panourile solare barilii lipsă din cauza „pumnului ” Ormuz? Nu cred, poate doar o mică, nesemnificativă parte.

De fapt, s-a mai întâmplat ceva, pe lângă Ormuz: un cutremur puțin discutat în lumea modelării climatice.

Pe 7 aprilie 2026, scenariile climatice cele mai alarmante produse de IPCC încă din 2011 — RCP8.5, împreună cu alte două, SSP5-8.5 și SSP3-7.0 — au fost declarate oficial ca fiind „improbabile”. În eseul meu publicat pe 30 mai 2026 am comentat „decesul” care a cutremurat modelarea climatică a ultimilor decenii:

Probabil că nu toată lumea a auzit vreodată de termenul „RCP8.5” — scenariul cu cele mai ridicate emisii folosit de climatologi pentru a prognoza viitorul planetei. Dar dacă ați citit măcar o parte din textele mele, ați văzut cifrele și consecințele de coșmar pe care le-a generat: o încălzire de 4 °C până în 2100, uneori chiar de 5 °C, creșterea nivelului mării cu mai mulți metri, zone ale planetei prea fierbinți pentru a fi locuite de oameni, a șasea extincție etc.

Consecințele pot fi dezastruoase sau ridicole atunci când modelele sunt absurde. Cititorii mei atenți au sesizat (sper) că, în articolul „Ce „vrăji” mai fac modelele climato-economice supra-încălzite? (2018), am criticat ca fiind o aberație modelul publicat în Nature de trei profesori de la universitățile Stanford și Berkeley, model conform căruia, în 2100, încălzirea globală va transforma Islanda în țara cu cel mai mare PIB/locuitor, urmată de Mongolia; iar România va egala economic Statele Unite!!! Cum s-a ajuns la această aberație? Simplu, autorii au folosit scenariile extremiste RCP8.5 și SSP5-8.5, cele mai „fierbinți” posibile. Ce s-ar fi întâmplat dacă autorii ar fi folosit și versiunile mai puțin „fierbinți”? În primul rând, am fi avut și noi, cititorii de bună-credință, o dovadă de onestitate și integritate științifică, iar în al doilea rând, nu ar mai fi existat tărăboiul mediatic post-publicare, tărăboi care nu s-a stins decât recent (aprilie 2026).

Comitetul internațional responsabil de scenariile oficiale ale IPCC a declarat că scenariile cu emisii ridicate – RCP8.5, SSP5-8.5 și SSP3-7.0 – sunt improbabile. Asta după ce aceste scenarii au dominat cercetarea în domeniul climei, titlurile din presă și politicile publice timp de aproape două decenii. Ani de zile, IPCC s-a bazat în mare măsură pe scenariul de încălzire globală  RCP8.5, devenit apoi SSP5-8.5, care presupunea că absorbția de energie în atmosferă va ajunge la 8,5 wați pe metru pătrat până în 2100, față de valoarea actuală de ordinul a 0,5–1 W/m². Acest scenariu pesimist a fost utilizat în nenumărate lucrări academice și în mass-media pentru a prezice o catastrofă climatică iminentă, în cazul în care utilizarea combustibililor fosili nu ar fi redusă drastic.

Trebuie menționat că „uciderea” celor mai catastrofiste modele climatice nu este un simplu exercițiu academic. Scenariile eliminate sunt integrate în mecanismele care determină facturile la energie, perspectivele de angajare și dezvoltarea economică a națiunilor. Profesorul Roger Pielke Jr., prezent în multe din textele mele de pe Contributors, a făcut mai multe remarci valoroase:

Rapoartele naționale privind impactul schimbării climei din Statele Unite, Regatul Unit, Germania, Canada, Australia, Japonia și Țările de Jos s-au bazat pe RCP8.5 sau SSP5-8.5 ca scenarii de referință principale.  

Scenariul de referință retras de IPPC, RCP8.5, prevedea ca fiind „foarte probabilă”  o creștere a temperaturii medii globale cu 5,7 °C în 2100, dacă nu se reduc emisiile provenite din combustibilii fosili. 

Noul scenariu, CMIP7 High, prevede doar o creștere cu 2,7 °C în 2100 (calcule efectuate pe baza emisiilor de CO2) (Fig. 2).

Fig.2. Comparație între  noile modele climatice propuse în CMIP7 (Coupled Model Intercomparison Project), vechile modele abandonate în SSP (Shared Socioeconomic Pathways) și două modele IEA (International Energy Agency: CPS – politici curente, STEPS – politici propuse). (Sursa)

Remarcați diferența impresionantă dintre noul scenariu CMIP7 HIGH și SSP5-8.5. Noul scenariu HIGH ajunge la 71 Gt CO₂/an în 2100 – cu mult sub valoarea de 128 Gt din 2100 a scenariului SSP5-8.5. Nimic din setul CMIP7 nu se apropie de SSP5-8.5. Noul HIGH se situează, de asemenea, sub SSP3-7.0 cu aproximativ 9% în ceea ce privește emisiile cumulate până în 2100.

Ambele scenarii pe termen scurt ale IEA — care se întind doar până în 2050 — se situează sub MEDIUM și SSP2-4.5.

Revizuirea propusă de noul scenariu este absolut uriașă — o reducere cu 3 °C până în 2100! Înseamnă asta că schimbarea climei a dispărut sau a fost miraculos rezolvată? Nu, dar scenariile oficiale tocmai au suferit o schimbare cu consecințe majore. Iar renunțarea la scenariile extreme nu se datorează succesului politicii climatice, așa cum încearcă unii să susțină, ci faptului că acestea erau eronate încă de la început.

Sectorul financiar nu s‑a mulțumit să aplaude de pe margine — a decis să intre în horă cu totul, dar cu pașii greșiți. Rețeaua pentru ecologizarea sistemului financiar, Network for Greening the Financial System, un consorțiu de peste 140 de bănci centrale și autorități de supraveghere, a folosit drept busolă scenariul „Hot House World”, calibrat pe celebrul (și acum deja compromisul) scenariu RCP8.5 — adică exact echivalentul climatic al unei prognoze meteo care anunță uragane zilnice pentru următorul secol.

Pe baza acestei ficțiuni statistice, Banca Centrală Europeană, Banca Angliei, Banca de Rezervă a Noii Zeelande, Banca Franței și chiar Rezerva Federală a Statelor Unite au construit teste de stres climatic care, în mod ironic, nu stresează decât realitatea. Rezultatul? Capitalul este direcționat, împrumuturile sunt taxate, iar proiectele pe combustibili fosili sunt penalizate nu pentru riscurile lor reale, ci pentru scenariile apocaliptice ale unui model care ar face și Hollywoodul să roșească. În loc să evalueze riscul, sectorul financiar a ajuns să‑l fabrice.

Pentru multe țări în curs de dezvoltare, aceste documente funcționează ca niște hărți maritime într‑o epocă în care ceața politică și presiunile externe fac navigația industrială aproape imposibilă. Rapoartele IPCC, cu scenariile lor transformate în dogme, decid dacă se mai construiesc centrale pe cărbune, dacă se mai instalează sau se extind petro- și gazoconducte ori dacă industria locală mai are voie să respire.

Dar când scenariile pe care se sprijină aceste decizii devin, prin chiar declarația autorilor, oficial „neplauzibile”, întreaga arhitectură a credibilității se prăbușește ca un dig construit pe nisip ud. În loc să ofere certitudine, documentele ajung să proiecteze îndoială; în loc să ghideze, rătăcesc prin ceața Armaghedonului climatic. Au greșit. Au construit pe nisip. Acum vine scadența.

Iar pentru statele care încă își construiesc infrastructura vitală, pierderea credibilității financiare nu este o problemă academică. Devine o problemă de supraviețuire economică.

Dacă toate acele planuri „verzi” sunt sortite, în urma „pumnului” primit, să facă cunoștință cu podeaua ringului climatic într-un KO pe care l-am așteptat și prezis de mult, ce va urma? Se va juca o revanșă sau se va declara forfait?

Îmi permit să fac un pronostic:

Acest „pumn” providențial oferă țărilor în curs de dezvoltare o ocazie rară de a-și recâștiga suveranitatea energetică. Ele pot accelera dezvoltarea sectorului energetic al combustibililor fosili (acolo unde este cazul) și pot reduce foamea energetică de care suferă în mod endemic. Tehnologiile mai noi, „verzi” sau de altă culoare, vor putea fi adaptate doar acolo unde se dovedesc competitive în comparație cu energiile fosile: mai ieftine, mai fiabile, mai accesibile, mai ușor de extins la nivel național.

Statele în curs de dezvoltare suferă disproporționat din cauza asimetriei capacității de absorbție, în contextul „pumnului” primit în plin. Deși prețurile combustibililor în creștere au afectat cea mai mare parte a lumii, țările importatoare mai sărace se numără printre cele mai lovite și sunt, totodată, cele mai lipsite de rezerve de energie capabile să amortizeze lovitura. Rezervele strategice de petrol sunt scumpe de construit, finanțat și administrat pentru țările care se confruntă cu constrângeri valutare, presiuni ale serviciului datoriei, facturi la importul de alimente și subvenții la electricitate. A menține milioane de barili de petrol în depozite poate părea un lux, chiar și atunci când este strategic necesar.

Criza din Ormuz expune o vulnerabilitate mai profundă decât simpla securitate energetică. Mecanismul de propagare – energie → produse chimice → îngrășăminte → alimente – înseamnă că închiderea unui punct de trecere devine simultan un șoc energetic, un șoc industrial și o urgență alimentară.

UNCTAD avertizează că 3,4 miliarde de oameni trăiesc în țări care cheltuiesc deja mai mult pe datorii decât pe sănătate sau educație. Creșterea globală a comerțului cu mărfuri este proiectată să scadă de la 4,7% în 2025 la între 1,5% și 2,5% în 2026.

Ramificațiile financiare pentru țările în curs de dezvoltare includ scăderea prețurilor acțiunilor, deprecierea monedelor și creșterea costului datoriei externe.

Asia de Sud, Africa subsahariană și părți din Orientul Mijlociu înregistrează cele mai mari pierderi de bunăstare nu pentru că consumă cea mai multă energie, ci pentru că sistemele lor alimentare depind de îngrășăminte importate, fabricate, hélas,  din hidrocarburi,  iar criza a coincis cu sezonul de primăvară al semănăturilor în emisfera nordică, când cererea de azot este maximă.

Monedele piețelor emergente au scăzut cu 8–15%, băncile centrale ard rezervele pentru a apăra cursurile de schimb, iar ratingurile suverane se degradează accelerat în economiile importatoare de energie.

Concluzii

„Pumnul” Ormuz și KO provocat nu fac altceva decât să descrie și să confirme o axiomă geopolitică: suveranitatea energetică a unui stat în curs de dezvoltare este direct proporțională cu capacitatea sa de a decupla securitatea energetică de coridoarele maritime („gâturi de sticlă” tectonice) controlate de actori externi fie prin rezerve strategice, fie prin surse domestice regenerabile, fie prin rute alternative. „Meciul de box” din 2026 a transformat această perspectivă dintr-un deziderat academic-activist într-o urgență de politică publică.

De-a lungul multor ani și studii analizate/scrise, am ajuns treptat la concluzia că societățile umane ar fi, paradoxal, mai reziliente în fața extremelor climatice într‑o lume bogată încălzită cu 5 °C, decât într‑o lume săracă încălzită cu doar 2 °C. Dar niciunul dintre aceste viitoruri nu este, în realitate, prea probabil. Interacțiunea dintre populație, creștere economică și schimbare tehnologică (celebrele formule IPAT sau KAYA) îngustează dramatic plaja rezultatelor posibile — și, odată cu ea, spațiul de proiectare al politicilor climatice.

Cu alte cuvinte, este foarte greu să împingi încălzirea globală mult peste 3 °C sau mult sub 2 °C fără să intri în zona de science‑fiction pe care o descriu scenariile extravagante.

Marea ratare a întreprinderii scenaristice a IPCC nu a fost lipsa de imaginație, ci exact contrariul: a reușit să ascundă această dinamică fundamentală în loc să o clarifice. În loc să lumineze drumul, a aprins artificii alarmiste.

Ceea ce am descris mai sus (ca și în restul textelor mele) nu este o victorie a resurselor fosile. O consider o victorie a realismului energetic și a legii de fier a politicilor climatice. De aceea, nu voi invoca chiar acum ironicul „I told you so…”.

Distribuie acest articol

185 COMENTARII

  1. Politica, pumnului în gura, se extinde o data cu deciziile luate de către Trump. Fără îndoială ceea ce se intimpla în această lume pare un nonsens. Climatologia nu mai este de interes. Schimbările climatice nu mai ocupă prima pagina a universului Media. Aflate, față în față, cu moartea popoarele lumii nu mai au nici un interes climatic. Suntem cu toții în război iar Trump și lăcomia fac deja casa bună. Dacă, pina și Canada și Australia nu se regăsesc în ceea ce SUA face astăzi noi toți avem o problema. În plan intern cacealmaua a ajuns la rang de adevăr. Prostia și-a depășit deja marja ei de eroare. Dezamăgirea este atit de mare incit întrece pina și lăcomia. Unora, după cum bine se vede, nu le pasa.

  2. Pumnul in gura, aparent, a venit brusc dar, privit ca o filmare cu incetinitorul, era de asteptat. Tot soiul de sisteme aflate in stari metastabile, sustinute de proptele fragile si ipotriva naturii, se reaseaza.
    Canada are rezerve demonstrate de petrol mai mari decat Rusia si Statele Unite combinate. Carney a deschis un fond suveran pentru finantarea, printre altele, a unei conducte peste Muntii Stancosi. Bye bye Truteaux Cel Verde.
    Coridorul de transport trans-caspica al gazului metan din Turkmenistan, blocat din 1999 are sanse sa fie deschis.
    https://www.rferl.org/a/dream-of-trans-caspian-pipeline/33776802.html
    In Mediterana de est se trag sfori grele privind extractia de gaz metan.
    Si exemplele pot continua.
    Pe de alta parte, hidrocefalii gen Greta fac volta in vant. De la verdele ecologist la verdele islamist. Ce poate fi mai ridicol decat un marș pro-gay la care sunt fluturate steaguri palestiniene? Poate doar o discutie Sosoaca-Putin in St. Petersburg? Ori legea din Marea Britanie care-i discrimineaza clar pe albi?
    Pumnul in gura e dat de Trump iar castelele din carti de joc se darama. Europa se pune cu parul pe rusii, in Asia de sud est se formeza o coalitie impotriva expansionismului imperial chinez, dreapta castiga din ce in ce mai mult teren (ultima e fiica lui Fujimori in Peru).
    Sigur ca un pumn in gura nu e un lucru elegant dar poate fi necesar atunci cand pacientul e intrat in criza de isterie.

    • 97–98% din rezervele Canadei sunt în oil sands (bitum) în Alberta. Similare cu depozitele din Venezuela. Problema este că rafinarea acelui tip de țiței nu se (prea) face în Canada. De aceea, partea canadiană a insistat mult pe lângă omologii americani pentru aprobarea și construirea conductei Keystone XL. Proiectul acesta, după ani de pertractări ale administrației Obama, a fost „omorât” oficial în 2021 de cealaltă administrație democrată, Biden.

      În mod firesc, exporturile Canadei s-au îndreptat către vestul țării prin construirea conductei Trans Mountain (TMX).

      Totuși, în prezent, cea mai mare parte a exporturilor de țiței canadian are loc tot către SUA: De exemplu, Enbridge Mainline System (≈3,1 milioane bpd în 2025) preia producția din Alberta și o transportă către Cushing, Oklahoma. De acolo, produsul este direcționat spre rafinăriile din sudul SUA. Mai adăugați sistemele de conducte: Express–Platte, Bow River/Milk River și Rangeland/Aurora.

      • Canada e legata de US la modul incontestabil. E geografie, nu-i ceva arbitrar. E peste politica. Iar crearea unui zid, nu e doar imposibila fizic ci si impotriva celor mai simpe legi economice. Ca vezi cum se zborsesc unul la altul, Trump cu Carney e fara sens. Carney nu-i Trudeau, de care Trump s-a luat pe buna dreptate, Carny e un mercenar cu picioarele pe pamant. Dar, ca orice politician, trebuie sa raspunda oarecum la chemarea „popolurui”. Lucrurile se vor aseza. CUSMA (Canada-United States-Mexico Agreement) va fi renegociat in curand. Treaba-i oabla.

        • „Canada e legata de US la modul incontestabil. E geografie, nu-i ceva arbitrar”: Numai idiotii sau orbii ar putea sa nege sau sa nu vada o asemenea evidenta stridenta, batatoare la ochi. Observatia de bun simt a lui Robert poate fi clar si valabil extinsa. Respectiv, mutatis mutandis, acelasi lucru se poate spune si despre relatia Ucrainei cu Rusia, care sunt legate inseparabil, intim, organic, cum vrem sa-i spunem, prin geografie si economie. Trump a inteles acest lucru elementar, spre deosebire de Biden, de aceea l-a abandonat pe Zelenski si il sustine pe Putin. Nu are rost sa parieze pe un cal mort. E ca metafora din sociologia alegerilor „A sari in ultimul vagon”, in care cineva trece in ultimul moment de partea invingatorului. Pana la urma, strategic este important pentru SUA sa fie de partea castigatorului, Rusia, cu care sa aiba relatii parteneriale, in raporturile sale de competitie/adversitate cu gigantul asiatic China.

          • Valeuuuu! Asta nu fractura de logica e o ditamai falie. Aceesi logica e aplicata atunci cand sustii ca parasutele sunt absolut sigure datorita faptului ca n-ai auzit de vre-un parasutist plangandu-se de ele.
            Canada n-are alta granita (by the way, cea mai lunga granita nepazita din lume) inafara de aceea cu US. Ucraina are granita cu cate state? Rusia a cotropit Ucraina dintr-un imperialalism barbar intrat in fondul lor genetic pe filiera Batuhan.
            Trump are boala pe Zelenky; e ceva personal. Pacat si nedemn e ca amesteca ceva personal cu politica US apropo de Ucraina. Si inca ceva; calul mort va fi Ruskistanul!

          • Aha. Adinc, dom’le!

            Asa un sustinator al lui Putin e Presedintele Trump ca i-a luat in vizor principalele surse de venit inca de la inceputul mandatului. Si le-a zis cam asa:
            – Rosneft si Lukoil, voi zburati din Iraq si asta repede. Lukoil (care detine 75% din drepturile asupra West Qurna 2 si o participatie de 75% din oleoductul Kirkuk Ceyhan) la tine ma uit, le vindeti or else. Lukoil se afla in negocieri avansate, ca-i place au ba, pentru vinzarea citorva rafinarii si retele de distributie de carburanti, cea mai mica fiind Lukoil Ploiesti, fosta Rafinarie Romano-Americana.
            – Rosneft, intrebari? Nu? Vindeti si acasa! Rosneft detine din 2017 drepturile pentru 5 blocuri a primit acum 3 saptamini inca o pasuire de 60 de zile pina se rezolva treaba cu Iranul.
            Pot continua cu Sanctiunile din Octombrie 2025 tintite pe cele doua companii rusesti. Sau asta nu s-a spus la Digi? Nici la Romania Actualitati? Da’ la Antena Treisieneni? Nici ca Chevron si ExxonMobil au iesit la incalzire pentru Irak? (ExxonMobil parasise Irakul in 2024 dar a semnat deja un acord preliminar pentru giganticul zacamint Majnoon). Da’ nici asta nu s-a spus in presa pentru poinsonnieri consumatori si autori de strategii geopolitice. Nici macar ubicuul Gosu n-a vorbit la tema!
            Nici ca in Sept. 2025, Serghei Shoigu a oferit in disperare Irakului upgrade pentru tancurile T-90 si pentru elicopterele de atac Mi-28. Da Irakul a semnat pentru armament din Coreea de Sud asa ca Shoigu a plusat, va vindem S-400 si elicoptere de atac Ka-52. Sa nu mai spuneti astea la nimeni ca se surmeneaza analistii romani.

            Asa ca-i foaaaarte prieten Trump cu Putin, ce sa spun.

            Pe scurt, sa-ntelega si cei din ultima banca: Ideea e Rusia, afara din Irak, din Kurdistan, din Europa cea care vorbeste prea mult si nu e-n stare de mare lucru ca eu, Presedintele US, am o treaba cu China si „voi nu aveti cartile sa jucati la masa asta”.

      • Vroiam sa va intreb de mai demult dar am tot uitat… Exista nisipuri bituminoase in Dobrogea? Parca tin minte ca m-am uns pe picioare cu bitum la mare undeva; ori la Sf. Gheorge ori Portita ori prin alt loc. Cert e ca chiar daca exista, nu sunt de extras. E doar o curiozitate. Va multumesc.

        • Nisipuri bituminoase sensu stricto (de tipul celor din Alberta sau Venezuela) nu există în Dobrogea. Ce v-ați uns pe picioare la mare era, cel mai probabil, o „minge de gudron” (tar ball) — petrol „meteoritizat”, fie de origine naturală, fie de la traficul naval din Marea Neagră.

          Ce ați descoperit la Sf. Gheorghe sau Portița este cu siguranță un fenomen real și bine documentat — „mingile de gudron” (tar balls) sunt, de fapt, bulgări de petrol solidificat care se găsesc pe plajele marine din toată lumea.

          Originea lor, în cazul litoralului românesc, are cel puțin două surse probabile:

          1. Traficul naval intens din Marea Neagră: petrolierele care așteaptă în rada exterioară a portului Constanța sau curăță tancurile pe mare sunt sursa principală de gudron pe plajele noastre. Între 2022 și 2025, Greenpeace a identificat 226 de pete de poluanți pe suprafața mării românești, cu o arie totală de 1.308 km².

