Trois choses influent sans cesse sur l’esprit des hommes:
le climat, le gouvernement et la religion
Voltaire, Essai Sur Les Mœurs Et L’esprit Des Nations, 1756
Cu circa un secol înainte ca arderea primelor tone de combustibili fosili să marcheze debutul Revoluției Industriale, Voltaire ne informa că primul lucru care „influențează constant mințile oamenilor ” este clima. Nu știu exact ce fel de știință climatică exista pe vremea filosofului francez și, dacă exista, care era procentajul consensului care i-a conferit climei locul întâi în eseul publicat în 1756.
Fast forward un sfert de mileniu și aflăm că există două tipuri de știință (climatică sau de alt soi) – una bună și alta proastă. Cum le putem deosebi? Definim mai întâi știința proastă, apoi, prin negare, rezultă ce este știința bună. Această metodă de demarcare a fost propusă în 2010 de Naomi Oreskes și Eric Conway (Merchants of Doubt) potrivit căreia știința proastă poate fi identificată vizual:
Oamenii de știință sunt convinși că recunosc știința proastă atunci când o văd. Este vorba despre știință care este în mod evident frauduloasă – atunci când datele au fost inventate, falsificate sau manipulate. Știința proastă este cea în care datele au fost selecționate cu grijă – când unele date au fost omise în mod deliberat – sau în care cititorului îi este imposibil să înțeleagă pașii care au fost parcurși pentru a produce sau analiza datele. Este un set de afirmații care nu pot fi testate, afirmații care se bazează pe eșantioane prea mici și afirmații care nu rezultă din dovezile furnizate. Iar știința este proastă – sau cel puțin slabă – atunci când susținătorii unei poziții sar la concluzii pe baza unor date insuficiente sau inconsistente.
Definiția de mai sus este în mare parte acceptabilă pentru cei mai mulți dintre noi. Totuși, apare o întrebare: Ce fel de „ochelari” folosesc oamenii de știință pentru a „recunoaște știința proastă atunci când o văd”? Oreskes și Conway au un răspuns:
Dar, deși aceste criterii științifice pot fi clare în principiu, a ști când se aplică în practică este o chestiune de judecată. Pentru aceasta, oamenii de știință se bazează pe evaluarea peer review. Evaluarea peer review este un subiect imposibil de făcut sexy, dar este esențial să îl înțelegem, deoarece este ceea ce face știința știință – și nu doar o formă de opinie. [subliniat în original]
Pe scurt, știința este bună dacă apare în reviste cu peer review și este proastă dacă este publicată fără peer review. Simplu, nu?
Ce se întâmplă, de fapt, cu evaluarea prin referenți?
Până la cel de-al doilea război mondial, oamenii de știință scriau scrisori, articole, monografii etc. a căror publicare se lovea în principal de costurile hârtiei, poștei sau ale unei prese tipografice. Revistele științifice au apărut în anii 1600, dar procedurile lor de publicare foloseau diverse criterii de selecție („publicăm tot ce primim”, „editorul își întreabă prietenii ce părere au”, „votul unui comitet alcătuit din somități” etc.). În anii 1830, în Marea Britanie, are loc introducerea sistemului de arbitraj/judecare bazat pe referenți externi pentru publicațiile care aparțineau unei academii sau societăți științifice – cum ar fi Philosophical Transactions. Dar imediat au apărut situații alarmante:
Referenții sunt suprasolicitați. Problema bias-urilor este greu de rezolvat. Sistemul de arbitraj cu referenți a cedat și a devenit un obstacol în calea progresului științific. Arbitrajul tradițional este o formă învechită care ar fi putut fi bună pentru știință în trecut, dar a sosit timpul să se pună capăt suferinței.
Primele sisteme de referenți-arbitri pe care le-am recunoaște ca atare au fost instituite de societățile științifice engleze la începutul secolului al XIX-lea. Dar acești arbitri nu au fost niciodată destinați să joace rolul de gardieni științifici supremi. Această noțiune a apărut în jurul anului 1900. Exact atunci, unii au început să se întrebe dacă sistemele de referenți-arbitri nu ar putea fi fundamental defectuoase. În acest sens, evaluarea peer review a fost întotdeauna defectuoasă.[1] [s.m.]
Cronicizarea și decăderea evaluării peer review a început după cel de-al doilea război mondial. Stimulate de importantele dezvoltări științifico-tehnologice din timpul conflagrației mondiale (bomba atomică, radarul, cauciucul sintetic, jeep-ul, penicilina industrială, cuptorul cu microunde etc.), guvernele au început să investească fonduri masive în cercetare și au convocat referenții peer review pentru a se asigura că banii publici nu sunt irosiți pe chestii pe care ele, guvernele, nu le doreau. Avalanșa financiară s-a transformat rapid într-o avalanșă de articole, iar revistele, care înainte se chinuiau să-și umple paginile, au trebuit să limiteze și să aleagă articolele publicate. Evaluarea peer review, care era practicată rareori, s-a generalizat după ce, în 1973, Nature a impus arbitrajul extern ca o cerință obligatorie pentru publicare.[2]
În ultimii 50 ani, peer reviewing-ul a devenit o activitate uriașă și costisitoare. Conform unei estimări recente, oamenii de știință angajați în evaluările peer review au lucrat într-un singur an (2020) timp de peste 130 de milioane de ore, echivalentul a 15.000 de ani. Adaug imediat că toată această muncă este neplătită, deși valoarea ei depășește 2 miliarde USD: Valoarea monetară estimată a timpului petrecut de recenzorii din SUA pentru recenzii a fost de peste 1,5 miliarde USD în 2020. Pentru evaluatorii din China, estimarea este de peste 600 de milioane USD, iar pentru cei din Regatul Unit, de aproape 400 de milioane USD.[3] În plus, universitățile și alte instituții de cercetare cheltuiesc anual milioane de dolari pentru a avea acces la reviste de specialitate. Un singur exemplu: sistemul de biblioteci al universității mele (The City University of New York – CUNY) are un buget anual de aproximativ 15,7 milioane de dolari, din care aproximativ 14,6 milioane de dolari sunt destinate în mod specific resurselor electronice (colecțiile de reviste Elsevier, Springer etc.). Eu însumi sunt referent pentru numeroase publicații de specialitate, iar din 2007 până în prezent, sunt Editor Asociat al revistei Marine and Petroleum Geology (MPG) (IF = 3,7). În această ultimă calitate, petrec lunar multe ore de cercetare, verificare, contactarea posibililor referenți, evaluarea comentariilor peer review, deciziile de acceptare, respingere sau re-trimitere a manuscriselor etc. Și toată această muncă este benevolă și gratuită (ca pe vremurile comunismului – muncă voluntară pentru binele întregului popor). Deși cea mai mare parte din cercetările publicate în revistele de specialitate este finanțată prin bani publici, respectivele reviste nu plătesc nici un cent autorilor sau referenților.
Transformarea evaluării peer review într-un judecător-promotor al științei bune este problematică din mai multe motive. Internetul abundă de date și analize pertinente în această privință. Pe această platformă, eu însumi am semnalat zeci de cazuri care atentează la bunul renume al practicii peer review. Reproduc doar câteva, relativ recente:
Peer review-ul nu este foarte bine văzut de mulți care trebuie să treacă prin acest proces. Astăzi, mulți cercetători vor împărtăși faptul că evaluarea peer review este pur și simplu defectă. Nu înseamnă nimic mai mult decât faptul că 2-4 persoane s-au uitat peste lucrare și nu au găsit nicio problemă pe care editorul ar considera-o prea gravă. https://www.contributors.ro/spovedania-unui-climatolog-incorect-politic/
Deși publicarea unei lucrări într-o revistă de prestigiu, precum Nature, se face cu un riguros peer review, acest lucru nu este o garanție că lucrarea va supraviețui. Pentru că supraviețuirea unui studiu cu „probleme” rezolvate incorect politic nu depinde de validitatea datelor și metodelor științifice folosite pentru extragerea concluziilor. Nu, malaxorul social media este cel care decide ce este „adevărul științific”, împrumutând definițiile oximoronice ale lui George Orwell din romanul 1984. https://www.contributors.ro/o-nobila-minciuna-si-in-revista-nature/
Dr. Valentina Zharkova este cunoscută prin studiile sale despre influența Soarelui asupra climei terestre, influență care, potrivit cercetărilor sale și ale grupului pe care îl conduce, nu este cuantificată și apreciată la justa sa valoare.
Mai este cunoscută și pentru faptul că un studiu publicat în revista Nature a fost retras în 2020 de editorul publicației, la un an după publicare, chiar dacă a fost peer reviewed și deja citat de alți cercetători:
Din păcate, revista Nature nu este străină de aceste practici: studii acceptate după peer review devin inacceptabile după publicare și sunt retrase. https://www.contributors.ro/geometria-haosului-si-prioritatea-indoielii/
Când revista Nature retrage pe 23 august 2023 articolul peer reviewed A critical assessment of extreme events trends in times of global warming, publicat cu peste un an în urmă, pentru că nu susținea narațiunea corectă, dar pe 30 noiembrie 2023 publică articolul despre inocularea psihologică a celor care nu cred în acea narațiune, ceva este putred în (Nature) Danemarca…
Până la 50% din lucrările evaluate peer reviewed din literatura de specialitate privind sustenabilitatea și tranzițiile pot fi catalogate drept „rahaturi academice” (academic bullshit).
„Rahatul academic” este definit drept o știință care este atât de inutilă și lipsită de sens încât nici măcar cercetătorul care o produce nu-i poate justifica existența. În esență, este vorba de o cercetare care nu contribuie la avansarea cunoștințelor științifice cu privire la subiectul ales pentru discuție.
Cu toate acestea, din cauza configurației actuale a sistemului academic, cercetătorul se simte obligat să pretindă contrariul și să continue să producă acest tip de lucrări.
Știm că sistemul peer review este neobiectiv, injust, lipsit de responsabilitate, incomplet, ușor de aranjat, adeseori insultător, de regulă ignorant, uneori prostesc și adesea greșit.
A demarca știința bună/știința proastă doar pe baza revistelor care solicită/nu solicită arbitrajul peer review nu este o garanție 100% a calității, onestității și integralității științifice. Faptul că patru lucrări faimoase ale Einstein au fost publicate în 1905 fără peer review în Annalen der Physik nu le face „proaste”. După ce a făcut o descoperire epocală – craterul de impact al asteroidului care a provocat a cincea extincție a vieții acum 65 milioane de ani – geofizicianul Glen Penfield (împreună cu geologul Alan R. Hildebrand) au trimis un manuscris revistei Nature în 1990. Manuscrisul a fost respins. Unul dintre referenți, un expert NASA proeminent, a scris în comentariul său că „singurul lucru original în acea lucrare este numele imposibil de pronunțat Chicxulub”.[4] A fost meritul revistei Geology (cu un factor de impact mai mic decât al revistei Nature) care, pe 1 septembrie 1991, a publicat studiul Chicxulub Crater: A possible Cretaceous/Tertiary boundary impact crater on the Yucatán Peninsula, Mexico – o contribuție fundamentală la descifrarea istoriei planetei noastre. Din păcate, pentru geofizică și geologie nu se acordă premii Nobel. Pe de altă parte, revista Nature nu are scrupule publicistice când e vorba de câțiva baobabi bătrâni din Africa, omorâți, chipurile, de încălzirea globală, sau de propagarea unei minciuni nobile.