          2. Scurgeri naturale difuze de pe fundul mării: gazele și uneori petrolul migrează natural prin sedimentele platformei continentale dobrogene. Aceste scurgeri nu sunt spectaculoase la suprafață, dar contribuie la prezența hidrocarburilor în apa mării.

          Petrolul eliberat în apă se „meteorizează” — fracțiile ușoare se evaporă, rămâne un reziduu asfaltic dens care se amestecă cu nisip și alte materiale, formând bulgări de 1–30 cm, extrem de persistenți și capabili să parcurgă sute de kilometri purtați de curenții marini. Curenţii din nordul Mării Negre circulă în sens antiorar, ceea ce poate aduce tar balls de la distanțe mari — inclusiv din zona Crimeii sau a strâmtorii Kerci.

  3. Pumnul in gură și l-au dat singuri petroliștii.
    Cu toate că strâmtoarea e blocată de atâta timp pretul petrolului nu a crescut, din contra a început să scadă. Motivul principal pentru stagnare e presiunea regenerabilelor si mașinilor electrice.
    Deja multa lume a început să migreze spre regenerabile si mașini electrice.
    Cei care și-au pus panouri pe casă au început deja migrația spre încălzitoare electrice si tiptil spre pompe de căldură. Daca guvernul nu ar subvenționa pretul gazului, tranziția ar fi mai rapida.
    China( cel mai mare consumator de petrol) își reduce dependenta, UE încearcă si reușește timid să reducă consumul de petrol si electrificarea economiei. India ai restul tarilor mari investesc masiv in regenerabile și electrificare. Toată lumea știe si vede că schimbarea asta nu poate fi oprită
    Așa că pe termen scurt suferă un pic lumea, dar pe termen mediu si lung o să se ardă petroliștii.

    • De regulă, comentariile care încep cu „petroliștii” nu-mi trezesc niciun interes și nici nu le consider demne de un răspuns. Dar, pentru că bănuiesc că nu sunteți singurul pe care-l interesează ce mai fac „petroliștii”, m-am hotărât să fac o excepție și să demontez argumentele dvs. Deci:

      Comentariul dumneavoastră pornește de la o premisă seducătoare, dar complet ruptă de realitatea energetică globală: ideea că regenerabilele și mașinile electrice ar fi devenit deja o forță capabilă să țină în frâu prețul petrolului chiar și în fața unui șoc geopolitic major precum blocarea Strâmtorii Ormuz.

      Din păcate, datele nu confirmă această narațiune.

      1. Prețul petrolului nu scade din cauza regenerabilelor, ci din cauza cererii slabe și a supraproducției OPEC+
      Dacă regenerabilele ar fi avut forța pe care le-o atribuiți, atunci:
      – consumul global de petrol ar fi scăzut,
      – importurile Chinei ar fi scăzut,
      – rafinăriile ar fi redus activitatea,
      – iar prețul ar fi scăzut structural, nu ciclic.

      În realitate:
      – consumul global de petrol în 2024–2025 a atins noi maxime istorice (peste 103 milioane barili/zi),
      – China a importat cantități record de țiței,
      – India și restul Asiei cresc consumul,
      – iar scăderea recentă a prețului vine din slăbiciunea economiei globale, nu din panouri solare.

      Regenerabilele nu pot explica de ce, în același timp, prețul motorinei rămâne ridicat, iar rafinăriile duduie din cauza producției suprasolicitate.

      2. Mașinile electrice sunt încă o bulă dependentă de subvenții
      Dacă electrificarea ar fi atât de avansată precum ziceți/credeți:
      – producătorii auto nu ar reduce producția de EV,
      – dealerii nu ar avea stocuri nevândute,
      – iar guvernele nu ar fi nevoite să prelungească subvențiile.

      Realitatea:
      În 2024–2025, marii producători (Ford, GM, VW) au amânat sau redus investițiile în EV din cauza cererii slabe.

      China produce EV-uri ieftine, dar le vinde în pierdere, iar Europa încearcă să le blocheze prin tarife. Asta nu arată o „tranziție inevitabilă”, ci o tranziție forțată.

      3. Panourile solare de pe case/câmpuri nu schimbă balanța petrolului
      Electricitatea nu înlocuiește:
      – benzina,
      – motorina,
      – kerosenul,
      – transportul maritim,
      – petrochimia,
      – agricultura mecanizată,
      – producția de medicamente
      – producția de îngrășăminte chimice
      – producția (totală) de oțel
      – producția (totală) de ciment

      Panourile solare reduc factura la curent, nu dependența de petrol.
      Confundarea celor două domenii este o eroare conceptuală frecventă.

      4. China, India și restul Asiei nu reduc consumul de petrol — îl cresc
      China instalează regenerabile, dar în paralel:
      – construiește noi rafinării,
      – crește importurile de petrol,
      – își mărește flota de petroliere,
      – și își consolidează rezervele strategice.

      India, Indonezia, Vietnam, Filipine — toate sunt pe traiectorie ascendentă a consumului de petrol și asigurarea suveranității energetice.

      Dacă regenerabilele ar fi „pumnul în gură” al petrolului, Asia ar trebui să fie prima regiune în care se vede efectul. Nu se vede.

      5. „Petroliștii se vor arde” este o profeție repetată de 20 de ani
      În tot acest timp:
      – consumul global de petrol a crescut cu aproape 20%,
      – profiturile companiilor petroliere au atins maxime istorice,
      – iar investițiile în petrol și gaze sunt din nou în creștere.

      Dacă cineva „se arde”, deocamdată nu sunt petroliștii.

      În concluzie:

      Regenerabilele cresc, dar nu înlocuiesc petrolul.
      Mașinile electrice se vând, dar nu schimbă structura cererii globale.
      Panourile solare reduc facturi, nu consumul de motorină.
      Iar prețul petrolului scade din motive economice, nu climatice.

      Pumnul în gură nu l-au primit petroliștii, ci scenariile climatice extreme care promiteau o lume fără petrol în 2030.

      Realitatea energetică globală arată exact invers.

      Vă sugerez să re-citiți articolul meu fără ochelari ideologici și, mai ales, sine ira et studio.

      • „Panourile solare reduc factura la curent”
        O reduc doar unora (care își permit investiția sau au fost miruiți cu subvenții). Cei rămași, fiind mai puțini, vor plăti tarife mai mari.

      • D-le profesor, nu-mi place nici mie stilul lui Ion Daniel, dar nu vedeti nici o similaritate intre „cererea slaba” de care vorbiti dvs. si „reducerea consumului” de care vorbeste el?

        Daca dvs. ziceti ca avem supraproductie in conditiile in care razboiul a inchis robinetul pentru aproape 20% din productia mondiala, eu nu pot sa-mi explic asta decat printr-o reducere a consumului. Sigur, sunt inca zone geografice sau economice unde consumul creste, dar clar sunt si zone unde scade (de bine sau de rau).

        PS: O coincidenta interesanta: populatia globala a crescut tot cu 20% din 2006 si pana acum, deci consumul de petrol per capita a ramas cam acelasi.

    • „Pumnul in gură și l-au dat singuri petroliștii.”
      Tipic pt activistii romani, sa puna stampile, etichete, petrolisti, suveranisti, putinisti, trumpisti etc.

      „Petrolistii” sunt, cred eu, unii care vor sa cistige bani. Nu stiu de ce ar fi atit de fraieri sa investeasca in petrol cind, zic unii, ca regenerabile ar fi mult mai bune!?

  4. New York Times, 11 iunie 2026: Un „pumn” Ormuz în plină figură? I told you so…

    Democrații au promis odată că vor pune capăt exploatării petrolului și gazelor. Acum nu mai sunt atât de siguri.

    Pe măsură ce se apropie alegerile de la jumătatea mandatului, mulți lideri democrați își regândesc abordarea față de schimbarea climei.

    Democrații și ecologiștii își schimbă abordarea față de schimbarea climei, pe fondul faptului că repercusiunile economice ale războiului din Orientul Mijlociu au rearanjat peisajul politic din domeniul energetic.

    În contextul în care alegătorii sunt îngrijorați de creșterea prețurilor la benzină și de inflație, unii lideri ai partidului susțin că ar trebui să renunțe la încercările de a limita producția de petrol și gaze, care contribuie la încălzirea planetei atunci când sunt arse. Este o respingere a abordării adoptate în timpul administrației Biden, care a tratat schimbarea climei ca pe o amenințare existențială și a încercat să oprească noile foraje și conducte.

    Cel mai recent exemplu a venit din California, unde Tom Steyer, un campion al luptei împotriva încălzirii globale, a fost eliminat din alegerile primare pentru guvernator din această lună de către Xavier Becerra. Domnul Becerra, un democrat moderat, a pus sub semnul întrebării cele mai stricte obiective climatice ale statului, precum încetarea vânzărilor de mașini noi pe benzină până în 2035, și a primit donații de la companii petroliere și de gaze.

    În toată regiunea de nord-est, guvernatorii democrați au început să ia în considerare extinderea conductelor de gaze, lucru odată de neimaginat în statele cele mai conștiente de problemele climatice din țară. Chiar și susținătorii fervenți ai combaterii schimbărilor climatice din Congres și-au schimbat tactica, au declarat legislatorii în interviuri recente. Și deși co-inițiatorii Green New Deal din 2019, senatorul Ed Markey din Massachusetts și deputata Alexandria Ocasio-Cortez din New York, continuă să critice industria combustibililor fosili, aceștia subliniază rareori planul lor, odată influent, de a mobiliza economia SUA pentru a combate schimbarea climei.[s.m.]

    Rezultatul ar putea fi o agendă climatică mai puțin ambițioasă dacă partidul democrat revine la putere la Washington.

    Detalii,
    https://www.nytimes.com/2026/06/11/climate/democrats-climate-change-oil-gas.html

  5. Hmmm. Tocmai astazi, 14 Iunie, am citit pe CNN webpage despre un blob in Atlanticul de Nord care continua sa se raceasca si care, zic tovarașii de la CNN citând alti specialisti din sector, ca e un semn major ca AMOC a incetinit foarte puternic si ca in secolul asta ne vom confrunta cu inundatii catastrofale pe coasta de est a USA si ca Europa va ingheta.
    Nu-i o lectură placută.

    • De vreo 3 saptamini e mare hau hau pe LinkedIn cu blobu’ lu’ peste atlantic. Vreo 4-5 autori blochez eu zilnic. Am banuiala ca jumatate dintre „autori” sint boti. Totusi pare ca mai nou o cotesc spre El Nino si valeleu, va ia dracu daca nu cotizati iar la saman.
      In aceeasi ordine de idei: sperietorismul o lasa mai moale cu codoiu’ ca pare a fi gasit o noua sperietoare: AI-u’ si alimentarea cu electricitate a centrelor de date. Care purlabonbusch sint alimentate cu electricitate produsa din altceva decit din w&s. Ghici ciuperca din ce?

      • Pe LinkedIn exista un utilizator care l-a fiecare sperietoare de acest fel adaugă un: „Panic harder dammit!”

        • Tom Kirkman, cel care face constant misto de tarasenia climatica si de la o vreme ii face educatie AI-ului postind despre „Time Travelling Ducks”, „Electric Cows”, „Liquefied Natural Electricity”. :))))
          Toti am facut misto (si mai ales el) cind a reusit sa determine software-ul LinkedIn sa-l declare „among the Top 100 Project Managers in the United States.”

          De la o vreme e sub un oarecare embargo, LinkedIn nu ii mai permite sa posteze imagini. Sa vedem, LinkedIn plecase ca o platforma pentru profesionisti insa a fost cucerit de microsoftisti, avocati, activisti, consultanti in orice, modiste si manageri de sufragerie. Ba chiar si de fatuci care-si cauta amoru’. Inca putin si ajunge Mica Publicitate.

    • Extras din articolul CNN:

      To better unravel what’s happening in this part of the Atlantic, the study scientists combined real-world ocean heat data from instruments and satellites with climate models.

      Parcă am explicat, destul de detaliat, ce se întâmplă cu modelele climatice.

      Dl. Stefan Rahmstorf, citat în articolul CNN, este un alarmist climatic cu vechi state de serviciu, ale cărui semnale despre oprirea AMOC-ului le-am citit încă din 2013.

      Despre modelele climatice, aș adăuga două propoziții fundamentale:

      Verificarea modelelor înseamnă să ne întrebăm: „Am rezolvat corect ecuațiile?” și „Construim cum trebuie modelul?!

      Validarea modelelor înseamnă să ne întrebăm: „Am rezolvat ecuațiile corecte?” și „Construim modelul potrivit?”

  6. Domnule profesor, am o intrebare despre bazinul Canning in Nordul Australiei. Citeam deunăzi că exista un bazin care ar conține in jur de 30 miliarde de barili de petrol, on-shore (!) in nordul nu-prea-populat al Australiei. Se pare ca e un secret pe care toată lumea il cunoaște si cu ocazia problemelor din Iran, a fost repus pe tapet in Canberra.
    Intrebarea: cat de dificila ar fi extractia dintr-o zona extraordinar de izolata dar cu „fața” către China si , in general către Asia, … care ar fi cei mai potriviți mușterii pentru acest petrol ?

    • Canning Basin este o cuvetă pericratonică uriașă din nord‑vestul Australiei, ~500–640 mii km², dintre care peste 400–430 mii km² sunt onshore și foarte slab explorate (≈250 de sonde, ~78.000 km de prospecțiuni seismice 2D până la începutul anilor 2000).

      Până acum s-au identificat câteva câmpuri convenționale mici și medii (Lloyd, Sundown, Blina etc.), cu producție din gresii permo‑carbonifere și carbonați devoniene, plus numeroase „shows” de hidrocarburi de la Ordovician la Permian.

      USGS estimează resurse medii nedescoperite, tehnic recuperabile, de ~1,3 miliarde barili țiței și ~34,4 Tcf (trillion cubic feet) gaze în provincia Canning. Un document guvernamental mai vechi menționează ~235 Tcf de gaz de șist potențial, echivalent cu ~500 de ani de consum intern de gaz al WA la nivelurile de la începutul anilor 2010.

      Pentru un proiect concret (Valhalla – Black Mountain Energy) se raportează ~1,5 Tcf resurse contingente de gaz strâns (tight) și ~11,8 Tcf resurse prospective în formațiunile Laurel.

      Guvernul Australiei a indicat pentru partea onshore cele mai mari resurse tehnic recuperabile de gaze de argilă și petrol de argilă din țară. Și pentru că tocmai ați citit cuvântul „argilă”, urmează obligatoriu și celălalt termen obligatoriu: fracturarea hidraulică. Iar aici, se „rupe” filmul și încep problemele ecologiste, mai precis dezbaterea despre fracturare în Kimberley.

      Kimberley este descris ca una dintre cele mai „pristine și iconice” regiuni ale Australiei, iar un program cu mii de sonde ar avea un impact semnificativ asupra peisajului, biodiversității și comunităților indigene.

      Organizații precum Climate Analytics argumentează că o astfel de dezvoltare ar submina obiectivele climatice ale Australiei, dat fiind că volumul de gaz extras ar genera emisii incompatibile cu traiectorii de 1,5–2 °C.

      Există, de asemenea, tensiuni între agenda de „energy security” (WA, industrie, export) și presiunea pentru limitarea noilor proiecte fosile, în special cele care presupun fracturare pe scară largă în zone sensibile.

      Din perspectiva unui investitor, riscul de „policy reversal” și de litigii cu comunitățile tradiționale este neglijabil geologic, dar major la nivel de proiect.

      Dacă „pumnul” Ormuz se va dovedi suficient de tare, poate vom citi curând știri interesante despre Bazinul Canning.

      • Multumesc !
        Prima parte o dau la tradus :))))
        … Spre rușinea mea stiu foarte puțin despre Kimberley si despre cei doi indigeni care mai sunt in zonă însă din câte am înțeles , Australia are un program de constructie si instalare a bateriilor de rețea (grid size BESS) foarte agresiv si cu rezultate palpabile care vor fi folosite ca un contraargument la dezvoltarea Canning Basin de catre cei din centru-stânga. Cam aceeasi poveste ca-n US /EU.
        Thanks again.

    • Am făcut un studiu pe o parte a acestui basin acum vreo 23 de ani. Seismică 2d de calitate slaba sonde puține la cât de larg este bazinul. N-am văzut structuri mari. E drept ca era un studiu in fuga (un contract de 3 luni).
      Bazinul a stârnit atenția prin 1970 când s-a observat va exista la suprafață recifi devonieni similari cu cei din Canada unde sunt rezervoare de petrol importante. A urmat in Australia o invazie de geologi și geofizicieni canadieni care au stimulat explorarea bazinului. S-au descoperit prin 1980 câteva acumulări mici de petrol care era transportat cu camioane spre ocean. A fost o mare dezamagire.
      Canadienii au rămas și s-au orientat spre alte bazine (offshore sau Australia de E) unde s-au dovedit f buni.
      Singura mare companie care s-a implicat în Canning a fost Shell și asta ca pedeapsa guvernamentala pentru ca n-au respectat niște contracte offshore. N-au găsit nimic dar au publicat niște studii de mare calitate.
      Pe YT circula un asa zis documentar despre perspectivele uriașe din acest bazin, un fel de serial după unul despre rezervele uriașe din South Australia, Victoria, toate făcute partial cu AI. Dacă în Canning sunt perspective reale cele din South Australia sunt de tipul SF.
      Realitatea este ca guvernul laburist federal încearcă sa interzică orice explorare de hc și subvenționează masiv energia eoliana și solara. Au existat tot felul de proiecte de tip SF cu energie eoliana exportata din Canning la Singapore printr-un cablu submarin, la fel ca și proiectul de energie verde (o minciuna de la UvdL) din Azerbaidjan la Constanța pe sub Marea Neagra.
      Lumea e condusa de poeti.

  7. OT: Primiti cu Mionelu’?
    Asa-i ca nu stiati de ce a invadat Rusia Ucraina? Pai era simplu, nu v-ati dat voi seama. E de la claimat ceingi. Asa reiese din adincimea gindirii unui individ care preda kestii pe la scolile de maistri economici din Piata Romana si Dorobanti si autor Contributors. Citez: „(…) dacă preocupările privind clima nu ar fi aruncate la coșul de gunoi, cel mai probabil Rusia n-ar fi invadat militar țara vecină.”, mionela excretie fiind emisa in glanda economica locala. https://economedia.ro/geopolitica-schimbarilor-climatice.html
    Referinte stiintifice mionele: Gore si Guterres, caraghiosul ala de la Onu.

    Cind iesiti de la buda ridicati slitu’ sa nu va iasa afara mionelu’.

  8. De pe Skynews acum un minut:

    Oil prices down more than 4%
    Oil prices have been reacting to news of the agreement between the US and Iran.

    Brent crude futures fell 4.02%, ​to $83.82 a barrel.

    Meanwhile, US West ⁠Texas Intermediate ⁠was at $80.95 ​a barrel, down 4.63%.

    In his Truth Social announcement, Donald Trump said the Strait of Hormuz will open and the US naval blockade on Iranian ports will be lifted.

    „Ships of the world, start your engines,” he wrote, adding „let the oil flow!”

    • Nu prea pricep ce a vrut Trump cu povestea asta.
      Strâmtoarea a fost deschisa fara conditii timp de zeci de ani. Petrolul si gazul curgea nestingherit. Mulahii in Iran sunt tot la putere si de-acum vor avea pretenții la taxe de trecere. Poziția solidă americană in Golf e acum discutabilă.
      Sa nu uitam ca ce s-a semnat e un acord de incetare a focului pentru 60 de zile. Nici iranienii si nici Trump nu sunt de incredere cand vine vorba de respectarea acordului. Pretul petrolului nu va mai coborâ niciodata la $50 pe baril.
      E o varză totală față de ceea ce a fost acum patru luni in zona aceea. Nu e nimic de sarbatorit. Cel putin nu noi , cei de rând.

      • ”Nu prea pricep ce a vrut Trump cu povestea asta.
        Strâmtoarea a fost deschisa fara conditii timp de zeci de ani.”

        Da. ”A fost deschisa fara conditii timp de zeci de ani.” după ce americanii mai întâi au deminat-o și apoi după ce au doborât inclusiv un avion de pasageri iranian. Pentru că Iranul nu voia să înțeleagă altfel ideea simplă că strâmtoarea trebuie să rămână deschisă fără condiții.

        Chiar crezi că toți ne-am născut ieri? 😀

        • E mare! De Trump zic. Cel mai mare de la Sun Tzu incoace. I-a facut pe iranieni de comanda. Am auzit ca in Israel a iesit lumea pe strazi chiuind si dansind kletzmer. Bubuie sticlele de Dom Perignon ca in zilele cind cadeau peste ei dronele ayatolahilor si curge sampania in valuri de s-a transformat in mocirla (swamp) molozul ruinelor din Gaza, amestecat deja cu singe si resturi de corpuri umane.
          Cica anturajul de la WH il incurajeaza sa faca o demonstratie de forta si o baie de multime traversind Dallasul intr-o decapotabila.
          Conspirationistii zic ca nepotii lui Zapruder au angajat deja o echipa de cameramani, sa imortalizeze.
          Citeam pe un blog ca orice nou presedinte al SUA este condus, imediat dupa juramint, in subsolul Casei Albe, intr-o mica incapere obscura si, dupa ce se inchide usa in urma lui, pe un ecran se proiecteaza o inregistrare de 28 de secunde. Apoi se aprinde lumina si ce poate sa vada noul presedinte e o masa lunga in jurul careia stau asezati niste barbati necunoscuti. Iar unul dintre ei intreaba: Any question?

          • ”Cica anturajul de la WH il incurajeaza sa faca o demonstratie de forta si o baie de multime traversind Dallasul intr-o decapotabila.”

            Nimic nu se compară cu frustrarea sinceră a rusului.
            You’ve made my day 😀

            • Ay-ay-ay…

              Ma tem ca Trump patineaza pe o gheata foarte subtire. 😂

              https://x.com/FoxNews/status/2066859840169803873

              „Syria could deal with Hezbollah without ‘killing everybody’ like Israel – Trump”

              “Israel is fighting Hezbollah for too long, and too many people are being killed. And you don’t have to knock down an apartment house every time you’re looking for somebody. Because there are a lot of people in those apartment houses, and they’re not all Hezbollah,” Trump stated while speaking to the media amid the G7 summit underway in Geneva.

              “If Israel can’t do the job without killing everyone else, [al-Sharaa] will do the job. Syria will do the job. Without the United States, there would be no Israel. Without me, there would be no Israel, because no other president was willing to do what I did,”

              Ce-o fi in sufletul lui Miriam! 🤣

              Dar al catolicului Robert? 🤣🤣🤣

            • Da, e interesant, citisem si eu…si ce sa spun? Mi-am amintit de Rafic Hariri.
              Shalom maestre!

            • Haha, interesanta chestie: depinde de unde (de pe ce pozitie) te uiti, in ce echipa joci. Eu mi-am amintit de JFK. 😱

              Dar e buna (utila ca ipoteza de lucru) si amintirea cu Hariri.

              E chiar o idee foarte interesanta… hahaha…

  9. Problema mea este ca noi folosim acest fosil fuel ca prostii. In loc sa-l folosim rational si eficient, il extragem si dupa il ardem fara nici un sens in conflicte militare. Vezi Rusia-Ucraina de acum. Aplaudam daca faceau poduri, drumuri si infrastructura pana la Vladivostok, dar asa fara nici un sens sa arzi …, si noi aici lucram sa economisim 50gr de benzina consumata.

    Noi nu stim ce sa facem cu aceasta energie. O sa ne facem un facebook sa ne uitam unul la altul pana lesinam. O sa facem haine de nu incap in casa, o sa facem tot felul de prostii care nu prea trebuiesc, fotbal, festivaluri.

    Am putea sa dezvoltam infrastructura, sa incepem in sfarsit sa folosim spatiul din jurul planetei, poate mai descoperim ceva util.

    • ”noi folosim acest fosil fuel ca prostii. ”

      O asemenea exprimare denotă dispreț la adresa interlocutorilor care plătesc TVA și accize pentru combustibilii fosili. Chiar dacă este mascat de formula ”noi”, disprețul e acolo și se vede, indiferent cât de deștept se crede cel care folosește pluralul la persoana întâi. Asemenea subterfugii pot părea utile pentru activismul politic, însă în realitate sunt determinante pentru deconspirarea activismul politic. Altfel spus, sunt folosite de cei care își câștigă traiul din bani publici și aspiră la o felie mai mare din acel tort.

      ”Noi nu stim ce sa facem cu aceasta energie.”

      Așa că o taxați feroce, la asta v-a dus foarte repede mintea 😀

      În urmă cu câțiva ani, înainte de plandemie, era pe-aici un postac de-ai lui Merkel, recrutat dintre ”românii” emigrați în Germania, care își spunea @Kurt. Scria pe aici despre nevoia imperioasă ca benzina să ajungă la 2 euro litrul, ceea ce în prezent s-a rezolvat. Adunând diverse elemente disparate din postările lui, am ajuns să-l menționez într-o replică pe șeful Securității Timiș de pe vremea lui Ceaușescu, pentru că respectivul @Kurt părea să fi avut relații oarecum ”neprincipiale” cu sinistrul personaj. Și, big surprise, acea replică despre șeful Securității Timiș nu a trecut de moderare. À bon entendeur, salut! 😀

      ”Am putea sa dezvoltam infrastructura, sa incepem in sfarsit sa folosim spatiul din jurul planetei,”

      Yeah, right! Unde putea ajunge un asemenea comentariu, decât la ”viitorul luminos al omenirii.”

      Ar fi mai bine să începeți cu reducerea fiscalității pentru activitățile economice reale și cu renunțarea la a mai aplica TVA la accize (taxă la taxă!). De-acolo vin banii pentru activismul politic, din TVA-ul și din accizele și aplicate pentru combustibilii fosili. Revenind la primul paragraf, de asta sunt numiți ”proști” cei care folosesc acei combustibilii fosili, pentru că pe ei nu-i duce mintea să-și câștige traiul din activism politic, cum îi duce mintea pe ”băieții deștepți”.

      • Nu stiu daca ai observat ca in ultimul timp ard tot felul de rafinarii, petroliere, tehnica grea care arde combustibil continuu de cativa ani. Noi economisim fiecare km si ne mancam intre noi pentru TVA cand acolo e gaura mare. Fiindca niste orangutani se joaca dea razboiul.

        Eu nu inteleg acest TVA, ar trebui eliminat de tot.

        • @ion nu ai dreptate nici la rafinarii (daca ard ele inseamna ca nu mai consuma petrol deloc pe viitor), nici la petroliere (la fel, cand ard s-au oprit din consumat petrol), nici la tehnica grea (dronele cu infrarosu au avut 4 ani sa elimine orice tanc care ar fi stat cu motorul pornit 24/7).

          Doar la TVA sunt de acord cu tine, nu il intelegi.

      • „dronele cu infrarosu au avut 4 ani sa elimine orice tanc care ar fi stat cu motorul pornit”

        Cum face drona diferența între un tanc și o locomotivă diesel? Există locomotive diesel care nu opresc generatorul diesel câte o lună întreagă. De ce nu au dispărut toate locomotivele diesel în acești 4 ani? 😀

        O dronă e doar un gadget modern: ceva între un proiectil de artilerie mai sofisticat și un aeromodel cu telecomandă. O dronă nu poate rămâne la nesfârșit în aer și consumă totuși niște carburant, atât timp cât se află în aer. Carburantul aflat la bordul dronei e în cantitate foarte limitată.

        Dincolo de asta, o dronă poate fi oprită și cu o simplă plasă de sârmă. Niște panouri de plasă sudată, cum sunt cele folosite la turnarea planșeelor de beton ale clădirilor, fac dronele complet incapabile să ajungă la vreo țintă aflată dincolo de acea plasă. Plasa de sârmă poate fi distrusă destul de ușor, dar poate fi înlocuită și mai ușor. Plasa e mult mai ieftină decât dronele care se distrug și ele, ca să distrugă plasa.

        Dronele presupus imbatabile sunt încă un teren comun pe care propaganda rușilor se combină perfect cu propaganda așa-zișilor pro-europeni (pro-ucraineni).

    • „O sa facem haine de nu incap in casa”
      Pe lumea asta sunt omuleți care se încălzesc arzînd haine in sobă. Dacă vă prisosesc și nu ați dezvoltat un atașament emoțional pentru zdrențele copilăriei puteți face un act filantropic: donați-le imediat amărîților ălora.

      Și încă ceva, nu știu pe ce site am văzut o reclamă la un dispozitiv in formă de coroană care toarnă cenușă in cap la apăsarea unui buton. O jucărie din plastic, binențeles, foarte probabil realizată undeva prin Asia. Se putea inscripționa, de pildă cu ‘King of the Net Zero Land’. Iată o utilizare foarte utilă și plăcută a petrolului.

  10. acum nu doar slapii(papucii) si scobitorile vin din china ci si „automobilele”/ „limuzinele”.
    ce vw, bmw sau ferari ? geely is the best ! ecb ul tipareste euro la cote nemaivazute/auzite, mile, zecile de mii de euroi curg din abudenta peste continent. pina si un sarantoc din romania isi permite o masina noua si o vacanta n caraibe. ce ziceti!?puteti refuza „prosperitatea” de mileniu trei, ce aduce fericire si armonie?! for everybody, no matter of race/color/intelligence. parc asa a nceput si comunismul, urmat de macel in europa.

  11. Petroliști nu a fost folosit in sens peiorativ. E ca si cum as pune ecologiști. Dacă s-a înțeles altfel, nu a fost intenția mea. Nu sunt ecologist si nu am gânduri de salvare a planetei. Sunt doar pragmatic si stiu ca nu vreau să stau la mâna unor dictaturi a lui Trump sau Putin. Prefer cât se poate să scap de ei si singurul mod de a face asta in Europa si orice alta tara e prin electrificare.

    1) producția de petrol a crescut și consumul la fel dar daca citim rapoartele IEA vedem ca creșterea a încetinit si o să se oprească înainte de 2030. Încetinirea e structurala, nu ceva legat de economie. Din acest motiv China nici măcar nu mai continua discuțiile cu Rusia pentru o noua conductă. Si e normal ca țările sărace să crească consumul dar dacă se verifică consumul țărilor dezvoltate, nici una nu a mai revenit la nivelul de dinainte de pandemie. Situația motorinei e cauzată de problema din Hormuz si de faptul ca Ucraina a luat la rand toate rafinăriile Rusiei. In fapt, anul ăsta producția si consumul de petrol au scăzut substanțial pe baza acelorași motive. Creșterea producției OPEC nu a putut să compenseze cele 2 mari probleme
    2) producția de mașini electrice nu a crescut din câteva motive. Propaganda împotriva lor, lipsa de încredere a oamenilor într-o tehnologie noua si prețul lor mai mare plus chestii precum timpii de încărcare si autonomie. Problemele de încărcare si autonomie au fost in mare parte rezolvate, preturile au ajuns comparabile cu mașinile clasice(chiar mai ieftine) si propaganda nu mai poate opri consumatorii odată ce percep avantajele si trec peste sperietori. De altfel cererea de mașini electrice a explodat in Europa dupa închiderea strâmtorii si din discuțiile mele din Asia toti vor sa treacă pe electrice acolo

    3)nu direct dar estimarea iea si a altor organizații e ca automobilele electrice au înlocuit cam 2 milioane de barili pe zi , lucru ce a ținut preturile in frau.
    Cum afectează producția de petrol? Simplu, din panouri produci electricitate, încarci o mașină, produci hidrogen pentru otel(desi aici petrolul nu prea e folosit, poate cărbunele) , inlocuiesti motorina, benzina, gaz samd .Partea de petro chimie mai greu dar acolo nu am o problema să rămână oricum nu e majoritatea consumului. La fel se zicea ai de cărbune si uite că in Europa aproape a dispărut.
    4. Temporar,dar totul la un nivel mai redus. La fel o să fie și in Africa. Din păcate țările asiatice au fost cel mai lovite de închiderea strâmtorii si deja au început să schimbe macazul. Oricum nu am nimic cu ele că vor sa se dezvolte, cand vor ajunge la un anumit nivel vor face la fel că restul lumii dezvoltate. Am fost recent acolo si pe lângă toate mașinile japonez au început să apară o mulțime de chinezării electrice. Chiar si șoferul mi-a zis că abia așteaptă să cumpere una pentru că e de calitate si la jumătate de preț.
    China e clar pe direcția electrificării, asta nu puteți nega.
    5. Tehnologia din vest ai China se va duce și către țările sărace. Scăderea consumului si a producției nu o prezic eu ci iea si alte organizații. Puteți să căutați rapoartele lor. De data asta ve pe bune. Războiul din Rusia și închiderea strâmtorii doar au accelerat procesul

    Dacă e nevoie revin si cu linkuri. Dar comentariul e deja prea lung.
    PS mai țineți minte articolul in care luați la mișto electrificarea satului di India? Mai sunteți de aceeași părere

    • ”creșterea a încetinit si o să se oprească înainte de 2030. Încetinirea e structurala, nu ceva legat de economie.”

      1. Încetinirea creșterii nu înseamnă scădere, asta ar fi prima manipulare.

      ”din panouri produci electricitate, încarci o mașină, produci hidrogen”

      Yeah, right! La scară industrială, hidrogenul este produs din metan, nu din panouri solare.

      ”Problemele de încărcare si autonomie au fost in mare parte rezolvate, preturile au ajuns comparabile cu mașinile clasice(chiar mai ieftine) si propaganda nu mai poate opri consumatorii odată ce percep avantajele si trec peste sperietori.”

      Un camion electric DAF costă mai mult decât dublu decât versiunea diesel, a primit derogări privind masa totală și tonajul pe osia față și tot are dificultăți la urcarea în rampă.

      ”China e clar pe direcția electrificării, asta nu puteți nega. (…) Am fost recent acolo ”

      Oare de ce nu mă mir? 😀

      • https://iea.blob.core.windows.net/assets/018c3361-bc01-4482-a386-a5b2747ae82a/Oil2025.pdf

        „Global oil demand is forecast to rise by 2.5 mb/d from 2024 to 2030, reaching a
        plateau around 105.5 mb/d by the end of the decade. However, annual growth
        slows from roughly 700 kb/d in 2025 and 2026 to just a trickle over the next several
        years, with a small decline expected in 2030, based on today’s policy settings and
        market trends.”

        Nu vad nici o manipulare aici, prognoza IEA spune foarte clar ca varful de productie va fi inainte de 2030.

        • „Nu vad nici o manipulare aici”

          Orice om cinstit ar fi încetat de mult să-l mai citeze pe Fatih Birol. E veșnica manipulare cu ”peak-oil”, publicată prima dată în 1956. A devenit atât de ridicolă, încă nici nu mai ai curajul să scrii ”peak-oil”.

          Cu lista aceea dactilografiată din 1985 încă n-ai lămurit lucrurile, ce căuta numele tău acolo? Semnasei deja primul angajament cu Securitatea în 1956 sau a fost mai aproape de 1985 ? 😀

          „annual growth slows from roughly 700 kb/d in 2025 and 2026 to just a trickle”

          Nu e prima dată când nu citești textele pe care postezi, domnu’ activist!
          Acolo spune ”creșterea anuală încetinește”, în timp ce tovarășul tău într-ale propagandei susținea că ”o să se oprească”.

          • Peak Oil: The Perennial Prophecy That Went Wrong (Forbes, 2022)

            Un citat edificator din articol:

            Când autorul acestui articol avea vreo 10 ani (acum mai bine de 50 de ani), tatăl său, un geolog cu doctorat în domeniul petrolului și gazelor, i-a spus că vom rămâne fără petrol, întrucât toate zăcămintele importante fuseseră deja descoperite.

            Reamintesc cititorilor interesați că am demontat celebra curbă Hubbert (care prognostica on oil peak încă din 1956) de mai multe ori. Un exemplu din 2015: Noua matematică a petrolului. Cum se rezolvă ecuația preț-cerere-ofertă

            Ca și într-un alt caz celebru, când încălzirea globală s-a transformat în schimbare climatică, și conceptul discreditat Peak Oil s-a metamorfozat într-o altă gogoriță: Peak Demand.

            Deși nu ne mai confruntăm cu o epuizare a rezervelor, ca pe vremea lui M. King Hubbert, unii analiști din domeniul energetic, precum Agenția Internațională pentru Energie (AIE), își îndreaptă atenția către vârful de cerere (Peak Demand). Accelerarea adoptării vehiculelor electrice (VE), creșterea eficienței energetice și sursele alternative de energie sugerează că consumul global va ajunge, în cele din urmă, la un nivel stabil și va începe să scadă, nu pentru că resursele de hidrocarburi ale Pământului s-au epuizat, ci pentru că lumea a trecut la opțiuni mai ecologice – prezic ei.

            Scăderea cererii de petrol a fost atât de vizibilă, atât de inocentă și fără repercusiuni economice, încât „înfundarea” gâtului de sticlă Ormuz nu a trezit niciun fel de reacții – militare, economice, politice etc. „Pumnul” Ormuz primit în plină figură de activiști și unii analiști a fost doar o mângâiere pe obraz, o boare de vând răcoritoare. A fost ca un vis frumos din care nu am vrea să ne mai trezim. S-au doar am visat și realitatea a fost/este complet diferită?!

            • Din articolul postat de Dvs. E mortal….”Stone age did not end because humans ran out of stones.”

            • D-le profesor, incercati sa priviti problema din partea cealalta: acum 20 de ani, in iunie 2006, indicele WTI era in jur de $70 ($115 actualizat cu inflatia), pentru ca in iunie 2008 sa ajunga la $140 ($231 in banii de azi).

              Nu e interesant cum gatul de sticla s-a infundat, luni intregi am auzit cum ba Asia, ba Europa, ba Australia raman imediat fara petrol, si tot ce a facut asta pentru pretul petrolului a fost sa-l duca temporar inapoi la nivelul din 2006, cand nu era nici o criza?

          • @Harald, va rog sa nu va mai proiectati amintirile din tineretea dvs. de turnator asupra mea. Multumesc!

            La fel, nu mai proiectati asupra mea incapacitatea dvs. de a citi o fraza pana la capat („a small decline expected in 2030”!!!)

            Daca exprimarea nu e destul de clara pentru dvs., va rog sa cautati in document sectiunea „World oil demand forecast to plateau this decade”, cu doua grafice cum nu se poate mai clare.

            PS: D-le profesor, va rog sa nu-l mai incurajati, vedeti si dvs. ca ar zice orice traznaie numai sa va atraga atentia.

            • ”va rog sa nu va mai proiectati amintirile din tineretea dvs. de turnator asupra mea.”

              Tocmai ai picatul din nou la testul ăsta 😀
              O persoană decentă, fără legături cu Securitatea, ar fi răspuns într-un mod complet diferit. Dar tu n-ai de unde să știi cum s-ar comporta o astfel de persoană.

              E inutil să speri că îți poți îndeplini misiunea pe-aici fără a exista un oarecare ecou. Spre ghinionul tău, în anii ’80 dădeam ”extemporale” din două în două săptămâni cu ofițeri CI, fiindcă aveam o prietenă în Franța, așa că aversiunea mea pentru cei ca tine nu trece.

            • Cu riscul de a vă dezamăgi, vă anunț că nu voi descuraja pe domnul @Harald în exprimarea unei poziții documentate. Nu sunt dirigintele clasei, iar domnul @Harald este un adult responsabil pentru ceea ce scrie.

              Întâmplător, poziția domnului @Harald vizavi de Fatih Birol și organizația pe care o conduce de multă vreme (IEA) converge cu poziția mea, de aceea am adus argumente suplimentare (articolul publicat în Forbes acum patru ani).

            • D-le profesor, puteti sa ma lamuriti va rog la care pozitie documentata a lui Harald va referiti?

              a) „Acolo spune ”creșterea anuală încetinește”, în timp ce tovarășul tău într-ale propagandei susținea că ”o să se oprească”.”
              b) „O persoană decentă, fără legături cu Securitatea, ar fi răspuns într-un mod complet diferit. Dar tu n-ai de unde să știi cum s-ar comporta o astfel de persoană.”

              Multumesc anticipat!

            • D-le profesor, nu stiu ce comentariu al lui Harald ati citit dvs., dar comentariile la care am raspuns eu aici nu sunt o demontare documentata a raportului IEA si a lui Fatih Birol. Avem asa:

              1. ” Încetinirea creșterii nu înseamnă scădere, asta ar fi prima manipulare.”
              2. „Orice om cinstit ar fi încetat de mult să-l mai citeze pe Fatih Birol.”
              3. „Cu lista aceea dactilografiată din 1985 încă n-ai lămurit lucrurile, ce căuta numele tău acolo?”
              4. „Nu e prima dată când nu citești textele pe care postezi, domnu’ activist!”

              Cred ca se putea deduce foarte clar din textul meu ca va rugam sa nu il mai incurajati pe Harald sa se lanseze in acuzatii ridicole prin raspunsurile dvs. aprobatoare.

              Faptul ca opiniile lui coincid din cand in cand cu opiniile dvs. nu inseamna nimic, si un ceas stricat arata ora corecta de 2 ori pe zi.

    • „La fel se zicea ai de cărbune si uite că in Europa aproape a dispărut.” Aha 1: De-asta o delegatie de stat si economica in frunte cu Frank-Walter Steinmeier e acum la dracu-n praznic, in Indonezia, la Prabowo Subianto. Sa cumpere de la indonezieni masini unelte, chimicale, subansamble, inginerie de precizie, avionica indoneziana (world’s finest, cum nu), It, Ai, de-astea. Nu carbuni, niciodata! :))))
      Aha- 1Behehe: de-asta e acum criza de lignit in Europa, ca nu e nevoie de electricitate si de caldura produsa din el. De-asta porturile prin care se importa carbuni in Europa sint goale, fluiera vintul prin ele. (La noi Iasi, Craiova si Timisoara vor arde la iarna nu lignit ci hidrogen verde dragostinian, 550 de dolari gramu’ daca-i eco-circular. Daca nu-i, atunci 650).
      Aha -2 Sint in lume vreo 4500 de centrale pe carbuni generatoare de curent si caldura, vreo 2500 dintre ele capabile sa genereze in medie 1 GWh. Vesti: China si India au in prezent in constructie 160 centrale de peste 1 GWh/an pe carbuni (dintr-un plan combinat de vreo 1200! ). Planul Chinei e pina in 2030 (e din 2021 si se tin de el) si mai incolo vom afla. Planul Indiei abia a inceput (acum 2 ani, ceea ce in industria asta e azi dimineata) iar numarul de licente de exploatare de carbuni in India e in continua crestere.
      Aha-3 Transportul electric aproape complet din Shenzen se bazeaza pe electricitate produsa din carbuni, mai mult de 2/3 din carbunii arsi in SE Chinei fiind importati – e mai ieftin sa fie adusi in porturile din sudul Chinei din Australia, Indonezia, Africa de Sud, Mozambic decit din provinciile miniere central nordice chineze. Ca din Mongolia si Rusia nu e cazul decit strict pentru Nordul si Centrul Chinei, asta pentru carbunii „termici”. La carbuni cocsificabili lucrurile stau altfel dar nu intelege orice latrator asa ceva, cum de, spre exemplu, carbunii cocsificabili americani se vind in draci in India si in China. Basca cei australieni care-s buni, aproape si scumpi. Si nici nu-i nicidecum bataie pe cei rusesti. Ihim, si mai ce?