Știința tactică, aka știința politizată, știința propagandistică
Cele două tipuri de știință, prezentate mai sus, sunt acompaniate de o specie pe care am analizat-o de mai multe ori pe această platformă și pe care, recent, am găsit-o botezată cu un nume nou – știință tactică, pe care profesorul Roger Pielke Jr. a definit-o ca reprezentând:
Publicații – adesea destinate literaturii de specialitate – concepute și construite pentru a servi unor scopuri extra-științifice, de obicei eforturilor de a modela opinia publică, de a influența deciziile politice sau de a servi unor acțiuni în justiție.[5]
Lista de publicații conținând știință tactică, întocmită de profesorul american, include doar exemple din domeniul care îl interesează (studii climatice):
– Stabilization Wedges: Solving the Climate Problem for the Next 50 Years with Current Technologies, 2004. Primul autor, profesorul Stephen Pacala (Princeton University) a recunoscut candid, după patru ani, că lucrarea a fost scrisă de fapt pentru a servi unor scopuri politice și pentru a marginaliza unii cercetători care au opinii diferite:
Scopul studiului privind „stabilization wedges” a fost pur și simplu bine orientat – am vrut să oprim administrația Bush din ceea ce am considerat a fi o strategie de amânare a acțiunilor privind încălzirea globală…De asemenea, am vrut să oprim grupul de oameni de știință care scriau ceea ce eu credeam că erau propuneri de granturi mascate drept evaluări energetice.
– The greenhouse gas footprint of liquefied natural gas (LNG) exported from the United States, 2024. Autorul, Robert W. Howarth, este binecunoscut cititorilor Contributors de pe vremea când făcea tandem cu „faimosul” fracktivist Anthony Ingraffea (ambii de la Cornell University) pe tema interzicerii fracturării hidraulice. Acum, după triumful revoluției argilelor, „războinicul” anti-fracturare și-a găsit un alt job, ridicând mingea la fileu Președintelui Biden pentru decizia sa de a opri temporar exportul american de GNL (gaz natural lichefiat). Howarth a fost plătit de Park Foundation, aceeași organizație care a investit milioane de dolari pentru susținerea grupurilor anti-fracturare de la Duke University și Cornell University.
– High radiative forcing climate scenario relevance analyzed with a ten-million-member ensemble, 2024. Lucrarea, finanțată și scrisă (parțial) de EPA (Environmental Protection Agency), apără utilizarea continuă de către EPA a scenariului climatic apocaliptic RCP8.5, scenariu care stă la baza calculării costului social al carbonului de către administrația Biden.
– RCP8.5 tracks cumulative CO2 emissions, 2020. Lucrarea se bazează pe ipoteze fanteziste privind creșteri masive ale emisiilor de CO2 produse de schimbările utilizării terenurilor, în totală contradicție cu observațiile și cu rapoartele IPCC. Autorii justifică prioritizarea continuă a unui model climatic dezavuat (RCP8.5) de comunitatea științifică doar pentru că acest model produce cele mai apocaliptice predicții despre creșterea temperaturilor și emisiilor de CO2 până în anul 2100.
Despre lista de mai sus, profesorul Pielke a opinat:
Chiar dacă articolele sunt publicate peer reviewed, ele reprezintă o știință proastă nu doar pentru că sunt știință tactică. Ci pentru că a demonstra că sunt știință proastă e nevoie de utilizarea unei științe bune.
În 2023, în articolul Când politicul impune științei limita de temperatură de 1,5°C, am prezentat propria listă (incompletă) de studii de știință tactică, aka politizată, propagandistică. Reproduc doar un exemplu:
Înainte de Acordul de la Paris, limita de 1,5°C se afla în afara domeniului de explorare a căilor posibile. A fost considerată nerealistă și, prin urmare, irelevantă (Livingston & Rummukainen, 2020; van Beek et al., 2022). După Acordul de la Paris, căile compatibile cu 1,5°C au devenit larg răspândite în literatura de specialitate.
Un alt exemplu tipic de știință tactică l-am prezentat în articolul Ce „vrăji” mai fac modelele climato-economice supra-încălzite? (2018), în care am criticat ca fiind o aberație modelul publicat în Nature de trei profesori de la universitățile Stanford și Berkley, model conform căruia încălzirea globală din 2100 va transforma Islanda în țara cu cel mai mare PIB/locuitor din lume, urmată de Mongolia; iar România va egala economic Statele Unite!!! Cum s-a ajuns la această aberație? Simplu, autorii au folosit scenariile extremiste RCP8.5 și SSP5-8.5, cele mai „fierbinți” posibile.
Un nou membru în familia științei tactice sunt articolele grupului World Weather Attribution (WWA), care se ocupă, din 2015, cu atribuirea de cauze climatice unor evenimente extreme (uragane, inundații, valuri de căldură, incendii de vegetație, etc.).
Astfel de cercetări nu sunt întotdeauna supuse unei evaluări peer review, iar acest lucru este adesea intenționat, deoarece evaluarea peer review durează mult mai mult decât ciclul știrilor.[6] Studiile de atribuire a evenimentelor sunt în general promovate prin intermediul comunicatelor de presă, creând titluri senzaționaliste, care atrag click-uri și umplu buletinele de știri ale mass media alarmiste.
Publicațiile WWA sunt știință tactică – publicarea rapidă, fără peer review, a unor ipoteze despre posibilele cauze climatice ale evenimentelor descrise, reprezintă o metodă de influențare a acoperirii mediatice și de servire a unor scopuri juridice și politice. De exemplu, crearea unor litigii climatice pe modelul litigiilor legate de tutun (vezi Oreskes and Conway, 2010), în care acuzarea are nevoie de o bază științifică presupusă sau plauzibilă în atribuirea cauzei și efectului.
Friederike Otto, cercetătoarea șefă al grupului WWA, cu doctorat în filosofia științei, explică sincer și clar că funcția principală a acestor studii, parțial finanțate de miliardarii care susțin Net Zero și puternic promovate de mass-media mainstream, este de a sprijini litigiile juridice împotriva companiilor producătoare de combustibili fosili: „Spre deosebire de orice altă ramură a științei climatice sau a științei în general, atribuirea evenimentelor a fost de fapt sugerată inițial cu gândul la tribunale.” Detalii despre această strategie sunt prezentate de Dr. Otto în interviul intitulat From Extreme Event Attribution to Climate Litigation.
Știința înhămată la carul politic se numește știință partizană, un alt eufemism pentru știință tactică. Și când aceasta se întâmplă, știința reală și societatea suferă deopotrivă. Opinia publică consideră, cu bună credință, că oamenii de știință și-au câștigat o poziție de încredere în societate și merită respectul nostru pentru eforturile lor. Dar aceeași încredere se poate pierde rapid când oamenii de știință se angajează în politici partizane sau acțiuni de avocatură politică, promovându-și propriile agende și interese academice sau de altă natură (angajări, promovări, granturi, evaluări de merit).
Faptul că revista Nature s-a implicat în alegerile prezidențiale din 2020 (De ce Nature îl susține pe Joe Biden pentru președinția SUA. Nu putem sta cu mâinile în sân și să lăsăm știința să fie subminată. Încrederea lui Joe Biden în adevăr, dovezi, știință și democrație face din el singura alegere în alegerile din SUA) nu a rămas fără consecințe. Oamenii de știință își pierd deja încrederea publicului în funcție de partizanat. Un studiu recent publicat în Nature Human Behaviour evidențiază acest aspect. Autorul a observat că alegătorii americani care au citit susținerea lui Joe Biden din 2020 oferită de Nature nu și-au modificat opinia despre el. În schimb, ei au devenit mai puțin încrezători în oamenii de știință și în revista Nature, manifestând o atenție redusă față de articolele acestei publicații legate de COVID-19.[7]
Recent, Scientific American a trecut de la știință la politică electorală: Votați-o pe Kamala Harris pentru a sprijini știința, sănătatea și mediul înconjurător. Kamala Harris are planuri pentru îmbunătățirea sănătății, stimularea economiei și atenuarea schimbării climei…
Recunosc, acest îndemn sciency nu a făcut decât să-mi întărească alegerea votului meu din 5 noiembrie.
Concluzii
A change in our climate…is taking place…
Both heats and colds are become more moderate.
Thomas Jefferson, Notes on the State of Virginia (1785)
A face o distincție infailibilă între știința bună și știința proastă este mai dificil ca niciodată în 2024. Evaluarea peer review – criteriul de demarcație generalizat acum 50 de ani, nu funcționează conform așteptărilor. Distorsionează și a devenit un sistem corupt. Autorii sunt frustrați pentru că evaluarea peer review poate dura luni sau chiar ani înainte că manuscrisul lor să fie publicat.[8] Referenții nu sunt stimulați financiar sub nicio formă – ca editor nu-i pot forța în niciun fel pentru a preda la timp evaluările lor.
Deși lucrările publicate sunt peer reviewed, deci aprioric știință bună, multe rezultate sunt non-reproductibile, iar și mai multe dintre ele pot fi pur și simplu false. Exemple specifice pot fi citite în articolul meu din 2018 – Criza reproducerii, publicarea tendențioasă și canonizarea unor fake facts în studiile științifice.
Într-un articol mai recent – Spovedania unui climatolog incorect politic – am prezentat o altă față a evaluării peer review:
Am omis adevărul integral pentru a obține publicarea lucrării mele despre schimbarea climei. Tocmai am fost publicat în revista Nature pentru că m-am limitat la o narațiune pe care știam că editorii o vor aprecia. Nu așa ar trebui să funcționeze știința. Altfel spus, am sacrificat să-mi aduc contribuția la patrimoniul celor mai valoroase cunoștințe pentru societate din dorința ca cercetarea mea să fie compatibilă cu prejudecățile editorilor și referenților de la revistele pe care le vizam pentru publicare.
Știința tactică poate avea un efect insidios asupra unui public novice sau mai puțin educat pentru că avem de-a face cu un subtil lup îmbrăcat în piele de oaie: o știință pretinsă, o propagandă deghizată în știință, manevre politice ambalate în poleială științifică, lucrări care arată ca știință, dar sunt de fapt destinate să îndeplinească alte scopuri decât cele ale științei reale.
În prezent, există peste 42.000 reviste (active – 27,080 și inactive – 15.39) dintre care 34.346 sunt reviste cu evaluare peer review în domenii de top: științele vieții, științele sociale, științele fizice și științele sănătății. Din 2022, peste 5,14 milioane de articole academice sunt publicate anual, inclusiv studii scurte, recenzii și lucrări ale conferințelor.
În cazul în care descoperiți o modalitate mai bună de arbitraj al meciului Știința bună vs. Știința proastă, la care să considerați și posibila rezervă (Știința tactică), puteți încerca să convingeți cele peste 34.000 reviste. Mult succes!
[1] Csiszar, A., 2016, Peer review: Troubled from the start, Nature, vol. 532, pp. 306–308.
[2] În afara lumii științifice anglofone, sistemele de arbitraj au rămas rare. Albert Einstein, de exemplu, care și-a publicat toate lucrările în Germania fără nicio o evaluare peer review, a fost șocat când un jurnal american (Physical Review) a trimis o lucrare de-a lui unui referent în 1936. Indignat, el și-a retras articolul și l-a publicat într-o altă revistă.
[3] Aczel, B., Szaszi, B., and Holcombe, A.O., 2021, A billion-dollar donation: estimating the cost of researchers’ time spent on peer review, Res. Integr. Peer Rev., vol. 6, no. 14.
[4] Crânganu, C., 2020, Din nou, despre sfidarea consensului științific: Cum a fost descoperit craterul de impact Chicxulub și, implicit, extincția non-darwiniană a dinozaurilor și altor specii
[5] Pielke Jr., R., Oct 3, 2024, Weaponizing Peer Review – Tactical science in service of political ends
[6] Pielke Jr., R., Oct 7, 2024, Weather Attribution Alchemy
[7] Zhang, F. J., 2023, Political endorsement by Nature and trust in scientific expertise during COVID-19, Nature Human Behaviour, vol. 7, pp. 696–706.
[8] Andersen, M. Z et al., 2021, Time from submission to publication varied widely for biomedical journals: a systematic review, Curr. Med. Res. Opin., vol. 37, no. 6, pp. 985-993.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Poate ar trebui ca aceste reviste sau articole sa fie insemnate ca fiind publicitare asa cum sunt marcate filmele care trebuie vizionate impreuna cu parintii… Dar ne intoarcem de unde am plecat. Cine vor fi cei care le marcheaza? Etica nu mai inseamna nimic in aceasta lume?
Friederike Otto: „Spre deosebire de orice altă ramură a științei climatice sau a științei în general, atribuirea evenimentelor a fost de fapt sugerată inițial cu gândul la tribunale.” Macar daca „stiinta proasta” s-ar limita la procese impotriva altor corporatii, insa problema este ca astfel de studii sunt facute la comanda politica pentru a influenta societatile si opinia publica. Astfel de politici sunt tipice guvernelor stangiste (marxiste) care acum conduc si domina lumea. Aceste politici sunt sustinute de catre guvernul american (stangist) care propaga aceste politici si in Europa. Daca la alegerile din noiembrie castiga doamna Harris (observati ce frumos scriu(sic!), atunci implementarea aceste politici climatice bazate pe studii platite va continua si vom ajunge probabil in epoca de piatra. Comisia Europeana a lasat-o mai moale cu clima, pentru ca au inceput sa apara falimentele marilor companii auto si ale celor producatoare de baterii electrice, cum ar fi Northvolt, de exemplu, care este cel mai mare producator de baterii auto din Europa, apoi Volkswagen isi inchide fabrici in diverse state europene si exemplele ar putea continua. Politicile climatice finantate de miliardari cu ambitii autoritare nu fac decat sa puna pe butuci industrii si economii. Norocul nostru ca exista si miliardari buni, care se opun unor astfel de politici…
BASF SE
H&R Chemisch-Pharmazeutische Spezialitäten GmbH
Tesa Werk Hamburg GmbH
Drewsen Spezialpapiere GmbH & Co.KG
Kimberly-Clark GmbH
Papierfabrik Adolf Jass GmbH & Co.KG
Schumacher Packaging GmbH
Nordenham Metall GmbH
Schmiedewerke Gröditz GmbH
Saint-Gobain Glass Deutschland GmbH
Saint-Gobain Isover G+H AG
Wienerberger GmbH
Ziegel- und Klinkerwerke Janinhoff GmbH & Co. KG
Südzucker AG
Knauf Insulation GmbH
Sunt primele firme care primesc impreuna ca 2,7 miliarde euro suventii de la statul german pt. transformarea ecologica/climatica a productiei. Este ca si cum ai sari de la etajul 100 al unui bloc turn fara parasuta bazandu-te ca „cineva” ti-o va arunca la timp. Este un experiment periculos cu potential exploziv !! Statul reprezentat prin ministrul economiei hotaraste cine primeste subventii si cine nu primeste , cu alte cuvine, cine este pe linie de partid e OK, cine nu, n-are decat sa se bata pe piata libera si sa suporte riscurile antreprenoriale !!
Garanteaza cineva ca produsele vor fi competitive ?
Ce mai stiinta ecomomica. legi economice si alte blablau-ri daca insasi esenta capitalismului, competitia este astfel desfiintata de niste ecosocialisti care au impresia ca pot planifica o piata libera.
Incetul cu incetul se trece la planificarea centralizata pe model socialist/comunist, legile pietii fiind calcate voit in picioare. Este un experiemnt extrem de periculos la capatul caruia poate aparea un totalitarism „legal”
Nationalsocialismul lui Hitler care a provocat al 2 – lea Razboi Mondial a fost urmarea socialismului, a ideilor socialistilor a sec al 19 lea, el le-a pus in aplicare iar Mussolini a a firmat ca fascistii au fost primii care au inteles necesitatea ingradirii libertatilor individuale cu cat o societate devine mai complexa.
In aceste conditii, prin subventii cu dedicatie statul pune umarul direct la dezvoltarea de monopoluri, statul socialist fiind de fapt cel mare monopolist !
Aveti dreptate! Mda, acelasi stat german si Uniune Europeana care urla ca statul chinez subventioneaza producatorii de masini electrice si astfel pune in pericol producatorii europeni. „Hotul striga hotii”. Sa fim realisti, niciodata Europa (UE) nu a reprezentat un sistem capitalist veritabil, dinamic, care sa se poate adapta vremurilor fara a apela la politici socialiste si suprareglementari teribile. Bancile europene nu ofera credite celor care doresc sa creeze mici companii tehnologice sau alte tipuri de produse, preferand sa nu riste. De aceea se si cheama „piata unica”, pentru ca este unica in lume prin politicile socialisto-capitaliste aplicate companiilor. Stau si ma intreb cat va mai putea statul german sa subventioneze companiile mari, care au pile la Bundestag. Insa, ce nu face statul pentru niste voturi in plus la alegeri oferite de sutele de mii de angajati care lucreaza in toate acele mari companii.
https://journals.plos.org/plosmedicine/article?id=10.1371/journal.pmed.0020124
„Știința este un efort nobil, dar este și un efort cu randament redus”, spune el. „Nu sunt sigur că mai mult de un procent foarte mic din cercetarea medicală va duce vreodată la îmbunătățiri majore ale rezultatelor clinice și ale calității vieții. Ar trebui să fim foarte confortabili cu acest fapt.”
His trailblazing 2005 paper Why Most Published Research Findings Are False has been viewed over 2.5 million times and is the most cited article in the history of PLoS Medicine. In it, he argues that much medical research is biased, overblown or simply wrong. Here, he talks to Ray about the far-reaching implications of these findings for people both inside and outside the world of health.
John P.A. Ioannidis | Stanford Medicine
Stanford Medicine
https://med.stanford.edu › profiles › john-ioannidis
Professor of Medicine (Stanford Prevention Research),
************************
Daca in medicina e asa, acolo unde sunt cele mai drastice controale, acolo unde e cel mai important si totodata cel mai periculos, pai cum o fi in alte domenii!?
Cunosc sistemul peer review foarte bine, lucrand in inv superior si cercetare in strainatate multi ani. De foarte multe ori articolele se accepta la reviste de varf pe baza de „pile”, prietenii, interese de grup, etc.
De multe ori articole valoroase nu se accepta, nefiind nici macar citite complet. Referee-ul citeste doar putin, intelege ce vrea (nu ce scrie in articol), da un raport superficial si aiurea. Nu tot ce apare in jurnale tari si este de calitate. Cunosc multe cazuri cand in jurnale tari s-au acceptat articole fie gresite, fie mediocre, fie fara niciun impact real post-publicare. Totusi pana la urma articolele bune se cern, indiferent unde au aparut, si lasa un impact, chiar daca acest lucru dureaza mai mult. Jurnalele prestigioase totusi nu publica chiar orice bullshit, articolul trebuie sa fie macar mediu si sa aiba ceva substanta.
Sa descalifici Nature, Scientific American nu este o idee corecta si nici justificata. Mai publica si dude, dar per total sunt jurnale serioase si publica dupa un proces peer-review amanuntit si de calitate. Desi detaliile pot fi uneori corectate, imbunatatite, completate, totusi e clar ca se intampla ceva cu vremea/clima… Daca autorul neaga veridicitatea Nature si Scientific American si a procesului peer-review in general, atunci ce publicatii sunt dupa el de incredere, si cu ce inlocuieste procesul peer-review?!
Apropo de clasificarea in stiinta buna, stiinta proasta, cine hotaraste care cum e?…
@Dan capitan de plai, o intrebare sunteti ala care vede peste tot putinism?
Daca autorul neaga veridicitatea Nature si Scientific American si a procesului peer-review in general, atunci ce publicatii sunt dupa el de incredere, si cu ce inlocuieste procesul peer-review?!
Daca ai fi o persoana bine intentionata si ai avea si ceva inteligenta functionala ai intelege ca domnul profesor nu face decit sa traga un semnal de alarma ca pina si publicatii de renume, publicatii care ar trebui sa fie un exemplu de probitate stiintifica, isi incalca propriile principii din anumite motive. Cu alte cuvinte, o neincredere sanatoasa chiar in organizatii cu renume nu strica!
Apropo de clasificarea in stiinta buna, stiinta proasta, cine hotaraste care cum e?… Daca vrei sa afli adevarul adevarat te sfatuiesc sa citesti Biblia sau Coranul.
Nimeni nu hataraste care e stiinta buna sau rea, poate doar timpul, dar si asta e parsiv, mai ales ca e limitat pt multi dintre noi!
@tiganu care face pe neamtu… Cica „o neincredere sanatoasa chiar in organizatii cu renume nu strica!”– asta am si spus mai sus. Citesti, dar nu intelegi.
Cica „Apropo de clasificarea in stiinta buna, stiinta proasta, cine hotaraste care cum e?… Daca vrei sa afli adevarul adevarat te sfatuiesc sa citesti Biblia sau Coranul.” Lasa, nu mai sfatui cand habar n-ai si bajbai aiurea.. Analfabetism functional dar foarte plin de el si agresiv religios….! E ridicol sa crezi ca Biblia sau Coranul sunt judecatorii adevarului, mai ales stiintific! asta e gandire de habotnic care se inghesuie sa pupe moaste. Biblia si Coranul sunt carti scrise tot de oameni, si in plus de niste oameni de acum 2000 de ani (1400 ani in cazul Coranului); vezi propriul tau comentariu cu „neincrederea sanatoasa”. Problema ridicata ramane, si se hotaraste prin investigatie stiintifica, repetarea experimentelor, etc, adica tot prin metoda stiintifica.
@Dan sergent de plai
E ridicol sa crezi ca Biblia sau Coranul sunt judecatorii adevarului, mai ales stiintific! asta e gandire de habotnic ha, ha, ha, asta ai inteles tu? Banuiam eu ca e ceva nasol cu tine dar imi depasesti asteptarile.
De fapt am plecat de la reprosul tau facut d-lui profesor: Sa descalifici Nature, Scientific American nu este o idee corecta si nici justificata.
Dacă știința este măsurată ca producția de lapte la vite, ceea ce o sa rezulte este cantitate, doar ca nu de lapte ci de maculatură.
Mai nou publicațiile și bazele de date sunt doar mecanisme de exploatare a cercetătorilor. Nu am auzit niciodată de un cercetător care să primească un cec gras de la vreo revistă. Cititorii sunt doar cercetătorii (plătesc abonamente, sau plătesc universitățile pentru ei), cei care publica sunt cercetătorii (care plătesc taxe de review, de publicare, de ”open access” etc). Banii au un singur sens, merg către corporațiile care sunt proprietarii publicațiilor.
Ar trebui un alt sistem, și probabil vom vede un astfel de sistem nu peste multă vreme.
Cercetatorii adevarati nu prea publica din mai multe motive:
1. Nu au timp sa publice
2. Nu sunt motivati (platiti) sa publice
3. cercetarile adevarate sunt secrete, nici o firma care a bagat milioane in ceva nu se omoara sa-si publice rezultatele.