      Neindoielnic ca „alte organizatii” prezic. E plin de astfel de organizatii prezicatoare, ca e un os de ros pentru orice vorbete, orice guraliv poate scrie orice, e o lume libera pentru orice natarau gures, ca asa-i cind prostu’ satului face politici energetice, se pronunta public si eventual conduce doctorate la Academia de Harpaleti Superiori din Baneasa.

      „Trump sau Putin. Prefer cât se poate să scap de ei si singurul mod de a face asta in Europa si orice alta tara e prin electrificare”. Aha 4: Ce-ar fi sa electrifici Europa pe banii tai, proprii, produsi de tine? Poate merge si nu sint in moneda Botswanei. Succesuri.

    • „Sunt doar pragmatic si stiu ca nu vreau să stau la mâna unor dictaturi a lui Trump sau Putin.”
      Știm, unii omuleți, mai pragmatici din fire, preferă dictatura lui Xi, la pachet cu gadgeturile electrice ale regimului (produse, desigur, fără petrol, gaze sau cărbuni).

      • Dom’le, chinezii sint, totusi, de apreciat: in ciuda dictaturii lui Xi si a condamnarilor la moarte prin impuscare a oricarui politruc corupt detectat, au reusit un adevarat miracol economic in ultimii 30 de ani.

        Nici nu vreau sa ma gindesc unde ar fi fost China azi daca ar fi avut o democratie ca in Romania.

    • @Ion Daniel, a vorbit si nea Ion ca si el e om.
      Lumea va ajunge in curind la 10 miliarde. Aceste miliarde vor avea nevoie de energie, de toate felurile. Nimeni nu-si va permite sa fie nazuros sa spuna ca vreau din aia sau din ailalta. Asa ca fiecare va cauta ce i se potriveste mai bine.
      Cei care se vor axa ideologic pe o anumita solutie vor pierde. Vezi Germania care a scos atomica din functiune si acum gifiie.
      ThyssenKrupp, are sediul la mine in oras. A avut o muiere in conducere care vroa sa faca otel albastru, (cu H). Concernu a ajuns cu un picior in groapa, muierea a inceput sa faca sarmale la barbat!

  12. Povesteam mai demult ca avem de livrat doua masini unelte in Arabia Saudita, port de descarcare Damman. Cel putin uneia i-a fost modificata debarcarea in Jeddah, la Marea Rosie. Intre timp am semnat contract pt inca doua. Una din ele e de 18 m lunga si de 5 m lata. Seful de la vanzari pleaca miercuri in Qatar si spera sa nu se intample ca data trecuta cand, la 2 zile dupa ce-a plecat a fost lovit hotelul in care statuse…
    Am vazut planul uzinei in care vor monta masina asta mare si daca amprenta fabricii ar fi cat o foaie A4, masina e cat jumatate de unghie de la degetul mic.
    Imi bat gura asa ca sa scot in evidenta ca intr-adevar industria petrloliera abia abia mai rasufla saraca.

  13. Grecia aprobă participarea Chevron la blocul offshore 10

    Grecia a aprobat participarea Chevron Corp. la blocul offshore 10, deschizând calea pentru ca marele concern american să finalizeze achiziția unei participații de 70% și a dreptului de operare de la HELLENiQ Energy.

    Ministerul Mediului și Energiei din Grecia și Compania Elenă de Gestionare a Hidrocarburilor și Resurselor Energetice (HHRE) au anunțat pe 15 iunie că toate aprobările administrative necesare pentru transferul participației și al dreptului de operare au fost finalizate. Chevron și HELLENiQ au depus cererea de aprobare pe 28 mai.

    Companiile au solicitat, de asemenea, o prelungire de 15 luni a celei de-a doua faze de explorare pentru blocul respectiv, situat în largul Golfului Kyparissia, în sudul Mării Ionice. După finalizarea transferului, Chevron va deține o participație de 70% și va îndeplini rolul de operator, în timp ce HELLENiQ va păstra restul de 30%.

    Au fost finalizate studiile geologice, geofizice și de mediu privind concesiunea, inclusiv achiziționarea a 1.210 km de date seismice 2D în 2022, urmată de 2.416 km² de date seismice 3D care acoperă 88% din bloc. Partenerii vor utiliza datele seismice pentru a evalua potențialele ținte de foraj înainte de a decide dacă vor trece la o a treia fază de explorare, care include un puț de explorare.

    Chevron și HELLENiQ sunt deja parteneri în patru concesiuni offshore la sud de Creta și Peloponez, blocul 10 fiind a cincea licență offshore comună a acestora în Grecia.
    ==================

    Și tu, Grecia…chiar n-ai învățat nimic de la Pungești?!😢 Cu civilizația și cultura ta de mii de ani, te-ai lăsat pe mâinile Chevron-ului?!🙄

  14. @Ion Daniel
    „China e clar pe direcția electrificării, asta nu puteți nega.”
    Vad un pic de dezbatere pe subiectul electrificarii Chinei. Am fost recent intr-o excursie de 12 zile in China (vizitat vreo 5 orase mari). Am mai fost la o conferinta acolo cu multi ani in urma. Azi e alta tara.
    Electificarea si digitalizarea sunt reale. Dar si controlul statului prin ele. Toate platile sunt electonice, pana si babele care vand castraveti si cersetorii au un QR prin care primesc cativa bani drept plata sau o donatie.
    Din tren insa (trenuri moderne precum TGV din Franta) vezi pe geam in fiecare oras centrale energetice fumegande. Da, pe carbuni.
    Se vad ici-colo si turnuri uriase de eoliene de care se agata niste palete stationare sau miscandu-se alene. China nu si-a redus consumul de combustibili fosili, a complementat insa crestrea masiva a consumului energetic cu energie hidro (mai putina in ultimul deceniu), eoliana si solara. Am fost si in China de S, n-am prea vazut multe centrale solare. Cele pe carbuni sunt insa vizibile peste tot.
    E drept ca la Shanghai sunt la fel de multe masini electrice ca in California, dar costul vietii e la fel de mare ca in San Francisco. Un apartament in Bund costa cam 5 milioane de US$.
    La gara sau chiar muzee se scaneaza pasapoartele (dar si actele localnicilor), uneori de mai multe ori. Pe sosele sunt camere de luat vedere la fiecare cativa km, la fel si langa orice obiectiv cat de cat de interes.
    Google si majoritatea site-urilor de stiri occidentale sunt blocate in China. Daca le ai instalate inainte de a intra in China le poti folosit dupa o zi (probabil timpul necesar pentru a verifica identitatea si creditul social al uilizatorului). Chestia se repeta ori de cate ori te muti in alt oras mare (la alta companie de telefoane sau alta sucursal serviciului secret?).
    Standardul de cunoastere al englezei este foarte jos. Pana si in hoteluri de 5 stele e greu sa gasesti ospatari cu o cunoastere buna a englezei (alte limbi nici c-am mai incercat). Greu sa gasesti un restaurant bun cu un meniu in engleza. Chiar si chinezii care au facut engleza in liceu sau facultate vorbesc ingrozitor de prost. O ghida care a facut facultatea de engleza si a predat vreo zece ani engleza la politehnica vorbea extrem de prost. Cumparase insa o asigurare pe viata: avea fiica absolventa de MIT si maritata la Stockholm cu un spaniol!
    Mai e mult pana departe.
    PS
    Era sa uit de mitul hidrogenului verde. Chinezii chiar ca nu sunt prosti. N-au ajuns sa arunce bani pe fereastra precum unele tari democratice. Ce se mai aude cu productia de H2 pentru Germania din Newfoundland?
    Chinezii au niste proiecte pilot si un plan pe termen lung. Bazat insa doar pe situatia cand vor ajunge la un exces de energie. Si, din nou, mai e pana departe.

    • Recent pe mine m-a frapat la Beijing altceva. Cit de batrin si de invechit e orasul. Plus ca-i urit cu spume, dar asta tine de gustul fiecaruia. Un localnic imi spunea ca l-au facut pentru Olimpiada din 2000 si dupa aia n-au mai facut decit sa puna camere video peste tot. Intr-adevar, e uimitor cit de multe sint. Si absolut oriunde. Probabil ca acasa in baie n-au dar nu m-ar mira ca acolo sa-i urmareasca pacostea asta numita telefon. (*)
      Nu l-am intrebat ce-i aia „credit social” ca iesea cine stie ce. In fapt nici nu vreau sa stiu ce e aia, am vazut citeva videouri la tema si mi se pare sinistru.

      (*) Cred ca am fost ultimul roman care si-a luat telefon mobil si daca as putea l-as arunca in primul cos de gunoi: acum citeva saptamini am iesit in oras fara telefon. O dupa amiaza intreaga. Era sa iasa rau, primisem un numar urias de apeluri si de mesaje, cele de la apropiati si de la rude fiind din ce in ce mai dese spre seara. Unele apeluri erau din 2 in doua minute de la aceeasi persoane! Unii ziceau sa sune pe la spitale! La Morga n-au sunat, oricum nu le raspundeam :))).

      • „Probabil ca acasa in baie n-au dar nu m-ar mira ca acolo sa-i urmareasca pacostea asta numita telefon. (*)”

        Imi spunea un cunoscut ca nevasta-sa a scapat smartphone-ul in WC. L-a scos, l-a pus la uscat, dar degeaba. In aceeasi zi si-a cumparat un alt aparat. „Cum, mah,” intreb eu, „se duce la WC cu telefonul?” „Pai si eu ma duc”, imi raspunde el senin. Ce era sa-i spun? Ca telefonul are camere video si pe fata si pe spate si, probabil, si pe canturi, plus microfoane, si ca pozele care i se fac fara stiinta lui vor putea fi folosite impotriva lui, pretextind, de exemplu, ca le-a facut intentionat si le-a trimis prin internet unor minore?

        „Cred ca am fost ultimul roman care si-a luat telefon mobil ”
        Ma tem ca sintem mai multi care concuram pentru titlul asta.

        Eu am instalat SNUG (often called a „dead man’s switch” or a „passive safety check-in” app). Aplicatia asta e un fel de „nu ma mai suna ca sa ma intrebi de sanatate, te sun eu daca mor”.

        • Cred ca telefonul reprezinta cel mai puternic factor evolutiv pentru specia noastra azi. N-as gresi foarte tare nici daca as spune factor involutiv tinind cont ca apar tot mai multe informatii ciudate privind incapacitatea multor copii si tineri de a se mai concentra mai mult de citeva minute sau la intentiile de renuntare la invatamintul complet digital (prin Suedia parca). Ceva nu e deloc in regula, copiii nu invata deloc mai repede sau mai mult decit am facut-o noi cu hirtia si creionul. Asta in mai putin de o generatie!
          La fel de adevarat e ca accesul la informatie potenteaza acolo unde saminta are pe ce sa cada, am avut recent un exemplu: prietenul meu, geolog roman in Canada – nu mai practica, imi zice „Bai, tu stii muzica, ia uite aici ce cinta fiu-meu. A invatat de unul singur de pe net”. Si-mi trimite niste link-uri video cu adolescentul cintind impecabil solo-uri grele la chitara: Van Halen, John Petrucci, Steve Vai. Eram mai pregatit decit o soacra dar pustiul m-a dat pe spate, chiar cinta foarte, foarte bine. (Chitara din filmulete i-au luat-o parintii, e foarte frumoasa si extrem de scumpa, un PRS Custom 24 sare lejer de 5000 de iepuroi putind depasi 10. Mii. Iepuroi. Basca bulendrele de dupa chitara, efecte, amplificatoare).
          Prietenul meu are urechi de tabla asa ca n-am putut sa ma abtin: „auzi, esti sigur ca-i baiatul tau?” :))))

      • Mă scuzați, cred că ați fost penultimul :) Eu nici acum nu am telefon personal, doar cel primit la muncă, de la corporatiști acu vreo 6 ani. Și ăla stă parcat și amuțit sub o pânză de păianjăn cât sunt liber. :) Iar toate rudele și prietenii știu că nu pot fi contactat (decât pe fix dacă-s pe-acasă) și trebuie să lase mesaje dacă vor ceva de la mine. Că evident că nu am cont nici de facebook, x sau altă bazaconie de rețea și nici poșta electronică nu o deschid. Singurul meu contact digital cu lumea e forumul contributors…care întotdeauna s-a remarcat prin silențiozitate și decență.

        • M-ati batut rau de tot, am abonament din 2001. Ba cind am lucrat pentru altii am avut doua abonamente, al meu si al companiei si mergeam cu 2 telefoane dupa mine. Eu si bisnitarii, zau asa :)))
          Noroc ca la vremea aia existau telefoane mici. Mai am si azi unul, acum vreo 15 ani am insotit o amica la reprezentanta, si-a luat femeia Beamveu si i-au facut aia cadou un breloc/telefon mic de tot, 6 cm sa aiba, in forma de Beamveu – seamana foarte bine cu cheile de Porsche – banuiesc ca e un Nokia nu stiu cit). Are taste micute si un ecranas de vreo 2 cm lungime pe vreo 4 mm inaltime. M-a distrat foarte tare asa ca mi l-a facut cadou. Nu l-am folosit, doar l-am incarcat si-am dat un telefon. E-ntr-un dulap si nu m-ar mira sa fie functional si azi.

      • http://www.tvr.ro/documentarul-china-sotia-mea-are-credit-portretul-unei-societa-i-in-care-libertatea-se-masoara-in-puncte_55396.html

        Horror !! China este o inchisoare unde per locuitor exista 2 – 7 camere de supraveghere, la 1,4 miliarde sunt ca. 700 milioane daca luam cifra de 1 camera / 2 locuitori !!
        Va dati seama ce inseamna !! Nici macar in spatiul privat nu mai esti sigur de ele.
        Pt unii o fi facinanta technica in spatele sistemului insa o viata sub ochii „big brother” si punctaj social !
        Lumea stie insa cumpara in continuare produsele tarii respective pt ca nu intereseaza pe NIMENI ce se intampla in China.

        • Top 5 țări după numărul estimat de camere la 10.000 de locuitori:
          1. China … 10.342
          2. SUA … 2.238
          3. Pakistan … 790
          4. India … 670
          5. UK … 617

          Regatul Unit are o lungă tradiție în utilizarea CCTV. Capitala sa, Londra, rămâne cel mai monitorizat oraș din întreaga lume occidentală.

          • Depinde și cum sunt folosite în practică, respectivele camere. De exemplu, într-un orășel de pe-aici (în regiunea East Midlands, UK) toată zona centrală e plină de camere, dar mașinile intră frecvent pe zona pietonală și nu are nimeni nimic cu ele, atât timp cât circulă cu viteză redusă. Într-o singură noapte a venit poliția, pentru un șofer evident băut, din modul cum ”evolua” mașina lui pe zona pietonală.

            În secția de poliție sunt o mulțime de monitoare, imaginile de pe camere pot fi urmărite live, dar uneori se întâmplă să nu fie nimeni în toată secția: dacă ai neapărată nevoie de un polițist la 2:00 noaptea, într-o zi lucrătoare, în acel orășel ajungi să suni la 112 din fața secției 😀 și vine până la urmă o mașină de poliție din Nottingham. Asta doar după ce se convinge dispecera că e reală nevoie de prezența fizică a unui polițist.

    • „Electificarea si digitalizarea sunt reale. Dar si controlul statului prin ele. Toate platile sunt electonice, pana si babele care vand castraveti si cersetorii au un QR prin care primesc cativa bani drept plata sau o donatie.”

      „La gara sau chiar muzee se scaneaza pasapoartele (dar si actele localnicilor), uneori de mai multe ori. Pe sosele sunt camere de luat vedere la fiecare cativa km, la fel si langa orice obiectiv cat de cat de interes.”

      La capitolele astea ne-au luat-o înainte. Dar recuperăm rapid: UE, UK, Canada, Australia, NZ le suflă în ceafă, se legiferează în draci, se instalează camere video pe fiecare clădire, stâlp, în trenuri, autobuze, restaurante, biblioteci etc., se strânge lațul, poliția arestează tot ce mișcă incorect politic, justiția a devenit o glumă proastă etc. Fac pariu că îi batem pe chinezi la sportul ăsta extrem.

      „Google si majoritatea site-urilor de stiri occidentale sunt blocate in China.”

      Dar măcar închid un ochi la utilizarea VPN-urilor. Care vor deveni curând ilegale sau inutilizabile pe la noi.
      Știre de ieri:
      «VPN companies will leave Canada. The government will force companies to retain your data for one year.»
      Alta, tot de ieri:
      «Ursula’s Democratic European Union Plans to Crack Down on VPNs!
      „The new EU age ID verification system will not be ‘bypassed’ via VPN access.”
      Not even China does this to their citizens.»
      Alta, din Franța:
      https://x.com/therealmissjo/status/2066561566087225456

      „Standardul de cunoastere al englezei este foarte jos.”
      Aere de mare putere. Ca francezii, englezii și americanii, care nu rup o boabă în altă limbă decât a lor.

      Dar mai sunt și excepții în China… Una foarte simpatică, aici:
      https://x.com/mog_russEN/status/2064371133592617197

      „Chinezii au niste proiecte pilot si un plan pe termen lung. Bazat insa doar pe situatia cand vor ajunge la un exces de energie. ”

      Planuri are și UE. (Planuri a avut și Ceaușescu.) Numai că practica ne omoară, fiindcă sunt teribil de fanteziste și propulsate doar ideologic.

      O știre de azi:
      Fostul vicepreședinte și CEO al China’s National Offshore Oil Corporation, Yuan Guangyu, în vârstă de 67 de ani, a fost condamnat la moarte pentru mită în valoare totală de peste 163MIL yuan (aproximativ 22,5MIL dolari) — Xinhua

      Instanța l-a găsit vinovat de corupție la scară largă, luare de mită și abuz de putere.

      În perioada 2004–2024, acesta și-a folosit funcția pentru a promova interesele unor întreprinderi private.

      Ei, așa ceva n-o să vedem în România sau în UE!

      Ăsta nu e un motiv, însă, ca babele care vând castraveți sau pătrunjel la colț de stradă să și-o ia în cap. Poliția veghează și infractoarele vor suporta rigorile legii dacă nu se potolesc. Legea e dură, dar e dreaptă și toți avem datoria să o respectăm.

  15. O veste bună și din Oklahoma

    Green Fuels a demarat lucrările la proiectul unei rafinării de 30.000 b/d în Oklahoma

    Compania a demarat lucrările pe amplasamentul unei foste rafinării care și-a încetat activitatea în anii ’80. Rafinăria propusă este proiectată cu o capacitate inițială de prelucrare a țițeiului de 30.000 b/d, extensibilă până la 50.000 b/d.

    Green Fuels Operating, o companie a Clean Refineries Inc., a demarat lucrările la o rafinărie propusă în valoare de 400 de milioane de dolari în Duncan, Oklahoma, pe amplasamentul unei foste rafinării a Sunray Oil Co./Tosco Corp. care și-a încetat activitatea în 1983.

    Rafinăria este proiectată cu o capacitate inițială de prelucrare a țițeiului de 30.000 b/d, extensibilă până la 50.000 b/d, și va include o capacitate de stocare de până la 1 milion bbl. Produsele planificate includ benzină, motorină, combustibil pentru avioane, kerosen, naftă și asfalt.

    Rafinăria va utiliza o tehnologie proprie de prelucrare a hidrocarburilor, care include separarea prin vid rapid și un sistem de captare a emisiilor în circuit închis, conceput pentru a îmbunătăți eficiența procesului de prelucrare și a reduce emisiile de hidrocarburi, a declarat compania.

    Reamenajarea amplasamentului urmează unui proces îndelungat de remediere și transfer, la care au participat Agenția pentru Protecția Mediului din SUA, Departamentul pentru Calitatea Mediului din Oklahoma, precum și activitățile legate de răspunderea fostului proprietar, finalizate de ConocoPhillips. Certificarea de stat pentru reamenajarea siturilor industriale abandonate, sub rezerva unor controale instituționale înregistrate, a permis reluarea activității industriale pe amplasament.

    Acest proiect reprezintă unul dintre puținele proiecte de rafinare de la zero anunțate în Statele Unite în ultimele decenii. Cea mai mare parte a creșterii capacității naționale de rafinare din anii 1980 s-a realizat prin extinderi, proiecte de eliminare a blocajelor și modernizări la amplasamentele existente, mai degrabă decât prin construirea de noi rafinării.

    • Orașul Duncan, din statul Oklahoma, este cunoscut ca locul de naștere istoric și sediul companiei Halliburton, gigantul din domeniul serviciilor petroliere, fondată de Erle P. Halliburton în 1919.

      O figură aparte în istoria orașului Duncan și al companiei Halliburton a fost Dick Cheney. El a ocupat funcția de președinte și director general (CEO) al companiei Halliburton între anii 1995 și 2000. A preluat această funcție după ce a fost secretar al Apărării al Statelor Unite în timpul mandatului președintelui George H.W. Bush și a demisionat pentru a candida ca vicepreședinte al lui George W. Bush la alegerile din 2000.