Deci cercetatorii care publica sunt in general angajati la univ, centre de cercetare finantate de stat, sau de diferite organizatii, organizatii care au si ele diverse interese. Acestia sunt obligati sa publice asa cum orice taran isi pune cartofii pe taraba. Mai ales proiectele finantate de stat, de Eu sunt obligate sa aiba rezultatele publicate.
@Bradut. Nu as zice ca bazeele de date sunt „doar mecabisme de exploatare a cercetatorilor”. Ele sunt in primul rand baze de date necesare, punct. Cum se folosesc e problema reala. Bazele de date sunt insa absolut necesare pt a vedea ce s-a publicat, de catre cine, cand, etc. Autorii articolelor nu sunt platiti, nici referentii, iar editorii eventual f.putin (sau deloc). E adevarat ca cei care se imbogatesc nefacand mai nimic sunt marile case de publishing, care detin majoritatea jurnalelor serioase. Autorii fac partea cea mai grea, si anume scrierea articolelor, documentarea, venirea cu idei originale, etc. Pe de alta parte nu li se cer bani sa publice.
Nature, Scientific American, unele jurnale de la Springer, Elsevier, Wiley, Cambridge UNiv Press, Oxford Univ Press, etc, sunt in top si vazute in general f.bine in comunitatea stiintifica.
Totusi sistemul jurnale/edituri/referenti e necesar si vital pt stiinta, nu exista realist vreun alt sistem mai bun.
Pe de alta parte sistemul Open Access e o porcarie, o sarlatanie totala in care autorii sunt pusi in plus sa-si plateasca publicarea (pe sume uriase, intre 800-3000$/articol de exp). Sistemul Open Access nu e deloc viitorul, jurnalele OA sunt in marea majoritate niste tarabe abjecte fara niciun peer-review serios, se publica toate nazbatiile.
O alta posibilitate e ca mai multe universitati sa se uneasca si sa finanteze jurnale serioase, stiu de cateva initiative si jurnale, desi putine.
@ neamtu tiganu
@ Tudor
Va fac un calcul simplu, o cercetare publicată pentru care nu se plătește autorului are utilitate, are costuri, are muncă inclusă, dar, în lipsa unui preț, valoarea ei este 0. Prin urmare productivitatea cercetătorilor care publică este 0. Trăim intr-o societate care se numește ”capitalism” si ”economie de piață” care pleacă de la prezumția că tot ceea ce are valoare merita sa existe ceea ce nu are nu merita sa existe. Strict economic, cercetarea publicată fără drepturi de autor sau altă formă de proprietate intelectuală NU este justificabilă.
Să fii cercetător înseamnă doar sărăcie, și, în societatea actuală, marginalizare socială. Spun asta cu dezamăgire și tristețe. Și cu regretul că mi-am pierdut timpul încercând sa fac cercetare. Mai bine creșteam vaci de lapte sau melci sau roșii, mă făceam instalator sau electrician. Adică ceva care se plătește.
La capitolul „știință tactică” aș adăuga și știința comercială. Carevasazică, studii științifice comandate oamenilor de știință, cu tematică și diseminare a rezultatelor strict controlate de comanditar. O formulare de genul „studiile științifice nu au relevat o legătură directă între câmpul electromagnetic al liniilor de înaltă tensiune și cancer” se pot traduce cam așa, de exemplu:
Distribuitorul de energie electrică a comandat și finanțat un studiu referitor la incidența cancerului de colon în zonele afectate de câmpuri electromagnetice puternice. Deși s-a descoperit că, în zonele studiate, incidența cancerelor de sânge era triplă față de alte zone, incidența cancerului de colon era normală. Cel care comandă și finanțează studiul alege ce date face publice, iar cercetătorii implicați sunt amuțiți a priori cu „non-disclosure contract”.
Găsim nenumărate exemple de știință comercială în industriile foarte profitabile (farmaceutică, producție și distribuție de energie electrică, extracție-prelucrare-distribuție petrol). Găsim exemple la tot pasul, dacă suntem atenți…
ma tot straduiesc sa cred ca un produs farmaceutic poate fi certificat pe baza unor articole de „știință comercială” publicate intr-o revista, dar nu prea-mi iese, poate ma mai ajutati cu ceva mai concret;
si ma mai straduiesc sa inteleg: intre „non-disclosure contract” si tainuire/complicitate la crima dvs. ce ati alege ? si ce probabilitate ar avea un scenariu in care finantatorul ar opta sa se autoincrimineze intetind focul cu „non-disclosure contract” ?
@Prototipescu
Ar trebui, înainte de orice, să vă străduiți să înțelegeți ce am scris eu. Asta dacă nu sunteți implicat direct în industria faarmaceutică, caz în care ați înteles foarte bine și eu vă înțeleg dorința de a reacționa.
Dacă vreți să discutăm despre noi medicamente, putem discuta despre ipoteza adaosurilor comerciale de 10.000%, justificate prin cercetarea științifică din spatele unei noi molecule.
Finanțatorul este perfect îndreptățit să-și protejeze investiția și roadele ei și chiar asta și face. Culpa poate fi, cel mult, morală, dar nu se face pușcărie pentru amoralitate.
Apelând la realități recente, străduiți-vă să înțelegeți de ce contractele de achiziție pentru vaccinurile anti-Covid sunt secretizate. Se pare că nici justiția nu are acces la ele. :)
„exemple de știință comercială în industriile foarte profitabile” : industriile nu practica adaosuri comerciale, ci comerciantii;
comerciantii nu finanteaza articole de „stiinta comerciala”, ca tanti care cumpara ulei de sarpe nu citeste din Elsevier in prealabil;
vaccinurile anti-covid nu au fost certificate, iar Frau Erste Kommissarin n-a avut nevoie sa convinga pe nimeni si tocmai ati argumentat perfect asta prin caracterul secret al contractelor;
ma gandeam ca poate doar nu va descurcati sa faceti distinctie intre stiinta si inginerie, dar acum oricine poate intelege ca nu faceti decat sa bagati batul prin gard
@Prototipescu
Sigur-sigur, iar „certificate” înseamnă, în opinia dvs., același lucru cu „testate complet, conform normelor în vigoare”.
Din păcate, știința este amorală și nu se pune doar în slujba binelui.
Nu sunt specialist, dar internetul spune ca testarea clinică și licențierea unui vaccin durează cel puțin 10 ani, de la crearea acestuia…
Somn ușor!
Nu mai e știință. Sunt scrieri ce vor fi uitate așa cum au fost uitate multe din romanele (la modă) scrise mai demult.
Dar scrierile bune (fie romane sau științifice) dăinuie și azi. Adevărul poate fi suprimat sau neglijat dar odată prezentat lumii, chiar dacă pâlpâie cu flacără mică, acea flacără nu va fi stinsă niciodată.
Guvernele nu sunt interesate de adevăr. Ele nu realizează că nu poți forța cu banii altora adevărul să iasă la iveală.
Dar și guvernele sunt sub presiune…
Așa cum nu demult mamele își doreau că odraslele lor să fie ofițeri (poziție respectabilă), așa și acum e o inflație de poziții respectabile care sunt susținute de guverne din ce în ce mai gonflate și sunt în continuarea unui sistem de învățământ asemenea gonflat.
Acum 100 de ani oamenii gândeau:
„Peste 100 de ani nu va mai fi nevoie să muncim.”
Și au greșit. Am inventat sisteme birocratice care au înlocuit munca folositoare cu munca nefolositoare.
Discuția asta despre știință tactică poate fi dusă și în domeniul medical. Dar eu nu i-aș spune știință tactică.
I-aș spune știință confuză (confused science). Și acest tip de știință e cel mai dăunător tip de știință.
Asta fiindcă adevărul … (deși acum cuvântul adevăr și-a pierdut însemnătatea – cuvântul realitatea poate să fie folosit). Revin,
Adevărul poate fi scos la lumină mai ușor combătând scrieri eronate decât combătând scrieri confuze!
Truth emerges more quickly from error than from confusion, which implies that it can be worthwhile to aim for clarity even at the risk of going wrong.
Dar cine în ziua de azi riscă să greșească. Dacă eu primesc un grant pentru un proiect, pot la jumătatea proiectului să spun că am greșit și că doresc să urmăresc o altă direcție sau să renunț? A face asta e ca și cum un veterinar ți-ar spune că pisica crește riscul de cancer la prostată și la plămâni. Sau ca și cum un popă ți-ar pune inelul pe deget și ți-ar spune „vezi că inelele astea ce le pun pe degetele voastre cresc riscul de cancer”.
Nimeni nu-și taie craca de sub picioare, de ce ar face-o oamenii de știință confuză?
Nu e vorba de survival of the truth, of the right thing, the moral, fair, healthy, correct, useful, …
E vorba de (cum zicea Herbert Spencer):
„survival of the fittest”!
Recomand să-l citiți pe Spencer.
P.S. Am lăsat autorului un comentariu la articolul despre AI dar nu a fost publicat (poate fiindcă avea link la un audiobook .mp3 – Social Statics al lui Herbert Spencer).
E păcat fiindcă am scris destul de mult și s-a pierdut.
@Andrei Haiduc – ”am scris destul de mult și s-a pierdut.”
În decursul anilor, sute de comentarii de-ale mele ”s-au pierdut”. Unele nu au trecut de moderare, altele au fost șterse chiar și la 24 de ore după publicare. Drept urmare, înainte de a apăsa butonul ”Trimiteți comentariu”, copiez textul din comentariu și îl ”pastez” (scuze pentru barbarism) într-un fișier-text de pe desktop.
Lucrurile evoluează, iar standardele de moderare evoluează și ele în timp. Unii autori publică și comentarii care n-ar trece de moderatorul platformei, dar se mai întâmplă și invers. De asta e utilă păstrarea pe calculatorul personal a textelor din comentariile ”pierdute”.
Comentariile mele nu mai trec decat la domnul Cranganu, tot respectul !!
Intre timp pot „scrie o carte” cu textele pe care le tot salvez, tot degeaba.
mie imi trec cam 50% din comentarii. In general imi trec prostioarele, unele scrise intentionat sa ma amuz. Cred ca le lasa pe astea sa ma compromita.
Aici mai rau. Nu-mi trece nici un comentariu. Trec cele scrise de altii folosindu-mi numele.
Nu e important cine/cum anume se ocupa de moderarea comentariilor pe Contributors, dar e evident ca entitatea care il/ii plateste (stiu cine e proprietarul si finantatorul site-ului, d’aia sint convins ca stiu ce spun) nu e interesata de facilitarea unui dialog pe marginea articolelor publicate, putinele comentarii lasate sa scape parind sa aiba doar rolul de a crea impresia artistica de interactivitate si de a retine cititorii pe orbita (un rol similar il au si cei 2-3 autori independenti, lasati sa „cinte” doar ca sa fie mai armonios intretinuta iluzia liberei circulatii a ideilor). Si toate astea dincolo de faptul ca anumiti autori pot fi doar elogiati, opiniile divergente fiind nepublicabile.
Simptomatic e ca majoritatea autorilor nu catadicsesc sa dialogheze cu cititorii care au alte pareri decit ei nici macar atit cit sa arate, ma rog frumos, ca au „taria opiniunilor” lor. De exemplu. Sau ca sint deschisi dialogului cu gloatele. Concesia pare sa fie mult sub demnitatea lor. Cind ai un PhD de la SNSPA si un master in studii europene de la Université libre de Bruxelles esti deja in nori, nu mai circuli cu tramvaiul. Mai mult ca sigur ca unii, cu oengistii in frunte, nici macar nu citesc comentariile si mai intra pe site peste 3-4 luni, cind mai bifeaza o sarcina pe linie de ONG, postulind de la catedra si indicind directii, faruri calauzitoare etc. Intra, in schimb, trollii lor contondenti si cu clabuci la gura.