      În apropiere de Duncan, se găsește Fort Sill. Fondat în 1869 de legendarul general Philip Sheridan, Fort Sill este o bază militară activă de mari dimensiuni a Armatei SUA (fiind sediul școlilor de artilerie terestră și apărare antiaeriană). Aici am văzut primul și ultimul tun nuclear (!) construit de artileriștii americani pentru a bombarda Moscova (Rusia) de pe coasta Alaskăi în timpul Războiului Rece.

      Tot în interiorul Fortului Sill, am vizitat celula în care a fost închis celebrul șef apaș Geronimo și mormântul în care a fost îngropat după ce a fost deținut ca prizonier de război peste 20 de ani.

      • Intr-o carte foarte buna despre istoria ideilor si a descoperirilor tehnologice in industria de petrol (Groundbreakers: the Story of Oilfield Tehnology and the People Who Made it Happen) se spune ca in timpul ocupației Franței de nemți Henri Doll, ginerele unuia din frații Schlumberger, refugiat in USA, il da in judecata pe Erle Haliburton, fondatorul companiei omonime, pentru copierea ilegala a unor scule de rezistivitate patentate de Conrad Schlumberger. In carte se relatează ca la proces Erle Haliburton, om foarte scund, i-a spuns lui Henri Doll: You, Frenchie, go back to your country, we decide how we do business here. Procesul a avut loc in Texas in 1941 si a fost câștigat de Schlumberger.
        Henri Doll va rămâne pentru restul războiului in USA si va lucra pentru armata americana inventând un detector de mine. Pe la 60 de ani a divorțat de fiica lui Conrad Schlumberger si s-a căsătorit cu o balerina, evident mai tânără. Si oamenii de știința au slăbiciuni.

    • Nu pot sa cred, tunul ala batea din Alaska pana-n Moscova?!!!!
      M65 arata cat de mult le pasa americanilor de coloniile lor. A fost instalat in Germania, Coreea de Sud si Japonia, sa arunce cu nucleara 30 km mai incolo – scranteala absoluta. De asa ceva ar avea nevoie si Romania.

      • Tunurile cu bataie lunga (peste 100 Km) sunt o mancare dintr-un alt tip de peste (accelerare cu mai multe incarcaturi de azvarlire, teava vidata etc). Sadam Husein a incercat sa faca unul, ajutat de un inginer canadian (Gerald Bull). Exista informatie pe net.

      • ”A fost instalat in Germania, Coreea de Sud si Japonia, sa arunce cu nucleara 30 km mai incolo”

        Exact asta era și ideea:
        acel tun ar fi ajuns folosit numai dacă rușii s-ar fi aflat ”cu 30 km mai încolo” 😀

        Povestea s-a repetat pe vremea lui Reagan: rachetele Pershing II instalate în Germania Federală nu puteau atinge Moscova, dar puteau fi folosite dacă rușii ar fi ajuns mai aproape decât trebuie. Din același motiv, până în ziua de astăzi numai UK și Olanda au în dotare rachete Tomahawk. Ucraina nu le-a primit, oricât s-au tăvălit pe jos neomarxiștii (inclusiv pe-aici). Iar Merz se pare că avea șanse să le primească, până când i-a replicat lui Trump că războiul din Iran nu e al europenilor.

        Partea amuzantă cu Merz este că europenii tocmai au pus cruce mult lăudatului FCAS, așa că acum o să se ducă la Trump cu căciula în mână, fiindcă îi mai trebuie niște F-35.

      • Din cate stiu au fost unele folosite in WW1 pentru lovirea Parisului, fiind instalate pe Marna, la peste 100km. Nu vreau sa fac research, amintirile au farmecul lor; deci, germanii aveau asemenea posibiltati spre finalul razboioului ori bat campii grav?

        @Harald:
        Nu te amagi, Zeiss (optica germana) inca rules, nu-i subestima. Daca ti se pare ca Nvidia e fantastica, verifica cine e in spate masinilor ei.

        Dar sa revin la M65, e atroce, indiferent ce ai spune. Facem borsh ca e departe de noi, auzi, ii punem sa-si tranteasca nucleare de la Sinesti la Bucuresti. Cat ai spune, R36 i-a civilizat pe toti. Altfel ne trezeam in Europa cu razboaie ca-n Indochina.

        • ”R36 i-a civilizat pe toti”

          Da, noroc de ruși: ”U-Re-Se-Se / Bastionul păcii e! / 😀

          Era inevitabil să ajungi tot la aiurelile tale sovietice. Provii dintr-o țară care a masacrat zeci de milioane de oameni, atât ruși, cât și non-ruși, dar ai neobrăzarea să scrii despre ”coloniile” americanilor? Ai tăi ce făceau la Budapesta în 1956, eliberau maghiarii, nu-i așa? În 1989 încă aveai trupe de ocupație în ”țările socialiste frățești”, dar scrii despre ”coloniile” americanilor?!

          Rachetele Pershing II te-au civilizat, așa ai ajuns să rămâi fără țară. Fiindcă invadarea Europei Occidentale cu trupe convenționale nu a mai fost posibilă. Ai un pic răbdare, că se dezmembrează și Federația Rusă și ai să retrăiești istoria anilor ’90.

          Uite un exemplu tipic de ruși rupți de realitate: ei încearcă să obțină bani pe YT comentând filme americane destul de vechi, nu reușesc să înțeleagă exact logica acțiunii din Terminator 3 (fiind ei ruși) așa că încep să dea lecții:

          https://www.youtube.com/watch?v=MmnukfvZlK4

          Toată stupiditatea societății rusești o regăsești în comentariile lor pretins inteligente.

          • Propun sa nu ne ratacim iar! intr-o discutie despre cat de minunata sau nu este politica externa americana. Americanii au „trupe invitate” si acum in Europa, iar sa compari Indochina (recomand Laos) cu Budapesta ’56 este o aiureala (n-ai spus-o explicit, e adevarat).

            Acele Pershing sunt urmasele directe ale lui M65, diferenta e ca-n anii 50, germanii nu aveau curajul sa spuna ceva, pe cand in anii 80, da, au avut tupeu. Pe la noi (sau in Polonia) n-au facut rusii la fel, instaland echipamente capabile de lovituri nucleare?!

            De obicei, cel care vrea sa castige batalia morala spune despre el ca doar reactioneaza la miscarile adversarului, uitand cu desavarsire ca actiunea si reactiunea se petrec simultan. D-aia ne intoarcem la echilibrul ICMB-urilor, care a facut posibila lumea in care traim.

            Daca se va rupe, probabil ca ai vrea sa ma trimiti in Rusia, sa-i razbun pe rusii cazuti sub ocupatia rusa, in lupta cu mine. Fara sa inteleg T3, n-as deveni in veci un combatant activ.

            E interesant ca istoria sf-ului american este puternic militarizata dupa anii 40 (sponsorizata serios de stat la inceput), si o tot tine asa vreo juma de secol. Parca totusi bazaconiile rusesti din aceeasi perioada sunt cu adevarat de necitit. Cele bune raman top.

            OK, m-am ratacit. Am propus o propunere in care sunt de acord cu ce propui tu, atat timp cat nu propui o propunere similara cu a mea. T7 code.

          • ”o discutie despre cat de minunata sau nu este politica externa americana.”

            Nu e vorba de politica americană, iar ”minunată” se încadrează la strawman. Eu nu am scris ”minunată”, dar tu chiar ai scris ”colonii” ale americanilor, ceea ce face parte din propaganda rusească actuală.

            E vorba că lumea de azi arată așa cum arată datorită civilizației americane. De asta ai calculator și internet, pentru că americanii le-au inventat și ți-au permis să le adopți. De asta ai un președinte ales (fie și la al 5-lea mandat, ca Putin) pentru că americanii au inventat noțiunea de președinte ales, iar în secolul 21 nici măcar rușii nu mai acceptă un lider ne-ales, cum erau Stalin și Brejnev.

            Inclusiv rușii aceia de pe YT, comentează filme americane pe o platformă media americană, în încercarea de a obține tot bani occidentali. Nu cred că poți obține bani comentând filme rusești pe o platformă rusească. Faptul că emiți judecăți de valoare despre acel tun, ca și cum ar face parte din arsenalul actual, e doar propagandă rusească neobrăzată. În 1968, ai tăi invadau Cehoslovacia cu tancuri, în timp ce americanii nu au folosit niciodată acel tun.

          • Ai trecut ca vantul si ca gandul peste milioanele de victime ale americanilor in Indochina. :)

            Apoi incepi sa imi spui literalmente cat de minunati sunt americanii, cand tot ce se deduce e ca suntem sub campul lor propagantistic. E mult mai nuantata discutia, dar noi preferam sa ramanem boi parelleloi – cu scuzele de…

            • Non sequitur. Discuția pornise de la tunul capabil să lanseze proiectile nucleare, tun care nu a fost folosit niciodată. Atunci te-ai trezit scriind despre ”coloniile” americanilor, în condițiile în care Federația Rusă e un imperiu de secolul 19 chiar și în prezent. Laos, Indochina și tot felul de alte subterfugii de-ale tale pentru a deturna discuția nu au nicio legătură.

              Din 2022 încoace, în estul Ucrainei mor sute de mii de oameni (câteva mii în fiecare săptămână!) de ambele părți, iar tu te ocupi de considerații morale despre un tun american care nu a fost folosit niciodată.

        • Ei mai gigix, nu faci research, nu stii ce pierzi! Pe scurt, Berta aia mare putea trage un numar de vre-o 20 de obuze, fiecare un pic mai mare-n diametru. Teava se latea dupa fiecare obuz tras. Era deservit de vre-o 100 de servanti In calculul traectoriei era introdusa si miscarea de rotatie a pamantului pentru cat timp era obuzul in aer (coriolis). Teava era fretata adica era facuta din doua tevi concentrice, presate una intr-alta. Teava exterioara era expandata, cea interioara comprimata.
          Cata despre M65; e de pe vremea cand doctrina militara nu excludea armele nucleare tactice cu putere relativ mica 10-30 Kt. Doctrina sa schimbat dupa ce Sagan a inceput sa vorbeasca despre Iarna Atomica etc si aparitia curentelor stangiste finantate de KGB. Unele fataturi de-ale lor sunt Grtutza, PLO/Arafat, razboiul din Angola etc, etc, etc, etc, etc, etc.

          • Da, asa-i. Numele s-a transmis tunului care a bombardat Parisul.Exista o diferenta intre tun si mortier (cannon – howitzer).

  16. OT: Solstitiul de vara e pe 21 iunie nu? Da si nu prea: ziua cea mai lunga a anului nu e ceva fix caci baricentrul Sistemului Solar se misca si el in cursul anului pe o orbita si asta are implicatii si asupra sistemului Soare Terra asa incit in 2026 ziua cea mai lunga va fi pe 6-7 iulie!
    Ultima oara cind Solstitiul de vara chiar a fost in 21 iunie a fost cam acum 700-900 de ani. In 2020 a fost in 4 Iulie, in 2023 pe 5 Iulie, cam prin 2600 cazind pe 16 Iulie. La Multi Ani!
    https://solargsm.com/wp-content/uploads/2020/08/Appendix-1.pdf

    • ”Ultima oara cind Solstitiul de vara chiar a fost in 21 iunie a fost cam acum 700-900 de ani. In 2020 a fost in 4 Iulie, in 2023 pe 5 Iulie”

      N-am avut timp să mă uit în acel pdf, dar se pare că înțelegeți eronat noțiunea de solstițiu. În termeni simpli, solstițiul de vară e un moment foarte clar determinat în timp (ziua, ora și minutul) când Soarele atinge elevația maximă pe cer. Până în acel moment Soarele urcă (aparent) pe cer în fiecare zi, iar după acel moment numit solstițiu începe să coboare. Valoarea distanței Pământ – Soare poate influența durata zilei așa cum spuneți, dar nu are nimic de-a face cu momentul solstițiului.

      În 2020, solstițiul de vară a fost pe 20 iunie, la ora 21:43. În 2026 va fi pe 21 iunie, la 08:25. În timpul vieții noastre va fi mereu între 20 și 22 iunie, se poate calcula în avans data și ora exactă.

        • Valoarea corectă dpdv astronomic e 08:24 GMT, într-adevăr. Am scris 08:25 ”din fuga calului”, mea culpa 😀

          Pe timpul verii, ora din România e GMT+3. Deci 08:24 GMT înseamnă 11:24 la București.

          P.S. Atunci când se folosește sistemul am/pm, separația este cu cu singur punct, nu cu două. Deci scriem 11.24 am. Dacă scriem 11:24, se subînțelege că e vorba de sistemul de 24 de ore, nu de am/pm.

  17. Fără niciun „pumn” Ormuz – 19% dintre australienii cu venituri reduse își procură mâncarea din coșurile de gunoi

    Un raport publicat pe 27 mai 2026 relevă că australienii sunt nevoiți să mănânce din coșurile de gunoi pe măsură ce criza costului vieții se agravează.

    Raportul Armatei Salvării relevă că persoanele cele mai marginalizate din Australia au fost nevoite să recurgă la consumul de alimente stricate găsite în coșurile de gunoi pentru a supraviețui.

    Armata Salvării a avertizat că criza costului vieții scapă de sub control pentru grupurile cele mai defavorizate din Australia, în contextul în care un nou raport relevă că persoanele care depind de sprijinul acestei organizații caritabile au ajuns să mănânce din coșurile de gunoi și să supraviețuiască cu alimente stricate.

    Un sondaj realizat în rândul a 4.400 de australieni care au solicitat ajutor de urgență din partea Armatei Salvării a arătat că aproape unul din cinci (19%) se hrănea din coșurile de gunoi, iar trei din cinci (60%) consumaseră alimente expirate sau stricate în ultimele 12 luni.

    În proporție copleșitoare, 91% au declarat că au sărit peste mese în ultimele 12 luni, iar unul din trei a afirmat că acest lucru se întâmplă zilnic.

    Alte concluzii au arătat că 67% consumau alimente sau băuturi diluate cu apă pentru a le face să dureze mai mult.

    Mărturisirea tristă a unui australian pe fondul crizei costului vieții

    O persoană care a primit sprijin a spus că, pentru a-și lua gândul de la mâncare, bea apă ca să se sature și să scape de chinul foamei.

    „Murim de foame, e atât de simplu. Bem apă pentru că ne umple stomacul. Mergem puțin pe jos ca să ne distragem atenția de la această viață oribilă în care trăim și cerșim ajutor de la oricine putem”, a spus persoana respectivă.

    Conducătorul Armatei Salvării, Bruce Harmer, a declarat pentru Yahoo News că este extrem de tulburător să vezi atât de mulți oameni din toată Australia care se confruntă cu astfel de greutăți.

    „Nimeni din Australia nu ar trebui să fie obligat să aleagă între încălzirea locuinței, hrănirea copiilor sau cumpărarea de medicamente, și totuși aceasta este realitatea cu care se confruntă tot mai mulți oameni în fiecare zi”, a spus el.

    În mod îngrijorător, copiii sunt cei mai afectați: 35% dintre părinți au declarat că copilul lor a suferit de foame la școală, iar 59% dintre gospodării au afirmat că, în ultimele 12 luni, copilul lor a lipsit de la școală din cauza costurilor de transport.

    O mamă care a beneficiat de sprijin din partea organizației Salvos a spus că nu au niciodată suficientă mâncare și că se bazează pe ofertele gratuite de alimente.

    „Sunt foarte atentă la consumul nostru de energie electrică. Fiul meu cel mare s-a descurcat anul acesta cu o singură cămașă de școală”, a spus ea.

    „Adăugăm apă în detergentul de vase, șampon, produsele de curățenie și alte articole pentru a le face să ne ajungă mai mult. Cumpărăm rar lapte, dar când o facem, adăugăm apă pentru a-l face să ne ajungă mai mult timp.
    „Nu cheltuim bani pe haine. Adesea ne luăm rețetele cu întârziere sau nu le luăm zilnic, pentru a le face să ne ajungă mai mult.”

    La nivel național, rețeaua Salvos cuprinde 400 de centre, oferind asistență unei persoane la fiecare 17 secunde și asigurând peste 1,74 milioane de sesiuni de îngrijire pentru peste 228.000 de persoane aflate în nevoie.

    –––––––––––––––––––

    În articol nu se discută despre șocul energetic Ormuz și nici despre politicile Net Zero ale guvernului australian. Dar elefantul din cameră nu poate fi ignorat: ținta „Net Zero” a crescut presiunile asupra costului vieții pentru persoanele vulnerabile. Sursele regenerabile sunt, în general, mai scumpe decât cele convenționale, pentru că nu oferă o alimentare constantă și fiabilă. O rețea bazată preponderent pe regenerabile are nevoie de o sursă de rezervă (backup) permanentă; indiferent cât de ieftină ar părea partea regenerabilă — iar termenul „ieftin” e discutabil pentru o tehnologie care depinde de subvenții substanțiale —, capacitatea de rezervă convențională trebuie finanțată în continuare, chiar dacă stă o parte din timp în standby.

    Legea de fier a politicilor climatice trebuie respectată de orice guvern responsabil.

    • Lucrurile nu stau bine nici in alte tari cu un GDP per capita foarte mare. Mai peste tot in Europa costul energiei este foarte mare.
      Australia este poate tara cea mai potrivita pentru dezvoltarea energiilor „regenerabile”.
      Si in acelasi timp si cea mai nepotrivita. Se pot instala capacitati foarte mari de solar si eolian, dar costul modernizarii si extinderii retelei este imens datorita densitatii mici a populatiei si distantelor mari dintre sursele de generare si consumatori.
      Australia exporta uraniu dar interzice prin lege energia nucleara, exporta mult carbune si gaze, dar incearca sa inchida in Australia centralele energetice care folosesc acesti combustibili. Ca si cum, daca arzi carbuni in China, si gaze in Japonia, CO2 rezultat are pasaport chinezesc sau japonez si poate fi identificat de comisarii de mediu.
      Exemple de acest fel de gandire sunt si in Europa, mai ales in UK: e mai bine sa importi gaz lichefiat decat sa-l produci la 100 km in Marea Nordului.

        • Nu cred că e vorba de ”extremism climatic”, e vorba de bani: găinile albe mănâncă mai puțin, iar ouăle se vând la bucată. Așa-zisa ”responsabilitate climatică” e doar un mod propagandistic de a intra în grațiile Gen-Z, spălată pe creier de alarmismul climatic în care a crescut.

          Știu că pare greu de crezut, dar ouăle cu coaja albă provin de la găini albe, iar ouăle cu coaja maro provin de la găini roșii, care mănâncă mai mult. La țară, gospodarul preferă găinile mai grase (chiar și pe cele albe) pentru că mai are nevoie și de carne. În combinatele avicole destinate producției de ouă sunt de-obicei găini albe, din rase foarte preocupate de siluetă 😀

        • În articolul citat de dvs apare o frază semnificativă: “White eggs have the same delicious taste and nutritional benefits as their brown counterparts”.

          La ce e bună psihologia: acel ”delicious” reprezintă flag-ul pentru propagandă (*). Când un adult se adresează altor adulți ca unor copii de 10 ani, face asta pentru a-i duce cu preșul. Chiar și pe vremea lui Ceaușescu, oamenii făceau distincție între ”ouă de stat” și ”ouă de țară”. Ouăle de la găinile albe sunt mai fade, iar găbenușul e și el mai decolorat.

          (*) ”benefits” e tot propagandă, dar aceea se adresează adulților tineri, nu copiilor de 10 ani.

  18. Off Topic, viitorul AI in razboi a devenit prezent
    AI Warfare Is at the Point of No Return. What Now?
    https://www.wsj.com/world/ai-warfare-ukraine-russia-anthropic-29945df9?mod=hp_lead_pos7
    Google translate:
    De
    Daniel Michaels
    și
    Anastasiia Malenko
    19 iunie 2026, ora 12:00 ET

    Producătorul ucrainean de drone, Oleksiy Babenko, știe că supraalimentarea armelor sale cu inteligență artificială deschide o cutie a Pandorei plină de roboți ucigași. Dar directorul executiv al startup-ului Vyriy vede o alegere și mai proastă.

    „Fie roboții ne vor ucide în 50 de ani, fie rușii ne vor ucide într-un an”, a declarat el la o reuniune recentă a producătorilor de arme bazate pe inteligență artificială la Kiev.

    Dintre toate domeniile pe care inteligența artificială le răstoarnă, puține au ramificații mai profunde pentru umanitate decât rolul său în război. Algoritmii avansați au trecut rapid de la a juca un rol de sprijin în domeniul informațiilor la a acționa ca agenți ai morții.

    „Lupta viitorului va fi în mare parte robotică. Va fi automatizată”, a declarat recent pe scena unei expoziții fostul director executiv al Google, Eric Schmidt, care acum investește în companii de drone militare. „Va fi controlată de legile războiului.”

    Predicția lui Schmidt despre roboți stârnește puține dispute. Mai puțin sigur este dacă regulile secolului trecut pot gestiona viitorul războiului.

    Războiul din Iran și progresele inteligenței artificiale au scos la iveală implicațiile amețitoare ale automatizării militare pentru Washington – și pentru civilii de pretutindeni. Casa Albă se grăbește să elaboreze politici, în timp ce lumea tehnologiei și autoritățile morale intervin. Cacofonia generează mai multe întrebări decât răspunsuri.
    Președintele Trump a emis luna aceasta un ordin executiv privind inteligența artificială în domeniul securității naționale, care solicită utilizarea agresivă a tehnologiei, dar impune ca aceasta să funcționeze „în conformitate cu legile aplicabile, politicile guvernamentale și îndrumările”.