Foarte haios, pe mine gindul m-a dus la marchizul de Sade, haha, e ca pe de o parte sa tai frenetic 50% din comentarii, probabil fara macar sa le citesti, iar pe de alta parte sa te adresezi victimelor cu rugamintea sa-ti doneze bani:
Dragă cititorule,
Avem nevoie de ajutorul tau pentru a duce mai departe acest proiect. Il poți susține prin donații.
Imi pare cu regret, dar eu nu sustin astfel de atitudini/proiecte.
P.S.
Evident ca altfel stau lucrurile cind autorii articolelor, o mica minoritate, se ocupa si de moderarea discutiilor iscate pe marginea propriilor texte publicate pe site. Dar acestia nu sint activisti. Activistii nu-si pierd vremea citind parerile unor pierde-vara stirbi si zdrentarosi.
Pare ca si cum ati avea un „full-time job” sa scrieti comentarii. Salvarea pe desktop este pentru a dovedi cuiva ca v-ati facut treaba? :)
Mai nea Narci, aici e mai mult; intra in antropologie. Tu torni betoane sa-ti faci bunker, el scrie si salveaza pe un HD, mai altii au facut piramide. E vorba de ego. Hai sa ramana ceva acolo-n istorie…cred ei.
In mod normal, oameni-si lasa istoria proprie genetic, prin copii. Asta diferentiaza un ins ca cel mentionat, de Dl Cranganu ori un Tesla de un Bell .
Sper sa intelegi.
@narci – scopul meu e mult mai practic: dacă va trebui să postez acel comentariu din nou, e preferabil să-l am deja scris. As simple as that.
A mai fost discuția asta: comentarii ca ale lui @JS sau ca ale mele nu se pot obține pe bani. Fără niciun fel de modestie, faptul că astăzi nu mai poluezi secțiunea de comentarii de la articolele Dl. Crânganu cu reclamă la baterii chinezești și cu reclamă la mașini electrice chinezești mi se datorează în mare măsură 😀
Comentarii ca ale tale sau ca ale lui @Hantzy se pot obține pe bani, dar nici tu și nici el nu veți accepta orice compromis: mai degrabă veți renunța la comentariile care aduc bani, decât să suportați desconsiderarea care vine la pachet cu ele.
@Robert – nu sunt convins că am făcut o treabă prea grozavă în ce privește educația copiilor. Sunt demult pe la casele lor, dar par să aibă idei cam ca ale tale, în proporție de 80% infestate de neomarxism. E clar că nu de la mine au preluat acele idei, dar îmi plăcea să cred că sunt imuni la neomarxism și se pare că nu sunt. Nepoții încă nu au trecut de 10 ani, o să văd peste 10-15 ani dacă vor pune în practică ideile mele sau ideile părinților lor. Am o idee despre cum aș putea înclina balanța, dar o să-ți spun peste 10 ani care era acea idee.
@Harald, ca de obicei logica ta este „impecabila”. Daca eu primesc bani pentru a posta mesaje care sa faca reclame la masini si baterii chinezesti, de ce m-as opri din aceasta actiune doar datorita replicilor tale? Maxim moderatorii platformei m-ar bana si mi-ar cenzura comentariile.
P.S. Eu nu tin minte sa fi avut cenzurat nici macar un singur comentariu aici pe platforma. Oare de ce?
„Ministrul agriculturii german Cem Özdemir (Verzii) se referă la pădure ca la un sistem natural de aer condiționat.
Cu toate acestea, economiile de CO2 calculate pe care ar trebui să le aducă în bilanțul climatic au luat sfârșit, cel puțin pentru moment.
Între 2017 și 2022, stocul de carbon din pădurile germane a scăzut cu 41,5 milioane de tone. În loc să stocheze CO2, pădurea a devenit o sursă de gaze cu efect de seră. „Este ca și cum aerul condiționat încălzește în loc să răcească”, spune Özdemir.”
Cel fel de stiinta poate sta la baza unei asemenea declaratii ale unui ministru dinr-o tara economic dezvoltata ?
Reciclarea geologică a carbonului
Soarta finală a dioxidului de carbon din atmosferă și oceane este îngroparea lui în roci de adâncime. Despre unele aspecte ale acestei destinații finale, profesorul de geochimie Louis A. Derry (Cornell University) a publicat recent studiul Closing the geologic carbon cycle.
Îngroparea sedimentară a carbonului organic este un proces-cheie care afectează ciclurile globale ale carbonului, sulfului și oxigenului. Cu toate acestea, cantitatea exactă de carbon îngropată în sedimente nu este bine cunoscută. Recenta analiză a profesorului Derry introduce o nouă modalitate de estimare a cantității de carbon îngropat în ultimii 35 de milioane de ani, luând în considerare reciclarea anumitor materiale, în special carbonații sedimentari (o formă minerală de carbon) și kerogenul (un precursor al combustibililor fosili). Această nouă metodă contribuie la clarificarea discrepanțelor dintre estimările anterioare ale îngropării carbonului.
Cercetarea subliniază faptul că metanul termogenic (cunoscut mai bine sub numele de gaz de argilă), produs de procese geologice de adâncime, joacă un rol important în aceste cicluri datorită stării sale chimice și semnăturii sale izotopice. Se pare că atât depozitele de carbonați sedimentari, cât și cele de carbon organic sunt în creștere, chiar și atunci când se iau în considerare pierderile cauzate de subducție (procesul prin care o placă tectonică se deplasează sub alta).
Creșterea rezervelor de carbon organic sugerează că există mai multă oxidare în mediul de suprafață, ceea ce conduce probabil la niveluri mai ridicate de oxigen în atmosferă. Această creștere a cantității de carbon organic, precursorul tuturor combustibililor fosili, poate provoca speranțe sau spaime, în funcție de orientarea ideologică a fiecăruia.
În termeni mai simpli, studiul oferă o imagine mai clară a cantității de carbon organic stocat în sedimente și a modului în care acest proces influențează clima și atmosfera planetei noastre. Prin rafinarea înțelegerii acestor procese, putem evalua mai bine impactul lor asupra schimbărilor globale ale mediului.
Pana se vor ingropa miliardele de tone de carbon pompate in atmosfera in ultimii 50 de ani (nu zic ca nu au fost necesare) vor trece milioane sau zeci de milioane de ani. Deci d.p.d.v al orizontului uman, acest fenomen de ingropare in roci de mare adancime nu are niciun efect asupra schimbarilor climatice actuale.
Când avocatura climatică devine un cult fanatic în loc să rezolve probleme reale…
Un nou articol publicat recent de Ted Nordhaus, pe care l-am prezentat în premieră cititorilor români pe 14 iulie 2024.
On Cockroaches, the Climate Movement, and Democracy
Why the Escalating Rhetoric and Tactics of the Climate Movement, Sooner or Later, Is Likely to End in Political Violence
Un scurt citat:
Toti istoricii si oameni culti isi dau seama ca, in decursul istoriei, clima se schimba si influenteaza faptele oamenilor.
Doar fanaticii o tin langa cu schimbarea catastrofala a climei, datorita activitatii antropice.
Ascultând un pic mai mult ce au de zis generatiile de tineri, actuale dar si trecute, se pare ca fiecare generatie are nevoie de propria revolutie, ghidata fiind de teama perena fata de sfarsitul lumii (de fapt de necunoscutul izvorând din angoasele fata de viitorul propriu, firesc la vârsta lor). Un sfarsit ceva mai mult sau mai putin bine delimitat dar situat bineinteles undeva in viitor.
Intr-un fel sunt de inteles, la vârsta respectiva prea putini inteleg ceva din mecanismele lumii in care vrand, nevrand sunt lansati pe cont propriu. Teama de ce aduce viitorul este ceva normal, putând fi chiar utila in capacitarea evolutiei proprii.
Pe de alta parte si atunci, in trecut, si acum, energia maselor tematoare de viitor ajunge in mâinile unei clase politice avide de putere.
Singura diferenta fata de acum 30-60… De ani o face social media prin capacitatea inegalabila in trecut de difuzare si chiar impunere a informatiilor, bune sau rele, in cel mai îndepărtat cotlon, la orice ora si de oricate ori.
Un om foarte inteligent spunea ca – nu vom scapa de carti! Asa este, indifirent de cantitatea de informatie disponibila ai nevoie de o structura, de capacitate de analiza si discernământ ca sa nu te lasi luat de val.
Sa fim totusi optimisti – pe masura ce intra in vartejul vietii acumuland experienta practica, si acesti tineri de acum vor vor invata sa observe barna din propriul ochi. Lovindu-se de ea, bineinteles!
Un nou exemplu de știință tactică: Încălzirea globală antropogenă controlează atât lipsa uraganelor atlantice, cât și prezența lor
National Public Radio, 23 mai 2024: The 2024 Atlantic hurricane season will be ‘extraordinary,’ forecasters warn (pe baza unei predicții făcute de NOAA)
După ce uraganul Beryl, estimat să atingă categoria maximă 5, s-a „fâsâit”, transformându-se într-o furtuna de categoria 1, restul lunii iulie și luna august au fost în mare parte liniștite, doar uraganul Debby ajungând în Florida ca o furtună de categoria 1. Pe măsură ce luna august se apropia de sfârșit, oamenii de știință au început să se întrebe deschis de ce lucrurile erau atât de calme. La începutul lunii septembrie, CNN a găsit experți dispuși să pună lipsa uraganelor pe seama – ați ghicit – schimbării climei:
Când programul regulat de uragane s-a reluat cu Francine, Helene și Milton, cine a fost responsabil de revenirea la normalitate? Ați ghicit din nou: tot încălzirea globală antropogenă. Într-un exemplu clasic de știință tactică (analiză care urmărește un scop non-științific), Financial Times a relatat în mod conștiincios că oamenii de știință au știut dintotdeauna că nu vor fi multe uragane în acest an, dar că cele care se vor forma vor fi neobișnuit de puternice și, precum Milton, vor fi intensificate de schimbarea antropogenă a climei (Hurricane Milton was intensified by human-driven climate change, say scientists).
Celebrul Farfuridi a făcut mai demult o propunere greu de respins, și pe care climatologii ar trebui s-o cerceteze mai îndeaproape:
Din două una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica, ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele… esențiale…Din această dilemă nu puteți ieși… Am zis!
University of California (UC) San Diego has introduced a mandatory program for all new students, regardless of major: “Climate Change Education.”
Ma întreb ce se întâmplă cu studenții care pica la examenul respectiv.
Nu putea sa înceapă în alt stat decât California
Pe când la NY?
În sistemul universitar public (CUNY – City University of New York și SUNY – State University of New York) încă nu s-a introdus un astfel de curs, cele care există sunt trecute la Electives (Opționale). Dar timpul nu e pierdut. Dacă peste 3 săptămâni câștigă alegerile candidatul corect politic, mă aștept să apară astfel de cursuri obligatorii în programa anului universitar 2025.
Cred că voi propune un curs nou – Climate Change as Tactical Science 🤣
New York e un stat aproape la fel de democrat ca si California. Daca va castiga candidatul corect, probabil va trebui sa va mutati cu totul in vreun alt stat precum Alaska, Arkansas, sau Mississippi ….
Consumul de cărbuni va rămâne ridicat și în următorii ani
IEA (International Energy Agency) tocmai a publicat ultimul său raport global World Energy Outlook 2024
Un mesaj important (și cam greu de găsit printre euforiile „verzi” din raport) este cel conform căruia cererea de *cărbune* va fi *mai mare* decât se preconiza în perioada 2020-2030, deoarece cererea de energie electrică crește mai rapid decât producția de energie regenerabilă (a nu se confunda cu capacitățile regenerabile):
În ciuda tuturor panourilor solare, a tuturor morilor de vânt, a tuturor vehiculelor electrice și a tuturor stimulentelor guvernamentale pentru ecologizare, lumea nu a folosit niciodată atât de mult cărbune pe cât arde anul acesta.
Normal, toti vor digitalizare, KI si altele pe curent electric. Digitalizarea va consuma ca. 50 % din productia de energie electrica. Fara curent produs prin procedee nucleare, nici o sansa.
Carbunele se estimeaza ca ne ajunge inca ca. 200 de ani !! ani in care este destul timp sa gasim alte resurse.
Dar ce fel de stiinta e asta? Stiinta de mers prin ciocalaiste. Mai e doar un pic si-or sa anunte ca este un val de caldura neasteptat care face ravagii pe sub Yellowstone.
https://www.reuters.com/business/environment/deep-ocean-marine-heatwaves-may-be-under-reported-study-says-2024-10-17/
Science is not settled, cum le place unora să spună. Ca și în alte domenii, și în climatologie mai sunt multe cercetări necesare înainte de a enunța emfatic că Știința a vorbit, Știința a stabilit fără echivoc etc.
Domnule Cranganu, o intrebare pentru care nu am raspuns. Am citit mai demult cum ca anumite stiinte sunt la sfarsit, cum ca nu mai e ceva de adaugat. Nimic de descoperit. Nu pot sa dau un exemplu specific dar, as inclina, de exemplu spre trigonometrie. Sigur, trig. e parte a matematicii care in mod sigur mai are lunga viata. Cat despre climatologie…vorba unuia din trenul de Moscova-Cernauti, nu cred nici in besina mea, am patit-o.
Lista științelor „trecute”, care nu prea mai au nimic de spus, e mai lungă și opiniile pro/contra abundă uneori. Am în vedere științe care au spus aproape totul (astronomia, chimia clasică, evoluția darwinistă ș.a.), rămânând doar niște nișe înguste unde se mai produc noutăți.
În contrast, inteligența artificială și climatologia, de exemplu, oferă surprize la fiecare pas, generând și demolând paradigme, întreținând poziții polarizate la scară universală.
Astronomia e „stiinta trecuta”….??! Fals, nici vorba!! E o stiinta in plin avant, care suscita foarte mult interes. De exp cautarea exoplanetelor, fizica stelelor neutronice si a gaurilor negre, maparea galaxiilor inconjuratoare Caii Lactee, Fast radio bursts, stiul asteroizilor si al planetelor pitice, etc, etc… Ce s-a descoperit deja in astronomie e nimica toata pe langa ce nu se stie inca!
Problema electorală a tranziției către energia curată. Pur și simplu, alegătorii americani nu sunt foarte interesați.
Un sondaj care face parte dintr-un studiu mai amplu realizat de Roger Pielke Jr. și Ruy Teixeira de la American Enterprise Institute, care urmărește să compare înțelegerea științifică a energiei și climei cu relatările publice dominante cu privire la aceste probleme și cum se compară ambele cu opiniile alegătorilor reali.
Sondajul a indicat că alegătorilor americani nu le pasă atât de mult de schimbarea climei, le pasă mai ales de costurile unei tranziții energetice și nu cred în povestea catastrofistă a vremii extreme.
Cele 10 concluzii ale sondajului efectuat înaintea alegerilor din 5 noiembrie pot fi citite aici:
The Clean Energy Transition’s Voter Problem
They’re just not that interested.
Din țara Gretei:
Ministra suedeză a climei, Romina Pourmokhtari, reclamată la comisia constituțională în legătură cu obiectivele climatice ale țării.
Este de fapt uimitor că ministra alege să inducă în eroare poporul suedez, afirmă opoziția.
https://www.euractiv.com/section/politics/news/swedish-climate-minister-reported-to-constitutional-committee-over-climate-goals/
Intr-un fel e ca si punerea la zid, pe vremuri, a diversilor specialisti in agricultura ca nu supralicitau suficient viitoarele recolte record la hectar.
Oricum suedia este o social democratie model :-). A fost de fapt!
Sariiiti, ne ia dracu, „sistemul care misca apa in jurul Pamantului este dezechilibrat”. Parol, asa zice un raport „istoric” al unei „Comisii globale privind economia apei”. Ce-o fi comisia aia e treaba ei, da’ ce-o fi ala un raport „istoric” nu aflam, insa ni se prezinta niste rudimente de nivel clasa a 2 a privind „circuitul apei in natura” si restul o amestecatura de speriat cosmeticienele si citeva nubile constiente climatic. Ca li se prabusesc orasele, dom’le, asa zice la CNN.
Las la o parte ca nu se face vorbire despre apa continuta in minerale, in roci si in crusta planetei si care-i multa. Tare multa. E drept ca treaba cu apa constituenta e mai complicata si onor cititorii ar da repede cu mausu’ mai departe: „cum, dom’le, s-a ajuns cu poluarea pina acolo incit a ajuns apa pina si-n pietre? Cum se poate asa ceva? Sa stiti ca vine Sfirsitu’ Lumii, pocaiti-va si cotizati la saman!”
Felicitari redactiei, rareori au aparut atitea aberatii folosind atit de putin spatiu. Hai densitate! https://www.g4media.ro/sistemul-care-misca-apa-in-jurul-pamantului-este-dezechilibrat-pentru-prima-data-in-istoria-omenirii.html
După colorarea surselor de energie (unele „verzi”, altele ne-verzi, sau „murdare”), am văzut că și apa se împarte în apă „verde”, respectiv „albastră”. Obsesia asta legată de colorare, din care verdele musai să nu lipsească, mă duce cu gândul la o comunicare de tip paranoic.
Printre simptomele acestei patologii se numără și transformarea emisiilor de CO2 – un gaz incolor – în norii de abur emiși de turnurile de răcire ale termocentralelor. Vedeți fotografia folosită de The New York Times pe 11 octombrie a.c. pentru a ilustra articolul The Stakes on Climate
Știința științelor umane actuale a fost rezumată a fost descrisă prin Enoh iar ulterior a fost dezvoltată prin Sfintele Scripturi ce au prezintă Adevărul și acum indiferent de lamentațiile „știintifice” umane ce se încercă să se rebrand-uiască acum.
Da, atât in cărțile lui Enoh cât și în Sfintele Scripturi sunt descrise eșecurile climatice ale științei umane care până mai „ieri” chiar erau greu de explicat.
Știința actuală a ajuns în stadiul în care de fapt explică sfârșitul ei, care de la început a fost explicat că nu trebuie să î-l abandonăm.
N-o sa „i-l” abandonam ca nu ne lasa ortografia de gimnaziu.
Ei Dom far de nume, daca ar fi doar ortografia…oi.
Ce vad e ca uneori Dom tectonic e chiar lucid. Dar de cele mai mute ori e brambura all the way. Cred ca scrie beat,
Talmes balmes finlandez cu paduri si tinte net 0 : https://spotmedia.ro/stiri/mediu/ce-se-intampla-daca-padurile-nu-mai-absorb-carbon-raspunsul-e-in-finlanda
Pe se alta parte unde e strecurat ca :
„Suprafața împădurită a țării a scăzut cu aproximativ 90% din 2009 până în 2022.” AM mari dubii in privinta cifrei nu de alta dar deja trebuiau sa fie cu fondurile EU suspendate Finlandezi, sau in infringement precum polonia acum ceva anisori, dar numai pt o biata padure, nu toate din tara.
Știința avansează cu pași repezi si este tot mai „settled”.
Cei 97% de cercetători care erau settled s-au transformat in 99.9%.
https://iopscience.iop.org/article/10.1088/1748-9326/ac2966
Daca autorii studiului de la Cornell spuneau „greater than 99%” pe pagina universității respective se spune mai precis 99.9%.
https://news.cornell.edu/stories/2021/10/more-999-studies-agree-humans-caused-climate-change
Numai Kim Ung Un are un astfel de scor.
Si asta in 2021. Azi sigur au trecut de 100%.
Kim Jong Un participat ultima dată la niște alegeri în 2014 și a obținut 100% din voturi. Avea deja titlul de Secretar General Etern al Partidului încă din 2012, dar omul a vrut să fie ales și în Adunarea Supremă a Poporului, un fel de parlament unicameral. Nu a avut contracandidat, dar versiunea oficială pretinde că oamenii puteau vota ”da” sau ”nu” pentru candidatura lui și absolut toți au votat ”da”.
Marxismul e la fel peste tot, inclusiv în universitățile americane.
2021 era anul in care au făcut cei de la Cornell analiza alinierii la adevărul științific.
A recent surge in global warming is not detectable yet
Studiul de mai sus a fost publicat în Nature pe 14 octombrie 2024.
Autorii scriu: În majoritatea seriilor cronologice de temperaturi de suprafață, nu se detectează nicio modificare a ratei de încălzire după anii 1970, în ciuda temperaturilor record observate în 2023.
Studiul demonstrează că seturile de date privind temperatura globală fluctuează din cauza variabilității pe termen scurt, iar acest lucru creează adesea aparența unor creșteri și încetiniri ale încălzirii. Este important să se ia în considerare zgomotul aleatoriu cauzat de variațiile naturale atunci când se investighează pauzele recente ale temperaturii și „presupusa accelerare a încălzirii” mai recentă, mult trâmbițată în mass media alarmiste.
Autorii au oferit o serie de explicații plauzibile pentru creșterea recentă, atenția concentrându-se asupra masivei erupții a vulcanului submarin Hunga Tonga, care a adăugat 13% vapori de apă în plus în stratosferă, asupra unui El Niño puternic și chiar asupra reducerii particulelor atmosferice cauzate de modificările recente ale combustibilului pentru navele de transport maritim. Despre acest ultim aspect, am scris în mai multe articole publicate recent pe această platformă. (aici, aici)
De asemenea, autorii au analizat mai multe „puncte de inflexiune” ale temperaturii și au constatat că „o creștere bruscă a încălzirii nu a putut fi detectată în mod credibil după 1970″.
Detalii suplimentare: https://dailysceptic.org/2024/10/18/scientists-find-no-change-in-global-warming-rate-since-1970-despite-hottest-year-ever-in-2023/
De la Schwutz la Stoos cu Stoosbahn in Switzerland.
https://www.dw.com/en/how-heat-from-a-braking-swiss-train-warms-a-hotels-water/video-68699633
OFF TOPIC dar interesant:
https://www.rferl.org/a/mongolia-soviet-era-photos-communism-socialism-democracy/33155566.html
Un reportaj neașteptat despre „comunismul biruitor” din Cuba:
Power Outage Plunges All of Cuba Into Darkness
Am citit, chiar vroiam sa va semnalez stirea. Comunismul = great success:
https://www.tiktok.com/@gziltchi/video/7221570474113846534?lang=en
Intrigant este insa cum oameni cu circumvolutiuni au crezut si inca mai cred in idiotia asta.
Hemingway, Trudeau etc.