    Ordinul, care instruiește Pentagonul să actualizeze regulile privind inteligența artificială adoptate în urmă cu doar trei ani, a urmărit să aducă clarificări exact în momentul în care administrația a intensificat o dispută cu liderul IA, Anthropic, ale cărui sisteme sunt utilizate de Pentagon. Această dispută a explodat în ianuarie cu privire la cine are dreptul să limiteze aplicațiile IA în luptă și supraveghere și a escaladat în weekend.

    „Combinarea dintre inteligența artificială și sistemele de arme autonome necesită o abordare complet nouă a analizei riscurilor, atenuării riscurilor și acceptării riscurilor”, a declarat generalul-locotenent în rezervă al Forțelor Aeriene Americane, Jack Shanahan, care a condus prima mare aplicație de inteligență artificială a Pentagonului, Proiectul Maven.
    De-a lungul istoriei, inovații precum praful de pușcă, armele chimice și avioanele au rescris în mod repetat regulile luptei. Doar bomba atomică a declanșat o dilemă civilizațională comparabilă cu cea a inteligenței artificiale. Și, la fel ca în cazul armelor nucleare, armatele au intrat într-o cursă a înarmării automate pe o cale pe care nu o pot prevedea.
    Acum, cu algoritmi care controlează nu doar armele, ci și rețele militare întregi, oamenii cedează puterea de judecată din timp de război mașinilor la o scară fără precedent. Ceea ce este și mai îngrijorător pentru mulți: forțele armate inventează regulile pe parcurs.
    Moștenirea lui Maven
    IA a intrat în luptă în 2017, când echipa lui Shanahan a folosit-o pentru a prinde bombardierele ISIS care atacau forțele americane din Irak. Succesul lui Maven în valorificarea algoritmilor pentru scanarea imaginilor de recunoaștere a dovedit potențialul IA. Apoi, eforturile au scăzut pe măsură ce SUA s-au retras din războaiele externe.

    În jurul anului 2023, producătorii de drone care aprovizionau forțele ucrainene au accelerat dezvoltarea IA pentru a fixa țintele, în timp ce comandanții au început să o integreze în sistemele de țintire. Israelul, după atacurile militanților Hamas din octombrie anul acesta, a apelat la IA pentru a cerceta munți de informații. Între timp, Pentagonul a implementat sisteme bazate pe IA pentru a simplifica procesul decizional. China și Rusia au încorporat, de asemenea, IA în sistemele militare.
    Astăzi, armele ghidate de inteligența artificială pot viza autonom obiectivele alese de un controler. Această selecție are loc, în general, atunci când armele se apropie de o țintă, implicând câteva drone cu putere de foc limitată.

    În curând, însă, roiuri de drone vor traversa independent distanțe mari pe calea aerului, a apei sau a uscatului pentru a vâna și ataca ținte fără intervenție umană. Iar țintele nu vor fi neapărat pe un câmp de luptă.

    Uciderea nu este singura misiune militară a inteligenței artificiale. Rolul său se extinde asupra tuturor sarcinilor mai puțin viscerale pe care le abordează militarii, în special în acordarea de prioritate informațiilor pentru selectarea țintelor. Comandanții americani spun că selectează țintele într-un ritm de peste 10 ori mai rapid decât în ​​Irak. În Corpul Khartia al Gărzii Naționale Ucrainene, automatizarea a triplat ritmul misiunilor, a declarat inginerul său principal de drone.
    Pe măsură ce automatizarea războiului crește, utilizarea sa este ghidată mai mult de obiectivele câmpului de luptă decât de regulile codificate de angajament. La o extremă, Rusia vizează în mod deliberat civilii ucraineni atât cu arme de ultimă generație, cât și cu arme tradiționale, căutând să semene teroare pe care nicio reglementare digitală nu o va reduce.

    Ucraina, în schimb, duce lipsă de resurse și dorește să maximizeze durerea fiecărui atac pentru Kremlin, ceea ce înseamnă că daunele colaterale sunt adesea risipitoare. Pentru Kiev, inteligența artificială poate spori eficiența.

    La o unitate de drone ucraineană numită Lasar’s Group, unde soldații vânează ținte rusești de mare valoare pe imagini computerizate îmbunătățite cu inteligență artificială, noua tehnologie este doar un alt instrument, a spus un pilot experimentat care folosește indicativul de apel Sid.
    „Înțeleg că dau foc unui vehicul cu un echipaj înăuntru”, a spus Sid. Nu-l deranjează faptul că sistemele automate țin țintele în ghearele mortale ale dronei sale.

    „Tot o persoană apasă butonul”, a spus el. „Este o persoană care decide dacă activează sistemul sau nu.”

    Acest rol – supranumit „persoana din buclă” – se află în centrul temerilor legate de automatizarea luptelor. Unde în buclă se află acea persoană? Ce rol joacă? Poate ține pasul cu computerele?

    Tehnologia avansează atât de rapid încât chiar și termenul în sine s-a transformat în „persoana din buclă” – un monitor mai mult decât o verigă într-un lanț digital.

    Îngrijorările legate de interacțiunile umane cu IA în acest an au determinat Anthropic să solicite garanții explicite din partea Pentagonului că sistemele sale nu vor fi utilizate pentru supraveghere internă în masă sau pentru arme autonome, provocând reacții negative ale administrației.

    Oficialii Pentagonului spun că temerile sunt nefondate deoarece armele nu sunt complet autonome – iar faptul că permiteți ca tehnofobia să limiteze utilizarea IA de către comandanți prezintă un risc mai mare.

    „Întotdeauna ai omul care va analiza situația” și va lua decizii pe câmpul de luptă cu privire la siguranță și tactică, a declarat Cameron Stanley, șeful departamentului digital și al inteligenței artificiale din cadrul Departamentului Apărării, la AI+Expo, o recentă întâlnire tehnologică organizată la Washington de o fundație creată de Eric Schmidt.

    „Cel mai periculos curs de acțiune în acest moment este să stai nemișcat și să rămâi într-o lume condusă de oameni”, a spus Stanley. „Singurul lucru care mă îngrijorează foarte mult în război este încercarea de a minimiza greșelile.”Umanitatea în război
    Noa Schreuer, consilier juridic al Comitetului Internațional al Crucii Roșii, nu este convinsă. Stând în sala de expoziții de inteligență artificială, printre expoziții de la Amazon.com, Meta și Microsoft, ea a pus sub semnul întrebării măsurile de siguranță pentru armele automate.

    „Ar anula o dronă autonomă o misiune de la sine, de exemplu, dacă un copil intră în zona țintă?”, a întrebat ea.
    Schreuer se ocupa de standul Crucii Roșii – punctul culminant al expoziției. De-a lungul zonei de luptă simulate se întindea un semn mare și verde pe care scria „Umanitatea în război”. Pe o placă de beton falsă, demolată, atârna o pagină de dimensiunea unui poster din Convenția de la Geneva, cu reguli privind protejarea civililor. Pe o alta, un indicator rutier fals pentru operatorii de drone era agățat: „Nu vă externalizați autoritatea/Mențineți controlul și judecata umană”.

    Moartea copiilor în războiul din era inteligenței artificiale nu este o chestiune etică abstractă. La începutul atacurilor americane asupra Iranului din acest an – în timp ce oficialii Pentagonului se lăudau cu modul în care noua tehnologie le permitea să identifice și să lovească ținte mai rapid ca niciodată – autoritățile iraniene au acuzat SUA că au atacat o școală, ucigând peste 160 de persoane, multe dintre ele copii. Pentagonul investighează dacă forțele americane au atacat școala, care se află lângă un complex militar iranian, și dacă inteligența artificială a fost implicată.

    Sistemele automate de țintire au atras suspiciuni, iar neclaritatea din jurul utilizării lor înseamnă că riscă să fie învinovățite indiferent de ce s-ar fi întâmplat. Dacă sistemele de inteligență artificială au oferit școala drept țintă, anchetatorii trebuie să înțeleagă ce a mers prost. Dacă cei care au vizat atacurile nu și-au consultat instrumentele de inteligență artificială, care pot scana instantaneu comori de informații, întrebările se vor concentra asupra motivului pentru care nu au făcut-o – și dacă tehnologia ar fi putut ajuta la evitarea morților civililor.
    Send feedback
    Utilizarea inteligenței artificiale de către Israel a atras suspiciuni similare, când presa locală a susținut în 2024 că armata folosea sisteme automate pentru a selecta ținte cu o supraveghere umană minimă și încălcând dreptul internațional existent, ucigând un număr mare de civili. Armata a negat acuzațiile și a prezentat o apărare detaliată, spunând că sistemele, denumite în cod Lavandă și Evanghelia, „sunt doar instrumente” pentru informații.

    Acestea „nu înlocuiesc analistul de informații”, a declarat armata israeliană.
    Dar chiar dacă inteligența artificială nu înlocuiește analiștii de informații, îi poate influența pe ei sau pe soldați și comandanți?

    Această întrebare îl frământă pe fostul pilot de elicopter de atac Apache al Forțelor Aeriene Regale Olandeze, Roy Lindelauf, care este acum profesor de știința datelor în departamentul de sisteme inteligente al Universității din Tilburg. Lucrând dintr-o hală de asamblare a locomotivelor olandeze din secolul al XIX-lea, transformată, el și colegii săi încearcă să îmbine tehnologia acestui secol cu ​​gândirea militară din secolul precedent.

    „Există atât de multe niveluri în luarea deciziilor”, iar modul în care inteligența artificială intervine în ele nu este bine înțeles, a spus Lindelauf, care predă și la Academia de Apărare din Olanda.

    O singură preocupare: oamenii tind să aibă încredere în ceea ce le spun computerele, un fenomen cunoscut sub numele de prejudecată față de automatizare, care este întărită de interfețele digitale realiste și aparent autoritare. „Chiar dacă IA este doar un instrument, modul în care funcționează mintea umană ar trebui luat în considerare pentru a aborda prejudecățile”, a spus el.

    Cu alte cuvinte, deși credem că controlăm IA, este posibil ca aceasta să ne controleze de fapt.
    Proiectarea unei IA responsabile a fost punctul central al unui raport lansat de fostul prim-ministru olandez Dick Schoof la Adunarea Generală a ONU în septembrie. Olanda a găzduit în 1899 o conferință decisivă, privind Legile și Obiceiurile Războiului Terestru, care a pus bazele legilor moderne ale războiului.

    Modul în care IA se încadrează în aceste reguli îmbătrânite îi nedumerește pe comandanți. Consilierul estonez pentru apărare, Eva Sula, lucrează cu lideri militari din cadrul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, care o presează cu întrebări la care nimeni nu poate răspunde. Una des întâlnită: Dacă greșesc din cauza IA, cine este responsabil?

    „O crimă de război în spațiul digital? Nicio țară nu o poate urmări penal”, a spus Sula. „Nu au legi.”
    Om și mașină

    Deocamdată, mulți practicieni improvizează.
    Ucraina acceptă riscurile de pe câmpul de luptă legate de IA, deoarece „cadrul etic abia acum este în curs de dezvoltare”, a declarat Danylo Tsvok, director executiv al centrului de război cu IA, A1, din cadrul Ministerului Apărării.

    Luptătorii ucraineni învață limitele automatizării pe fondul imprevizibilității luptelor, a declarat un militar care face parte dintr-o echipă care dezvoltă instrumente de IA pentru a analiza mai rapid recunoașterea. IA nu poate încă răspunde situațiilor neconvenționale, a spus el, iar deocamdată „a purta războiul este o artă – intuiție”.

    Stanley, ofițerul digital și de IA al Pentagonului, a declarat că vrea să ia în considerare greșelile pe care oamenii și mașinile le pot face fiecare singuri: „Ceea ce încerc să implementez este cea mai bună echipă om-mașină posibilă”.
    Însă experții în inteligență artificială prevăd o creștere a capacităților și sunt îngrijorați. Papa Leon I a emis recent o enciclică despre inteligența artificială, care a continuat munca din septembrie anul trecut a unui grup de laureați ai Premiului Nobel, specialiști în tehnologie și alte personalități reunite de Vatican. Aceștia au oferit principii și linii roșii, inclusiv un apel ca „sistemele de inteligență artificială să nu fie niciodată lăsate să ia decizii de viață și de moarte, în special în aplicațiile militare”.
    Conclavul a făcut parte dintr-un eveniment mai amplu organizat de Vatican, care s-a încheiat cu un concert gratuit în Piața Sfântul Petru și un spectacol de lumini cu peste 3.000 de drone pe cerul nopții.

    Membrul grupului, Marco Trombetti, director executiv al companiei de traduceri bazate pe inteligență artificială Translated, a declarat că cei 18 membri ai grupului au fost de acord că „dacă aceste lucruri sunt folosite pentru război, nu pot fi oprite”.

  19. Dacă nu știați, aflați acum: Schimbarea climei este arbitrul tăcut al Cupei Mondiale!

    Lista „contribuțiilor” schimbării climei s-a lungit de curând cu o nouă „belea” – rolul de arbitru tăcut la Campionatul mondial de fotbal 2026.

    Articolul decretează: „Cel mai poluant Campionat mondial din istorie”! Fraza asta sună ca un titlu de film apocaliptic, dar e doar clickbait cu steag verzui. Autoarea vrea să transforme fotbalul într‑o predică climatică, dar uită să aducă în tribună cifrele care contează și un dram de logică.

    Titlul ne anunță solemn că „schimbarea climei” este arbitrul tăcut, probabil și invizibil, al meciurilor. Este ceva tipic pentru jurnalismul climatic contemporan: dacă există oameni, există și o „amprentă de carbon” de calculat, iar dacă există o amprentă, e automat catastrofică.

    Da, 2026 se joacă în trei țări și va aduce mai mulți fani. Da, asta înseamnă mai multe zboruri, mai multă pizza la stadion și mai multe selfie‑uri cu steaguri. Dar să transformi asta în „triplu față de Qatar” fără să pui cifrele în context global e ca și cum ai acuza o petrecere de cartier că a poluat atmosfera planetei.

    Să punem cifrele pe masă: lumea aruncă în aer cam 40 de miliarde de tone de CO₂ pe an — adică vreo 110 milioane pe zi. Chiar dacă această Cupă Mondială 2026 ar produce ipotetic 10 milioane de tone (o cifră generoasă), asta e mai puțin de 10% din emisiile unei singure zile. Turneul durează cinci săptămâni; în aceeași perioadă planeta va „respira” vreo 4 miliarde de tone. Dramatic? Mai degrabă anecdotă statistică.

    Concluzia mea: Nu zic că fotbalul e inocent sau că nu putem face lucruri mai bune. Spun doar că transformarea fiecărui eveniment public într‑o tragedie climatică universală e o metodă excelentă de a vinde panică, dar proastă pentru înțelegere. Ridendo castigat mores!

    • se pare ca infantino/infantilul (teleghidat desigur, ca doar nu dupa tupeul si singurul neuron ce l poseda) ia opiumumul (panem et circenses) de la gura maselor! la temperature de 20 gr celsius, infantilul introduce pauzele de hidratare (cu reclame desigur!). what about that!?

  20. Însăși faptul de a recunoaște evoluția climei ca fiind nocivă și datorata in mare parte activității oamenilor reprezintă un succes formidabil al adepților sectei schimbării climatice. Că vom discuta de 1 grad sau 5 chiar nu contează, important este că vom suferi datorită politicelor de mediu care se pare că pot fi foarte surprinzător de aberante. Baza a „ridicolului” ce urmează a fost pusă.

  21. Nature, 3 iunie 2026

    Practicile de gestionare și nivelurile ridicate de CO₂ din atmosferă au contribuit la menținerea unui nivel ridicat al producției globale de orez

    Orezul reprezintă o resursă agricolă de bază pentru peste jumătate din populația mondială. Folosind metode de modelare a datelor, care iau în considerare principalele procese biofizice și toți factorii majori de mediu și de gestionare, studiul nostru arată că producția de orez pentru perioada 2006–2015 a crescut de aproape două ori față de anii 1960, în ciuda îngrijorărilor tot mai mari legate de schimbarea climei și de riscurile asociate altor fenomene climatice extreme.

    Practicile de gestionare, prin extinderea suprafețelor cultivate irigate și neirigate, precum și creșterea ratelor de aplicare a îngrășămintelor azotate și a gunoiului de grajd, au contribuit la menținerea unor rate de producție mai ridicate începând cu anii 1960. Producția globală de orez pentru deceniul 2006–2015 a fost de 713 milioane de tone pe an, Asia de Sud și Asia de Sud-Est fiind de departe cea mai mare regiune producătoare de orez, iar China (24 %), India (22 %) și Thailanda (9 %) fiind primii trei producători.

    Extinderea suprafețelor cultivate cu orez a reprezentat principalul factor de gestionare care a contribuit la această creștere (52%), extinderea suprafețelor irigate contribuind cu 39%, iar a celor cultivate în regim pluvial cu 13%. Alte practici de gestionare care au contribuit la creșterea producției includ îngrășămintele azotate și gunoiul de grajd (24%). Rezultatele noastre arată, de asemenea, că factorii de mediu au contribuit la creșterea productivității cu 24% în ultimul deceniu, creșterea concentrației atmosferice de CO₂ determinând o creștere a productivității cu 30%, iar depunerea de azot cu 1%.

    ––––––––––––
    Fertilizarea cu CO₂ este factorul de mediu principal care contribuie la creșterea producției de orez prin stimularea fotosintezei și îmbunătățirea eficienței utilizării apei. Avem aici încă o dovadă – dacă mai era nevoie – că înverzirea planetei din cauza creșterii concentrației de CO₂ nu trebuie scrisă cu ghilimelele necesare denumirii unor politici sau deal-uri climatice.

  22. Off Topic.
    Tot spuneam mai ieri ca s-a deschis Obama Presidential Center in Chicago dupa vre-o 10 ani de planificari constructii si aproape 1 md de $ cheltuiti. Aparent, data de 19 iunie, cea a deschiderii oficiale a fost aleasa cu schepsis. Se implinesc 65 de ml de ani de cand primul Obama a calcat pe pamant. 😂😂😂

  23. Pentru cei îngrijorați/speriați de soarta curenților AMOC (Atlantic Meridional Overturning Circulation) din nordul Atlanticului, recomand un articol publicat în Science pe 11 iunie 2026:

    CURENȚI ÎN SCHIMBARE

    După zeci de ani de avertismente, noile date sugerează că circulația vitală a Atlanticului ar putea rezista încălzirii climatice mai bine decât se tem unii.

    În ciuda titlurilor alarmiste din mass media, majoritatea cercetătorilor în domeniul climei consideră că AMOC este mai rezistent decât ar părea din aceste scenarii de coșmar. Studiile privind comportamentul actual al AMOC nu indică semne clare ale unor probleme. De asemenea, ele scot la iveală noi aspecte ale circulației care ar putea atenua o eventuală slăbire.

    Rețeaua de stații de ancorare RAPID (la 26,5°N de-a lungul Atlanticului, funcțională din 2004) arată că AMOC fluctuează puternic de la un an la altul din cauza variabilității naturale, mascând orice tendință clară pe termen lung. Nu există semne de colaps iminent sau de probleme grave. Datele recente provenite de la alte rețele (de exemplu, OSNAP) indică, de asemenea, stabilitate.

  24. off-topic – știu că nu e frumos, dar nu mă pot abține să mă laud cu previziunile mele: Keir Starmer a demisionat, așa cum anticipam cu ocazia vizitei regelui Charles în Statele Unite:

    https://www.bbc.co.uk/news/articles/c621nnq4pm7o

    Știu că nu e ceva acceptat științific, dar se întâmplă după ziua de naștere a lui Trump.
    Iar ChatGPT a dat-o în bară și de data asta 😀

    • Ieri (duminică) Președintele Donald Trump a scris pe Truth Social că „Keir Starmer will resign as Prime Minister of the United Kingdom”, acuzându‑l că a eșuat în domeniile imigrație și energie.

      Postarea lui Trump a fost percepută în Marea Britanie ca o imixtiune brutală în politica internă britanică, presa numind-o „umilința finală” pentru Starmer.

      Trump wrote in a Truth Social post on Sunday: „Keir Starmer will resign as Prime Minister of The United Kingdom. He failed badly on two very important subjects—IMMIGRATION AND ENERGY (OPEN NORTH SEA OIL!). I wish him well!”

      • Bine că atunci când BBC a editat discursurile lui Trump, n-a fost o imixtiune brutală în politica internă americană. Atunci a fost pentru cauză nobilă, în mod sigur 😀

        Important e că lumea nu mai e doar un sat fără câini, asta apreciez eu la administrația Trump. În decursul timpului, Keir Starmer a fost atenționat în mod repetat și de Musk și de Hegseth, dar el a ajuns până la avea obiecții privind avioanele americane de la RAF Lakenheath implicate în operațiunile din Iran. E destul de sigur că Andy Burnham, viitorul prim-ministru, n-o să mai aibă niciun fel de obiecții.

    • Rostock e în fosta RDG, nu cred că trec navele cu cărbune prin strâmtoarea Skagerrak, n-ar avea sens să ajungă cu el până în Marea Baltică. Probabil descarcă la Hamburg și mai există încă un port mare la Wilhelmshaven, tot la Marea Nordului.

  25. M-am întrebat de ce Sir Keir este numit de o parte mare a observatorilor politici „wet sock”.
    Se pare ca în engleza colocviala asta însemna un om plicticos, lipsit de energie și incompetent.
    În aceiași categorie l-aș plasa și pe cancelarul Merz. Lista e însă deschisa.

    • Interesat ca o persoana numita wet sock a introdus restricții la vânzarea in UK a uscătoarelor electrice de rufe. Șelf preservation?