Iarasi funny, Trump spune ca Justin T e fiul lui Fidel ca cica are par pe cap 🤣
Revin cu un alt articol. „Doar” 20 de ani de deschidere spre vest si ce transformare. Vietnam:
https://www.bbc.com/travel/article/20241018-a-return-to-vietnam-50-years-after-the-war
https://en.wikipedia.org/wiki/Vietnamese_boat_people
Am avut un coleg de munca fugit cu parintii in barci. Acum e la pensie si el si sotia. Fata lor e maritata cu un roman din Vancouver si are si un doctorat. Era cat pe ce sa merg acolo la nunta. Ce om muncitor, fain si cu simtul umorului, pe nume Hung.
Mai stia cuvinte frantuzesti precum „săpun” cu toate ca a plecat din Indochina relativ copil fiind.
Asta-i chiar hilara si nu e din tara lui Gretutza. Sarpele-si mananca coada ori mai bine „self licking ice-cream”
https://www.rferl.org/a/serbia-jadar-lithium-mining-protest/33164898.html
https://en.wikipedia.org/wiki/Self-licking_ice_cream_cone
Cum spunea Borat; „verry nice”
se pare ca stiinta proasta are instrumente de prostie institutionalizata, manuale „verificate şi evaluate pagină cu pagină” de către „specialistii” din Ministerului Educaţiei
https://www.edupedu.ro/eroare-stiintifica-grosolana-in-manualul-de-stiinte-ale-naturii-pentru-clasa-a-iv-a-anotimpurile-ar-fi-formate-din-cauza-departarii-pamantului-de-soare-si-a-miscarii-de-revolutie-ce-spune-observator/
editor: „Explicaţiile din manuale trebuie să fie în acord cu nivelul copiilor. S-ar putea ca în toate manualele să aveţi această explicaţie mult simplificată, prevăzută de programă”
Edupedu.ro: Dar nu are nicio legătură cu realitatea. Anotimpurile sunt formate de înclinaţia axei Pământului.
editor: Nu poţi să-i spui copilului în clasa a III-a şi a IV-a, că nu învaţă axa Pământului.
Edupedu.ro: Şi-atunci îi dai o informaţie falsă?
editor: Nu, îi dai o informaţie parţială, care ţine de rotaţia Pământului, că Pământul se roteşte în jurul axei.
Viitorul sună rău
Citesc, la întâmplare, într-o culegere de texte pentru clasa a III-a, intitulată Să dezlegăm tainele textelor literare de Carmen Iordăchescu și Dana Dogaru, apărută la Editura Carminis, „realizată conform noii programe, aprobată prin OM nr. 5003/12.2014”, și care „aplică viziunea interdisciplinară integrată, cu accente pe comunicare“, cum ne este prezentată strădania celor două autoare, următorul text:
„– Cum te cheamă?
Laura
De ce nu te cheamă Matei?
Pentru că sunt fetiță.
Și ce dacă ești fetiță? Te poate chema Matei.
Ce vrei să te faci când vei fi mare?
Topmodel.
Aaa… Deci nu vrei să ai copii.
Ba da. Vreau să fiu mamă.
Păi de ce? Asta înseamnă să stai la cratiță și să faci cumpărături. Mai bine fă-te tată!
Păi cum să mă fac tată dacă sunt fetiță?
Și ce dacă ești fetiță? Te poți face tată! Ce, ție nu-ți place fotbalul?“
============================================
Textul de mai sus aparține scriitorului Gellu Dorian, iar continuarea poate fi citită aici:
https://romanialiterara.com/2024/10/viitorul-suna-rau/
Intr-o lume in care fetele nebunele se numesc Taylor iar ?baietii „X Æ A-12” nimic nu e de mirare.
Nu m-as mira nici când pe miss România o va chema Basarab, iar pe președinte îl va chema Marcela.
Spre deosebire de română, în engleză sunt numeroase nume care pot fi folosite și de fete și de băieți: Robin, Alex, Jamie, Jerry, Morgan, Cameron s.a.
Am citit ce a scris Domnul Dorian comentand textul…. Mai vad ca e nascut in ’53 si ca a supravietuit scriind poezie. Remarcabil.
I-mi aduc amite de o vorba a lui taica-miu, nu tin minte de unde a scos-o. Poate de la alt Dorian ca asa-l chema si pe el:
„Motorul omului din Tecuci”; Un om din Tecuci a inventat un motor care nu a folosit nicicui.
Cat despre nume anapoda date copiilor, vreau sa mai adaug unul: McKenna. Si baiat si fetita…ceara ma-si nu mai stii.
Personal votez pentru Boaty McBoatface
Poetul ieșean Mihai Ursachi este autorul versurilor “Un om din Tecuci avea un motor, dar nu i-a folosit la nimic.”
@ Cranganu.
Va mutumesc pentru clarificare. Nu degeaba mi-a ramas in cap. E de referinta. Asa ca intre moldoveni.
Intrebare, cum de stiti atatea lucruri aparent banale? Mi-ati facut seara buna, rad si acum. Sarumana!
With all due respect, numele unisex sunt expresia ideologiei aflate în prezent la putere. Jerry este diminutivul de la Gerald sau de la Gerard, iar ăsta e nume de războinic german. O fată numită Jerry e echivalentă cu o fată numită Gheorghe.
Alternativ, Jerry poate fi diminutivul de la Jeremiah, profetul blblic. În românește numele e Irimia, dar e tot nume masculin, fetele normale nu se numesc Irimia.
Alex e un alt diminutiv unisex, dar prințesele britanice se numesc Alexandra (as in Alexandra Palace, Alexandra Park etc). Numele masculin e Alexander.
@harald- aberezi din nou. In primul rand ca ideologia woke nu e „aflata la putere”. Ca ar vrea sa fie la putere, e altceva, desi niciun om normal nu o va accepta, a.i va fi aruncata la gunoi in final.
In al doilea rand, nu am auzit de nicio femeie numita Jerry. Ca poate o fi un diminutiv de la Geraldine, e altceva, dar e extrem de rar.
Cica „prințesele britanice se numesc Alexandra”… Aleksandra e un nume de origine greaca si inseamna „aparatoare a omenirii”. Deci nu are nicio legatura speciala cu UK. Aparea des si in familia tarului.
Confunzi „diminutiv” cu „prescurtare”… Alex e prescurtare de la Alexandra sau Alexandru, nu un diminutiv.
Diminutiv e de exp Georgica sau Gica, de la George. Sau haralambica de la harald…
In al treilea rand nume unisex au existat de mult timp, nu sunt o inventie recenta. Exp Ashley, Blake, Sidney, etc. Nota 4, treci in banca.
@caesar – ”nu am auzit de nicio femeie numita Jerry.”
Ce nu ai auzit tu nu reprezintă un argument pentru nimic. Dl.Crânganu a menționat numele Jerry ca fiind folosit în limba engleză și pentru fete și pentru băieți, așa că discuția s-a desfășurat pe baza asta. Numele original german e Gerhard sau Gerhardt, însă la englezi a ajuns Gerard sau Gerald. Geraldine este o versiune feminină legitimă.
”nume unisex au existat de mult timp, nu sunt o inventie recenta.”
Numele unisex au existat de mult timp pentru că oamenii nu au o minimă cultură generală. De exemplu, Morgan era le origine un nume feminin la celți. În mitologia celtică, răspândită și astăzi în Țara Galilor, nimfele rîurilor erau ”morgan”, erau echivalente cu naiadele. Dar dacă ești negru și habar nu ai de mitologie celtică, ai să-ți numești fiul Morgan (as in Morgan Freeman) pentru că îți place cum sună și nu știi că e nume feminin la celți.
Ideologia woke are o bază reală în societatea urbană americană, din păcate. O familie normală nu ar folosi nume unisex pentru copii, fiindcă identitatea sexuală se formează în timp, prin educație. Așa că numele copilului este extrem de important pentru formarea unei identități sexuale corecte, în acord cu sexul biologic.
În lumea modernă, numele unisex sunt folosite intenționat, nu mai e vorba de lipsă de cultură generală. Sidney este nume masculin, provine din Saint Denis și are versiunea feminină Denise. Dar dacă ești woke, ai să-ți numești fiica Sidney, în loc să-i spui Denise. Jamie provine din James, este tot nume masculin, echivalentul lui Iacob. Robin este diminutiv de la Robert. Există Roberta ca versiune feminină legitimă, dar dacă ești woke, ai să-ți numești fiica Robin, în loc să-i spui Roberta.
P.S. Ce crezi, când folosești mai multe nickname-uri ca să-ți exprimi pasiunea pentru @Harald, asta o fi dovada unei identități corect formate? 😀
@harald. Comentariile tale sunt total irelevante si impregnate de neofascism (asta apropo de obsesia ta cu neomarxismul). Raspund doar fiindca azi e Sambata, sunt liber, si am intrat putin pe site sa vad ce a mai aparut. In rest nu ma intereseaza catusi de putin ce zici.
Ideologia woke este o mare prostie, sunt impotriva ei, asta ca sa fie foarte clar pe ce pozitii ma situez.
Pe de alta parte, faptul ca peste tot vezi „neomarxisti” si interpretezi totul prin aceasta prisma spune multe despre limitarile tale intelectuale si psihologice, nu despre neomarxisti. Deasemenea daca te pun sa imi zici ce inseamna „neomarxist”, sunt sigur ca nu ai sti imediat. Nu se pune daca iei Wikipedia sau alte siteuri (cum faci in mod normal) si faci copy-paste venind cu raspunsuri „docte”.
Ideologia woke e o moda trecatoare, cum au fost si altele. La noi nu a prins.
Femei numite Jerry eu nu am vazut, nu e deloc comun ca nume feminin.
In fond nu inteleg care e marea ta problema si de ce ti-a intrat pana la frunze faptul ca unii in SUA au nume mai ciudate? treaba lor, nu sunt multi, si treptat isi vor da seama singuri ca sunt ridicoli. O problema de acest tip nu se rezolva drastic, scriind mii de comentarii „vituperante si acide” cum faci tu, ci gradual cu inteligenta si umor (ceea ce nu ai). Vezi ca faci si confuzii mai sus, confunzi „prescurtare” cu „diminutiv”…
@Caesar a.k.a @Vlad Slăvoiu – ”nu ma intereseaza catusi de putin ce zici.”
Da, se vede 😀 Oricâte comentarii ad hominem ai scrie, există un mic detaliu pe care nu-l poți schimba: eu sunt cel care te face să-ți conștientizezi propria inadecvare. Așa se explică ”pasiunea” pe care ai făcut-o pentru mine. Cele 30 de puncte de IQ care îți lipsesc și cele 300 de cărți pe care nu le-ai citit nu pot fi compensate cu ad hominem și nici cu șabloane infantile de tipul ”ba tu ești”. Se numește ”proiecție” ce încerci tu să faci pe-aici, dar nu păcălești pe nimeni.
Nici Dl Crânganu, nici eu însumi, nu avem nevoie de aprobarea ta ca să discutăm despre femei numite Jerry. Take it or leave it! 😀
Jerry a fost prima femeie americană pe care am cunoscut-o în Oklahoma. Era soția și mama copiilor profesorului meu, David Deming. Când am fost prezentat, ea mi-a întins mâna și s-a recomandat simplu:
– Jerry
Am ezitat o clipă și am întrebat-o:
– Jerry, like in Tom and Jerry?!
Doamna Deming a zâmbit și a spus:
– Exactly, like that.
The rest is history.
Se vede ca omul asta e brambura; e singur, pana si copii l-au lasat. Nasol.
@Caesar a.k.a @Vlad Slăvoiu – ”In fond nu inteleg care e marea ta problema”
Activismul neomarxist desfășurat sub masca imparțialității e marea problemă. Faptul că statul român plătește bugetari ca tine e o altă mare problemă.
ce inseamna „neomarxist”
Exact asta înseamnă, să vii cu astfel de șabloane repetate de alte sute de activiști ca tine. Să folosești multiple nickname-uri ca să-ți desfășori propaganda, în timp ce statul român te plătește din taxele și impozitele încasate de la cetățenii direct productivi.
Asta este situatia domnule Prototipescu! Lumea este compusa in mod majoritar din idioti si o buna parte dintre acestia sunt nevindecabili ! Problema si mai grava este constituita de idiotii cu tupeu, care au pretentia ca emanatiile lor, cretinisme flagrante de altfel, sa fie recunoscute ca reguli de catre ceilalti!
Se pare ca marea majoritate a societatilor democratice, acum la inceput de secol 21, dovedesc ca nu reusesc sa puna niciun fel de bariere impotriva acestui flagel, pe care putem sa-l numim „dominatia idiotilor asupra celorlalti” !
Simpatic amicul A.: „Honest tip: do not pick a fight with NATURE. NATURE is a Serial Killer.”
Exact ceea ce au facut (omul modeleaza natura*)… si inca fac_comu’istii…
Redundanta specifica:
[repetarea obsesiva a experimentului cu speranta obtinerii unui (alt) rezultat… favorabil]
relativ recent, comu’isti pre care lumea nu putea sa-i mai incapa**…
au ocupat institutiile _ue si emit… directive
_____________________________________________________________________________
* „teza-de-capatai”
** parafraza
S-au tampit si astia la Reutrs si vroiam sa fac subscriptie…
https://www.reuters.com/business/environment/climate-scientists-warn-nordic-ministers-changing-atlantic-ocean-current-2024-10-21/
Citid insa raportul incriminat e care cumva, nici prea mult dar nici prea putin sperietura pentru pui de curca:
Regarding the risk of tipping the ocean circulation in the Atlantic, the IPCC concludes that “there
is medium confidence that the Atlantic Meridional Overturning Circulation will not collapse
abruptly before 2100, but if it were to occur, it would very likely cause abrupt shifts in regional
weather patterns, and large impacts on ecosystems and human activities.” 4
Despite significant research into the possibility and mechanisms of a collapse, the probability of
such an occurrence remains highly uncertain. The purpose of this letter is to draw attention to the
fact that only “medium confidence” in the AMOC not collapsing is not reassuring, and clearly
leaves open the possibility of an AMOC collapse during this century.
Raportul in PDF:
https://en.vedur.is/media/ads_in_header/AMOC-letter_Final.pdf
Pai ia China si India la bataie…ce naiba? Nordicii astia au cele mai verzi economii.
Am mai scris, dar merită repetat:
Potențiala slăbire a Circulației Meridionale Inversate a Atlanticului (AMOC) ca răspuns la forțarea antropogenă, sugerată de modelele climatice, este în prim-planul dezbaterilor științifice. Prăbușirea AMOC este un „tipping point” climatic foarte mediatizat.
Curentul Florida (FC) este o componentă importantă a AMOC (o bandă transportoare oceanică alcătuită din „un sistem de curenți oceanici care face să circule apa în Oceanul Atlantic, aducând apa caldă spre nord și apa rece spre sud”.
Pe 7 august 2020, Nature Communications a publicat un studiu care susținea că curentul Florida este mai slab acum decât în orice alt moment din ultimii 110 ani.
Curând, au urmat și alte studii cu aceeași tentă: Physics-based early warning signal shows that AMOC is on tipping course (9 februarie 2024) sau Weakening of the Atlantic Meridional Overturning Circulation abyssal limb in the North Atlantic (19 aprilie 2024).
Apoi, la 5 septembrie 2024, Nature Communications a publicat studiul Florida Current transport observations reveal four decades of steady state, care prezintă o situație complet diferită a stabilității curentului Florida (FC).
Primele trei studii nu reprezintă exemple de știință proastă per se, dar nici de știință bună. De ce? Pentru că se bazează pe sugestiile generate de unele modele climatice, cu date tari (măsurători reale) puține. Celor trei studii li se aplică perfect remarca lui Richard Feynman:
Nu contează cât de frumoasă este teoria ta, nu contează cât de inteligent ești. Dacă nu este în concordanță cu experimentul, este greșită.
Este exact ceea ce a făcut ultimul studiu citat mai sus. În loc de modele imperfecte, autorii au folosit măsurători ale câmpului geomagnetic
No more comments.
Da, sigur ca v-am citit. Practic am vrut sa scot in evidenta altceva. Candva Reuters era un loc unde puteai sa citesti fara teama ca esti „tradus” Ei, vad ca si agentia asta de stiri se duce pe apa sambetei. Vorba aia din trenul Moscova Cernauti…nu mai cred in nimic.
PS. Va recitesc in mod curent.
Alta traznaie; summitul BRICS are loc sub prezenta comunistului de Guteras in Rusia. Participa si Erdogan ca are tranji. Putin nu va lipsi, noroc ca alt tembel s-a lovit la cap cica, asta din Brazilia.
PS. unde-i papone Bergoglio?
Pai se explica clar de ce a fost retras acel articol din Nature, erau strecurate greșeli. Nu are nicio treaba cu nicio narațiune…
Dom Dante, pai se „explica clar”. Puteti fi clar? La ce va referiti? La citatul de mai jos?
Când revista Nature retrage pe 23 august 2023 articolul peer reviewed A critical assessment of extreme events trends in times of global warming, publicat cu peste un an în urmă, pentru că nu susținea narațiunea corectă, dar pe 30 noiembrie 2023 publică articolul despre inocularea psihologică a celor care nu cred în acea narațiune, ceva este putred în (Nature) Danemarca…
Daca da si nu ati inteles, inseamna ca nu aveti timp, rabdare ori cititi in diagonala paginile articolului.
In munca mea daca pun o dimensiune acolo, ca sa intre un rulment, pe un desen dupa care e facuta o piesa, port responsabilitatea. Desenele sunt semnate si verificate.
Pai, s-o credeti dvs ca vine nush care dupa, sa-mi spuna ca desenul e gresit.
OFF TOPIC
Nu doar în România un candidat la președinție este acuzat de plagiat.
Boala plagiatului l-a costat pe Joe Biden ieșirea din prima lui cursă prezidențială în 1987. Acum, vicepreședinta sa, Kamala Harris este și ea suspectată de plagiarism:
Kamala Harris’s Plagiarism Problem
The vice president appears to have airlifted sections of her book, Smart on Crime.
Citez de pe alt site:
Tema electorală numărul 1 la Detroit și în alte părți ale statului Michigan, unde-și au sediul marile fabrici americane, japoneze și germane, producând circa 20% din automobilele fabricate în SUA, a ajuns să fie electromobilul. Introducerea lui obligatorie în Europa a provocat uriașe pierderi industriei germane de automobile, coloana vertebrală a industriei Republicii Federale și Europei. Republicanii lui Trump fac campanie împotriva electromobilului, stânga lui Harris pentru automobilele electrice.
Mie femeia asta imi suna a gol, a fals, a nechemata.
Rolul ei este să-i asigure al 4-lea mandat lui Obama. Recent, soții Obama s-au implicat direct în campania ei, pentru că e total depășită de rolul pe care și-l asumă.
A mai fost discuția asta la un articol mai vechi: e în aceeași situație în care era Viorica Dăncilă. Poate să ocupe ea funcția, dar asta nu înseamnă că ea conduce.
Hai ca macar era frumusica mai demult. 😂
Muiere moderna, prezentabila, social skills, daca face si ciorbe e numa’ buna de Presedinte :)))
Daca n-a invatat-o barbatu-su sa faca falafel jeaba gateste ea cu curry. Sa nu mai vorbim de coltunasi cu carne, specialitatea nevestei lui Putin.
Citiți repede și faceți o copie, înainte ca studiul să fie retras din motive de corectitudine politică!
Pe 21 octombrie 2024, un colectiv de 11 cercetători a publicat în PNAS studiul
Rapid shift in methane carbon isotopes suggests microbial emissions drove record high atmospheric methane growth in 2020–2022
Redau tradus rezumatul studiului:
Deci, combustibilii fosili nu sunt responsabili pentru creșterea concentrației de metan din ultima perioadă. Asta este erezie curată în Biserica Verde! Avem de-a face cu știință bună, proastă sau tactică? Vom trăi și vom vedea dacă studiul nu va fi retras mai târziu din motive de corectitudine politică.
Concluzia pe care mi-am format după citirea lucrării confirmă rolul proeminent al înverzirii planetei datorită creșterii concentrațiilor de CO2 – adevăratul fertilizator agricol natural. Asistăm astăzi la o activitate biologică explozivă în întreaga lume, care contribuie la creșterea productivității zonelor umede, precum și a activității microbilor din sol, cu consecințele descrise în studiul citat.
Cineva a modificat trimiterea la articol?
Trimiterea intenționata cred ca era:
https://www.pnas.org/doi/10.1073/pnas.2411212121
Mulțumesc pentru corectare. Greșeala îmi aparține. Voi corecta trimiterea inițială.
ON TOPIC:
https://www.euronews.com/green/2024/10/23/no-to-the-reservoirs-why-are-locals-against-this-plan-to-save-the-drought-hit-panama-canal
OFF TOPIC:
Acum ca Musk e la moda cam peste tot, incluzand masinutele Tesla care iau foc, aflu,
Cu stupoare ca
Nimic nu-i nou sub soare.
https://www.politico.com/news/2024/10/26/musk-putin-foreign-policy-00185635
Sunt acum în Lancaster, Pennsylvania la o coadă de mii de oameni, așteptând să intru la o întîlnire cu Elon Musk. Sunt oameni din multe state din jurul Pa. Nici la Sf Parascheva la Iași n-am văzut atâta lume. Ceva atrage ca un magnet uriaș.
Doar daca aveti timp, Dati de veste. A aterizat omnipotentul?
Ei, pai ce putea sa scrie Politico dupa ce Musk si-a declarat sustinerea pentru Trump? Daca cumva mai trebuia demonstrat cit gretos de stingiste sint presa si politica europeana.
Iar pustimea adoratoare de Musk trebuie ca are un inceput de criza de identitate, asta presupunind ca are vreuna, alta decit identitatea de gasca.
Colac peste pupaza SpaceX a prins boosterul din prima ceea ce e neindoielnic un succes, iar ieri si azi a facut asa: un test ciudat rau – un motor Raptor 2 a fost pornit si oprit de 31 de ori la intervale de, parca, 6 secunde. De ce? Ce-a testat cu asta deocamdata nu se stie, cred ca este pentru prima oara cind unui motor de racheta i se cere asa ceva – si un „static fire” la Booster 13. Deja. Basca lansarile Falcon 9 (4 lansari in ultima saptamina) care au devenit banale.
Mie povestea lui Musk cu expeditie umana pe Marte mi se pare o prostie iar terraformarea lui Marte o aiureala insa un lucru nu se poate nega: omul isi vede de treaba si munceste de rupe. Ca asta-i aduce carute de bani? Si ce-i cu asta? Bravo lui! A, ca nu prea exista companii care sa aiba performante tehnice similare si ca Nasa e aproape complet dependenta de el, asta poate fi o problema.
Am avut optiunea sa votez pt. Vadim ori Iliescu. Dupa asta am emigrat. Altii au fost mai acuti.
Poate nu vad si poate sunt fara sa stiu, cum spune insul ala securist.
Dar n-am nici o chemare pentru Trump. Cred ca trebuia sa votez cu Vadim asa ca la pacanele cand mai tragi de-un maner sperand la urma ca castigi un googol de euroi.