  26. Credeați că ați scăpat așa ușor?! Ghiciți cine s-a întors din nou?

    Greta Thunberg a afirmat că liderii Regatului Unit „își ascund complet capul în nisip” în ceea ce privește criza climatică, în contextul în care o val de căldură de 40 °C lovește țara.

    Activista climatică, în vârstă de 23 de ani, a declarat pentru Metro că temperaturile toride – care ar putea bate recordul pentru luna iunie – sunt „doar începutul”.

    Detalii,
    https://metro.co.uk/2026/06/22/greta-thunberg-warns-40-c-heatwave-hit-uk-is-beginning-28878338/

    • Alarmismul climatic este o boală psihică. Un val de căldură se abate asupra Franței, iar TF1 Info profită de ocazie pentru a publica articole însoțite de imagini menite să informeze publicul, doar că rezultatul se transformă foarte repede într-o farsă.

      • Învățați să faceți diferența între umbră și soare
      • Cum să respirați corect aerul din jur
      • Cum să folosiți corect ventilatorul
      • Cum să beți corect un pahar cu apă rece
      • Cum să vă umpleți paharul cu apă rece

      Bine ați venit în Idiocracy, versiunea franceză.

      https://www.lelibrepenseur.org/climatisme-tf1-ridicule-canicule/
      https://x.com/brain_stimulus/status/2067538823387500624

      • Cu ani în urma la locul de munca (firma mare) aveau un program ergonomic care ne obliga sa luam pauze, sa ne ajustam postura, etc. Unul din îndemnuri era: Don’t forget to breathe. Cand vedeam asta nu ma puteam opri sa nu blochez programul deși știam ca o astfel de acțiune era considerată o abatere de la codul companiei. Știu ca sunt motivații pentru reducerea stresului prin respirație dar modul cum era exprimat acest indemn mi s-a părut ridicol.

        • Asa e in marile companii. Cind afacerea merge prea bine apar unii (mai ales de la HR) care incep sa presare nisip fin in mecanism, ca sa vada ce se intimpla. Sau zic: deci asa merge… Hmmm… Ia sa o punem invers, sa vedem, mai merge?

          Pe de alta parte, eu am avut o mare surpriza cu o tehnica de respiratie extrem de simpla, numita four-square breathing, de care am aflat anul asta si despre care banuiam ca e doar inca o prostie internauca.

          Four-square breathing, also known as box breathing or square breathing, is a deep breathing technique used to reduce stress, anxiety, and panic while improving focus and mental clarity. It is a simple, four-part rhythmic pattern that regulates the nervous system by balancing inhalation and exhalation, making it a popular tool among US Navy SEALs, military personnel, and first responders for maintaining composure in high-stress situations.

          Nu am probleme cu somnul, dar am testat metoda de citeva ori, seara la culcare. Nu imi amintesc sa fi ajuns vreodata la al patrulea ciclu, ceea ce inseamna ca am adormit in aproximativ 16 * 3 secunde! Impresionant.

    • Mostra de Guteres-ism din Londistan de azi (numarati cuvintele cu smnificatie adanca):

      UN Secretary-General Antonio Guterres has warned of extreme urban heat during an address at London Climate Action Week on Tuesday.
      „London isn’t just calling. It’s cooking,” he told the audience.
      Guterres linked the energy crisis that has dominated headlines this year with the climate crisis and ongoing extreme heat.
      “A climate crisis is pushing us deeper toward higher temperatures and closer to catastrophic tipping points and an energy crisis exposing the folly of a world hooked on hydrocarbons,” he said.
      „On the surface, these crises may seem separate, but they share the same destructive origin: fossil fuels.”

      https://p.dw.com/p/5FuDv

      Pai „London is cooking”; foarte bine, asa s-au apucat si britzii sa invete sa gateasca.
      Ma intreb de ce nu vine in Canada sa predice? Azi dimineata 13 grade. Am pornit incalzirea-n scaun la masina. Alaltaieri a pornit incalzirea-n casa ca e programata sa porneasca daca temperatura scade sub 17 grade. Acum, la pranz sunt 22,5.

  27. Canada are in plan 10 rectoare nucleare noi pana in 2040. Sunt discute si reactoarele mici si export de reactoare CANDU suplimentare si imbogatirea uraniului pentru alte tipuri de reactoare, tinand cont ca Rusia pierde din piata datorita razboiului.

    https://www.cbc.ca/news/politics/federal-nuclear-strategy-9.7244509

    Bineinteles sunt si critici, in special de liderul opozitiei, Poilievre, un fel de Grindeanu, ca tot seamana oarecum, macar la populismul de doi bani. Mai jos mostra de interviu de la alegerile precedente:

    https://www.youtube.com/watch?v=rnEj7WLsWbk

    • Cutremurul din Chile din 22 mai 1960 (Valdivia) a fost cel mai puternic înregistrat vreodată (≈9.4–9.6 Mw), având o durată de mai multe minute în epicentru,

      Un cutremur atât de puternic a pus în mișcare întreaga planetă în sensul că a excitat oscilații globale (numite normal modes), care au fost înregistrate de seismometre timp de zile și nopți la rând după eveniment. În opinia mea, puțin poetică, Pământul s-a comportat ca un clopot cosmic lovit de limba sa.

      Printre efectele observabile, s-au distins aftershock-uri puternice, un tsunami trans‑pacific și chiar o mică schimbare în perioada de rotație a Pământului (câteva milisecunde).

  28. Chevron va construi o centrală electrică pe gaz în vestul Texasului și va furniza energie companiei Microsoft

    Centrala electrică de 2,67 GW (mai mare decât cea de la Cernavodă, cu o putere instalată de 1,7 GW) va furniza energie electrică exclusiv unui centru de date operat de Microsoft, în cadrul unui contract de achiziție a energiei electrice pe o perioadă de 20 de ani.

    Chevron și firma de investiții americană Engine No. 1 colaborează la acest proiect, cunoscut sub numele de „Project Kilby”, pe care Chevron îl descrie ca fiind unul dintre cele mai mari proiecte din SUA care combină o centrală electrică pe gaz natural cu un centru de date.

    Gazul necesar termocentralei-gigant provine din fracturarea hidraulică a argilelor din vestul Texasului.

    În locul apei dulci, proiectul Kilby intenționează să utilizeze surse de apă subterană sărată, nepotabilă, pentru funcționarea centralei electrice. Chevron lucrează, de asemenea, la dezvoltarea unor soluții pentru reutilizarea apei rezultate din operațiunile petroliere și gaziere. Proiectul centralei va include tehnologii avansate de control al emisiilor atmosferice, inclusiv sisteme de reducere catalitică selectivă concepute pentru a reduce emisiile de NOx, a declarat Chevron, precum și măsuri menite să minimizeze impactul zgomotului și al luminii asupra comunităților din împrejurimi.

    Citind știrea de mai sus, nu m-am putut opri să nu speculez pe marginea pragmatismului expus de Bill Gates anul trecut în Bill Gates și cele „trei adevăruri dure despre climă”: De la apocalipsă la pragmatism.

    • Daaa, mai lipsea ca grecul asta, ori ce-o fi, sa povesteasca despre cum dreseaza Mosadul cainii care violeaza teroristii Hamas in puscariile din Israel. Aveti o slabiciune pt tipul asta de podcasturi facute de niste fețe de dos de plapuma…

    • Europe isn’t banning your car. It’s doing something far more effective. It’s making sure you can’t realistically keep it. That may sound dramatic, but stay with me for a few minutes because this isn’t really a story about insurance. It isn’t a story about electric vehicles. It isn’t even a story about transportation.
      It’s a story about control.
      https://youtu.be/BUlLWw8WAx4?si=RMSHIQ8vwBMgJPoq

  29. Ce i-a mai trecut prin cap lui Bernie Sanders; nationalizarea a jumatate din companiile AI.

    The Latest Whoppers From Bernie Sanders
    He wants to seize half the shares of AI companies. Guess what that will do to the value of the other half.

    https://www.wsj.com/opinion/the-latest-whoppers-from-bernie-sanders-f80e27fb?mod=Searchresults&pos=1&page=1

    Traducere cu Google:

    La fel ca bătăușii comuniști pe care i-a susținut mult timp, senatorul Bernie Sanders (socialist, Vermont) este un neobosit rostitor de minciuni. Cel mai recent exemplu îngrozitor este declarația sa conform căreia software-ul de inteligență artificială dezvoltat de companiile de tehnologie este „o resursă publică”, chiar dacă este creat de organizații private și nu aparține guvernului. Această minciună a lui Sanders este folosită pentru a justifica proiectul său de plan ca guvernul să confiște jumătate din acțiunile a ceea ce el consideră a fi companii de inteligență artificială „importante din punct de vedere sistemic”.

    Firește să ne întrebăm – dacă el chiar îi crede afirmația falsă – de ce nu cere guvernului să confiște toate acțiunile. Chiar și senatorul Sanders probabil înțelege că firmele de inteligență artificială ar fi lipsite de valoare fără oamenii harnici și creativi din interiorul lor și că o confiscare totală i-ar determina pe toți să fugă.

    Totuși, în proiectul său de lege, socialistul din Vermont îi tratează pe antreprenorii și inginerii care dezvoltă cea mai uimitoare tehnologie din lume ca pe niște criminali. Textul său spune:

    „Un număr mic de oligarhi au furat practic munca creativă a sute de milioane de oameni – scriitori, artiști, muzicieni, jurnaliști, profesori, oameni de știință și cetățeni obișnuiți – fără permisiune, recunoaștere sau compensație, pentru a controla majoritatea valorii economice create de inteligența artificială…
    Inteligența artificială este construită pe cunoștințele colective ale umanității, iar bogăția pe care o generează trebuie să fie în beneficiul umanității.”

    Ce înșelăciune josnică a folosit domnul Sanders pentru a confisca munca altora. De fapt, el este cel care încearcă să fure bunuri de la proprietarii lor de drept.

    Dacă scriitorii și artiștii au un caz de încălcare a drepturilor de autor împotriva unui anumit creator de inteligență artificială, acesta este motivul pentru care avem un sistem judiciar și, fără îndoială, există o mulțime de avocați dornici să aibă o șansă să ajungă la buzunarele adânci ale Silicon Valley. Dacă scriitorii și alți creatori de conținut au pretenții legitime, ar trebui să fie plătiți. Ceea ce nu ar trebui să fie nevoiți să facă este să împartă roadele muncii lor cu domnul Sanders și să vadă o mare parte din banii lor deturnați pentru a plăti nenumăratele sale scheme socialiste.

    Poate că domnul Sanders, un autor în sine, va încerca și el să dea în judecată companiile de inteligență artificială. Dacă va avea succes, își poate suplimenta veniturile pe care le câștigă din vânzarea de cărți în vrac la campaniile sale politice bine finanțate.

    În ceea ce privește legislația sa, observați că domnul Sanders nu încearcă să confiște profiturile din domeniul inteligenței artificiale, deoarece, în general, nu există. Investitori mari și mici investesc bani în aceste proiecte în speranța că inginerii pot crea produse atât de benefice pentru consumatori încât, într-o zi, proiectele vor fi extrem de profitabile. Tot ce contribuie guvernul la acest proces este o serie de distrageri amenințătoare. Washingtonul nu are dreptul să confiște aceste active ale acționarilor.

    Totuși, domnul Sanders face o altă afirmație falsă despre X:
    Nu mai putem sta degeaba și permite oligarhilor să decidă viitorul inteligenței artificiale fără nicio contribuție din partea poporului american.
    Contribuția extrem de entuziastă a milioanelor de consumatori și investitori americani stă la baza valorii acestor firme care pierd bani. Domnul Sanders s-ar putea să nu aprecieze acest fenomen, dar nu ar trebui să se prefacă că nu există.

    Apropo de pretențiile sanderniste, jocul său aici este să recunoască faptul că tehnologia este uimitoare, ignorând în același timp cu sârguință faptul că oamenii au muncit din greu pentru a o crea și merită să fie compensați pentru asta. „Inteligența artificială va fi aproape sigur cea mai transformatoare tehnologie din istoria lumii”, a scris recent în New York Times. El chiar recunoaște: „Inteligența artificială nu a fost creată din senin”. Dar mult succes în găsirea unei recunoașteri a oamenilor care au creat-o cu adevărat. În schimb, el trece la afirmațiile sale scandaloase de furt și apoi își detaliază planurile ca guvernul să facă ceea ce tocmai i-a acuzat în mod fals pe alții că fac.

    Pe parcurs, el denigrează și antreprenorii cu previziuni sumbre despre impactul tehnologiei asupra societății. Dar dacă ar vedea cu adevărat doar dezavantaje, nu ar numi-o „resursă publică” și nu ar încerca să pună mâna pe o parte; ar încerca să o oprească.

    Dacă vreun reporter simte nevoia să se dedice jurnalismului pe Dealul Capitoliului, l-ar putea ruga pe senatorul Sanders să explice de ce nimeni nu creează vreodată tehnologii transformatoare în economiile planificate centralizat cu niveluri ridicate de proprietate guvernamentală.

    • Din păcate, și la celălalt capăt al eșichierului politic am citit ceva care m-a deranjat:

      Trump alleges gas price gouging, calls for DOJ investigation
      ‘Gasoline prices better start going down a lot faster than what I’m seeing!’ Trump declared

      „Marile companii petroliere nu reduc prețul la pompă în mod proporțional cu scăderea drastică a prețurilor pe care le plătesc pentru petrol. Prețurile acelea scad vertiginos! Cu alte cuvinte, clienții sunt «jefuiți»”, a afirmat Trump într-o postare pe Truth Social.

      „Am dat instrucțiuni Departamentului Justiției să înceapă imediat investigarea acestei situații. Prețurile la benzină ar fi bine să înceapă să scadă mult mai repede decât ceea ce observ eu!”, a declarat el.

      Președintele Trump reciclează manevra lui Biden: aruncă acuzații grave la adresa marilor companii petroliere — „speculații” la pompă — și cere, teatral, o anchetă a Departamentului Justiției. E aceeași piesă cu alt actor principal, doar că de data asta replicile sună mai apăsat. Realitatea, însă, nu ține pasul cu retorica: anchetele anterioare asupra giganților petrolieri nu au scos la iveală dovezi de speculații sistematice.

      Problema nu e, așadar, o conspirație a rafinăriilor, ci un tablou geopolitic nerezolvat — prețuri ridicate pentru că tensiunea cu Iranul nu e rezolvată. Nu e o „defecțiune” a industriei; e o responsabilitate a guvernului și, implicit, a președintelui. Să pretinzi că pe o piață competitivă se pot menține „prețuri exorbitante” fără cauze externe e, din punct de vedere logic, o jonglerie retorică menită să distragă atenția.

  30. Adică, iunie 2026 rescrie istoria meteorologică a Europei. Mai multe țări au înregistrat cele mai ridicate temperaturi măsurate vreodată în luna iunie. În Regatul Unit, la Somerset, s-au atins 36,7°C, un nou record național pentru această lună. În Elveția, la Basel, termometrele au indicat 38°C, cea mai mare temperatură înregistrată vreodată în iunie. În Franța, temperaturile au depășit 40°C în numeroase regiuni, inclusiv la Paris (40,9°C), iar serviciul meteorologic francez a consemnat cea mai fierbinte zi de iunie din istoria măsurătorilor. Spania și Italia s-au confruntat, la rândul lor, cu temperaturi de peste 40°C și cu numeroase recorduri locale pentru luna iunie. Faptul că aceste recorduri au fost stabilite încă din iunie, înaintea lunilor care aduc în mod obișnuit maximele verii, confirmă caracterul excepțional al valului de căldură care afectează Europa.

  31. Faptul că suntem în preajma solstițiului explică de ce zilele sunt cele mai lungi din an și de ce Soarele ajunge la cea mai mare înălțime pe cer, dar acest lucru este valabil în fiecare an. Recordurile de temperatură din iunie 2026 sunt explicate în primul rând de configurația atmosferică (o cupolă de căldură) și de faptul că schimbările climatice fac ca astfel de episoade să fie mai probabile și mai intense.

  32. Mais où est le froid d’antan?
    Schimbările climatice nu înseamnă dispariția frigului, ci schimbarea balanței extremelor. Valurile de frig continuă să existe, însă devin mai rare, în timp ce valurile de căldură devin mai frecvente, mai intense, mai timpurii și afectează regiuni care până de curând nu erau considerate vulnerabile la astfel de fenomene.

  33. În fiecare vară au existat zile toride. După cum, în fiecare iarnă, au existat geruri cumplite. Nimeni nu contestă asta.
    Întrebarea este alta.
    De ce recordurile de căldură sunt tot mai des doborâte, iar recordurile de frig tot mai rar? De ce verile își împing limitele aproape în fiecare an, în timp ce iernile par să și le uite? De ce orașe din Marea Britanie, Elveția, Scandinavia sau nordul Germaniei înregistrează temperaturi care, până nu demult, păreau rezervate Mediteranei?
    Nu un record schimbă perspectiva. Recordurile au existat dintotdeauna. Ceea ce schimbă perspectiva este faptul că ele încetează să mai fie excepții și încep să alcătuiască un tipar.
    Faptul că suntem în apropierea solstițiului explică de ce Soarele este mai sus pe cer. Explică fiecare lună iunie din istoria omenirii. Nu explică însă de ce aceeași lună iunie rescrie tot mai des statisticile meteorologice.
    Explicația pe care o oferă climatologia este simplă: omul nu a inventat canicula și nici gerul. A schimbat însă fundalul climatic în care acestea se produc. Prin acumularea de gaze cu efect de seră, atmosfera reține mai multă energie decât în trecut. Iar într-un sistem cu mai multă energie, extremele de căldură devin mai probabile și mai intense, în timp ce extremele de frig devin tot mai rare.
    Poate că întrebarea nu mai este dacă există încă frig. Există. Întrebarea este cât de des îl mai întâlnim acolo unde, odinioară, era firesc. Sau, parafrazându-l pe Villon: unde sunt verile de altădată? Și unde sunt iernile de altădată?
    Schimbările climatice nu înseamnă că natura și-a schimbat legile. Înseamnă că omul a schimbat condițiile în care ele acționează. Iar când modifici echilibrul energetic al planetei, se schimbă și ceea ce numim „normal”. Nu dintr-odată, ci încet, încet până în ziua în care constatăm că excepțiile de odinioară au devenit obișnuința de astăzi.

    • ”când modifici echilibrul energetic al planetei,”

      … înseamnă că ți-ai inventat o termodinamică proprie 😀
      De la @Hantzy încoace, zeci de încălziriști vin cu aceeași poveste, care neagă pur și simplu definiția echilibrului termic.

      Surse de căldură mai puțin cunoscute: elvețienii au dat în exploatare perechea de tuneluri Gotthard Base, de câte 57 de kilometri fiecare. Care crezi că e temperatura în mijlocul tunelurilor? Unde se duce căldura aceea? Propui să fie înfundate respectivele tuneluri?

    • Exceptii de aici din Canada; paralela 45, ca la Ploiesti…
      -30 saptamani la rand asta iarna. Acum vara, in toiul zilei, +25 maximum. Acum 8 ani a venit o echipa din California aici, tot vara, pentru receptia unui utilaj. I-a luat naiba de cald…ziceau ca n-au patit asa ceva in viata lor si ca abia asteapta sa se intoarca la racoarea caliorniana.
      Acum 3 ani a ars multa padure…cam cat aria Romaniei. Fumul a ajuns pana-n Norvegia. Nu poti pune toate astea pe umerii antropogenului, ca cum sa spun…ar fi vanitate. Sa crezi ca omul poate face si desface ceva la nivelul acesta de complexitate si niveluri de energie e doar trufie zanateca.

  34. De ce este atât de cald în vestul Europei în aceste zile?

    Fenomenul este legat de un „blocaj omega” în curentul jet, numit astfel deoarece configurația sa amintește de litera greacă mare Ω (https://assets.newsweek.com/wp-content/uploads/2026/05/Copy-of-32-image-2026-05-31T132655-431.png)

    Anomalia înălțimii geopotențiale arată o creastă puternică de înaltă presiune prinsă între două centre de joasă presiune, la est și la vest, contururile formând practic o literă Ω. Aerul cald din Sahara a fost transportat spre nord, în Europa de Vest, de curentul anticiclonal (în sensul acelor de ceasornic). Pe măsură ce această masă de aer urcă spre latitudini mai nordice, ea este comprimată adiabatic în zona crestei, ceea ce duce la încălzire.

    Acest proces este unul meteorologic natural și nu este direct legat de emisiile de gaze cu efect de seră. Există studii care sugerează că o reducere a baroclinicității latitudinale, ca efect al amplificării arctice, ar putea diminua frecvența blocajelor la latitudini medii și înalte (de exemplu, Hassanzadeh et al., 2014; Woollings et al., 2018). Tema rămâne însă discutată în comunitatea științifică.

    Din 2019, Europa a înregistrat un număr neobișnuit de mare de valuri de căldură, în timp ce alte regiuni ale globului nu au înregistrat același tipar; o excepție notabilă a fost valul de căldură din iunie–iulie 2021 din Pacific Northwest, care la început a părut mai rar decât s-a dovedit ulterior.

    Cea mai plauzibilă explicație combină doi factori principali:

    – modificări neidentificate în modelele de circulație atmosferică;
    – creșterea radiației solare la suprafață, ca urmare a reducerii acoperirii cu nori stratiformi la niveluri joase și medii (mai multe zile însorite), posibil legată parțial de scăderea concentrațiilor de aerosoli datorită reglementărilor UE privind poluarea (a se re-citi unele din articolele mele recente)

    Creșterea temperaturii medii globale, care influențează în special minimele nocturne, joacă un rol redus în acest tip de eveniment. Chiar și într-un climat preindustrial, un astfel de val de căldură ar fi putut apărea. Astăzi, în ciuda intensificării căldurii în Europa, temperatura medie globală nu reflectă neapărat aceeași tendință regională.

    În esență, totul ține de dinamica sistemelor meteorologice: interacțiunea complexă și haotică dintre atmosferă și ocean poate genera evenimente neașteptate.

    Recomand obținerea de informații meteorologice de la meteorologi adevărați, nu de la surse de știri senzaționaliste care vizează doar atragerea de clickuri, precum BBC News sau Daily Mail.

    Surse:
    Responses of midlatitude blocks and wave amplitude to changes in the meridional temperature gradient in an idealized dry GCM

    Blocking and its Response to Climate Change

    The 2021 heatwave was less rare in Western Canada than previously thought

    • Ati folosit termenul de comprimare adiabatica. E exact ceea ce am vazut pe harta temperaturii Europei. Franta era mai calda decat Spania, ceea ce e contradictoriu aparent. Transformarea adiabatica a unui mediu, prin definitie, are loc cand schimbul termic cu exteriorul e intrerupt. Franta nu are granita la mare atat de intinsa ca Spania si ca atare caldura n-are unde „merge”. La fel cu destinderea adiabatica care are ca efect racirea mediului.

    • ” – modificări neidentificate în modelele de circulație atmosferică; ”

      A luat cineva în calcul eolienele? Ele reduc viteza vântului și împiedică astfel disiparea căldurii spre regiunile adiacente. Până la urmă, problema cu temperatura e doar la sol. Acolo unde zboară avioanele, tot -50°C – -60°C sunt și în prezent 😀

      „Din 2019, Europa a înregistrat un număr neobișnuit de mare de valuri de căldură ”

      2019 a fost ultimul an al ciclului solar precedent. Activitatea solară a început să crească prin noiembrie-decembrie 2019. Până atunci, erau și câte 200 de zile fără nicio erupție solară, ceea ce e de neimaginat în prezent. În ultimul an, cred că a existat doar un interval de 3 zile fără erupții solare.

  35. Temperatură-record despre care nu se vorbește/scrie în mass-media alarmistă

    În timp ce unii oameni, panicați de schimbarea climei, își concentrează atenția asupra valului de căldură din Europa de vest, cred că ar fi un moment potrivit să atrag atenția tuturor că, încă din luna martie, Antarctica a stabilit un nou record de temperatură minimă, atât la nivel continental, cât și la nivel mondial.

    La stația Vostok, temperatura a scăzut până la −76,4°C pe 24 martie.

    Cei mai mulți oameni probabil nici nu au auzit, sau, dacă au auzit, au uitat repede sub influența breaking news din vestul continentului european.

    Reamintesc, încă odată (deși sper că n-ar mai fi nevoie după atâtea articole și cărți publicate):

    Vremea a fost și va fi întotdeauna extremă. Clima nu înseamnă vreme. Și de aceea, este sincer enervant când oamenii gândesc/cred/spun că fiecare fenomen meteorologic extrem este cauzat de schimbarea climei.

    Detalii,

    https://www.theweathernetwork.com/en/news/weather/severe/the-globes-coldest-march-temperature-ever-recorded-on-this-continent-antarctica

    • D-le profesor, daca-mi permiteti o mica corectie: noul record de de la statia Vostok a fost *pentru* luna martie, nu *inca din* luna martie.

      „Interestingly enough, Vostok still holds the all-time record for the coldest temperature ever recorded, a bone-chilling -89.2°C on Jul 21, 1983.”

  36. Off Topic
    Mi se pare intrigant articolul de mai jos. O recenzi a unei carti abia publicate „Time’s Second Arrow”.
    Mesajul, asa cum inteleg eu, e ca fara sa contrazica legea a doua a termodinamicii (cresterea entropiei e spontana), ar mai exista o lege, denumita „law of increasing functional information”, care ar functiona in paralel cu precedenta si care ar explica organizarea „superioara”a sistemelor. O exemplificare simplista ar fi galeata cu pietris care zgaltaita, aduna pietrele mai mari la suprafata iar cele mici la fund, deci o crestere a nivelului de ordine, cu degajare de caldura…

    https://www.wsj.com/arts-culture/books/times-second-arrow-review-life-as-a-drop-in-the-bucket-2107af8e?mod=science_feat5_physics_pos1

    Traducere cu google:

    Scutură o găleată cu pietriș, iar pietrele mai mari se vor ridica la suprafață, pe măsură ce granulele mai mici se vor scufunda dedesubt. Trecerea de la o amestecătură aleatorie la un aranjament ordonat exemplifică ceea ce Robert Hazen și Michael Wong, autorii cărții „A doua săgeată a timpului”, susțin cu îndrăzneală că este o „nouă lege a naturii” aplicabilă sistemelor de toate tipurile.

    Dl. Hazen, geolog, studia modul în care se formează mineralele în cele mai vechi stele și planete când a văzut o posibilă paralelă cu evoluția biologică. Printre colaboratorii săi s-a numărat și dl. Wong, astrobiolog, iar în 2023 echipa a prezentat noua lor lege într-o revistă evaluată de colegi. „A doua săgeată a timpului” este o elaborare și o apărare a acelui articol controversat.
    Găleata cu pietriș ilustrează condițiile esențiale pentru ca legea să se aplice. Există multe piese individuale (pietre); acestea pot fi aranjate în numeroase moduri; și o anumită caracteristică (mărimea) este evidențiată. Pentru minerale, vă puteți imagina „pietrișul” ca fiind elemente atomice, „găleata” ca fiind un nor cosmic unde atomii se pot lega în molecule, iar caracteristica de interes fiind stabilitatea chimică.

    Dacă o bucată mare de pietriș ajunge în vârf sau o nouă moleculă stabilă se reunește, numiți-o câștigătoare. Comparați numărul de câștigători cu numărul de moduri în care întregul ansamblu ar putea fi amestecat aleatoriu. Se susține că, în timp, există un raport tot mai mare între câștigători și amestecuri. Autorii cred că această „lege a creșterii informațiilor funcționale” ar trebui să stea alături de a doua lege a termodinamicii ca principiu fundamental al naturii. Aceasta din urmă spune că entropia unui sistem închis – înțeleasă în mod obișnuit ca gradul său de dezordine – nu poate scădea niciodată. Găleata cu pietriș respectă această lege, deoarece scuturarea creează căldură, care este energie dezordonată. Noua lege explică, se presupune, modul în care creaturile vii dezvoltă caracteristici din ce în ce mai complexe fără a sfida termodinamica.
    Pentru a testa acest lucru, ar trebui să calculați informații funcționale. Pentru o găleată cu pietriș este plictisitor, pentru minerale este dificil, iar pentru organismele vii este cu siguranță imposibil. Este clar de ce un constructor ar putea dori să sorteze pietrișul după dimensiune, dar cum decide natura ce caracteristici să selecteze în evoluția darwinistă? Autorii abordează aceste obiecții și altele, dar acest recenzent rămâne neconvins.

    Mr. Crumey is the author of the novel “Beethoven’s Assassins.”

    • …acest recenzent rămâne neconvins pentru că nu este geolog și nici nu a luat măcar un curs introductiv de Geology 101 sau Geology for dummies. Pentru că altfel n-ar scrie că For minerals you could imagine the “gravel” to be atomic elements. Gravel, cu sau fără ghilimele, este o rocă sedimentară, care conține mai multe minerale, care, la rândul lor, sunt formate din mai multe elemente chimice.

      A pune în aceeași „găleată” retorică elemente, minerale și roci fără să realizezi diferențele și complexitățile individuale este, pentru mine, o dovadă de cel puțin inaptitudine științifică (ca să rămân politicos).

    • E pe dracu! Cantitatea initiala de agregate sortate e mai ordonata decit a fost initial, adica entropia a scazut in urma agitarii/sortarii. Corect, simplu spus au cheltuit niste energie ca sa scada entropia locala. Doar ca entropia intregului sistem, agregatele + utilajul care a agitat povestea, a crescut.
      De unde pina unde a-n-a sageata a timpului?

      Inca: „modul în care se formează mineralele în cele mai vechi stele (…)”. Intrebare: exista minerale in stele?

      • Da, articolul e un căcuț; nu mai spun de traducere. Fractura de logica apare cind se sustine faptul ca entropia scade prin sortare (ceea ce e adevarat) dar creste prin pierderea caldurii create prin frecare, in timpul sortarii, omițand energia necesara sortarii in sine.
        Trec si peste analogiile elucubrante cu stele, minerale, atomi si molecule…cu niste chietriș.

    • Cam multa filozofeala…

      https://pioneerworks.org/broadcast/time-second-arrow-robert-hazen-michael-wong-entropy

      „Functional information offers a powerful way to compare evolving systems in which only a tiny fraction of all possible configurations displays a desired function. Throughout the course of natural selection, it is functional information, not entropy, that describes how the system will change. And here we glimpse a possible path forward in our quest for a missing law of evolution: What if evolution obeys a law of increasing functional information? That increase would represent a second arrow of time—an arrow of increasing localized order and complexity. If our conjecture is correct, then time’s second arrow is completely consistent with entropy’s increasing universal disorder, but it is a different and independent phenomenon.”

      • Voi comanda cartea. Între timp, propun spre lectură un citat interesant despre originea vieții:

        În sistemul educațional actual, nu este deloc neobișnuit să ți se spună cu convingere într-o sală de clasă că oamenii de știință au demonstrat că generarea spontană a vieții este imposibilă, iar într-o altă sală de clasă să ți se spună cu aceeași convingere că evoluția darwinistă arată că toată viața de pe Pământ provine dintr-un strămoș comun care a apărut pur și simplu dintr-o dată.

        Burchell, M. J., 2004, Panspermia Today, International Journal of Astrobiology, 3, p. 73.

        • Un citat din alta recenzie. O postez intreaga mai jos.

          „3. Information is a vital parameter in the natural world.
          How do we measure this common set of characteristics that applies to all evolving systems? That’s where our law comes in. Imagine a simple system with only a trillion different possible configurations. Say you want that system to do something, like hold a cup of tea. There are a trillion different ways you can arrange the atoms, but only a few of them will hold a cup of tea. You can measure the function of it holding a cup of tea through functional information.

          This idea was introduced by Nobel Prize-winning scientist Jack Szostak in 2003. He introduced it specifically to talk about genetic material and how much information it could hold—specifically, hold information that does something. It’s based on a fraction built by dividing the number of configurations that actually work (a small number) by the total number of possible configurations (a large number). It’s a very small fraction. Then you take the negative log to the base two of that, and it turns the information into a number of bits.

          Under selective pressure, if you keep generating new configurations, trying new things, and select for some function, then you’re going to ratchet up to a level that works even better than the previous one. Then you start modifying that, and so on and so forth, ever improving the system. As things work better, the fraction gets smaller and smaller. The negative log of the base two is taken, meaning the number of bits gets larger and larger. This is called the law of increasing functional information. It’s an arrow of time that says this is how the mechanism by which nature increases the complexity also increases the functionality of systems.

          This is true for minerals. It’s true for rainforests. It’s true for cities, music, AI, and all different kinds of systems. The functional information of the systems increases as new configurations are generated, and you select for things that work better. I guarantee that next year there will be a new piece of music that builds on what was released before, and you will call it your favorite.”

          https://nextbigideaclub.com/magazine/new-theory-upends-150-years-established-science-bookbite/59101/?srsltid=AfmBOooZS60mJ1x9wathDvfyCmWzTMwAybNJlRG2Hh9AacQm__brhrAe

          Nu stiu daca ati auzit de Jack Szostak, eu nu, ca citesc mult mai putin decat Dvs si pe deasupra am fost si bolnav cand eram mic….😁

      • Nu prea îmi place ateismul ”subtil” al lui Robert Hazen. În primul rând, are ceva duplicitar, de genul ”n-o să spun acum că Dumnezeu nu există, fiindcă nu vreau să-mi fac dușmani, dar știm cu toții care e realitatea” 😀

        Articolul citat e plin de astfel de mostre, una chiar în prima frază: ”nature is defined by laws”. Nu, natura nu e ”definită de legi”. În natură se desfășoară niște procese destul de complexe, iar noi, oamenii, am încercat să enunțăm niște reguli valabile în aceste procese, la nivelul nostru de înțelegere. Dar asta nu înseamnă că natura ascultă de noi și de ”legile” noastre. Natura nu dă doi bani nici pe noi, nici pe legile noastre. În timp, noi suntem cei care vom fi nevoiți să corijăm acele ”legi”, pe măsură ce vom înțelege mai multe despre procesele reale care se desfășoară în natură.

        Chiar și în cadrul unui fenomen 100% creat de oameni, cum ar fi traficul feroviar, tot se întâmplă diverse lucruri care scapă de sub control: accidente, coliziuni, decese etc. Cu-atât mai mult în natură, care e infinit mai vastă decât traficul feroviar. Și chiar dacă la baza acelui trafic feroviar se află căile ferate construite chiar de noi, acele căi ferate au fost construite de-obicei pe văile unde curgeau deja niște râuri, iar decizia privind acele râuri nu ne-a aparținut nouă 😀 Noi am încercat doar să integrăm cât mai bine acele căi ferate într-un peisaj pre-existent. Robert Hazen nu prea înțelege asemenea lucruri.

        Un alt exemplu, pe la jumătatea articolului: ”tendency for disorder governed by the second law of thermodynamics”. Principiul al doilea al termodinamicii nu ”guvernează” nimic. Principiul al doilea al termodinamicii încearcă să descrie niște manifestări din natură, dar el reflectă nivelul nostru de înțelegere al acelor manifestări, nu faptul că natura ar asculta de cineva.

        După părerea mea, un om de știință care nu înțelege la ce se referă conceptul de divinitate e doar un impostor. Citeam recent un articol despre niște zeități ale munților, de prin Japonia și Coreea de Sud. Oamenii aceia înțeleg mai multe decât Robert Hazen despre modul cum funcționează lumea reală. Pe munte se întâmplă o mulțime de lucruri mai presus de voința și de știința oamenilor, așa că acei oameni nu formulează ”legi” pe care trebuie să le asculte muntele din zona lor 😀

        Acei oameni preferă să-și desfășoare activitățile proprii într-un cadru filozofic în care soarta lor depinde de bunăvoința zeităților de pe munte și nu invers. Pentru că, în timp, acel cadru folozofic și-a dovedit eficiența. Nu de altceva, dar muntele e un pic mai vechi decât primul om care a început să umble pe-acolo.

        • Quebec town recognizes trees as living beings with rights
          Terrasse-Vaudreuil 1st municipality in Canada to sign on to Universal Declaration of the Rights of the Tree

          Vai, ce păcat: Copacii nu votează🤣 Sau, poate orașul din Quebec va semna și pentru acest drept arboricol?!

          • 🤣🤣🤣 nimic nu e imposibil….
            Mai nou guvrnul provincial din Ontario vrea sa faca un drum care sa faciliteze exploatarea zacamantului Ring of Fire din nordul provinciei. Datorita shamanismului invatat in noua curicula, Doug Ford a reusit sa convinga triburile din zona sa accepte constructia. Probabil, ca am auzit mai demult, exportul de minereu va fi facut printr-un port de apa adanca de la Golful Hudson. Planul ar fi ca drumul sa fie accesibil tot timpul anului…

            https://www.cbc.ca/news/canada/thunder-bay/webequie-supply-road-ea-approval-9.7249872

  37. Mai multe dintre recordurile naționale de căldură din Europa au fost stabilite cu mult înainte ca valorile concentrației de CO₂ să atingă nivelurile actuale, printre acestea numărându-se Irlanda (1887), Bulgaria (1916), Polonia (1921), Suedia (1947), România (Stația Ion Sion, comuna Râmnicelu, jud. Brăila, 10 august 1951), Norvegia (1970), Grecia (1977).

    În același timp, o mare parte din recordurile din Europa de Vest au fost stabilite în timpul valurilor majore de căldură din 2003, 2019, 2021 și 2022.

    Se pare că CO₂ are efect doar în Europa de Vest 😁

    Detalii,

    https://x.com/US_Stormwatch/status/2069286620730372532

    • Domnule profesor problema nu-i ca nu au fost depasite recordurile din 19XX. Problema e ca a crescut frecventa evenimentelor care au temperatura aproape de acele recorduri … Chiar daca nu le-au depasit.
      Cine zice ca nu exista o schimbare serioasa in felul in care se manifesta clima in comparatie cu mijlocul secolului trecut, minte.

      • ”exista o schimbare serioasa in felul in care se manifesta clima”

        Există ”o schimbare serioasă” începând de la 1695 încoace. Înainte de 1700, Tamisa îngheța în fiecare iarnă. După 1740 a mai înghețat doar de 6 ori, ultima dată în 1814. Dacă se mai instalează încă 1 milion de eoliene pe Domeniile Coroanei (Crown Estate) și vor fi plătite din bani publici ca să NU producă energie electrică, așa cum se întâmplă și în prezent, crezi că o să înghețe Tamisa din nou? 😀

        În esență, ai aceeași abordare ca și Karl Marx. El a identificat câteva disfuncționalități reale ale capitalismului, iar drept soluție a propus o ideologie aberantă, care a dus la zeci de milioane de morți. Propunerea ta care e? Care e clima care te-ar satisface, concret? Că de abureli gen ”schimbări climatice” e plină lumea.

        Câți oameni ar trebui să nu-și mai permită autoturisme personale? 90%? Că despre asta e toată ideologia eco-marxistă, despre a face oamenii săraci și dependenți de stat. Numai că lui Keir Starmer tocmai i-a ajuns funia la par 😀

  38. Primarul Parisului spune ca americanii poarta vina caldurilor de nesuportat din Franta. De, 90% din locuintele americane au AC iar asta nu face bine la codoi. Dar ce face bine? poate China, India?

    Blaming U.S. Air Conditioning for French Weather
    The Paris deputy mayor thinks she’s found the culprit for a heat wave.

    https://www.wsj.com/opinion/france-paris-a-c-audrey-pulvar-climate-864e1d3f?mod=world_trendingnow_opn_pos4

    Un extras scurt:

    “OMG, this is so rich!” Paris Deputy Mayor Audrey Pulvar wrote online late last week, responding to American criticism. “As the second-largest emitter of greenhouse gases in the world, you bear a significant responsibility for global warming and the consequences we, in France, are experiencing. Your cities, ‘90% air-conditioned,’ are not unrelated to this.” What a bunch of hot air.

    Note that Ms. Pulvar makes no mention of massive emissions coming from China, which under the, ahem, Paris Climate Accord has a free pass to keep increasing its carbon output through 2030. And how much of its activity isn’t even on the books? The nonprofit Centre for Research on Energy and Clean Air recently found that Beijing quietly reworked how it calculates Chinese progress toward climate goals in a way that leaves a “Germany-sized gap” in its reported carbon emissions.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Constantin Crânganu
Constantin Crânganuhttp://academic.brooklyn.cuny.edu/geology/cranganu/
Constantin Crânganu este profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligență artificială, schimbarea climei, geologia petrolului.Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector de geofizică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită prin concurs de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați de metan etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrofizică și hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. Cartea, intitulată Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, a apărut în 2015. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanță foarte rară) și a desfășurat activități de cercetare la fosta sa Universitate din Iași.În 2008, Constantin Crânganu a devenit primul român Full Professor de geologie din SUA.2024 este Annus Mirabilis al profesorului Crânganu: Patru cărți publicate ca singur autor (o tetralogie) -Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Facts: A Voice in the Wilderness, Cambridge Scholars Publishing; Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, 2nd ed., Springer Nature; The Dynamic Earth - Introduction to Geology and Climate Change, KendallHunt; Clima în schimbare De la frică la realitate, Editura Trei/Colecția Contributors. Recordul anterior în cultura română aparține lui Mihail Sadoveanu, care a publicat patru cărți în 1904. ___________________________________________________________________________________ DISCLAIMER:Profesorul Constantin Crânganu nu lucrează pentru, nu oferă consultanță, nu deține acțiuni și nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar putea beneficia de pe urma acestui articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara poziției sale academice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

carte

 

coperta cartii

În această nouă carte, Armand Goșu urmărește desfășurarea războiului din Ucraina și negocierile de pace în contextul geopolitic inaugurat de al doilea mandat al lui Donald Trump, care a subminat dramatic – și poate iremediabil – unitatea lumii occidentale. Astfel, sunt analizate originile imperiale ale planurilor Rusiei în Orientul Mijlociu; de ce și-a abandonat Putin singurul aliat real, dictatorul de la Damasc, și a renunțat la poziția strategică din Venezuela; cum schimbă utilizarea pe scară tot mai largă a dronelor modul de desfășurare al luptelor și, adeseori, deznodământul lor; evoluțiile recente ale negocierilor pentru încheierea războiului. Vezi mai multe

Carti noi

Despre alegere şi discreţia binelui

Despre alegere şi discreţia binelui

„Vorbim tot mai mult despre viață în termeni de optimizare și eficiență; nu ne mai atrage atenția decât ceea ce ni se pare convenabil. Aderența la un mesaj de credință, imaginat doar ca poliță de asigurare, va mai putea oare să ne sugereze marile întrebări ale ființei și să ne ferească de ratare? Ar mai putea perplexitățile credinciosului de la noi să intre în dialog cu mirările lumii, astfel încât să nu lase impresia negocierii sale cu fatalitatea? Mai putem aspira la luciditate sub influența unui mod contorsionat de a concepe tradiția?“ — MIHAI FRĂŢILĂ - vezi mai mult

Carti noi

 

Pagini

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro